ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera întâi)
11 martie 2011(1)
„Necompetenţă vădită”
În cauza T-73/11,
Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere « Alexandru Ioan Cuza » – Filiala 5 Bucureşti, cu sediul în Bucureşti (România), reprezentată de B. Ionescu, avocat,
reclamantă,
împotriva
României,
pârâtă,
având ca obiect o cerere vizând anularea unor dispoziţii naţionale cu privire la alinierea pensiilor din sistemul militar cu cele din sistemul public,
TRIBUNALUL (Camera întâi),
compus din domnul J. Azizi (raportor), președinte, doamna E. Cremona și domnul S. Frimodt Nielsen, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
pronunță prezenta
Ordonanță
Procedura și concluziile reclamantului/reclamantei
1 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 28 ianuarie 2011, reclamanta a introdus prezenta acțiune.
2 Reclamanta solicită anularea unor dispoziţii naţionale cu privire la alinierea pensiilor din sistemul militar cu cele din sistemul public.
În drept
3 În conformitate cu articolul 111 din Regulamentul de procedură, atunci când Tribunalul este în mod vădit necompetent pentru a judeca o acțiune, acesta poate, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.
4 În speță, Tribunalul se consideră suficient de lămurit de actele dosarului și decide, în aplicarea acestui articol, să se pronunțe fără continuarea procedurii.
5 În prezenta cauză, prin cererea formulată, reclamanta urmărește ca Tribunalul să se pronunțe asupra anulării unor dispoziţii naţionale.
6 Competența Tribunalului este prevăzută la articolul 256 TFUE, astfel cum este precizată de articolul 51 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și de articolul 1 din anexa la statutul menționat. Potrivit acestor dispoziții, Tribunalul este competent să judece acțiunile formulate, în temeiul articolului 263 TFUE, numai împotriva actelor instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii.
7 În speță, este evident că autorul actului atacat nu este nici o instituție, nici un organ, nici un oficiu și nici o agenție a Uniunii.
8 Rezultă din considerațiile care precedă că prezenta acțiune trebuie respinsă pentru cauză de necompetență vădită, fără a fi necesară comunicarea acesteia către pârâtă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
9 Prezenta ordonanță fiind adoptată înainte de comunicarea cererii introductive către pârâtă și înainte ca aceasta să fi putut efectua cheltuieli, este suficient să se decidă că reclamanta va suporta propriile cheltuieli de judecată, în conformitate cu articolul 87 alineatul (1) din regulamentul de procedură.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera întâi)
dispune:
1) Respinge acțiunea.
2) Reclamanta suportă propriile cheltuieli de judecată.
Luxemburg, 11 martie 2011.