Cauza T‑128/11
(publicată în extras)
LG Display Co. Ltd
și
LG Display Taiwan Co. Ltd
împotriva
Comisiei Europene
„Concurență – Înțelegeri – Piața mondială a ecranelor cu cristale lichide (LCD) – Acorduri și practici concertate în materie de prețuri și de capacități de producție – Vânzări interne – Dreptul la apărare – Amenzi – Imunitate parțială la amendă – Încălcare unică și continuă – Principiul ne bis in idem”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 27 februarie 2014
1. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Metodă de calcul definită de orientările adoptate de Comisie – Calculul cuantumului de bază al amenzii – Determinarea valorii vânzărilor – Criterii – Luarea în considerare a vânzărilor către întreprinderi terțe – Condiție
[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 13]
2. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Metodă de calcul definită de orientările adoptate de Comisie – Calculul cuantumului de bază al amenzii – Determinarea valorii vânzărilor – Criterii – Luarea în considerare a vânzărilor către societăți care fac parte din același grup, dar care nu constituie o întreprindere unică împreună cu întreprinderea incriminată – Tratament diferit pentru vânzările din cadrul întreprinderilor unice care au participat în mod egal la încălcare – Încălcarea principiului egalității de tratament – Lipsă
[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 13]
3. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Reducerea cuantumului amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Distincție între o situație care conferă dreptul la o imunitate la amendă și o altă situație care conferă dreptul la o reducere a cuantumului amenzii – Imunitate parțială – Condiții – Interpretare restrictivă
[art. 101 alin. (1) TFUE; Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei, pct. 8 lit. (b) și art. 23 lit. (b) al treilea paragraf]
4. Înțelegeri – Interzicere – Încălcări – Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică – Imputarea răspunderii unei întreprinderi pentru ansamblul încălcării – Condiții
[art. 101 alin. (1) TFUE]
5. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Reducerea amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Imunitate parțială acordată pentru o anumită perioadă – Consecințe – Excluderea acestei perioade din toate etapele calculului amenzii
[art. 101 alin. (1) TFUE; Comunicarea 45/C 03/23 a Comisiei, pct. 23 lit. (b) al treilea paragraf]
6. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire –Orientări privind calcularea amenzilor aplicate în cazul încălcării normelor de concurență – Reducerea amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate, în afara sferei de aplicare a comunicării privind cooperarea – Condiții
[art. 101 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei și Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, pct. 29, a patra liniuță)
7. Concurență – Procedură administrativă – Decizie a Comisiei de constatare a unei încălcări – Încălcare unică și continuă – Obligația Comisiei de a investiga comportamente care constituie o încălcare unică și continuă printr‑o singură procedură – Lipsă – Putere de apreciere a Comisiei cu privire la întinderea procedurilor – Limite – Respectarea principiului ne bis in idem
[art. 101 alin. (1) TFUE]
8. Concurență – Procedură administrativă – Decizie de constatare a unei încălcări – Obligația de motivare – Conţinut
(art. 101 TFUE, 102 TFUE și 296 TFUE)
9. Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Putere de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Competența de fond a instanței Uniunii – Întindere
(art. 101 TFUE, 102 TFUE și 261 TFUE; Regulamentul nr. 1 al Consiliului, art. 31)
1. În ceea ce privește stabilirea cuantumului de bază al amenzilor aplicate pentru încălcarea dreptului concurenței, atunci când un participant la o încălcare vinde produsele vizate de aceasta unor societăți care nu formează o întreprindere unică împreună cu acest participant, se poate considera că vânzările în cauză au fost efectuate către terți independenți, deși există o legătură între participantul respectiv și societățile amintite. Cu toate acestea, Comisia este obligată să explice legătura dintre vânzările vizate și înțelegere.
(a se vedea punctele 60-63)
2. În ceea ce privește stabilirea cuantumului de bază al amenzilor aplicate pentru încălcarea dreptului concurenței, faptul că vânzările din cadrul unei întreprinderi unice sunt tratate diferit de vânzările dintre societăți care aparțin aceluiași grup, dar care nu sunt calificate drept întreprindere unică, nu poate fi criticat din punctul de vedere al respectării principiului egalității de tratament. Existența unei întreprinderi unice creează o situație diferită, care justifică faptul că în cazul participanților respectivi s‑au aplicat categorii diferite.
(a se vedea punctele 136-140)
3. Punctul 23 litera (b) ultimul paragraf din Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri se aplică numai în cazurile în care sunt îndeplinite două condiții: în primul rând, întreprinderea în cauză este prima care dovedește fapte necunoscute anterior de Comisie și, în al doilea rând, aceste fapte, întrucât au o incidență directă asupra gravității sau a duratei presupusei înțelegeri, permit Comisiei să ajungă la concluzii noi cu privire la încălcare.
Trebuie reținută o interpretare restrictivă a acestor condiții, limitând aplicarea dispoziției respective la cazurile în care o societate care este parte la o înțelegere furnizează Comisiei o informație nouă privind gravitatea sau durata încălcării și excluzând cazurile în care societatea nu a făcut decât să furnizeze elemente care permit consolidarea probelor privind existența încălcării. Astfel, eficacitatea programelor de clemență ar fi afectată dacă întreprinderile nu ar mai fi încurajate să fie primele care prezintă informații prin care denunță Comisiei o înțelegere.
În plus, testul descris la punctul 8 litera (b) din Comunicarea privind cooperarea este diferit de cel prevăzut la punctul 23 litera (b) ultimul paragraf din aceasta. Prima dispoziție prevede că imunitatea totală se acordă întreprinderii care a furnizat prima elemente de probă care, în opinia Comisiei, sunt de natură să îi permită acesteia constatarea existenței unei înțelegeri. Faptul că este vorba despre teste diferite constituie o justificare obiectivă care permite Comisiei să nu încurajeze prima și cea de a doua întreprindere să furnizeze elemente de probă în același mod, fără să încalce totuși principiul egalității de tratament.
Pe de altă parte, criteriile de apreciere pentru acordarea unei reduceri în temeiul valorii adăugate semnificative în sensul punctelor 21 și 22 din Comunicarea privind cooperarea sunt de asemenea diferite de cele care trebuie utilizate pentru a stabili dacă declarația unei întreprinderi poate determina acordarea imunității parțiale în sensul punctului 23 litera (b) ultimul paragraf din comunicarea amintită.
(a se vedea punctele 157, 166, 167, 178, 179 și 190)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 193, 220 și 221)
5. În materia concurenței, recunoașterea unei imunități parțiale a unei întreprinderi în temeiul punctului 23 litera (b) ultimul paragraf din Comunicarea Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri înseamnă că aceasta trebuie să fie tratată ca și cum nu ar fi participat la încălcarea în cauză în perioada acoperită de imunitate în vederea calculului cuantumului amenzii care trebuie să fie aplicată. Această dispoziție nu conține o prevedere potrivit căreia Comisia să facă abstracție de faptele vizate numai în vederea calculului coeficientului referitor la durata încălcării, ci trebuie să i se acorde un domeniu de aplicare mai general, ceea ce exclude, prin urmare, luarea în considerare a faptelor respective în privința tuturor aspectelor referitoare la stabilirea cuantumului amenzii, inclusiv calculul mediei valorii vânzărilor relevante. În esență, imunitatea parțială, astfel cum este preconizată în Comunicarea privind cooperarea, devine astfel o „ficțiune juridică” în temeiul căreia, în vederea calculului cuantumului amenzii, Comisia trebuie să își dezvolte raționamentul ca și cum întreprinderea care beneficiază de această imunitate nu participase la încălcare în perioada acoperită de acest beneficiu.
(a se vedea punctele 199 și 201)
6. Punctul 29 a patra liniuță din Orientările privind calcularea amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 trebuie interpretat în sensul că nu permite unei întreprinderi să beneficieze de o reducere dublă a cuantumului amenzii, în temeiul Comunicării Comisiei privind imunitatea la amenzi și reducerea cuantumului amenzilor în cauzele referitoare la înțelegeri și al Orientărilor privind calcularea amenzilor, pentru aceeași cooperare cu Comisia. În ceea ce privește încălcările care țin de domeniul de aplicare al Comunicării privind cooperarea, în principiu, persoana interesată nu poate reproșa în mod valabil Comisiei că nu a luat în considerare drept circumstanță atenuantă gradul cooperării sale în afara cadrului juridic al comunicării respective. Soluția potrivit căreia, în situații excepționale, Comisia este obligată să acorde unei întreprinderi o reducere a cuantumului amenzii în temeiul punctului 29 a patra liniuță din Orientările privind calcularea amenzilor trebuie interpretată în sensul că existența unor astfel de situații presupune că cooperarea întreprinderii în cauză, deși depășește obligația sa legală de a coopera, nu îi dă, cu toate acestea, dreptul la o reducere a cuantumului amenzii în temeiul Comunicării privind cooperarea.
(a se vedea punctele 205-208)
7. În materia concurenței, deși interpretarea noțiunii de încălcare unică și continuă permite Comisiei să investigheze, printr‑o singură procedură și o singură decizie, în același timp mai multe comportamente care ar fi putut fi investigate în mod individual, ea nu are drept consecință obligația Comisiei de a proceda astfel. Prin urmare, în principiu, Comisiei nu i se poate reproșa că investighează în mod separat diferite comportamente pe care le‑ar fi putut regrupa într‑o încălcare unică și continuă. În consecință, Comisia dispune de o putere de apreciere cu privire la întinderea procedurilor pe care le inițiază. Astfel, aceasta nu poate fi obligată să constate și să sancționeze toate comportamentele anticoncurențiale și instanțele Uniunii nu ar putea să se pronunțe – chiar dacă numai în scopul reducerii amenzii – cu privire la faptul că, în lumina probelor aflate la dispoziția sa, Comisia ar fi trebuit să stabilească existența unei încălcări săvârșite de‑a lungul unei anumite perioade și de o anumită întreprindere.
Exercitarea acestei puteri de apreciere face obiectul controlului jurisdicțional. Totuși, numai în cazul în care s‑ar putea demonstra că, fără un motiv obiectiv, Comisia a inițiat două proceduri distincte referitoare la o situație de fapt unică, alegerea sa ar putea fi considerată abuz de putere. Atunci când Comisia consideră că nu dispune de probe suficiente împotriva anumitor întreprinderi bănuite de a fi participat la aceeași încălcare unică sau atunci când proba unui plan global și a unor metode comune lipsește, aceste circumstanțe constituie motive obiective care justifică alegerea Comisiei de a investiga operatori diferiți prin proceduri distincte.
Pe de altă parte, riscurile unei întreprinderi care face obiectul primei proceduri inițiate de Comisie de a fi cercetată în cadrul unei eventuale a doua proceduri referitoare la aceeași încălcare unică și continuă nu sunt susceptibile să permită acestei întreprinderi să invoce principiul ne bis in idem împotriva deciziei de închidere a primei proceduri. În mod evident, respectarea acestui principiu nu poate fi concepută în mod preventiv și nu exclude întreprinderea de la obligația sa de a coopera cu Comisia în cadrul unei eventuale a doua proceduri.
(a se vedea punctele 222-225, 231 și 242-244)
8. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 238)
9. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 255 și 256)