ORDONANȚA TRIBUNALULUI
(Camera de recursuri)

2 octombrie 2014

Cauza T‑447/13 P

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Rambursarea cheltuielilor recuperabile – Articolul 92 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice – Excepția acțiunii paralele – Recurs în parte vădit inadmisibil și în parte vădit nefondat”

Obiectul:      Recurs introdus împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (judecător unic) din 18 iunie 2013, Marcuccio/Comisia (F‑143/11, RepFP, EU:F:2013:81), prin care se urmărește anularea acestei ordonanțe

Decizia:      Respinge recursul. Domnul Luigi Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană în cadrul prezentei cauze.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Procedură specială care exclude utilizarea unei acțiuni în răspundere

[Statutul funcționarilor, art. 90 și 91; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 92 alin. (1)]

2.      Procedură jurisdicțională – Atribuirea cauzelor în cadrul Tribunalului Funcției Publice – Atribuire judecătorului raportor al unei camere de trei judecători în calitate de judecător unic – Lipsa din dosarul cauzei a mențiunii privind desemnarea – Fapt care nu este susceptibil să pună în discuție atribuirea

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 14 alin. (1)]

1.      Procedura specială, prevăzută la articolul 92 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, având ca obiect stabilirea cheltuielilor de judecată, exclude revendicarea acelorași sume sau a unor sume cheltuite în același scop, în cadrul unei acțiuni introduse în conformitate cu articolele 90 și 91 din statut.

(a se vedea punctul 42)

Trimitere la:

Tribunal: Hotărârea din 11 iulie 2007, Schneider Electric/Comisia, T‑351/03, Rep., EU:T:2007:212, punctul 297, anulată în parte în recurs prin Hotărârea din 16 iulie 2009, Comisia/Schneider Electric, C‑440/07 P, Rep., EU:C:2009:459, și Ordonanța din 15 iulie 2011, Marcuccio/Comisia, T‑366/10 P, RepFP, EU:T:2011:394, punctul 27

2.      În ceea ce privește o cauză atribuită unei camere de trei judecători a Tribunalului Funcției Publice, care își desemnează judecătorul raportor să statueze ca judecător unic în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al tribunalului menționat, în cazul în care numele respectivului judecător care făcea parte din compunerea camerei anterior deciziei de trimitere către judecătorul unic nu rezultă din actele dosarului în primă instanță, nu se poate deduce totuși că judecătorul unic nu a fost desemnat în persoana judecătorului raportor al camerei de trei judecători.

(a se vedea punctul 64)

Trimitere la:

Tribunal: Ordonanța din 19 iunie 2014, Marcuccio/Comisia, T‑503/13 P, RepFP, EU:T:2014:596, punctul 15