HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia)
27 iunie 2012(*)
„Marcă comunitară — Procedură de opoziție — Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative my baby — Mărcile națională și internațională verbale anterioare MYBABY și marca națională figurativă anterioară mybaby — Motiv relativ de refuz — Lipsa depunerii de dovezi în limba de procedură a opoziției — Încredere legitimă — Norma 19 alineatul (3), norma 20 alineatul (1) și norma 98 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95”
În cauza T‑523/10,
Interkobo sp. z o.o., cu sediul în Łódź (Polonia), reprezentată de R. Skubisz și K. Ziemski, avocați,
reclamantă,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de D. Walicka, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI, intervenientă în fața Tribunalului, fiind
XXXLutz Marken GmbH, cu sediul în Wels (Austria), reprezentată de H. Pannen, avocat,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a OAPI din 8 septembrie 2010 (cauza R 88/2009‑4), privind o procedură de opoziție între Interkobo sp. z o.o. și XXXLutz Marken GmbH,
TRIBUNALUL (Camera a treia),
compus din domnul O. Czúcz, președinte, doamna I. Labucka și domnul D. Gratsias (raportor), judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 8 noiembrie 2010,
având în vedere memoriul în răspuns al OAPI depus la grefa Tribunalului la 24 martie 2011,
având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 17 martie 2011,
având în vedere întrebarea scrisă adresată de Tribunal reclamantei și răspunsul acesteia din urmă la această întrebare depus la grefa Tribunalului la 22 decembrie 2011,
având în vedere că niciuna dintre părți nu a formulat, în termen de o lună de la comunicarea terminării procedurii scrise, o cerere de organizare a unei ședințe și întrucât a decis, în consecință, pe baza raportului judecătorului raportor și în temeiul articolului 135a din Regulamentul de procedură al Tribunalului, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 10 februarie 2006, intervenienta, XXXLutz Marken GmbH, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].
2 Această cerere a fost redactată în germană, cea de a doua limbă, indicată în conformitate cu prevederile articolului 115 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 119 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009], fiind engleza.
3 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este următorul semn figurativ:
4 Produsele pentru care s‑a solicitat înregistrarea mărcii fac parte din clasele 12, 20, 24 și 28 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
— clasa12: „Vehicule; aparate de locomoție pe uscat, în aer sau pe apă”;
— clasa 20: „Mobile, oglinzi, rame, produse cuprinse în clasa 20 din lemn, plută, trestie, papură, răchită, corn, os, fildeș, fanoane, solz, chihlimbar, sidef, spumă de mare, înlocuitori ai tuturor acestor materiale sau din materiale plastice”;
— clasa 24: „Țesături și produse textile cuprinse în clasa 24; cuverturi de pat și [fețe] de masă”;
— clasa 28: „Jocuri, jucării; articole de gimnastică și sport necuprinse în alte clase; decorațiuni pentru pomul de Crăciun”;
5 Cererea de înregistrare a unei mărci comunitare a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 35/2006 din 28 august 2006.
6 La 28 noiembrie 2006, reclamanta, Interkobo sp. z o.o., a formulat opoziție în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 41 din Regulamentul nr. 207/2009) la înregistrarea mărcii solicitate pentru următoarele produse: „Jocuri, jucării; articole de gimnastică și sport”.
7 Opoziția, redactată în germană, era întemeiată pe marca internațională verbală anterioară MYBABY, pe marca poloneză verbală anterioară MYBABY și, în sfârșit, pe marca figurativă poloneză anterioară reprezentată mai jos:
8 Aceste mărci desemnau produse care fac parte din clasa 28, care corespund următoarei descrieri: „Jocuri, jucării; articole de sport”.
9 Motivele invocate în susținerea opoziției erau cele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009].
10 Întrucât limba aleasă pentru actul de opoziție coincidea cu limba cererii de înregistrare a mărcii, această limbă, mai precis germana, a devenit limba de procedură în fața OAPI, în temeiul articolului 115 alineatul (6) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 119 alineatul (6) din Regulamentul nr. 207/2009].
11 La 19 noiembrie 2008, divizia de opoziție a admis opoziția având în vedere riscul de confuzie care există, în opinia sa, între marca solicitată și marca poloneză verbală anterioară.
12 La 13 ianuarie 2009, reclamanta a introdus o cale de atac la OAPI în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94 (devenite articolele 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009) împotriva deciziei diviziei de opoziție.
13 Prin Decizia din 8 septembrie 2010 adoptată în cauza R 88/2009‑4 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a patra de recurs a OAPI a admis calea de atac, a anulat decizia diviziei de opoziție și a respins opoziția.
14 Camera de recurs a considerat că reclamanta nu a dovedit întinderea protecției mărcii poloneze verbale anterioare și nu a dovedit nici existența, nici valabilitatea, nici întinderea protecției celorlalte mărci anterioare menționate la punctul 7 de mai sus, și anume marca internațională verbală și marca poloneză figurativă. În aceste condiții, în opinia sa, opoziția trebuia respinsă în conformitate cu norma 20 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189), cu modificările ulterioare.
Concluziile părților
15 Reclamanta solicită Tribunalului:
— anularea deciziei atacate;
— obligarea OAPI și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura administrativă desfășurată în fața diviziei de opoziție și în fața camerei de recurs;
— obligarea OAPI și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură în fața Tribunalului.
16 OAPI solicită Tribunalului:
— respingerea acțiunii;
— obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
17 Intervenienta solicită Tribunalului:
— respingerea acțiunii;
— obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
18 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive, întemeiate pe încălcarea normei 20 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95 coroborată cu norma 19 alineatele (2) și (3) din același regulament și, respectiv, pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea normei 20 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95 coroborată cu norma 19 alineatele (2) și (3) din același regulament
Observații introductive
19 În cadrul primului motiv, reclamanta invocă atât dispoziții din Regulamentul nr. 2868/95, cât și prevederi din liniile directoare ale OAPI. Astfel, trebuie să se precizeze, cu titlu introductiv, conținutul acestor texte.
— În ceea ce privește dovada existenței, a validității și a întinderii protecției unei mărci anterioare sau a unui drept anterior în stadiul procedurii de opoziție
20 Conform normei 20 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95, care face parte din titlul II, „Procedura de opoziție și dovada de utilizare”:
„În cazul în care, până la expirarea termenului menționat la norma 19 alineatul (1), persoana care a formulat opoziția nu a dovedit existența, valabilitatea și domeniul de protecție ale mărcii sale anterioare sau ale dreptului său anterior, precum și dreptul de a depune o opoziție, opoziția este respinsă ca fiind nefondată.”
21 În temeiul normei 19 din același regulament:
„(1) Oficiul oferă persoanei care a formulat opoziția posibilitatea de a prezenta faptele, dovezile și argumentele în sprijinul opoziției sale sau de a completa orice fapte, dovezi sau argumente deja prezentate în temeiul normei 15 alineatul (3), într‑un termen pe care îl stabilește și care trebuie să fie de cel puțin două luni de la data la care se consideră că procedurile de opoziție încep […].
(2) În termenul menționat la alineatul (1), persoana care a formulat opoziția depune, de asemenea, dovada existenței, a valabilității și a domeniului de protecție a mărcii sale anterioare sau a dreptului său anterior […]. În special, persoana care a formulat opoziția furnizează următoarele dovezi:
(a) în cazul în care opoziția se bazează pe o marcă ce nu este o marcă comunitară, dovada depunerii sau înregistrării sale, prin prezentarea:
(i) în cazul în care o marcă nu este încă înregistrată, a unei copii a certificatului relevant de depunere sau a unui document echivalent care provine de la administrația la care a fost depusă cererea de marcă;
(ii) în cazul în care marca este înregistrată, a unei copii a certificatului relevant de înregistrare și, după caz, a celui mai recent certificat de reînnoire care arată că termenul de protecție a mărcii se prelungește dincolo de termenul prevăzut la alineatul (1) și orice prelungire a acestuia sau a unui document echivalent care provine de la administrația la care a fost înregistrată marca;
[…]
(3) Informațiile și dovezile menționate la alineatele (1) și (2) trebuie să fie în limba de procedură sau trebuie să fie însoțite de o traducere. Traducerea este prezentată în termenul specificat pentru depunerea documentului original.
(4) Oficiul nu ține seama de prezentările sau de documentele scrise sau de părți ale acestora care nu au fost prezentate sau care nu au fost traduse în limba de procedură, în termenul stabilit de Oficiu.”
22 În temeiul normei 98 alineatul (1) din regulamentul menționat, care face parte din titlul XI, „Dispoziții generale”:
„În cazul în care trebuie depusă o traducere a unui document, traducerea identifică documentul la care face trimitere și reproduce structura și conținutul documentului original. Oficiul poate solicita depunerea, într‑un termen pe care îl stabilește, a unui certificat care să ateste că traducerea corespunde textului original […]”
23 Din aceste dispoziții rezultă că, în cazul în care informațiile și dovezile prevăzute la norma 19 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 2868/95 sunt prezentate în altă limbă decât limba de procedură, persoana care a formulat opoziția este obligată să depună, în stadiul procedurii de opoziție, în termenul acordat pentru prezentarea acestor informații și dovezi, o traducere a acestora, care trebuie să îndeplinească anumite cerințe în ceea ce privește forma și conținutul său.
24 În primul rând, norma 19 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2868/95 prevede că informațiile și dovezile care nu au fost prezentate în limba de procedură sunt „însoțite” de o traducere. În ceea ce privește norma 98 alineatul (1) din acest regulament, ea prevede că traducerea „identifică” documentul la care face trimitere și, printre altele, reproduce „structura” acestuia. Combinate, aceste două norme indică în mod special că traducerea uneia dintre informațiile sau dovezile prevăzute la norma 19 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 2868/95 trebuie prezentată sub forma nu a unor simple adnotări în documentul original, ci a unuia sau mai multor înscrisuri separate de acesta. În ipoteza în care această cerință de formă nu ar fi respectată, informațiile și dovezile sus‑menționate, prezentate de persoana care a formulat opoziția, nu pot fi luate în considerare în cadrul procedurii de opoziție.
25 Această cerință de formă urmărește, pe de o parte, ca cealaltă parte în procedura de opoziție, precum și organele OAPI să poată face distincție cu ușurință între documentul original și traducerea sa și, pe de altă parte, ca aceasta din urmă să aibă un nivel de claritate suficient. Altfel spus, obiectivul este în special de a permite ca dezbaterea dintre părțile în procedura de opoziție să aibă loc pe o bază certă, în conformitate cu principiul contradictorialității și al egalității armelor [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 13 iunie 2002, Chef Revival USA/OAPI – Massagué Marín (Chef), T‑232/00, Rec., p. II‑2749, punctul 42, și Hotărârea Tribunalului din 30 iunie 2004, GE Betz/OAPI – Atofina Chemicals (BIOMATE), T‑107/02, Rec., p. II‑1845, punctul 72].
26 În al doilea rând, din cuprinsul normei 98 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95, interpretată în lumina considerațiilor menționate la punctul anterior, rezultă că traducerea, prezentată, astfel cum am arătat, sub forma unui înscris separat, trebuie să reproducă în mod fidel conținutul documentului original. În caz de îndoială în ceea ce privește fidelitatea sa, organele OAPI au dreptul de a solicita părții interesate depunerea unui certificat de conformitate a traducerii cu textul original.
— Cu privire la dovada existenței, a valabilității și a întinderii protecției unei mărci anterioare sau a unui drept anterior în fața camerei de recurs
27 Norma 50 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95, care face parte din titlul X, „Căi de atac”, prevede că, „[c]u excepția cazului în care nu se prevede altfel, dispozițiile privind procedurile derulate în fața autorității care a pronunțat hotărârea [a se citi «decizia»] atacată se aplică mutatis mutandis procedurii căii de atac”. Din această dispoziție rezultă în special că normele citate la punctele anterioare și în special cea menționată la punctul 24 de mai sus se aplică mutatis mutandis în fața camerei de recurs.
— Cu privire la liniile directoare ale OAPI
28 Pentru a‑și preciza practica „referitoare la reglementarea privind marca comunitară”, OAPI a adoptat linii directoare adresate atât propriului personal, cât și profesioniștilor interesați de activitatea sa, care tratează în mod special procedura de opoziție.
29 Aceste linii directoare nu constituie decât codificarea unei linii de conduită pe care chiar OAPI își propune să o adopte [Hotărârea Tribunalului din 12 mai 2009, Jurado Hermanos/OAPI (JURADO), T‑410/07, Rep., p. II‑1345, punctul 20, și Hotărârea Tribunalului din 7 iulie 2010, Valigeria Roncato/OAPI – Roncato (CARLO RONCATO), T‑124/09, nepublicată în Repertoriu, punctul 27]. Astfel, prevederile lor nu pot în sine nici să aibă întâietate față de dispozițiile din Regulamentele nr. 207/2009 și nr. 2868/95 și nici să modifice interpretarea acestora de către instanțele Uniunii Europene. Dimpotrivă, au vocația de a fi interpretate în conformitate cu dispozițiile Regulamentelor nr. 207/2009 și nr. 2868/95.
30 Argumentele reclamantei cu privire la dovada existenței, a valabilității și a întinderii protecției, pe de o parte, a mărcilor poloneze anterioare și, pe de altă parte, a mărcii internaționale anterioare, menționate la punctul 7 de mai sus, trebuie analizate în lumina acestor observații introductive.
Cu privire la marca poloneză verbală anterioară
31 Reiese din dosarul procedurii care s‑a aflat pe rolul OAPI, comunicat Tribunalului conform articolului 133 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, că, pentru a dovedi existența, valabilitatea și întinderea protecției mărcii poloneze verbale anterioare, reclamanta a depus două documente în fața organelor OAPI, dintre care unul era însoțit de o traducere într‑un înscris separat.
32 Primul dintre acestea este prezentat de reclamantă sub forma unei copii a unui extras din bazele de date ale Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej (oficiul polonez al brevetelor). Este un document de o singură pagină care prezintă, în antet, stema Republicii Polone și, imediat în dreapta acesteia, mențiunea „Polish Patent Office” (oficiul polonez al brevetelor). Sub acest antet, se află titlul următor: „Industrial property information retrieval” (Extras de informații referitoare la proprietatea industrială), care este situat deasupra unui tabel. Acest tabel furnizează informații diverse referitoare la marca vizată. Mai întâi, două rubrici intitulate „Kind of right, number and date” (Natura dreptului, numărul și data) și respectiv „Kind of right and number” (Natura dreptului și numărul) sunt completate cu cifre. Apoi, într‑o rubrică intitulată „Kind of trade mark” (Natura mărcii de comerț), este indicat, în polonă, „slowny” (verbal), cuvânt tradus în limba germană, în caractere aldine, prin termenul „wörtlich”. Urmează două rubrici intitulate „Persons” (Persoane) și, respectiv, „Publications” (Publicări). În sfârșit, o rubrică intitulată „Nice classes” (Clasificarea de la Nisa) este completată cu termenii următori în limba polonă: „(510) gry, zabawki, artykuły sportowe” (jocuri, jucării, articole de sport), traduși în limba germană, în caractere aldine, prin cuvintele: „Spielen, Spielzeugen, Sportartikeln”.
33 Cel de al doilea document depus de reclamantă este copia unui certificat de înregistrare. Acest document de trei pagini, redactat în limba polonă, este însoțit de o traducere în limba germană. Pe prima pagină, figurează, în antet, stema Republicii Polone, sub care se află expresiile „Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej” și „Świadectwa ochronne” (certificate de protecție). În cuprinsul documentului, se atestă că marca în discuție, deținută de reclamantă, este protejată de la 15 februarie 2002. Pe cea de a doua pagină, se precizează denumirea mărcii verbale vizate, mai precis „MYBABY”. În sfârșit, pe cea de a treia pagină sunt furnizate diverse informații suplimentare, mai precis : data depunerii (Data zgłoszenia), numărul cererii (Numer zgłoszenia), prioritatea (Pierwszeństwo), data de publicare a deciziei privind acordarea dreptului de protecție (Data wydania decyzji o udzieleniu prawa ochronnego), numărul protecției (numer prawa ochronnego), referința buletinului oficial în care a fost publicată marca, precum și denumirea socială a reclamantei. Ultimul rând de pe cea de a treia pagină conține cuvintele „28 gry, zabawki, artykuły sportowe” (jocuri, jucării, articole de sport), precedate de mențiuni parțial ilizibile. Toate mențiunile de pe această pagină au fost traduse în limba germană, într‑un document separat, cu excepția ultimului rând.
34 Din cuprinsul punctelor 12 și 15 din decizia atacată rezultă că, în opinia camerei de recurs, niciunul dintre cele două documente depuse nu dovedea întinderea protecției mărcii anterioare.
35 Pe de o parte, „[e]xtrasul din bazele de date cu indicarea produselor în germană «jocuri, jucării, articole de sport» […] [nu ar fi] nici un document emis de [Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej] care să fie comparabil [cu un] certificat de înregistrare, nici traducerea germană a unui astfel de document. Camera nu [ar avea astfel] cunoștință despre niciun caz în care extrase în engleză din baze de date ale [Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej să fie] întocmite în parte în germană. Pe de altă parte, deși cuvintele în germană sunt [în opinia camerei de recurs] inteligibile, totuși, conțin greșeli de gramatică. Prin urmare, [ar exista] îndoieli în ceea ce privește aspectul dacă este un document original eliberat de [Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej] sau dacă inserările în germană au fost operate de terți. Însăși [reclamanta], în scrisoarea atașată, doar [ar fi] informat [OAPI] cu privire la faptul că produsele pe care era întemeiată opoziția, mai precis «Spielen, Spielzeugen, Sportartikeln», rezultau din extrasul atașat. În opinia camerei, această concordanță [de] greșeli de ortografie în indicarea produselor [ar fi] de asemenea în sensul unei inserări a posteriori a indicațiilor în germană în extrasul din bazele de date. Aceste inserări nu [ar putea fi] considerate traducerea extrasului din bazele de date [efectuată] în conformitate cu norma 19 alineatul (3) din [Regulamentul nr. 2868/95], […] [lipsind] separarea necesară între documentul original și traducere” (punctul 14 din decizia atacată).
36 Pe de altă parte, certificatul de înregistrare ar conține, desigur, „lista produselor și a serviciilor înregistrate, dar, în mod evident, aceasta din urmă [nu ar fi] fost tradusă în limba de procedură”. Astfel, „[t]raducerea germană […] atașată nu [ar] mențion[a] niciun produs sau serviciu. Prin urmare, [ar] lipsi indicarea produselor și a serviciilor pe care se întemeiază opoziția, [deși] această indicare [este] necesară pentru motivarea opoziției” (punctul 13 din decizia atacată).
37 Prin prezenta acțiune, reclamanta contestă concluzia la care a ajuns camera de recurs. Reclamanta susține că aceasta încalcă dispozițiile coroborate ale normei 20 alineatul (1) și ale normei 19 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 2868/95.
38 Pentru aprecierea temeiniciei acestui motiv, mai întâi trebuie să se amintească și să se interpreteze considerațiile de drept și de fapt pe care s‑a întemeiat camera de recurs.
39 În ceea ce privește documentul descris la punctul 32 de mai sus, prezentat de reclamantă sub forma unei copii a unui extras din bazele de date ale Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej, din decizia atacată și în special din cuprinsul punctului 14, al cărui conținut este reluat la punctul 35 de mai sus, rezultă că, în opinia camerei de recurs, acest document conținea mențiuni în germană, deși aceasta nu era practica Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej. Camera de recurs a precizat că aceste mențiuni conțineau „greșeli de gramatică”, termenii în limba germană „Spiele”, „Spielzeuge” și „Sportartikel” terminându‑se în mod eronat cu litera „n”. Din aceste constatări, camera de recurs a reținut alternativa următoare: fie aceste mențiuni făceau parte din documentul original, caz în care acesta nu putea fi considerat autentic; fie erau o traducere inserată a posteriori în documentul original, caz în care această traducere nu îndeplinește cerințele prevăzute la norma 19 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2868/95. Pentru acest motiv, camera de recurs a considerat că, indiferent de situație, nu trebuia să se țină seama de documentul în cauză.
40 În ceea ce privește copia certificatului de înregistrare, descrisă la punctul 33 de mai sus, din cuprinsul punctului 13 din decizia atacată, al cărui conținut este reluat la punctul 36 de mai sus, rezultă că camera de recurs a considerat că această copie de certificat nu demonstrează întinderea protecției mărcii anterioare invocate. Astfel, în opinia camerei, traducerea acestuia nu conține indicarea produselor și a serviciilor desemnate de această marcă.
41 De altfel, camera de recurs a considerat că niciuna dintre probele propuse în fața sa nu dovedește întinderea protecției mărcii anterioare.
42 Contrar celor susținute de reclamantă, această din urmă concluzie nu este afectată de nicio încălcare a normei 20 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95 coroborată cu norma 19 alineatele (2) și (3) din același regulament.
43 Pe de o parte, reiese din dosarul de pe rolul OAPI că documentul prezentat de reclamantă sub forma unui extras din bazele de date ale Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej și descris la punctul 32 de mai sus nu conține decât două mențiuni în limba de procedură în fața OAPI, mai precis germana. Este vorba, pe de o parte, despre termenul „wörtlich” și, pe de altă parte, despre cuvintele „Spielen, Spielzeugen, Sportartikeln” (sic). Or, reclamanta însăși recunoaște, la punctele 30-32 din cererea introductivă, că aceste mențiuni au fost „inserate” și nu fac parte din documentul original, ci reprezintă o traducere a acestuia. Totuși, nu a fost prezentată o traducere a documentului într‑un înscris separat. Prin urmare, aceasta nu îndeplinește, în orice caz, condițiile de formă amintite la punctul 24 de mai sus. În consecință, camera de recurs, a cărei competență era nediscreționară în această situație, era obligată să refuze să țină seama de documentul în discuție.
44 Pe de altă parte, este clar că, în mod contrar documentului evocat la punctul anterior, copia certificatului de înregistrare descris la punctul 33 de mai sus și redactat în limba polonă a fost tradusă în limba de procedură în fața OAPI printr‑un înscris separat. Din dosarul procedurii care s‑a aflat pe rolul OAPI rezultă însă că această traducere nu precizează produsele sau serviciile desemnate de marca poloneză verbală anterioară. Or, din cuprinsul normei 19 alineatul (4) din Regulamentul nr. 2868/95 coroborată cu norma 50 din același regulament rezultă că, atunci când un document redactat în altă limbă decât limba de procedură este depus în fața OAPI, camera de recurs nu poate ține seama de părțile acestui document netraduse în limba de procedură [a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului BIOMATE, punctul 25 de mai sus, punctul 74, și Hotărârea Tribunalului din 6 noiembrie 2007, SAEME/OAPI – Racke (REVIAN’s), T‑407/05, Rep., p. II‑4385, punctul 40]. Astfel, având în vedere traducerea care i‑a fost prezentată, camera de recurs a considerat în mod întemeiat că respectiva copie a certificatului de înregistrare nu demonstrează întinderea protecției mărcii invocate de reclamantă.
45 Din cuprinsul celor două puncte precedente rezultă că camera de recurs era obligată să constate că unul dintre documentele care îi fuseseră prezentate nu poate fi luat în considerare, iar celălalt nu permite să se evalueze întinderea protecției conferite de marca anterioară. În aceste condiții, în mod întemeiat camera de recurs a considerat că reclamanta nu a dovedit întinderea protecției respective.
46 De altfel, această concluzie nu poate fi infirmată de niciunul dintre argumentele invocate de reclamantă.
47 În primul rând, reclamanta arată că, potrivit normei 19 alineatul (2) și alineatul (3) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 2868/95, un extras din bazele de date ale Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej poate constitui o dovadă a existenței, a valabilității și a întinderii protecției drepturilor anterioare. Reclamanta mai adaugă că traducerea în limba de procedură a extrasului din bazele de date ale Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej este completă. Astfel, ea consideră că nu era obligată să traducă în limba de procedură toate elementele documentului original și că nu avea în mod special obligația de a traduce anteturile extrasului din bazele de date ale Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej „cu codurile INID”.
48 Astfel de argumente provin însă dintr‑o interpretare eronată a deciziei atacate.
49 Pe de o parte, în niciun moment al raționamentului său, camera de recurs nu a negat că un extras din bazele de date ale Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej este ca atare de natură că dovedească existența, valabilitatea sau întinderea protecției unei mărci poloneze.
50 Pe de altă parte, dacă în cele din urmă camera de recurs a decis să nu țină seama de documentul prezentat de reclamantă sub forma unui extras din bazele de date ale Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej și descris la punctul 32 de mai sus, aceasta nu se datorează, astfel cum pretinde reclamanta, caracterului pretins incomplet al traducerii sale în limba de procedură, ci în special faptului că nu fusese tradus într‑un înscris separat.
51 În al doilea rând, reclamanta arată că autenticitatea extrasului din bazele de date pe care l‑a prezentat în fața camerei de recurs nu poate fi contestată pentru simplul motiv că la acesta au fost adăugate informații în germană. Dimpotrivă, ar fi posibilă o traducere a unui document care să se limiteze la adăugarea la acesta a unor adnotări în limba de procedură. În orice caz, în opinia reclamantei, metoda de traducere aplicată în cazul de față nu ar constitui o „lipsă de separare între document și traducere”. Pe de o parte, informațiile în limba germană ar fi inserate alături de informațiile în limba originală, iar nu în locul acestor informații. Pe de altă parte, informațiile în limba germană s‑ar distinge față de celelalte datorită caracterelor tipografice utilizate. În sfârșit, nu s‑ar obișnui ca extrasele din bazele de date ale Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej să fie redactate în parte în germană. În consecință, traducerea în germană ar putea fi separată cu ușurință de textul documentului original.
52 Această argumentație este neîntemeiată.
53 Astfel, desigur, este adevărat că s‑a subliniat de camera de recurs că exista o îndoială cu privire la aspectul dacă documentul prezentat de reclamantă ca fiind un extras din bazele de date ale Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej și descris la punctul 32 de mai sus este autentic. Cu toate acestea, astfel cum s‑a amintit la punctul 39 de mai sus, trebuie să se constate că nu numai pentru acest motiv a refuzat camera să țină seama de acest document. De asemenea, camera de recurs a constatat că documentul respectiv nu făcuse obiectul unei traduceri prezentate într‑un înscris separat. Or, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 43 de mai sus, acest motiv era suficient pentru a justifica, în sine, decizia de a nu ține seama de documentul în discuție.
54 În al treilea rând, reclamanta consideră că și‑a îndeplinit obligația de a demonstra existența, valabilitatea și întinderea protecției mărcii anterioare „prin simplul fapt că a furnizat în termen un extras din baza de date a [Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej] cu indicarea traducerii în germană pe acest document”.
55 Acest argument este neîntemeiat. Astfel, din afirmațiile făcute la punctul 43 de mai sus reiese că pentru a dovedi existența, valabilitatea și întinderea protecției acordate mărcii poloneze verbale anterioare nu era suficientă depunerea documentului descris la punctul 32 de mai sus în termenul prevăzut la norma 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95.
56 În al patrulea rând, reclamanta susține că dispozițiile Regulamentului nr. 2868/95 nu se pot interpreta în sensul că condițiile referitoare la existența, la valabilitatea și la întinderea protecției drepturilor anterioare trebuie demonstrate prin depunerea unui singur document. Reclamanta arată că, în plus, camera de recurs ar fi trebuit „să țină seama coroborat” de informațiile conținute în cele două documente pe care le depusese, și anume extrasul din bazele de date ale Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej, pe de o parte, și copia certificatului de înregistrare, pe de altă parte. Astfel, acestea ar fi complementare. Copia certificatului de înregistrare ar demonstra existența și valabilitatea mărcii, în timp ce întinderea protecției ar fi dovedită prin extrasul din bazele de date ale Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej.
57 O astfel de argumentație provine dintr‑o interpretare eronată a deciziei atacate. Astfel, din această decizie reiese că camera de recurs nu a susținut niciodată că existența, valabilitatea și întinderea protecției unui drept anterior trebuiau „demonstrate prin depunerea unui singur document”. Astfel cum s‑a arătat la punctele 39 și 40 de mai sus, camera de recurs s‑a limitat să constate, pe de o parte, că nu se poate ține seama de primul dintre cele două documente depuse de reclamantă și, pe de altă parte, că traducerea celuilalt document nu conține nicio informație în ceea ce privește întinderea protecției mărcii anterioare invocate de reclamantă, astfel încât ar trebui să se considere că aceste informații lipsesc. Or, procedând astfel, camera de recurs nu a săvârșit nicio încălcare a normei 20 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95 coroborată cu norma 19 alineatele (2) și (3) din același regulament, astfel cum s‑a precizat la punctele 42 și 45 de mai sus.
În ceea ce privește marca poloneză figurativă anterioară
58 Reiese din dosarul procedurii care s‑a aflat pe rolul OAPI că, pentru a dovedi existența, valabilitatea și întinderea protecției drepturilor legate de cererea de înregistrare a mărcii poloneze figurative anterioare, reclamanta a depus un singur document în fața organelor OAPI. Este vorba despre un document prezentat sub forma copiei unui extras din bazele de date ale Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej. Acest document de o singură pagină prezintă, în antet, stema Republicii Polone și, imediat în dreapta acesteia, mențiunea „Polish Patent Office” (oficiul polonez al brevetelor). Sub acest antet, se află titlul următor: „Industrial property information retrieval” (Extras de informații referitoare la proprietatea industrială), care este situat deasupra unui tabel. Acest tabel furnizează informații diverse referitoare la marca vizată. Mai întâi, două rubrici intitulate „Kind of right, number and date” (Natura dreptului, numărul și data) și, respectiv, „Kind of right and number” (Natura dreptului și numărul) sunt completate cu cifre. Apoi, într‑o rubrică intitulată „Kind of trade mark” (Natura mărcii de comerț), este indicat, în polonă, „slowno-graficzny” (figurativ), cuvânt tradus în limba germană, în caractere aldine, prin termenul „wörtlich-grafisch”. Urmează trei rubrici intitulate „Persons” (Persoane), „Classifications” (Clasificări) și, respectiv, „Publications” (Publicări). În sfârșit, o rubrică intitulată „Nice classes” (Clasificarea de la Nisa) este completată cu termenii poloni următori: „(510) gry, zabawki, artykuły sportowe” (jocuri, jucării, articole de sport), traduși în limba germană, în caractere aldine, prin cuvintele: „Spielen, Spielzeugen, Sportartikeln”.
59 Camera de recurs a considerat că acest document nu este suficient pentru a dovedi existența, valabilitatea și întinderea protecției mărcii anterioare. Astfel, în opinia camerei de recurs, cele „arătate […] [în legătură cu marca poloneză verbală anterioară] [s‑ar] aplica prin analogie acestui extras din bazele de date. Nu [ar fi] vorba nici despre un document original, nici despre traducerea unui astfel de document […]” (punctul 17 din decizia atacată).
60 În ceea ce o privește pe reclamantă, ea susține că această concluzie este neîntemeiată. Reclamanta subliniază astfel că a depus în termenul acordat de OAPI un extras în engleză din baza de date a Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej însoțit de o traducere în germană inclusă în acest document și trimite, pe de altă parte, la observațiile sale cu privire la marca poloneză verbală anterioară.
61 Totuși, aceste afirmații nu pot fi primite.
62 Astfel, reiese din dosarul procedurii care s‑a aflat pe rolul OAPI că documentul prezentat de reclamantă sub forma unui extras din bazele de date ale Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej și descris la punctul 58 de mai sus nu conține decât două mențiuni în limba de procedură în fața OAPI. Este vorba, pe de o parte, despre termenul „wörtlich‑grafisch” și, pe de altă parte, despre cuvintele „Spielen, Spielzeugen, Sportartikeln”. Or, reiese implicit, dar în mod necesar, din cuprinsul punctului 38 din cererea introductivă coroborat cu punctele 30-32 din aceasta că reclamanta a admis că aceste mențiuni fuseseră inserate în acest document și, prin urmare, constituiau o traducere a acestuia. O astfel de traducere nu a fost însă prezentată într‑un înscris separat. Prin urmare, traducerea nu îndeplinește, în orice caz, condițiile de formă amintite la punctul 24 de mai sus. În consecință, camera de recurs, a cărei competență era nediscreționară în această situație, era obligată să refuze să țină seama de documentul în discuție. Prin urmare, ea nu putea decât să deducă de aici că nu era dovedită nici existența, nici valabilitatea, nici întinderea protecției drepturilor legate de cererea de înregistrare a mărcii poloneze figurative.
63 În această privință, trebuie subliniat că o astfel de concluzie nu poate fi infirmată de niciunul dintre argumentele formulate de reclamantă cu privire la marca poloneză verbală anterioară (a se vedea punctele 47-55 de mai sus).
În ceea ce privește marca internațională anterioară
64 Reiese din dosarul procedurii de pe rolul OAPI că, pentru a dovedi existența, valabilitatea și întinderea protecției mărcii internaționale anterioare, reclamanta a depus un singur document în fața organelor OAPI. Este vorba despre un document descris de reclamantă ca fiind copia unui extras din bazele de date ale Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI). Acesta se prezintă sub forma unei liste de indicații imprimate pe o filă fără antet. Printre altele, după numărul 541 apare mențiunea „Reproduction of the mark where the mark is represented in standard characters” (Reproducerea mărcii, în care marca este reprezentată în caractere standard), iar după numărul 511, indicațiile următoare: „28 Games and playthings, sporting articles. Jeux et jouets, articles de sport. Spielen und Spielzeugen, Sportartikeln”.
65 Camera de recurs a considerat, la punctul 19 din decizia atacată, că nu se poate considera că acest document provine de la OMPI. Astfel, documentul respectiv ar fi conținut adnotări în germană, ceea ce nu ar corespunde practicii OMPI.
66 În plus, camera de recurs a indicat, la punctul 20 din decizia menționată, că „inserarea cuvintelor în germană nu îndeplinește cerința privind traducerea, întrucât lipsește separarea necesară între documentul original și traducere”.
67 În aceste condiții, camera de recurs a concluzionat că nu poate ține seama de documentul care i‑a fost prezentat din moment ce nu constituie o dovadă în sensul normei 19 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 2868/95 și nu respectă cerințele prevăzute în materie de traducere prin norma 19 alineatul (3) din același regulament.
68 Această concluzie a camerei de recurs trebuie confirmată.
69 Astfel, reiese din dosarul procedurii care s‑a aflat pe rolul OAPI că documentul descris la punctul 64 de mai sus, prezentat de reclamantă ca fiind copia unui extras din bazele de date ale OMPI, nu conține decât o mențiune în limba de procedură în fața OAPI. Este vorba despre cuvintele „Spielen und Spielzeugen, Sportartikeln”. Or, din cuprinsul punctelor 42-44 din cererea introductivă reiese că reclamanta recunoaște că documentul respectiv a fost „completat” cu „informații în germană”, care reprezintă o „traducere” a acestuia. Totuși, nu a fost prezentată o traducere a documentului într‑un înscris separat. Prin urmare, aceasta nu îndeplinește, în orice caz, condițiile de formă amintite la punctul 24 de mai sus.
70 În consecință, camera de recurs, a cărei competență era nediscreționară în această situație, era obligată să refuze să țină seama de documentul în discuție. În acest context, prin urmare, ea nu putea decât să concluzioneze că nu a fost dovedită nici existența, nici valabilitatea, nici întinderea protecției mărcii internaționale anterioare.
71 Trebuie să se sublinieze că o astfel de concluzie nu este repusă în discuție de niciunul dintre cele patru argumente invocate de reclamantă.
72 Prin intermediul primului argument, reclamanta arată că a furnizat în termenul acordat de OAPI un extras din baza de date oficială a OMPI și mai precis din baza de date denumită „Madrid express database”, însoțit de o traducere în limba germană inclusă în acest document. În opinia reclamantei, acest document, având în vedere forma sa, ar fi trebuit să fie identificat ca provenind de la OMPI. Extrasele din baza de date Madrid express database ar fi astfel redactate în conformitate cu o schemă unică, pe care camera de recurs o cunoaște și pe care extrasul din bazele de date depus ar respecta‑o.
73 Prin intermediul celui de al doilea argument, reclamanta susține că nu este posibil să se conteste autenticitatea documentului pe care l‑a depus pentru simplul motiv că în acesta au fost adăugate informații în germană. În opinia reclamantei, din cuprinsul normei 19 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2868/95 reiese că este posibilă o traducere a unui document care să se limiteze la inserarea unor adnotări.
74 Prin intermediul celui de al treilea argument, reclamanta susține că Regulamentul nr. 2868/95 nu definește forma pe care trebuie să o aibă acest extras. Prin urmare, în opinia sa, nu se poate cere o formă specială.
75 Totuși, aceste trei argumente sunt neîntemeiate.
76 Astfel, este adevărat, desigur, că camera de recurs a considerat că documentul descris la punctul 64 de mai sus nu este autentic. Astfel cum s‑a amintit la punctul 66 de mai sus, trebuie să se constate însă că ea nu a refuzat să țină seama de acest document numai pentru acest motiv. De asemenea, camera de recurs a constatat că documentul respectiv nu făcuse obiectul unei traduceri prezentate într‑un înscris separat. Or, după cum reiese din cuprinsul punctului 70 de mai sus, un astfel de motiv, a cărui temeinicie nu poate fi contestată în mod util prin niciunul dintre cele trei argumente sus‑menționate, este suficient pentru a justifica decizia de a nu ține seama de documentul în discuție.
77 Prin intermediul celui de al patrulea argument, reclamanta arată că, potrivit liniilor directoare ale OAPI (pagina 32 din partea C.1 a liniilor directoare, în versiunea în limba engleză), un extras din această bază de date poate constitui o dovadă a existenței, a valabilității și a întinderii protecției drepturilor anterioare.
78 Se impune însă constatarea că acest argument provine dintr‑o interpretare eronată a deciziei atacate.
79 Astfel, în niciun moment al raționamentului său, camera de recurs nu a negat că un extras autentic din bazele de date ale OMPI este ca atare de natură că dovedească existența, valabilitatea sau întinderea protecției unei mărci internaționale.
80 Rezultă de aici că primul motiv trebuie respins.
81 De altfel, această concluzie nu poate fi infirmată prin invocarea, pentru susținerea acestui motiv, a liniilor directoare ale OAPI, care au vocația de a fi interpretate în conformitate cu dispozițiile Regulamentelor nr. 207/2009 și nr. 2868/95, astfel cum s‑a amintit la punctul 29 de mai sus.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime
82 Reclamanta susține că decizia atacată încalcă principiul protecției încrederii legitime. Astfel, în opinia sa, până la adoptarea acestei decizii, ar fi putut presupune în mod legitim, având în vedere indicațiile date de OAPI, în special în liniile directoare ale acestuia, că documentele pe care le depusese în fața OAPI sunt suficiente pentru a demonstra existența, valabilitatea și întinderea protecției mărcilor sale anterioare.
83 Înainte de examinarea celor patru argumente formulate în susținerea acestui motiv, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, dreptul de a invoca protecția încrederii legitime aparține oricărui particular care se află într‑o situație din care reiese că administrația Uniunii, în special prin furnizarea unor asigurări precise, l‑a determinat să nutrească speranțe întemeiate [Hotărârea Curții din 22 iunie 2006, Belgia și Forum 187/Comisia, C‑182/03 și C‑217/03, Rec., p. I‑5479, punctul 147, și Hotărârea Curții din 25 octombrie 2007, Komninou și alții/Comisia, C‑167/06 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 63; a se vedea Hotărârea BIOMATE, punctul 25 de mai sus, punctul 80 și jurisprudența citată]. În această privință, trebuie precizat, pe de o parte, că constituie astfel de asigurări, indiferent de forma în care sunt comunicate, informațiile precise, necondiționate și concordante (Hotărârea Curții Komninou și alții/Comisia, citată anterior, punctul 63, și Hotărârea Curții din 16 decembrie 2010, Kahla Thüringen Porzellan/Comisia, C‑537/08 P, Rep., p. I‑12917, punctul 63) și, pe de altă parte, că asigurările care nu țin seama de dispozițiile aplicabile din dreptul Uniunii nu pot da naștere la speranțe întemeiate [a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 6 februarie 1986, Vlachou/Curtea de Conturi, 162/84, Rec., p. 481, punctul 6, Hotărârea Tribunalului din 5 noiembrie 2002, Ronsse/Comisia, T‑205/01, RecFP, p. I‑A‑211 și II‑1065, punctul 54, Hotărârea Tribunalului din 16 martie 2005, Ricci/Comisia, T‑329/03, RecFP, p. I‑A‑69 și II‑315, punctul 79, și Hotărârea Tribunalului din 9 iulie 2008, Reber/OAPI – Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli (Mozart), T‑304/06, Rep., p. II‑1927, punctul 64].
În ceea ce privește primul argument
84 Prin intermediul primului argument, reclamanta arată că, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului nr. 2868/95, trebuia să se țină seama de toate probele propuse de ea în fața OAPI.
85 În primul rând, acest regulament ar permite în special să se dovedească înregistrarea sau reînnoirea mărcilor anterioare cu ajutorul extraselor din bazele de date ale Urząd Patentowy Rzeczypospolitej Polskiej sau ale OMPI. În al doilea rând, în cadrul unei proceduri de opoziție, persoana care a formulat opoziția ar putea „să depună documente suplimentare cu privire la existența, valabilitatea și întinderea [protecției] drepturilor anterioare în sprijinul opoziției formulate (cu condiția să respecte termenul stabilit)”. În al treilea rând, traducerea în limba de procedură a documentelor depuse în fața organelor OAPI nu ar trebui să aibă o formă strict definită. În al patrulea rând, în cadrul unei proceduri de opoziție, persoana care a formulat opoziția ar putea depune „traduceri suplimentare referitoare la același drept anterior (cu condiția să respecte termenul stabilit)”. În al cincilea rând, nu ar fi necesar să „se explice în limba de procedură toate elementele documentelor referitoare la mărcile anterioare”.
86 Totuși, acest argument, care este, de altfel, lipsit de relevanță pentru a demonstra că decizia atacată ar încălca principiul protecției încrederii legitime și care nu constituie în esență decât o reformulare a primului motiv din cererea introductivă, trebuie respins.
87 Astfel, din cuprinsul punctelor 45, 62 și 70 de mai sus reiese că, în temeiul dispozițiilor Regulamentului nr. 2868/95, camera de recurs este obligată să constate că nu putea ține seama de trei dintre documentele care îi fuseseră prezentate și că al patrulea document nu permitea să se aprecieze întinderea protecției conferite de una dintre mărcile invocate de reclamantă.
În ceea ce privește cel de al doilea argument
88 În cadrul celui de al doilea argument, reclamanta face trimitere prin intermediul unor linkuri hipertext la două documente diferite. Primul constă în liniile directoare ale OAPI în „versiunea finală” în limba engleză datată „noiembrie 2007”. Cel de al doilea document avut în vedere de reclamantă este versiunea consolidată în limba engleză a liniilor directoare ale OAPI, denumită „Manual of Trade Mark Practice”. Acest document nu conține numai textul liniilor directoare ale OAPI care corespunde „versiunii finale” din „noiembrie 2007”, ci și modificările ulterioare ale liniilor directoare ale OAPI.
89 Reclamanta susține că, dacă OAPI ar fi urmat propriile linii directoare, ar fi trebuit să țină seama de probele propuse de ea în stadiul procedurii de opoziție.
90 În primul rând, în opinia reclamantei, aceste linii directoare ar preciza că extrasele din bazele de date oficiale ale unui „oficiu național” pot constitui dovezi ale drepturilor anterioare invocate în susținerea unei opoziții (paginile 32 și 35 din partea C.1 din liniile directoare; paginile 37 și 38 din „Manual of Trade Mark Practice” menționat la punctul 88 de mai sus).
91 În al doilea rând, liniile directoare ar permite oricărei părți dintr‑o procedură aflată pe rolul OAPI să depună „alte documente legate de drepturile anterioare, care completează înscrisurile deja depuse” (pagina 38 din „Manual of Trade Mark Practice” menționat la punctul 88 de mai sus). Altfel spus, condițiile referitoare la existența, valabilitatea și întinderea protecției drepturilor anterioare nu ar trebui demonstrate în mod necesar prin depunerea unui singur document.
92 În al treilea rând, liniile directoare nu ar impune traducerea în limba de procedură a opoziției „a tuturor elementelor documentelor care constituie dovada drepturilor anterioare (a mărcilor anterioare)”. În special, liniile directoare nu ar impune prezentarea unei traduceri sau a unei „explicații” a „codurilor INID” și a „codurilor naționale” (pagina 34 din partea C.1 din liniile directoare; pagina 41 din „Manual of Trade Mark Practice” menționat la punctul 88 de mai sus).
93 În al patrulea rând, liniile directoare ar preciza că nu este nicidecum obligatoriu să se furnizeze o versiune în limba de procedură „a informațiilor referitoare la drepturile anterioare într‑un document de sine stătător (cu alte cuvinte un document separat de documentul tradus în sine)” (pagina 37 din partea C.1 din liniile directoare; pagina 44 din „Manual of Trade Mark Practice” menționat la punctul 88 de mai sus).
94 Această argumentație trebuie însă să fie respinsă.
95 Este adevărat, desigur, că, în pofida faptului că nu pot să aibă întâietate față de dispozițiile din Regulamentele nr. 207/2009 și nr. 2868/95 (a se vedea punctul 29 de mai sus), liniile directoare ale OAPI pot fi invocate în mod util în fața instanței Uniunii în susținerea unui motiv întemeiat pe încălcarea unui principiu general al dreptului precum principiul protecției încrederii legitime, cu condiția ca, în special, să ofere informații precise, necondiționate și concordante unei persoane aflate în raporturi cu administrația și să respecte dispozițiile Regulamentelor nr. 207/2009 și 2868/95.
96 „Versiunea finală” a liniilor directoare ale OAPI menționată la punctul 88 de mai sus rezultă însă din decizia EX-07-6 a președintelui OAPI din 29 noiembrie 2007, de adoptare a liniilor directoare referitoare la procedurile de pe rolul OAPI, care a fost publicată în „jurnalul oficial online decembrie 2007” al OAPI. Or, pe de o parte, reiese din dosarul procedurii care s‑a aflat pe rolul OAPI și în mod special dintr‑o scrisoare a reclamantei datată 20 iulie 2007 că documentele prin care reclamanta intenționa să dovedească existența, valabilitatea și întinderea protecției conferite drepturilor sale anterioare au fost depuse în fața diviziei de opoziție a OAPI înainte de 29 noiembrie 2007. Pe de altă parte, reclamanta nu face dovada faptului că prevederile „versiunii finale” a liniilor directoare ale OAPI, la care face trimitere, ar fi fost aplicabile înainte de 29 noiembrie 2007. În aceste condiții, nu se poate considera că aceste prevederi au putut‑o determina să nutrească anumite speranțe cu privire la admisibilitatea documentelor sus‑menționate.
97 În orice caz, trebuie să se sublinieze în primul rând că argumentarea reclamantei provine în parte dintr‑o interpretare eronată a deciziei atacate. Astfel, contrar afirmațiilor reclamantei (a se vedea punctul 90 de mai sus), camera de recurs nu a susținut niciodată că extrasele din bazele de date provenite de la o autoritate națională nu pot fi depuse în susținerea unei opoziții. De asemenea, contrar deducțiilor reclamantei (a se vedea punctul 91 de mai sus), în niciun moment al raționamentului său, camera de recurs nu a precizat că dovada existenței, validității și întinderii protecției unui drept sau a unei mărci trebuie administrată prin depunerea unui singur document.
98 În al doilea rând, de la pagina 31 a versiunii engleze a părții C.1 din liniile directoare ale OAPI, astfel cum au fost invocate de reclamantă, reiese că punctul C.II al acestei părți, intitulat „Dovada existenței și a valabilității drepturilor anterioare”, prevede:
„Dovezile [existenței, valabilității și întinderii protecției drepturilor anterioare invocate de persoana care a formulat opoziția] trebuie să fie depuse în limba de procedură sau să fie însoțite de o traducere.”
99 De la paginile 36 și 37 ale versiunii engleze a părții C.1 din liniile directoare ale OAPI, astfel cum au fost invocate de reclamantă, reiese că punctul C.II.2 al acestei părți, intitulat „Traduceri ale dovezii înregistrărilor mărcii”, prevede:
„[… D]ovezile depuse de persoana care a formulat opoziția […] precum și orice alt document sau certificat depus […] trebuie să fie redactate în limba de procedură sau să fie însoțite de o traducere […]
Norma 98 alineatul (1) prevede că traducerea reproduce structura și conținutul documentului original. În principiu, trebuie tradus întregul document, în ordinea corespunzătoare.
În special, nu se acceptă o traducere limitată la părțile considerate « esențiale» de partea care a formulat opoziția sau la părțile pe care solicitantul «se poate să nu le înțeleagă» […]
Traducerea trebuie efectuată în [mod] autonom și să nu fie o asamblare de extrase din alte documente […]
Cu toate acestea, O[API] tolerează lipsa traducerii titlurilor informațiilor din certificat (cum ar fi «data depunerii», «revendicarea culorii/culorilor»), cu condiția ca acestea să fie identificate de coduri standard naționale sau INID.
Persoana care a formulat opoziția nu este obligată să furnizeze o traducere în limba de procedură a explicației INID sau a codurilor naționale.
Mențiunile administrative nerelevante sau elementele nerelevante în cauză nu trebuie să fie traduse […]
O[API] acceptă traduceri simple efectuate de orice persoană. […] O[API] acceptă inclusiv adnotări olografe pe copiile certificatelor originale care precizează sensul diferitelor elemente în limba procedurii, desigur cu condiția ca aceste însemnări să fie complete și lizibile […]”
100 Susținând, astfel cum s‑a amintit la punctul 92 de mai sus, că liniile directoare ale OAPI nu impun traducerea în limba de procedură a opoziției a „tuturor elementelor documentelor care constituie dovada drepturilor anterioare (a mărcilor anterioare)”, reclamanta a realizat o interpretare eronată a prevederilor amintite la punctele precedente. Astfel, acestea din urmă impun în principiu persoanei care a formulat opoziția să traducă toate probele propuse care au fost prezentate în altă limbă decât limba de procedură și nu prevăd o derogare de la această obligație decât în ceea ce privește „mențiunile administrative nerelevante”, „elemente[le] nerelevante în cauză” și „explicarea INID sau a codurilor naționale”. Pe de altă parte, trebuie arătat că argumentul întemeiat pe faptul că liniile directoare respective nu impun prezentarea unei traduceri sau a unei „explicații” a „codurilor INID” și a „codurilor naționale” este neîntemeiat în cadrul prezentului litigiu, întrucât camera de recurs nu a formulat această cerință.
101 În al treilea rând, astfel cum s‑a amintit la punctul 99 de mai sus, punctul C.II.2 din partea C.1 din liniile directoare ale OAPI, în versiunea invocată de reclamantă, prevede in fine că OAPI „acceptă traduceri simple efectuate de orice persoană” și „inclusiv adnotări olografe pe copiile certificatelor originale, care precizează sensul diferitelor elemente în limba procedurii, desigur cu condiția ca aceste însemnări să fie complete și lizibile”.
102 Astfel cum reiese din cuprinsul punctului 93 de mai sus, aceste prevederi ar arăta, în opinia reclamantei, că OAPI acceptă să țină seama de traduceri care nu sunt prezentate sub forma unui document „de sine stătător”, cu alte cuvinte separat de documentul original. Astfel, prin refuzul de a ține seama de trei dintre documentele depuse de ea în stadiul procedurii de opoziție pentru motivul că nu erau însoțite de o traducere prezentată într‑un înscris separat de original, camera de recurs nu ar fi respectat liniile directoare ale OAPI și, astfel, ar fi încălcat, în opinia reclamantei, principiul protecției încrederii legitime.
103 Trebuie să se constate însă că, presupunând chiar că ar fi fost aplicabile înainte de 29 noiembrie 2007, data de adoptare a deciziei președintelui OAPI menționate la punctul 96 de mai sus, nu este posibil ca prevederile punctului C.II.2 din partea C.1 din liniile directive ale OAPI, citate la punctul 101 de mai sus, să fi determinat reclamanta să nutrească speranțe întemeiate în sensul jurisprudenței citate la punctul 83 de mai sus.
104 Astfel, este adevărat, desigur, că apreciate în mod izolat ele pot primi interpretarea sugerată de reclamantă (a se vedea punctul 102 de mai sus). Totuși, pot de asemenea primi o altă interpretare, conformă cu litera și obiectivele Regulamentului nr. 2868/95. Potrivit acestei interpretări, atunci când se depune un document original redactat în altă limbă decât limba de procedură, OAPI recunoaște că acesta poate fi adnotat pentru a se facilita lectura și verificarea traducerii sale, aceasta din urmă prezentată într‑un document separat. De altfel, o astfel de interpretare este singura care este compatibilă cu celelalte indicații furnizate de liniile directoare ale OAPI. Astfel, acestea lasă să se înțeleagă că traducerea probelor propuse trebuie realizată într‑un înscris separat. Astfel cum s‑a amintit la punctele 98 și 99 de mai sus, la punctele C.II și C.II.2 din partea C.1 din aceste linii directoare se precizează că informațiile și dovezile prevăzute la norma 19 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 2868/95 trebuie depuse în limba de procedură sau trebuie „însoțite” de o traducere. În plus, la punctul C.II.2, care chiar preia, de altfel, formularea normei 98 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95, se precizează că „traducerea reproduce structura și conținutul documentului original”. În sfârșit, la același punct se mai adaugă că „[t]raducerea trebuie efectuată în [mod] autonom și să nu fie o asamblare de extrase din alte documente”.
105 În plus, indicațiile furnizate la punctul C.II.2 din partea C.1 din liniile directoare ale OAPI, astfel cum sunt interpretate de reclamantă, nu sunt concordante cu informațiile furnizate în speță de OAPI reclamantei. Astfel, reiese din dosarul procedurii care s‑a aflat pe rolul OAPI că, prin scrisoarea din 19 martie 2007, adresată reclamantei în cadrul procedurii de opoziție, OAPI a precizat, fără nicio ambiguitate, că orice traducere a unui document care nu este redactat în limba de procedură trebuie prezentată „sub forma unui înscris separat” și trebuie să reproducă structura și conținutul documentului original. Or, din dosarul procedurii care s‑a aflat pe rolul OAPI mai reiese că, într‑un telefax datat 20 iulie 2007, reclamanta a menționat o „cerere” a OAPI din 19 martie 2007. Având în vedere că din dosarul procedurii care s‑a aflat pe rolul OAPI nu reiese că reclamantei i‑ar fi fost adresată de către OAPI, la 19 martie 2007, o altă scrisoare decât cea vizată anterior, această mențiune arată că reclamanta a primit efectiv scrisoarea respectivă. În acest context, reclamanta, în calitate de agent economic prudent și avizat, ar fi trebuit să prevadă că era posibil ca interpretarea sa cu privire la liniile directoare ale OAPI să fie eronată și ca unul dintre organele OAPI să adopte o măsură contrară intereselor sale.
106 În consecință, reclamanta nu este îndreptățită să susțină că camera de recurs a încălcat principiul protecției încrederii legitime prin refuzul de a ține seama de extrasele din baza de date pe care le depusese pentru motivul că traducerea acestora nu a fost prezentată într‑un înscris separat.
În ceea ce privește cel de al treilea argument
107 Prin intermediul celui de al treilea argument, reclamanta susține că, având în vedere decizia diviziei de opoziție, putea să considere în mod legitim că a demonstrat în mod corespunzător existența, valabilitatea și întinderea protecției mărcii poloneze verbale anterioare. Astfel, reclamanta susține implicit, dar în mod necesar, că decizia diviziei de opoziție a determinat‑o să nutrească speranțe întemeiate în sensul jurisprudenței citate la punctul 83 de mai sus.
108 Acest argument trebuie însă respins.
109 Astfel, rezultă din articolul 64 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009 că, în urma examinării în fond a căii de atac, camera de recurs se pronunță asupra acesteia și poate, procedând astfel, „să exercite competențele organului care a pronunțat decizia atacată”, mai precis, în situația de față, să se pronunțe asupra opoziției, prin respingerea acesteia sau prin declararea temeiniciei sale, prin confirmarea sau infirmarea, în acest mod, a deciziei atacate. Altfel spus, prin intermediul căii de atac cu care este sesizată, camera de recurs este chemată să efectueze o nouă examinare completă a fondului opoziției, atât în drept, cât și în fapt (Hotărârea Curții din 13 martie 2007, OAPI/Kaul, C‑29/05 P, Rep., p. I‑2213, punctele 56 și 57).
110 Rezultă că o decizie a unei divizii de opoziție, precum cea menționată la punctul 11 de mai sus, nu poate fi asimilată cu un comportament al administrației Uniunii care poate determina persoana care a formulat opoziția să nutrească speranțe întemeiate.
În ceea ce privește cel de al patrulea argument
111 Prin intermediul celui de al patrulea argument, reclamanta arată că camera de recurs nu a subliniat, înainte de adoptarea deciziei atacate, caracterul insuficient al probelor propuse de reclamantă. Aceasta susține că, în acest context, ea nu putea, în lipsa îndoielilor cu privire la caracterul legal al deciziei diviziei de opoziție, să fi „avut în vedere să depună la dosar […] noi documente cu privire la drepturile sale anterioare”.
112 Acest argument trebuie însă respins.
113 Pe de o parte, pentru motivele menționate la punctul 109 de mai sus, faptul că camera de recurs nu i‑a precizat reclamantei că intenționează să revină asupra unora dintre aprecierile efectuate de divizia de opoziție nu este în sine de natură să încalce principiul protecției încrederii legitime.
114 Pe de altă parte, în orice caz, reclamanta nu este îndreptățită să susțină că nu avea niciun motiv să propună noi probe în fața camerei de recurs. Astfel, reiese din dosarul procedurii care s‑a aflat pe rolul OAPI că, în fața camerei de recurs, intervenienta a arătat în mod special că protecția fiecăreia dintre mărcile invocate de reclamantă nu este „suficient dovedită”.
115 Rezultă din tot ceea ce precedă că al doilea motiv trebuie înlăturat și că, în consecință, acțiunea poate fi numai respinsă ca fiind nefondată.
Cu privire la cheltuielile de judecată
116 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor OAPI.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a treia)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Interkobo sp. z o.o. la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 27 iunie 2012.
Semnături