ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera întâi)

18 februarie 2009

Cauza F‑70/07

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Acțiune în despăgubiri – Stabilirea cheltuielilor de judecată – Necompetență vădită – Trimitere în temeiul articolului 8 alineatul (2) din anexa la Statutul Curții de Justiție – Inadmisibilitate vădită”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Marcuccio solicită în esență obligarea Comisiei la repararea prejudiciilor pe care le‑ar fi suferit din cauza refuzului acesteia de a‑i rambursa cheltuielile recuperabile pe care pretinde că le‑a efectuat în cauza T‑176/04 (Ordonanța din 6 martie 2006, Marcuccio/Comisia, nepublicată în Recueil)

Decizia: Trimite acțiunea la Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene în măsura în care vizează stabilirea cheltuielilor recuperabile aferente cauzei T‑176/04. Respinge celelalte capete de cerere ca vădit inadmisibile. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul, în măsura în care acțiunea menționată are ca obiect stabilirea cheltuielilor recuperabile aferente cauzei T‑176/04. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată în privința celorlalte capete de cerere.

Sumarul ordonanței

Procedură – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Instanța competentă

[Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 92 alin. (1)]

Concluzii prin care se urmărește anularea unei decizii în litigiu și a deciziei de respingere a reclamației introduse împotriva deciziei în litigiu menționate, precum și concluzii prin care se urmărește obligarea unei instituții la plata către un funcționar a unei sume de bani cu dobânzi de întârziere și cu capitalizarea dobânzilor, prin care se urmărește de fapt obținerea plății de către instituție a cheltuielilor recuperabile aferente unui litigiu soluționat de Tribunalul de Primă Instanță și în care s‑a statuat cu privire la sarcina cheltuielilor de judecată, trebuie considerate, având în vedere obiectul lor, drept o cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată. Întrucât, potrivit articolului 92 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, o astfel de cerere ar fi trebuit adresată acestuia, Tribunalul Funcției Publice nu este competent să se pronunțe cu privire la concluziile sus‑menționate.

În această privință, calificarea juridică exactă a concluziilor dintr‑o acțiune pentru a se determina dacă instanța este competentă să le examineze ține numai de aprecierea instanței, iar nu de voința părților.

(a se vedea punctele 16 și 18)