Acțiune introdusă la 15 septembrie 2010 - Hit Groep/Comisia
(Cauza T-436/10)
Limba de procedură: olandeza
Părțile
Reclamantă: Hit Groep BV (Haarlem, Ţările de Jos) (reprezentanți: G. van der Wal, G. Oosterhuis şi H. Albers, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile reclamantei
Anularea deciziei atacate în măsura în care se referă la reclamantă, în special a articolului 1 punctul 9 litera (b), a articolului 2 punctul 9 și a articolului 4 punctul 22 și, în subsidiar, anularea amenzii aplicate reclamantei prin articolul 2 punctul 9 sau reducerea acesteia în mod echitabil;
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în cadrul acestei proceduri, incluzând cheltuielile referitoare la asistența juridică.
Motivele și principalele argumente
Acțiunea este îndreptată împotriva Deciziei C(2010) 4387 final a Comisiei din 30 iunie 2010 emise în cazul COMP/38.344 - Oţel pentru precomprimare, adresată reclamantei.
Aceasta invocă cinci motive în susținerea acțiunii formulate:
În primul rând, în cadrul articolului 1 din decizie, Comisia ar fi stabilit în mod neîntemeiat și prin comiterea unei erori de drept, fără a motiva în mod corespunzător sau cu o motivare insuficientă, că reclamanta ar fi încălcat articolul 101 TFUE și articolul 53 din Acordul privind SEE în cursul perioadei cuprinse între 1 ianuarie 1998 și 17 ianuarie 2002.
Potrivit reclamantei, Comisia nu a indicat în mod corespunzător motivele pentru care reclamanta ar fi încălcat articolul 101 TFUE și pentru care este implicată în această cauză de către Comisie în alt mod decât în calitatea sa de acționar care a avut "o influență determinantă" în cursul perioadei cuprinse între 1 ianuarie 1998 și 17 ianuarie 2002.
În al doilea rând, Comisia ar fi aplicat în mod nejustificat o amendă reclamantei, săvârșind o eroare de drept. Potrivit reclamantei, faptul de a aplica o amendă prin intermediul deciziei din 30 iunie 2010 unei întreprinderi precum reclamanta, care nu mai desfășoară o activitate economică din data de 1 noiembrie 2004, este contrar finalității articolului 101 TFUE, politicii comunitare în materie de amenzi și principiului proporționalității.
În al treilea rând, în cadrul articolului 1 punctul 9 din decizia atacată, Comisia ar fi stabilit în mod neîntemeiat și prin comiterea unei erori de drept că reclamanta ar fi încălcat articolul 101 TFUE, precum și articolul 53 din Acordul privind SEE și ar fi aplicat pentru acest motiv reclamantei o amendă de 6 934 000 de euro întrucât, potrivit Comisiei, aceasta răspundea în solidar cu Nedri Spanstaal BV pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1998 și 17 ianuarie 2002.
Reclamanta susține că, în cursul perioadei cuprinse între 1 ianuarie 1998 și 17 ianuarie 2002, aceasta acționa în calitate de societate de investiții financiare și nu avea o "influență decisivă" asupra Nedri Spanstaal și că, în consecință, nu poate fi considerată responsabilă de încălcarea dreptului concurenței comisă de Nedri Spanstaal.
În al patrulea rând și în subsidiar, Comisia ar fi aplicat reclamantei în mod neîntemeiat și prin comiterea unei erori de drept o amendă în valoare de 6 934 000 de euro, în condițiile în care nu ar fi trebuit să îi aplice o amendă sau cuantumul acesteia ar fi trebuit să fie mult inferior.
Potrivit reclamantei, Comisia nu ar fi trebuit să folosească cifra de afaceri a acesteia din anul 2003 drept bază de calcul a plafonului de 10 % din amenda aplicată reclamantei și, în cazul în care nu aplica regula generală cuprinsă în articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, Comisia ar fi trebuit cel puțin să prevadă consecințele pe care le-ar avea acest fapt în cazul concret în raport cu finalitatea acestei dispoziții. În consecință, amenda nu este proporțională cu mărimea întreprinderii și nu îndeplinește condițiile stabilite de jurisprudență.
Comisia ar fi trebuit să aplice în ceea ce privește reclamanta reducerea din motive de clemență pe care a aplicat-o în ceea ce privește Nedri Spanstaal.
Comisia a efectuat în mod greșit un calcul separat al amenzii reclamantei și ar fi trebuit să limiteze această amendă la o fracțiune din amenda aplicată societății Nedri Spanstaal. Decizia care se referă la reclamantă se bazează pe faptul că aceasta deținea o participație în capitalul Nedri Spanstaal în cursul unei perioade ce reprezenta 48/224 din perioada totală în cursul căreia Nedri Spanstaal a comis încălcarea; amenda nu respectă principiul proporționalității.
Comisia a încălcat principiul proporționalității prin faptul că nu a ținut seama, după aplicarea plafonului de 10 %, de perioada relativ limitată în care reclamanta este considerată responsabilă pentru încălcarea comisă de Nedri Spanstaal, de calitatea relativ limitată a răspunderii reclamantei și de cifra de afaceri limitată a acesteia.
Comisia a încălcat principiul egalității de tratament prin faptul că nu a ținut seama, după aplicarea plafonului de 10 %, de perioada limitată în care HIT este considerată responsabilă pentru încălcarea comisă de Nedri Spanstaal. Potrivit jurisprudenței, cuantumul amenzii este de asemenea stabilit în funcție de durata încălcării pentru care întreprinderea sanționată este responsabilă în solidar. Faptul că amenda aplicată reclamantei este superioară celei aplicate societății Nedri Spanstaal nu este conform cu acest principiu.
În al cincilea rând și în subsidiar, potrivit reclamantei, Comisia și-a încălcat obligația de a adopta o decizie într-un termen rezonabil în conformitate cu articolul 6 alineatul 1 din CEDO și cu articolul 41 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În cadrul stabilirii cuantumului amenzii, Comisia a omis în mod nejustificat să țină seama de depășirea termenului rezonabil. Durata procedurii în cauză este, în speță, de 94 de luni, fiind, așadar, excesiv de lungă.
____________