Cauza T‑250/08

Edward William Batchelor

împotriva

Comisiei Europene

„Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Schimb de documente în cadrul evaluării compatibilității cu dreptul comunitar a măsurilor adoptate în materia activităților de difuzare prin intermediul programelor de televiziune – Refuzarea accesului – Excepția privind protecția procesului decizional – Excepția privind protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit”

Sumarul hotărârii

1.      Uniunea Europeană – Instituții – Drept de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Excepții de la dreptul de acces la documente – Documente care provin de la un stat membru – Posibilitatea statului membru de a solicita instituției nedivulgarea unor documente – Consecințe procedurale

[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (1)-(5)]

2.      Uniunea Europeană – Instituții – Drept de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Excepții de la dreptul de acces la documente – Documente care provin de la un stat membru – Posibilitatea statului membru de a solicita instituției nedivulgarea unor documente – Competența instanței Uniunii

[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (1)-(3) și (5)]

3.      Uniunea Europeană – Instituții – Drept de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Excepții de la dreptul de acces la documente – Protecția procesului decizional

[Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (3)]

4.      Uniunea Europeană – Instituții – Drept de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Obligația instituției de a efectua o examinare concretă și individuală a documentelor – Conținut

(Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4)

5.      Uniunea Europeană – Instituții – Drept de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Excepții de la dreptul de acces la documente – Documente care provin de la un stat membru – Protecția procesului decizional

(art. 10 CE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (3) al doilea paragraf și alin. (5)]

6.      Uniunea Europeană – Instituții – Drept de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Excepții de la dreptul de acces la documente – Protecția obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit – Domeniu de aplicare

[Regulamentul nr. 2887/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (2) a treia liniuță; Directiva 90/387 a Consiliului, art. 3a]

1.      Întinderea obligației de motivare care îi revine instituției care primește o cerere de acces la documente din partea unor autorități ale unui stat membru în temeiul prevederilor Regulamentului nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei depinde de definiția consecințelor juridice legate de refuzul formulat de un stat membru de a divulga un document în temeiul articolului 4 alineatul (5) din regulamentul menționat.

În această privință, o interpretare potrivit căreia această dispoziție ar învesti statul membru cu un drept de veto general și necondiționat în scopul de a se opune, în mod pur și simplu discreționar și fără a trebui să își motiveze decizia, divulgării oricărui document deținut de o instituție comunitară numai pentru motivul că documentul respectiv provine de la acest stat membru nu este compatibil cu obiectivul îmbunătățirii transparenței procesului decizional al Uniunii Europene.

Astfel, statul membru în cauză este obligat să își motiveze eventuala opoziție în raport cu excepțiile enumerate la articolul 4 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 1049/2001. În cazul în care statul membru își îndeplinește această obligație, instituția trebuie să respingă cererea de acces, însă trebuie să își îndeplinească propria obligație de motivare, prezentând în decizia sa motivele invocate de statul membru pentru a concluziona că este aplicabilă una dintre excepțiile la dreptul de acces prevăzute de dispozițiile menționate mai sus.

Din aceste considerații, care vizează salvgardarea obiectivului Regulamentului nr. 1049/2001, încercând în același timp să atribuie alineatului (5) al articolului 4 din acesta un conținut normativ propriu și distinct de cel al alineatului (4) al aceleiași dispoziții, rezultă că, după ce a constatat că opoziția unui stat membru conține motivele pentru care, în opinia sa, documentele în cauză fac obiectul unei excepții de la dreptul de acces, instituția vizată nu a prezentat propria apreciere cu privire la temeinicia acestei motivări.

(a se vedea punctele 44-47)

2.      Atunci când un stat membru dă curs posibilității care îi este oferită de articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, de a solicita ca un document care provine de la acest stat membru să nu fie divulgat fără acordul său prealabil și formulează motive de refuz întemeiate pe excepțiile enumerate la alineatele (1)-(3) ale aceluiași articol, este de competența instanței Uniunii să verifice, la cererea persoanei interesate căreia instituția solicitată a refuzat să îi acorde accesul, dacă acest refuz a putut să fie întemeiat în mod valabil pe excepțiile menționate, iar aceasta indiferent dacă acest refuz este rezultatul aprecierii acestora de către instituția însăși sau de către statul membru respectiv. De altfel, trebuie să se remarce că, în privința persoanei interesate menționate, intervenția statului membru nu afectează caracterul comunitar al deciziei pe care i‑o adresează ulterior instituția ca răspuns la cererea de acces cu care a sesizat o și care privește un document pe care aceasta îl deține.

(a se vedea punctul 67)

3.      Documente trimise unei instituții de o persoană sau de o entitate externă pentru a face obiectul unui schimb de opinii cu instituția în cauză nu intră în domeniul de aplicare al articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, dispoziție care are ca obiect să protejeze anumite tipuri de documente întocmite în cadrul unei proceduri a căror divulgare, chiar după terminarea acestei proceduri, ar aduce atingere procesului decizional al instituției în cauză.

Astfel, în primul rând, deși documentele trebuie să conțină „avize destinate uzului intern în cadrul deliberărilor și al consultărilor preliminare în cadrul instituției în cauză”, faptul de a considera că un document este destinat uzului intern al unei instituții numai pentru motivul că aceasta este destinatara lui ar echivala cu lipsirea de conținut a acestei condiții, întrucât orice document primit de o instituție ar îndeplini condiția menționată. În al doilea rând, o astfel de interpretare nu ar ține cont că deliberările sau consultările preliminare trebuie, potrivit aceleiași prevederi, să aibă loc „în cadrul instituției”.

Departe de a rezulta doar dintr‑o interpretare gramaticală, aceste considerații sunt conforme cu principiul potrivit căruia excepțiile de la dreptul de acces al publicului la documentele instituțiilor enumerate la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 sunt de strictă interpretare și aplicare. În plus, aceste considerații păstrează efectul util al primului paragraf al articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001 și, în consecință, logica existenței a două paragrafe distincte în cadrul acestei dispoziții, primul vizând perioada de până la încheierea procesului decizional, iar al doilea vizând chiar și perioada de după încheierea procesului respectiv.

Astfel, pe de o parte, faptul de a considera că articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001 vizează orice document trimis unei instituții de un expeditor extern, care conține un „aviz” în sensul cel mai larg al termenului și care poate antrena un răspuns, ansamblul acestor factori echivalând cu o „consultare” în sensul acestei dispoziții, ar avea drept consecință faptul că acest al doilea paragraf ar viza „documente” într‑un sens la fel de extins precum primul paragraf al aceleiași dispoziții. Pe de altă parte, dat fiind că aceste categorii de documente ar putea fi protejate în condiții identice, și anume divulgarea lor ar aduce o atingere gravă procesului decizional, primul paragraf ar deveni redundant, întrucât al doilea paragraf acoperă atât perioada anterioară, cât și cea ulterioară încheierii procesului menționat.

(a se vedea punctele 68-70 și 73-76)

4.      Analiza necesară soluționării unei cereri de acces la documente prezentate în cadrul procedurii prevăzute de Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei trebuie să aibă un caracter concret. Într‑adevăr, pe de o parte, simplul fapt că un document privește un interes protejat de o excepție nu poate fi suficient pentru a justifica aplicarea acesteia din urmă. În principiu, o astfel de aplicare nu poate fi justificată decât în ipoteza în care instituția a apreciat în prealabil dacă accesul la document putea aduce atingere în mod concret și real interesului protejat. Pe de altă parte, pentru a putea fi invocat, riscul de a se aduce atingere unui interes protejat trebuie să fie previzibil în mod rezonabil, iar nu pur ipotetic.

(a se vedea punctul 78)

5.      Articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf și alineatul (5) din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei trebuie interpretat în sensul că un stat membru nu poate invoca propria reticență de a coopera cu Comisia în cazul în care un document este divulgat în temeiul regulamentului menționat pentru a justifica în mod valabil o atingere gravă adusă procesului decizional al instituției în cauză.

Astfel, recunoașterea eventuală a declarației unui stat membru prin care acesta își manifestă reticența privind cooperarea cu o instituție, în cazul în care aceasta din urmă permite accesul la un document, ca temei al unei atingeri grave a procesului decizional în sensul articolului 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001 ar echivala cu acordarea în favoarea statelor membre a unui drept discreționar în materie sau, cel puțin, cu condiționarea politicii de acces la documente, instituită de acest regulament, de politicile naționale care o vizează. Or, acest lucru nu ar fi compatibil nici cu sistemul de acces la documente instituit de regulamentul menționat, nici cu obligația unei cooperări loiale cu Comisia, care incumbă statelor membre în temeiul articolului 10 CE

(a se vedea punctele 80 și 81)

6.      Excepția de la dreptul de acces al publicului la documente prevăzută la articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei privind protejarea obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit nu este aplicabilă schimbului de documente în cadrul evaluării de către Comisie a compatibilității cu dreptul comunitar a măsurilor adoptate de un stat membru în materia activităților de difuzare prin intermediul programelor de televiziune, în cadrul articolului 3a din Directiva 89/552 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune.

Astfel, respectarea dreptului comunitar, care constituie obiectivul anchetei Comisiei în acest cadru, nu este pusă în pericol în cazul în care un stat membru nu dorește să coopereze în cadrul evaluării compatibilității cu dreptul comunitar a măsurilor pe care le adoptă sau înțelege să le adopte. Într‑o asemenea ipoteză, aceste măsuri nu vor fi examinate de Comisie, nu vor beneficia de o recunoaștere reciprocă, iar libertatea de prestare a serviciilor garantată de dreptul primar se va aplica pe deplin.

(a se vedea punctele 91, 92 și 95)