Acțiune introdusă la 20 februarie 2013 - Whirlpool Europe/Comisia

(Cauza T-118/13)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Whirlpool Europe BV (Breda, Țările de Jos) (reprezentanți: F. Wijckmans și H. Burez, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

Anularea Deciziei Comisiei din 25 iulie 2012 privind ajutorul de stat acordat de Franța în favoarea întreprinderii FagorBrandt (ajutorul de stat 23839 nr. C44/2007);

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea Deciziei Comisiei din 25 iulie 2012 privind ajutorul de stat acordat de Franța în favoarea întreprinderii FagorBrandt (ajutorul de stat 23839 nr. C44/2007)

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea de către decizie a articolului 107 alineatul (3) litera (c) TFUE și a Liniilor directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate. În opinia reclamantei, cuprinsul deciziei este incorect din punct de vedere juridic întrucât nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre condițiile (cumulative) din liniile directoare susmenționate sau, în orice caz, Comisia nu a stabilit corespunzător cerințelor legale că fiecare dintre aceste condiții este îndeplinită. Argumentele invocate în susținerea acestui motiv se referă la neîndeplinirea (i) obligației de a examina una sau mai multe dintre condițiile din liniile directoare susmenționate, valabile la data deciziei, (ii) condiției "prima și ultima dată", (iii) condiției ca ajutorul pentru restructurare să nu servească la menținerea în viață a întreprinderilor în mod artificial, (iv) condiției stabilirii ajutoarelor ilegale anterioare, (v) condiției ca beneficiarul ajutorului să fie o întreprindere în dificultate, (vi) condiției ca beneficiarul ajutorului să nu fie o întreprindere nou creată, (vii) condiției ca beneficiarul ajutorului să restabilească viabilitatea pe termen lung a întreprinderii, (viii) condiției impunerii de măsuri compensatorii în scopul prevenirii denaturărilor de concurență rezultate din ajutorul de restructurare și (ix) condiției ca ajutorul să fie limitat la minimum și ca grupul de întreprinderi să facă o contribuție reală (care nu conține ajutor).

Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea de către decizia atacată a obligației de motivare stabilită la articolul 296 TFUE, în ceea ce privește câteva aspecte. Reclamanta susține în particular că decizia nu încalcă obligația de motivare în legătură cu (i) condiția impunerii de măsuri compensatorii în scopul prevenirii denaturărilor de concurență rezultate din ajutorul de restructurare și cu (ii) obligația de rambursare a ajutorului ilegal anterior.

____________