Cauza C‑695/15 PPU

Shiraz Baig Mirza

împotriva

Bevándorlási és Állampolgársági Hivatal

(cerere de decizie preliminară formulată de
Debreceni közigazgatási és munkaügyi bíróság)

„Trimitere preliminară – Procedură preliminară de urgență – Regulamentul (UE) nr. 604/2013 – Criterii și mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională – Articolul 3 alineatul (3) – Dreptul statelor membre de a trimite un solicitant către o țară terță sigură – Articolul 18 – Obligațiile statului membru responsabil de examinarea cererii în cazul reprimirii solicitantului – Directiva 2013/32/UE – Proceduri comune de acordare și retragere a protecției internaționale – Examinarea unei cereri de protecție internațională”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 martie 2016

1.        Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Criterii și mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională – Regulamentul nr. 604/2013 – Reglementare națională care prevede dreptul statului membru responsabil de a trimite un solicitant de protecție internațională către o țară terță sigură – Exercitarea acestui drept după recunoașterea responsabilității sale și după reprimirea solicitantului – Admisibilitate

[Regulamentul nr. 604/2013, art. 3 alin. (3)]

2.        Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Criterii și mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională – Regulamentul nr. 604/2013 – Reglementare națională care prevede dreptul statului membru responsabil de a trimite un solicitant de protecție internațională către o țară terță sigură – Exercitarea acestui drept, cu ocazia reprimirii solicitantului, fără ca statul membru responsabil să comunice statului membru care efectuează transferul existența unei astfel de reglementări – Admisibilitate

[Regulamentul nr. 604/2013, art. 3 alin. (3) și art 27; Directiva 2013/32, art. 38, 39 și 46]

3.        Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Criterii și mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională – Regulamentul nr. 604/2013 – Obligația statului membru responsabil de a examina cererea în cazul reprimirii unui solicitant de protecție internațională – Obligația de a relua procedura de examinare a cererii din stadiul în care a fost întreruptă – Inexistență

[Regulamentul nr. 604/2013, art. 18 alin. (2) al doilea paragraf]

1.        Articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într‑unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (Dublin III) trebuie interpretat în sensul că dreptul de a trimite un solicitant de protecție internațională către o țară terță sigură poate fi exercitat de un stat membru și după ce acesta din urmă a admis că este responsabil, în aplicarea acestui regulament și în cadrul procedurii de reprimire, de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate de un solicitant care a părăsit acest stat membru înainte de adoptarea unei decizii pe fond referitoare la prima sa cerere de protecție internațională.

Astfel, a interzice unui stat membru să își exercite dreptul prevăzut la articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul Dublin III ar avea drept consecință faptul că un solicitant care a fugit, fără a aștepta soluționarea definitivă a cererii sale, în alt stat membru decât cel în care a introdus respectiva cerere s‑ar afla, în caz de reprimire de către statul membru responsabil, într‑o situație mai favorabilă decât cel care a așteptat finalizarea examinării cererii sale în statul membru responsabil.] [O asemenea interpretare ar risca să incite resortisanții țărilor terțe și apatrizii care au depus o cerere de protecție internațională într‑un stat membru să se deplaseze în alte state membre, dând naștere astfel unei circulații secundare pe care regulamentul menționat urmărește în mod expres să o prevină prin instituirea mecanismelor și a criteriilor uniforme privind determinarea statului membru responsabil.

(a se vedea punctele 51-53 și dispozitiv 1)

2.        Articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într‑unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (Dublin III) trebuie interpretat în sensul că nu se opune trimiterii unui solicitant de protecție internațională către o țară terță sigură, în cazul în care statul membru care efectuează transferul solicitantului menționat către statul membru responsabil nu a fost informat, în cursul procedurii de reprimire, nici cu privire la reglementarea acestui din urmă stat membru referitoare la trimiterea solicitanților către țări terțe sigure, nici cu privire la practica autorităților sale competente în materie.

În plus, faptul că statul membru responsabil nu comunică statului membru care efectuează transferul informațiile referitoare la reglementarea sa privind țările terțe sigure și practica sa administrativă în materie nu aduce atingere dreptului solicitantului la o cale de atac efectivă împotriva deciziei de transfer și împotriva deciziei privind cererea de protecție internațională.

În ceea ce privește decizia de transfer, reiese din articolul 27 din Regulamentul Dublin III că solicitantul dispune de un drept la o cale de atac efectivă sub forma unui apel sau a unei revizuiri, în fapt și în drept, împotriva acestei decizii în fața unei instanțe naționale.

În ceea ce privește decizia referitoare la cererea de protecție internațională, solicitantul dispune, în statul membru responsabil, de un drept la o cale de atac efectivă, în temeiul articolului 46 din Directiva 2013/32 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale, în fața unei instanțe a acestui stat membru, care îi permite să conteste decizia bazată pe normele de drept național privind țările terțe sigure în temeiul, în funcție de situația sa individuală, al articolului 38 sau al articolului 39 din această directivă.

(a se vedea punctele 59, 60, 62 și 63 și dispozitiv 2)

3.        Articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într‑unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (Dublin III) trebuie interpretat în sensul că, în cazul reprimirii unui solicitant de protecție internațională, nu impune ca procedura de examinare a cererii acestuia să fie reluată din stadiul în care a fost întreruptă.

Astfel, articolul 18 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul Dublin III, în măsura în care impune ca solicitantul să aibă dreptul de a solicita luarea unei decizii finale cu privire la cererea sa de protecție internațională, indiferent dacă în cadrul procedurii care a fost întreruptă sau în cadrul unei noi proceduri care nu trebuie să fie tratată ca o cerere ulterioară, urmărește să garanteze solicitantului o examinare a cererii sale care să îndeplinească cerințele pe care Directiva 2013/32 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale le prevede pentru primele cereri în primă instanță. În schimb, aceeași dispoziție nu urmărește nici să stabilească modul în care procedura trebuie să fie reluată într‑o asemenea situație, nici să lipsească statul membru responsabil de posibilitatea de a declara cererea inadmisibilă.

(a se vedea punctele 66 și 68 și dispozitiv 3)