Cauza T‑434/11
(publicare în extras)
Europäisch‑Iranische Handelsbank AG
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară – Înghețarea fondurilor – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Eroare vădită de apreciere – Drept de proprietate – Proporționalitate”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 6 septembrie 2013
1. Uniunea Europeană – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Îngheţarea fondurilor persoanelor, ale entităţilor sau ale organismelor care participă ori susţin proliferarea nucleară – Posibilitate a autorităților naționale competente de a emite o aprobare generalizată pentru o anumită categorie de operațiuni – Lipsă – Posibilitate a Consiliului de a întemeia adoptarea măsurilor restrictive aplicabile în viitor pe operațiuni autorizate – Lipsă – Limite – Împrejurări excepţionale
(Regulamentul nr. 423/2007 al Consiliului, art. 8-10, și Regulamentul nr. 961/2010 al Consiliului, art. 17-19)
2. Uniunea Europeană – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Îngheţarea fondurilor persoanelor, ale entităţilor sau ale organismelor care participă ori susţin proliferarea nucleară – Operațiuni realizate prin intermediul unei entități nedesemnate – Noţiune – Condiții de admisibilitate
[Regulamentul nr. 423/2007 al Consiliului, art. 7 alin. (1)-(3), și Regulamentul nr. 961/2010 al Consiliului, art. 16 alin. (1)-( 3)]
1. În domeniul politicii externe și de securitate comune și în special în cel al măsurilor luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară, dispozițiile articolelor 8-10 din Regulamentul nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului, precum și cele ale articolelor 17-19 din Regulamentul nr. 961/2010 de abrogare a acestuia nu permit autorităților naționale competente să emită o aprobare generalizată pentru o anumită categorie de operațiuni pentru care entitățile vizate de o măsură de înghețare a fondurilor ar fi dispensate de obligația de a solicita autorizații de la caz la caz.
O astfel de autorizație, acordată de la caz la caz de o autoritate națională competentă, atestă caracterul licit al operațiunii autorizate în raport, după caz, cu unul dintre aceste regulamente. Prin urmare, Consiliul nu poate, cu excepția existenței unor împrejurări excepționale pe care ar trebui să le demonstreze, să întemeieze adoptarea măsurilor restrictive aplicabile în viitor pe operațiuni autorizate, după caz, în conformitate cu dispozițiile sus‑menționate ale respectivelor regulamente. În schimb, în lipsa unei autorizări de la caz la caz, o simplă aprobare generalizată nu poate fi obligatorie pentru Consiliu.
Economia generală a acestor regulamente confirmă această analiză textuală. Astfel, având în vedere amplasarea lor în respectivele regulamente, aceste dispoziții apar ca o temperare a principiului înghețării fondurilor. În sfârșit, această interpretare sugerată de analiza textuală și de cea contextuală este compatibilă cu obiectivul urmărit de aceste regulamente, și anume dorința de a împiedica proliferarea nucleară și, mai general, de a menține pacea și securitatea internațională, având în vedere gravitatea riscului pe care îl implică proliferarea nucleară.
(a se vedea punctele 128-131)
2. În domeniul politicii externe și de securitate comune și în special în cel al măsurilor luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară, reiese din dispozițiile, din economia generală și din obiectivul urmărit de Regulamentul nr. 423/2007 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de Regulamentul nr. 961/2010 de abrogare a acestuia că operațiunile realizate prin intermediul unei entități nedesemnate în scopul efectuării unor plăți sau de a plăti datorii ale unor entități desemnate nu sunt în mod automat licite și că, pentru a garanta efectul util al articolului 7 din Regulamentul nr. 423/2007 și al articolului 16 din Regulamentul nr. 961/2010, entitățile vizate trebuie să se asigure că astfel de operațiuni sunt legale solicitând autorizații autorităților lor naționale competente, dacă este cazul.
Astfel, în primul rând, pe de o parte, dispozițiile articolului 7 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 423/2007 și cele ale articolului 16 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 961/2010 constituie o măsură de interdicție a cărei încălcare poate să constituie un temei autonom pentru impunerea de sancțiuni, inclusiv penale, potrivit dreptului național aplicabil. Pe de altă parte, prin menționarea, la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 423/2007 și la articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul nr. 961/2010, a activităților care au drept scop sau efect direct ori indirect eludarea măsurilor de interdicție prevăzute la alineatele (1)-(3) ale dispozițiilor menționate, legiuitorul Uniunii vizează activitățile care au drept scop sau rezultat sustragerea autorului lor de la aplicarea respectivei măsuri de interdicție. Condițiile cumulative de cunoaștere și de voință prevăzute de aceste dispoziții sunt întrunite atunci când persoana care participă la o activitate vizată de aceste dispoziții urmărește în mod voit scopul sau efectul, direct sau indirect, al eludării respective. Acestea sunt îndeplinite și atunci când persoana în cauză consideră că participarea sa la o astfel de activitate poate avea acest scop sau acest efect și acceptă această posibilitate. Prin urmare, operațiunile realizate prin intermediul unei entități nedesemnate sunt susceptibile să încalce interdicția stabilită la articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul nr. 423/2007 și, respectiv, la articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul nr. 961/2010, întrucât au ca scop realizarea unor operațiuni financiare care interesează o entitate desemnată, iar entitățile implicate într‑o astfel de operațiune urmăresc efectiv realizarea acestui scop sau știu că participarea lor la această operațiune poate avea acest obiect ori acest efect și acceptă această posibilitate. Pe de altă parte, din interpretarea a contrario a articolului 21 din Regulamentul nr. 961/2010 – dispoziție care nu are echivalent în Regulamentul nr. 423/2007 – rezultă că, în principiu, transferurile de fonduri către persoane, entități sau organisme iraniene ori din partea acestora, inclusiv persoanele, entitățile sau organismele iraniene nedesemnate, pot să fie realizate sub rezerva îndeplinirii condițiilor de la articolul 21 menționat. Prin urmare, articolul 21 din Regulamentul nr. 961/2010 constituie o temperare a principiului înghețării fondurilor. Cu toate acestea, transferurile de fonduri susceptibile de a fi realizate conform articolului 21 nu pot permite eludarea interdicției prevăzute la articolul 16 alineatul (4) din Regulamentul nr. 961/2010.
În al doilea rând, articolul 11a alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 423/2007 impune instituțiilor financiare și de credit care intră în domeniul de aplicare al articolului 18 din Regulamentul nr. 423/2007 să manifeste în mod constant vigilență în ceea ce privește activitatea conturilor în cadrul relațiilor lor cu instituțiile de credit și financiare menționate la alineatul (2) al acestui articol 11a, și anume în special instituțiile de credit și financiare care au sediul în Iran. Articolul 23 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 961/2010 impune o obligație de vigilență similară instituțiilor de credit și financiare care intră în domeniul de aplicare al articolului 39 din regulamentul menționat. Prin urmare, efectul util al dispozițiilor coroborate ale articolelor 7-10 din Regulamentul nr. 423/2007 și ale articolelor 16-19 și 21 din Regulamentul nr. 961/2010 ar fi compromis dacă o entitate nedesemnată ar putea realiza liber operațiuni prin intermediul unei entități nedesemnate în vederea plății unor datorii sau a efectuării unor plăți în numele unei entități desemnate. Rezultă de aici că o entitate nedesemnată trebuie să se asigure întotdeauna că asemenea operațiuni sunt legale solicitând autorizații de la autoritatea națională competentă, dacă este cazul.
(a se vedea punctele 133-136, 138-141, 150 și 154)