Language of document : ECLI:EU:C:2014:108

Cauza C‑82/12

Transportes Jordi Besora SL

împotriva

Generalitat de Catalunya

(cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Superior de Justicia de Cataluña)

„Impozitarea indirectă – Accize – Directiva 92/12/CEE – Articolul 3 alineatul (2) – Uleiuri minerale – Taxă pe vânzările cu amănuntul – Noțiunea «scop specific» – Transfer de competențe către comunitățile autonome – Finanțare – Afectare prestabilită – Cheltuieli în legătură cu îngrijirile medicale și cu mediul”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 27 februarie 2014

1.        Dispoziții fiscale – Armonizarea legislațiilor – Accize – Directiva 92/12 – Uleiuri minerale – Legislație națională care instituie o taxă pe vânzarea cu amănuntul de uleiuri minerale – Taxă care finanțează exercitarea de către colectivitățile teritoriale a competențelor lor în materie de sănătate și de mediu – Taxă care nu vizează, în sine, să asigure protecția în aceste domenii – Inexistența unui scop specific – Inadmisibilitate

[Directiva 92/12 a Consiliului, art. 3 alin. (2)]

2.        Întrebări preliminare – Interpretare – Efectul în timp al hotărârilor de interpretare – Efect retroactiv – Limitare de către Curte – Condiții – Importanța consecințelor financiare ale hotărârii pentru statul membru în cauză – Criteriu nedecisiv

(art. 267 TFUE)

1.        Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 92/12 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale care instituie o taxă pe vânzarea cu amănuntul de uleiuri minerale, o asemenea taxă neputând fi considerată ca urmărind un scop specific în sensul acestei dispoziții, din moment ce această taxă, destinată să finanțeze exercitarea de către colectivitățile teritoriale în cauză a competențelor lor în materie de sănătate și de mediu, nu urmărește, în sine, să asigure protecția sănătății și a mediului.

Astfel, un scop specific în sensul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 92/12 este un alt scop decât pur bugetar. În plus, s‑a statuat deja consolidarea autonomiei unei colectivități teritoriale prin recunoașterea unei competențe de a preleva venituri fiscale constituie un obiectiv pur bugetar care nu poate, în sine, să constituie un scop specific în sensul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 92/12.

Cu toate acestea, întrucât orice taxă are în mod necesar un scop bugetar, simpla împrejurare că această taxă are un obiectiv bugetar nu poate, în sine, fără să golească de orice substanță articolul 3 alineatul (2) din Directiva 92/12, să fie suficientă pentru a exclude ca această taxă să poată fi considerată ca având deopotrivă un scop specific în sensul acestei dispoziții. În această privință, afectarea prestabilită a încasărilor din această taxă pentru finanțarea de către autoritățile regionale a unor competențe care au fost transferate acestora din urmă de stat în materie de sănătate și de mediu ar putea constitui un element care ar trebui luat în considerare pentru a identifica existența unui scop specific. Cu toate acestea, o asemenea afectare, care ține de o modalitate simplă de organizare internă a bugetului unui stat membru, nu poate constitui, în sine, o condiție suficientă în această privință, orice stat membru putând decide să impună, indiferent de scopul urmărit, afectarea încasărilor dintr‑o taxă pentru finanțarea anumitor cheltuieli.

Pentru a fi considerată ca urmărind un scop specific în sensul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 92/12, trebuie, în schimb, ca o taxă să urmărească, în sine, să asigure protecția sănătății și a mediului. Aceasta ar fi, mai exact, situația dacă încasările din această taxă ar trebui utilizate în mod obligatoriu pentru a reduce costurile sociale și de mediu legate în mod specific de consumul de uleiuri minerale grevate de taxa respectivă, astfel încât să existe o legătură directă între utilizarea încasărilor și scopul taxei în discuție.

(a se vedea punctele 23, 25, 27-30 și 36 și dispozitivul)

2.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 40-42, 48 și 49)