HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

12 decembrie 2014

Cauza T‑512/13 P

AN

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Hărțuire morală – Articolul 22a alineatul (3) din Statut – Omisiune de a se pronunța – Denaturare a elementelor de fapt”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 11 iulie 2013, AN/Comisia (F‑111/10, RepFP, EU:F:2013:114), prin care se solicită anularea acestei hotărâri.

Decizia:      Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua), AN/Comisia (F‑111/10, RepFP, EU:F:2013:114), în ceea ce privește omisiunea de a se pronunța cu privire la motivul întemeiat pe nelegalitatea anchetei cu număr de referință CMS 07/041. Respinge în rest recursul. Respinge acțiunea formulată de AN la Tribunalul Funcției Publice în cauza F‑111/10. AN va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană atât la Tribunalul Funcției Publice, cât și în prezenta cauză. Comisia va suporta jumătate din propriile cheltuieli de judecată efectuate atât la Tribunalul Funcției Publice, cât și în prezenta cauză.

Sumarul hotărârii

Funcționari – Drepturi și obligații – Libertatea de exprimare – Divulgarea unor fapte care puteau permite să se prezume existența unei activități ilegale sau o neîndeplinire gravă a atribuțiilor – Protecția funcționarului care a comunicat astfel de fapte – Întindere

[Statutul funcționarilor, art. 22a alin. (3)]

Articolul 22a alineatul (3) din statut prevede că funcționarul care a comunicat, în temeiul alineatului (1) al acestui articol, o informație privitoare la fapte din care se poate presupune existența unei posibile activități ilegale sau a unei conduite care poate reflecta o încălcare gravă a obligațiilor funcționarilor Uniunii nu suferă niciun prejudiciu din partea instituției, în măsura în care a acționat cu bună‑credință. În această privință, unele neregularități survenite în cursul unei proceduri administrative pot determina un prejudiciu, în sensul articolului menționat, chiar și în condițiile în care procedura respectivă ar fi clasată fără a se lua vreo măsură și nu s‑ar încheia, așadar, printr‑un act care lezează. Astfel, indiferent de rezultatul procedurii administrative, nu poate fi respins de la bun început faptul că circumstanțele concrete ale unei astfel de anchete, în special comportamente excesive, deplasate sau vexatorii față de un funcționar împotriva căruia a fost inițiată o procedură, pot, în sine, să genereze un prejudiciu funcționarului vizat. Articolul 22a alineatul (3) din statut urmărește, așadar, nu numai să protejeze persoana care denunță faptele de deschiderea unei anchete nejustificate, ci și să o protejeze de orice prejudiciu, material sau moral, suferit în cursul unei anchete, chiar și în situația în care deschiderea anchetei respective ar fi justificată. Faptul că o procedură administrativă nu are la bază o cerere de asistență a unui funcționar nu este susceptibilă să repună în discuție această constatare.

Cu toate acestea, nu orice neregularitate intervenită în cursul unei anchete administrative este în mod necesar susceptibilă să determine un prejudiciu, în sensul articolului menționat. Astfel, o asemenea apreciere, pentru care sunt necesare fapte de o anumită gravitate, depinde de circumstanțele specifice fiecărei cauze.

(a se vedea punctele 30, 33, 34 și 64)