Cauza C‑115/09

Bund für Umwelt und Naturschutz Deutschland, Landesverband Nordrhein‑Westfalen eV

împotriva

Bezirksregierung Arnsberg

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Oberverwaltungsgericht für das Land Nordrhein‑Westfalen)

„Directiva 85/337/CEE – Evaluarea efectelor asupra mediului – Convenția de la Aarhus – Directiva 2003/35/CE – Accesul la justiție – Organizații neguvernamentale pentru protecția mediului”

Sumarul hotărârii

1.        Mediu – Evaluarea efectelor anumitor proiecte asupra mediului – Directiva 85/337 – Dreptul la o cale de atac al organizațiilor neguvernamentale de protecție a mediului – Conținut

[Directiva 85/337 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/35, art. 1 alin. (1) și (2) și art. 10a]

2.        Mediu – Evaluarea efectelor anumitor proiecte asupra mediului – Directiva 85/337 – Dreptul la o cale de atac al organizațiilor neguvernamentale de protecție a mediului – Efectul direct al dispozițiilor directivei menționate care prevăd acest drept

[Directiva 85/337 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/35, art. 1 alin. (1) și (2) și art. 10a, și Directiva 96/61, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/35, art. 6]

1.        Articolul 10a din Directiva 85/337 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/35, se opune unei legislații care nu recunoaște unei organizații neguvernamentale care promovează protecția mediului, avută în vedere la articolul 1 alineatul (2) din această directivă, posibilitatea de a invoca în justiție, în cadrul unei căi de atac împotriva unei decizii de autorizare a unor proiecte care pot avea efecte importante asupra mediului în sensul articolului 1 alineatul (1) din aceeași directivă, încălcarea unei norme care decurge din dreptul Uniunii și al cărei obiect este protecția mediului, pentru motivul că această normă nu protejează decât interesele colectivității, iar nu și pe cele ale particularilor.

Deși legiuitorul național are posibilitatea de a limita drepturile a căror încălcare poate fi invocată de un particular în cadrul unei acțiuni în justiție împotriva uneia dintre deciziile, acțiunile sau omisiunile avute în vedere la respectivul articol 10a numai la drepturile subiective publice, o astfel de limitare nu este aplicabilă ca atare asociațiilor de protecție a mediului fără a fi încălcate obiectivele prevăzute în ultima teză a celui de al treilea paragraf al articolului menționat. Astfel, deși, precum reiese din această dispoziție, asociațiile respective trebuie să poată invoca aceleași drepturi ca și particularii, ar fi contrar obiectivului de a asigura un acces amplu la justiție publicului interesat, pe de o parte, precum și principiului efectivității, pe de altă parte, ca, la rândul lor, asociațiile menționate să nu poată invoca încălcarea unor norme care decurg din dreptul Uniunii în materie de mediu numai pentru motivul că acestea protejează interese colective. Acest lucru le‑ar lipsi în foarte mare măsură de posibilitatea de a realiza controlul respectării normelor care decurg din acest drept, care, cel mai des, sunt orientate către interesul general, iar nu numai către protecția intereselor particularilor priviți individual.

(a se vedea punctele 45, 46 și 50 și dispozitiv 1)

2.        O organizație neguvernamentală care promovează protecția mediului, avută în vedere la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 85/337 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2003/35, poate întemeia pe articolul 10a al treilea paragraf ultima teză din această directivă dreptul de a se prevala în justiție, în cadrul unei căi de atac împotriva unei decizii de autorizare a unor proiecte care pot avea efecte importante asupra mediului în sensul articolului 1 alineatul (1) din aceeași directivă, de încălcarea normelor de drept național care decurg din articolul 6 din Directiva 92/43 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/105, chiar dacă dreptul procedural național nu permite acest lucru pentru motivul că normele invocate nu protejează decât interesele colectivității, iar nu și pe cele ale particularilor.

Astfel, dispozițiile ultimelor două teze ale celui de al treilea paragraf al respectivului articol 10a, prin faptul că prevăd, pe de o parte, că se consideră că interesul oricărei organizații neguvernamentale care îndeplinește cerințele menționate la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 85/337 este suficient și, pe de altă parte, că se consideră de asemenea că astfel de organizații beneficiază de drepturi care pot face obiectul unei încălcări, stabilesc reguli precise și care nu sunt supuse și altor condiții. Printre aceste drepturi trebuie să figureze în mod necesar normele din dreptul național care pun în aplicare legislația Uniunii în materie de mediu, precum și normele din dreptul Uniunii în materie de mediu care au efect direct.

(a se vedea punctele 48, 56, 57 și 59 și dispozitiv 2)