Cauza T‑145/08 DEP

(publicată în extras)

Atlas Transport GmbH

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne

(mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Procedură – Stabilirea cheltuielilor de judecată”

Sumar – Ordonanța Tribunalului (Camera a patra) din 21 mai 2014

1.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Instanța competentă în caz de recurs

[Regulamentul de procedură al Curții, art. 137 și art. 184; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 87 alin. (1)]

2.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Contencios privind drepturi de proprietate intelectuală – Cheltuieli recuperabile – Cheltuieli necesare efectuate de părți în legătură cu procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs – Lipsa unei decizii a camerei de recurs cu privire la cheltuielile de judecată din procedura în fața sa [Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 136 alin. (2); Regulamentul nr. 207/2009, art. 85 alin. (1) și (6)]

1.      În temeiul articolelor 137 și 184 din Regulamentul de procedură al Curții, precum și al articolului 87 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, în hotărârea sau în ordonanța prin care se finalizează judecata se dispune cu privire la cheltuielile de judecată. Astfel, atunci când Curtea respinge recursul și obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată, această obligație trebuie interpretată în sensul că privește numai cheltuielile de judecată din recurs. Astfel, prin respingerea recursului, Curtea nu a anulat decizia Tribunalului privind cheltuielile de judecată.

Prin urmare, revine Tribunalului obligația de a aprecia care sunt sumele recuperabile în urma procedurii care s‑a desfășurat în fața sa în cauza în care s‑a pronunțat hotărârea atacată. Tribunalul este competent, așadar, să judece cererea de stabilire a cheltuielilor de judecată în procedura care s‑a desfășurat în fața sa și care s‑a finalizat prin hotărârea atacată.

(a se vedea punctele 11-13)

2.      Reiese din articolul 136 alineatul (2) din Regulamentul de procedură că Tribunalul nu este competent să dispună cu privire la cheltuielile aferente procedurii în fața diviziei de anulare a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale). Prin urmare, cererea de stabilire a unor astfel de cheltuieli de judecată trebuie declarată inadmisibilă.

În privința cheltuielilor efectuate în fața camerei de recurs a Oficiului, atunci când aceasta respinge calea de atac a reclamantei, fără să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată din procedura în fața sa, intervenienta trebuie să depună o cerere la grefa camerei de recurs, în temeiul articolului 85 alineatele (1) și (6) din Regulamentul nr. 207/2009 privind marca comunitară, pentru a se stabili valoarea cheltuielilor de rambursat aferente procedurii în fața camerei de recurs.  Acțiunea în fața Tribunalului și recursul în fața Curții nu afectează această apreciere, din moment ce nici Tribunalul, nici Curtea nu repun în discuție legalitatea deciziei camerei de recurs. Cele două proceduri judiciare nu fac decât să amâne data la care rămâne definitivă decizia camerei de recurs care face obiectul cererii de stabilire a cheltuielilor.

În consecință, prin analogie cu situația în care nu se pronunță cu privire la cheltuielile de judecată efectuate în fața camerei de recurs, întrucât camera de recurs a dispus cu privire la cheltuieli și decizia acesteia a rămas validă după respingerea acțiunii reclamantei în fața Tribunalului, nu este necesar ca Tribunalul să se pronunțe în aceste circumstanțe cu privire la cheltuielile de judecată efectuate în fața camerei de recurs.

(a se vedea punctele 17 și 20-22)