HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a noua)
6 septembrie 2023 (*)
„Funcție publică – Funcționari – Pensie pentru limită de vârstă – Drepturi de pensie dobândite anterior intrării în serviciul Uniunii – Transfer în sistemul Uniunii – Perioadă de serviciu mai mică de 10 ani – Deces – Refuzul de a restitui capitalul reprezentând drepturile de pensie naționale transferate și drepturile de pensie dobândite în SPIUE – Articolul 11 alineatul (1) și articolul 12 alineatul (1) litera (b) din anexa VIII la statut – Îmbogățire fără justă cauză”
În cauza T‑171/22,
OR,
OS,
reprezentați de N. de Montigny, avocată,
reclamanți,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de T. Bohr, M. Brauhoff și G. Niddam, în calitate de agenți,
pârâtă,
TRIBUNALUL (Camera a noua),
compus din domnii L. Truchot (raportor), președinte, și H. Kanninen și doamna T. Perišin, judecători,
grefier: domnul L. Ramette, administrator,
având în vedere faza scrisă a procedurii,
în urma ședinței din 11 mai 2023,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin acțiunea întemeiată pe articolul 270 TFUE, reclamanții, OR și OS, în calitatea lor de succesori în drepturi ai lui A (denumit în continuare „A” sau „funcționarul decedat”), solicită, în primul rând, anularea deciziei Oficiului pentru Administrarea și Plata Drepturilor Individuale (PMO) al Comisiei Europene din 12 iulie 2021 de respingere a cererii lor de restituire a capitalului reprezentând drepturile de pensie naționale dobândite de tatăl lor înainte de intrarea sa în serviciul Uniunii Europene și transferat către sistemul de pensii al instituțiilor Uniunii (denumit în continuare „SPIUE”), pe de o parte, și a capitalului corespunzător contribuțiilor acestei persoane la SPIUE înainte de decesul său, pe de altă parte, precum și, în măsura în care s‑ar considera că aceasta aduce o motivare suplimentară, a deciziei din 22 decembrie 2021 prin care reclamația lor a fost respinsă și, în al doilea rând, restituirea sumelor solicitate, majorate cu dobânzi la rata stabilită de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru principalele operațiuni de refinanțare, majorată cu 2 puncte procentuale.
Istoricul litigiului
2 A a intrat în serviciul Uniunii la 16 iulie 2003, în calitate de agent contractual auxiliar. Începând cu 16 iulie 2004, el a exercitat atribuții în cadrul Comisiei în calitate de agent temporar, iar ulterior, la 16 aprilie 2006, a devenit funcționar.
3 În temeiul articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), A a procedat, în septembrie 2005, la transferul către SPIUE al capitalului reprezentând drepturile naționale de pensie dobândite anterior intrării sale în serviciul Uniunii (denumit în continuare „transferul «in»”). Plata acestui capital către SPIUE a condus la recunoașterea unui spor de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii de o anumită durată.
4 Ulterior, A a solicitat și a obținut un concediu pentru interese personale pentru perioada cuprinsă între 17 septembrie 2008 și 16 septembrie 2013, pentru a putea intra în serviciul Organizației Internaționale ITER pentru Energia de Fuziune (denumită în continuare „ITER”), cu sediul în Saint‑Paul‑lez‑Durance (Franța). Acest concediu pentru interese personale a fost reînnoit până la demisia sa, prezentată la 1 iulie 2020 și devenită efectivă la 16 septembrie 2020.
5 Astfel, A a contribuit la SPIUE între 16 iulie 2003 și 16 septembrie 2008, respectiv pentru o perioadă de cinci ani și două luni.
6 Printr‑un e‑mail din 1 iulie 2020, ziua în care și‑a prezentat demisia Comisiei, A a întrebat PMO cu privire la procedura care trebuie urmată pentru a beneficia de un transfer, în sensul articolului 11 alineatul (1) din anexa VIII la statut (denumit în continuare „transferul «out»”), al drepturilor de pensie dobândite în cadrul SPIUE către un alt sistem de pensii. În același e‑mail, A preciza că nu a efectuat cei 10 ani de serviciu efectiv necesari pentru a putea beneficia de o pensie pentru limită de vârstă.
7 În răspunsul său, trimis prin e‑mail la 2 iulie 2020, PMO i‑a indicat lui A procedura care trebuia urmată pentru realizarea unui transfer „out”. PMO i‑a precizat de asemenea lui A că, întrucât a efectuat mai puțin de 10 ani de serviciu, era obligat să transfere echivalentul actuarial al drepturilor sale de pensie dobândite în cadrul SPIUE.
8 A a decedat la 5 ianuarie 2021.
9 Printr‑un e‑mail din 14 ianuarie 2021, mama reclamanților, fosta soție a funcționarului decedat, a informat PMO despre decesul acestuia. În aceeași zi, PMO i‑a răspuns printre altele că, întrucât funcționarul decedat nu a introdus o cerere de transfer „out” înainte de decesul său, un asemenea transfer nu mai era posibil.
10 La 18 martie 2021, reclamanții, copiii și singurii moștenitori ai funcționarului decedat, au introdus, în calitatea lor de succesori în drepturi, o cerere, în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut, având ca obiect plata, pe de o parte, a capitalului reprezentând drepturile de pensie naționale dobândite de tatăl lor înainte de intrarea sa în serviciul Uniunii și transferat către SPIUE și, pe de altă parte, a capitalului corespunzător drepturilor de pensie dobândite de acesta în cadrul SPIUE anterior decesului.
11 Prin decizia din 12 iulie 2021 (denumită în continuare „decizia atacată”), PMO a respins cererea reclamanților.
12 În special, PMO a indicat în decizia atacată că, întrucât funcționarul decedat a fost în serviciu timp de mai puțin de 10 ani, el nu putea pretinde să beneficieze de o pensie a Uniunii, astfel încât nici văduva, nici copiii săi orfani nu puteau beneficia de prestațiile statutare de urmaș. PMO a arătat de asemenea că nicio dispoziție statutară nu permitea rambursarea capitalului reprezentând drepturile de pensie dobândite în cadrul SPIUE, inclusiv drepturile transferate la SPIUE, de un fost funcționar sau agent decedat și a explicat că o cerere de transfer „out” era un drept individual deschis numai foștilor funcționari și agenți, pe care funcționarul decedat nu îl utilizase ca urmare a faptului că demisia sa a devenit efectivă.
13 La 20 septembrie 2021, reclamanții au introdus, în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut, o reclamație împotriva deciziei atacate.
14 Reclamația reclamanților a fost respinsă prin decizia din 22 decembrie 2021 (denumită în continuare „decizia de respingere a reclamației”).
Concluziile părților
15 Reclamanții solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate și, în măsura în care s‑ar considera că aduce o motivare suplimentară, a deciziei de respingere a reclamației;
– obligarea Comisiei la restituirea sumelor solicitate, majorate cu dobânzi la rata stabilită de BCE pentru principalele operațiuni de refinanțare, majorată cu 2 puncte procentuale;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
16 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Cu privire la obiectul acțiunii
17 Din concluziile în anulare rezultă că reclamanții solicită Tribunalului anularea nu numai a deciziei atacate, ci și a deciziei de respingere a reclamației, în măsura în care s‑ar considera că aceasta aduce o motivare suplimentară.
18 Potrivit unei jurisprudențe constante, concluziile în anulare îndreptate în mod formal împotriva deciziei de respingere a unei reclamații au drept efect sesizarea Tribunalului cu actul împotriva căruia a fost introdusă reclamația atunci când acestea sunt, ca atare, lipsite de conținut autonom (Hotărârea din 13 iulie 2018, Curto/Parlamentul, T‑275/17, EU:T:2018:479, punctul 63; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 6 aprilie 2006, Camós Grau/Comisia, T‑309/03, EU:T:2006:110, punctul 43).
19 În speță, întrucât decizia de respingere a reclamației nu face decât să confirme decizia atacată, precizând motivele care vin în susținerea acesteia, trebuie să se constate că concluziile în anularea deciziei de respingere a reclamației sunt lipsite de conținut autonom și, prin urmare, nu este necesar să se statueze în mod specific cu privire la acestea. Totuși, în cadrul examinării legalității deciziei atacate, este necesar să se ia în considerare motivarea care figurează în decizia de respingere a reclamației, această motivare trebuind să coincidă cu cea a deciziei atacate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 aprilie 2019, Wattiau/Parlamentul, T‑737/17, EU:T:2019:273, punctul 43 și jurisprudența citată).
Cu privire la fond
Cu privire la concluziile prin care se urmărește anularea deciziei atacate
20 În susținerea concluziilor lor în anulare, reclamanții invocă un motiv unic, întemeiat pe îmbogățirea fără justă cauză a Uniunii.
21 În esență, reclamanții susțin că bugetul Uniunii s‑a îmbogățit cu capitalul care corespunde, pe de o parte, drepturilor naționale de pensie dobândite de funcționarul decedat înainte de intrarea sa în serviciul Uniunii și transferate către SPIUE și, pe de altă parte, contribuțiilor plătite la SPIUE de funcționarul decedat pe baza atribuțiilor sale în serviciul Uniunii.
22 În special, în primul rând, reclamanții susțin că decizia atacată nu se bazează pe niciun temei legal sau interpretare jurisprudențială.
23 În această privință, într‑o primă etapă, reclamanții susțin că Comisia a considerat în mod eronat că articolul 11 din anexa VIII la statut permitea Uniunii să păstreze capitalul acumulat în cadrul SPIUE de funcționarul decedat.
24 Pe de o parte, reclamanții contestă caracterul irevocabil al transferului „in”. În opinia lor, din articolul 8 alineatul (5) din Dispozițiile generale de aplicare a articolelor 11 și 12 din anexa VIII la statut, adoptate prin Decizia C(2011) 1278 a Comisiei din 3 martie 2011, publicată în Informații administrative nr. 17-2011 din 28 martie 2011 (denumite în continuare „DGA”), rezultă că decizia unui funcționar sau a unui agent de a efectua transferul „in” al capitalului corespunzător drepturilor naționale de pensie dobândite înainte de intrarea sa în serviciul Uniunii la SPIUE este irevocabilă numai în măsura în care funcționarul sau agentul respectiv ar beneficia ulterior de prestații plătite în cadrul acestui sistem. Reclamanții adaugă, cu titlu subsidiar, că, dacă această dispoziție trebuie interpretată în sensul că transferul „in” este irevocabil în orice situație, aplicarea sa trebuie înlăturată întrucât încalcă principiul îmbogățirii fără justă cauză.
25 Pe de altă parte, în ceea ce privește transferul „out”, reclamanții susțin că situația din speță nu a fost avută în vedere de statut și de DGA. Aceștia apreciază că, în speță, lipsa unor demersuri concrete în vederea acestui transfer „out” nu este rezultatul unei neglijențe sau al unei abțineri voluntare a funcționarului decedat, ci provine numai din survenirea neașteptată, imprevizibilă și irezistibilă a decesului său, la mai puțin de patru luni de la demisia sa din funcția de la Comisie.
26 În plus, reclamanții subliniază că nicio dispoziție statutară nu impune un termen pentru introducerea unei cereri de transfer „out”, astfel încât faptul de a nu fi solicitat în mod formal acest transfer nu poate fi interpretat ca o renunțare din partea funcționarului decedat la transferul sumelor în litigiu către un alt sistem de pensii. Ei arată de asemenea că, prin întrebarea adresată PMO la 1 iulie 2020 cu privire la demersurile care trebuie întreprinse în acest scop (a se vedea punctul 6 de mai sus), funcționarul decedat și‑a manifestat fără ambiguitate voința de a efectua respectivul transfer „out”.
27 Într‑o a doua etapă, reclamanții susțin că, deși există un temei juridic pentru plata contribuțiilor de către funcționarul decedat la SPIUE, acestea au fost plătite de el fără contraprestație și, prin urmare, fără justă cauză. Astfel, contribuțiile acumulate de funcționarul decedat la SPIUE ca urmare atât a exercitării atribuțiilor în serviciul Uniunii, cât și a transferului „in” pe care l‑a efectuat în anul 2005 nu au creat în cele din urmă niciun drept în beneficiul său în cadrul SPIUE, în măsura în care a lucrat mai puțin de 10 ani în serviciul Uniunii, durata minimă prevăzută de statut pentru a solicita acordarea unei pensii pentru limită de vârstă.
28 În acest sens, reclamanții apreciază că împrejurarea potrivit căreia statutul prevede în mod expres posibilitatea unui fost funcționar sau agent de a transfera capitalul corespunzător drepturilor sale de pensie dobândite în cadrul SPIUE către un alt sistem de pensii, precum și plata unei indemnizații de plecare demonstrează că capitalul menționat nu aparține bugetului Uniunii. Pe de altă parte, reclamanții susțin că argumentul potrivit căruia echilibrul actuarial al SPIUE ar putea fi afectat de rambursarea sumelor plătite de foști funcționari sau agenți care nu pot beneficia de o pensie pentru limită de vârstă nu este demonstrat. În plus, reclamanții susțin că principiul solidarității, pe care se întemeiază echilibrul menționat, trebuie să poată fi în folosul fostului funcționar sau fostului agent care a plătit contribuții, în caz contrar solidaritatea menționată fiind la originea unei sărăciri fără justă cauză.
29 În al doilea rând, reclamanții susțin că sărăcirea lor, care rezultă din îmbogățirea Uniunii, este reală și certă.
30 În această privință, reclamanții susțin că, în lipsa unui transfer „out” al capitalului corespunzător drepturilor de pensie dobândite de funcționarul decedat, ei nu au putut beneficia de drepturi suplimentare corespunzătoare capitalului menționat, deși un astfel de transfer „out” către fondul de pensii legat de ultimul loc de muncă al funcționarului decedat la ITER le‑ar fi permis, în calitate de succesori în drepturi ai acestuia, să beneficieze de o despăgubire mai mare decât cea de care beneficiază deja, valoarea acesteia depinzând de valoarea totală acumulată în cadrul fondului respectiv.
31 Reclamanții adaugă că, în cazul în care funcționarul decedat nu ar fi efectuat un transfer „in”, ei ar fi putut beneficia și de o rentă sau de un capital plătit de sistemul național de care acesta depindea înainte de intrarea sa în serviciul Uniunii.
32 Comisia contestă argumentația reclamanților.
33 Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, o acțiune în restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză a Uniunii impune, pentru a fi admisă, îndeplinirea a două condiții, și anume dovada, pe de o parte, a îmbogățirii fără temei juridic valabil a Uniunii și, pe de altă parte, a unei sărăciri a reclamantului legate de îmbogățirea menționată (a se vedea Hotărârea din 3 iulie 2018, Transtec/Comisia, T‑616/15, EU:T:2018:399, punctul 156 și jurisprudența citată).
34 În ceea ce privește prima condiție menționată la punctul 33 de mai sus, potrivit căreia dreptul la restituire din partea persoanei îmbogățite este condiționat de lipsa unui temei juridic valabil al îmbogățirii în cauză, trebuie să se arate ceea ce urmează.
35 Trebuie să se observe că, prin argumentația lor, reclamanții nu repun în discuție existența unui temei juridic valabil referitor la plata contribuțiilor la SPIUE de către funcționarul decedat. Astfel, deși deplâng faptul că diferitele contribuții plătite la SPIUE de funcționarul decedat, indiferent dacă este vorba atât despre contribuțiile rezultate din atribuțiile sale în serviciul Uniunii, cât și despre cele care decurg din transferul „in” pe care l‑a efectuat în anul 2005 (a se vedea punctul 3 de mai sus), ar fi fost „fără contraprestație și fără justă cauză” și fără „să fi fost creat vreun drept la pensie […]”, reclamanții recunosc totuși fără ambiguitate în înscrisurile lor că „există un temei juridic pentru plata unor contribuții la RPI[UE]”. În plus, ca răspuns la o întrebare adresată de Tribunal în ședință, reprezentanta reclamanților a confirmat că argumentația lor privea lipsa unui temei juridic valabil „pentru reținerea [sumelor]” corespunzătoare contribuțiilor plătite la SPIUE de funcționarul decedat.
36 Astfel, prin argumentația lor, reclamanții doar invită Tribunalul să statueze că păstrarea de către Comisie a tuturor contribuțiilor plătite la SPIUE de funcționarul decedat constituie, ca urmare a decesului acestuia din urmă, o îmbogățire a Uniunii fără temei juridic valabil.
37 Întrucât funcționarul decedat a contribuit la SPIUE în calitate de agent contractual auxiliar, apoi de agent temporar și, în sfârșit, de funcționar, dispozițiile referitoare la drepturile sale de pensie în condițiile prevăzute în titlul V capitolul 3 din statut și în anexa VIII la statut îi erau aplicabile, ca urmare a demisiei sale. În această privință, trebuie să se arate ceea ce urmează.
38 În primul rând, articolul 36 din anexa VIII la statut prevede:
„Din toate salariile și prestațiile de invaliditate se deduce contribuția la [SPIUE].”
39 Potrivit articolului 38 din anexa VIII la statut, „[c]ontribuțiile percepute în mod corespunzător nu se pot recupera”.
40 Articolul 83 alineatul (2) din statut prevede:
„Finanțarea [SPIUE] se bazează, în proporție de o treime, pe contribuțiile funcționarilor. Această contribuție este stabilită la 10,3 % din salariul de bază al funcționarului în cauză, fără a se ține seama de coeficienții corectori prevăzuți la articolul 64. Această contribuție se deduce lunar din salariul funcționarului în cauză. […]”
41 Astfel, din aceste dispoziții și în special din articolul 36 din anexa VIII la statut și din articolul 83 alineatul (2) din statut reiese că există o obligație a funcționarilor și a agenților Uniunii de a contribui financiar la SPIUE.
42 În al doilea rând, articolul 77 din statut, care figurează în titlul V capitolul 3 din statut, prevede:
„Funcționarul care are o vechime în serviciu de cel puțin 10 ani are dreptul la pensie pentru limită de vârstă. Cu toate acestea, el are dreptul la pensia respectivă fără să se aplice condiția privind vechimea în serviciu în cazul în care a depășit vârsta de pensionare, în cazul în care nu a putut fi reintegrat în cursul unei perioade de disponibilizare sau în caz de pensionare în interesul serviciului. […]
Vârsta de pensionare este 66 de ani. […]”
43 În temeiul articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut, funcționarul sau agentul care intră în serviciul Uniunii după ce și‑a încheiat activitatea în cadrul unei administrații, unei organizații naționale sau internaționale sau a exercitat o activitate salariată sau independentă poate plăti Uniunii, între data titularizării și data în care obține dreptul la o pensie pentru limită de vârstă în sensul articolului 77 din statut, capitalul, actualizat până la data transferului efectiv, reprezentând drepturile de pensie dobândite în temeiul exercitării activităților respective.
44 Potrivit articolului 11 alineatul (1) din anexa VIII la statut:
„Funcționarul care își încetează activitatea pentru:
– a intra în serviciul unei administrații, al unei organizații naționale sau internaționale care a încheiat un acord cu Uniunea;
– a desfășura o activitate salariată sau independentă în temeiul căreia dobândește drepturi de pensie în cadrul unui sistem ale cărui organisme administrative au încheiat un acord cu Uniunea
are dreptul de a transfera echivalentul actuarial, actualizat la data transferului efectiv, al drepturilor sale de pensie pentru limită de vârstă dobândite în cadrul Uniunii la fondul de pensii al administrației sau organizației respective sau la un fond de pensii prin care funcționarul dobândește drepturi de pensie pentru limită de vârstă în temeiul activității sale salariate sau independente.”
45 Potrivit articolului 12 alineatul (1) din anexa VIII la statut:
„Funcționarul care nu a împlinit vârsta de pensionare ale cărui raporturi de muncă încetează din alt motiv decât decesul sau invaliditatea și care nu poate beneficia, imediat sau ulterior, de pensie pentru limită de vârstă, are dreptul, la încetarea raporturilor de muncă:
[…]
(b) […] la aplicarea dispozițiilor articolului 11 alineatul (1) sau la plata echivalentului actuarial către o societate de asigurări privată sau către un fond de pensii la alegerea sa, cu condiția ca acea societate sau fond să garanteze:
(i) că funcționarul în cauză nu va putea beneficia de rambursări în capital;
(ii) plata unui venit lunar cel mai devreme începând cu vârsta de 60 de ani și cel mai târziu începând cu vârsta de 66 de ani;
(iii) că succesorii săi în drepturi vor beneficia de prestații reversibile sau de pensii de urmaș;
(iv) că transferul către o altă societate de asigurări sau un alt fond va fi autorizat doar în condițiile prevăzute la punctele (i), (ii) și (iii).”
46 Din aceste dispoziții reiese că articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut prevede posibilitatea funcționarului sau a agentului care intră în serviciul Uniunii după ce și‑a încetat activitatea în cadrul unei administrații sau al unei organizații naționale sau internaționale ori după ce a exercitat o activitate salariată sau independentă de a solicita efectuarea transferului „in” către SPIUE al drepturilor de pensie dobândite în temeiul activităților sale profesionale anterioare. Pe de altă parte, articolul 11 alineatul (1) din anexa VIII la statut coroborat cu articolul 12 alineatul (1) litera (b) din anexa VIII la statut prevede posibilitatea funcționarului sau a agentului care își încetează activitatea în serviciul Uniunii de a efectua transferul „out” al drepturilor de pensie dobândite în cadrul Uniunii către un alt fond de pensii sau către o societate de asigurări privată care prezintă anumite garanții speciale.
47 În al treilea rând, reiese de asemenea din aceste dispoziții că contribuțiile la SPIUE din partea funcționarilor și a agenților Uniunii, indiferent dacă este vorba atât despre contribuțiile rezultate din atribuțiile în serviciul Uniunii, cât și despre cele care decurg dintr‑un transfer „in”, au ca finalitate finanțarea SPIUE, în vederea unei viitoare plăți a unei pensii pentru limită de vârstă, în conformitate cu dispozițiile statutului și ale DGA. Aceste dispoziții nu urmăresc, așadar, să constituie un capital de care ar putea dispune funcționarul sau agentul în cauză. Astfel, contrar celor susținute de reclamanți în ședință, funcționarii și agenții nu sunt „titulari” ai sumelor corespunzătoare contribuției lor financiare la SPIUE.
48 În speță, trebuie subliniat că îmbogățirea Uniunii ca urmare a plății de către funcționarul decedat a contribuțiilor la SPIUE a căror restituire este solicitată, indiferent dacă este vorba atât despre contribuțiile rezultate din atribuțiile sale în serviciul Uniunii, cât și despre cele care decurg din transferul „in” pe care l‑a efectuat în anul 2005 (a se vedea punctul 3 de mai sus), nu este lipsită de un temei juridic valabil, în măsura în care aceste contribuții au fost efectuate, în vederea plății viitoare a unei pensii pentru limită de vârstă, în conformitate cu dispozițiile statutului și ale DGA.
49 În plus, trebuie să se observe că, întrucât funcționarul decedat nu a efectuat 10 ani de serviciu înainte de demisie și nici nu a împlinit vârsta de 66 de ani, aceste două condiții fiind cumulative în temeiul dispozițiilor articolului 77 din statut, amintite la punctul 42 de mai sus, el nu putea pretinde să beneficieze de o pensie pentru limită de vârstă.
50 Astfel, din ansamblul dispozițiilor amintite la punctele 38-45 de mai sus rezultă că, în urma demisiei sale din atribuțiile în serviciul Uniunii, funcționarul decedat putea solicita numai transferul „out” al echivalentului actuarial al drepturilor sale de pensie pentru limită de vârstă dobândite în cadrul SPIUE, din care o parte rezulta din transferul „in” realizat în anul 2005, fie către casa de pensii de la care dobândea drepturi ca urmare a funcției sale de la ITER, fie către o societate de asigurări privată sau un fond de pensii la alegerea sa, care să îndeplinească lista criteriilor definite la articolul 12 alineatul (1) litera (b) din anexa VIII la statut.
51 Pe de altă parte, este necesar să se arate că nicio dispoziție din statut, din anexele la acesta sau din DGA nu prevede posibilitatea sau obligația de a restitui, în caz de demisie a funcționarului sau a agentului care intervine după mai mult de un an de serviciu, dar înainte de a fi efectuat 10 ani de serviciu, în tot sau în parte, contribuțiile corespunzătoare drepturilor de pensie dobândite în cadrul SPIUE fostului funcționar sau agent sau, în caz de deces, succesorilor săi în drepturi, contribuțiile în cauză nefiind asimilabile unui capital de care ar putea dispune fostul funcționar sau agent. Singura obligație impusă administrației în astfel de împrejurări este prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din DGA și constă, în momentul în care funcționarul sau agentul își încetează definitiv atribuțiile, în a‑i comunica valoarea echivalentului actuarial corespunzător tuturor drepturilor de pensie pe care le‑a dobândit la acel moment în cadrul SPIUE.
52 În plus, în ceea ce privește contribuțiile care corespund transferului către SPIUE al capitalului reprezentând drepturile de pensie naționale dobândite de funcționarul decedat înainte de intrarea sa în serviciul Uniunii, din modul de redactare clar și precis a articolului 8 alineatul (5) din DGA reiese că orice decizie referitoare la o procedură de transfer „in”, așa cum este descrisă la punctul 43 de mai sus, este, „prin natura sa, irevocabilă”. Astfel, numai o cerere de transfer „out” permite funcționarului sau agentului care își încetează definitiv atribuțiile în serviciul Uniunii să transfere echivalentul actuarial al drepturilor sale de pensie pentru limită de vârstă dobândite în cadrul SPIUE către un alt sistem de pensii.
53 De altfel, chiar presupunând că argumentația reclamanților trebuie interpretată în sensul că vizează invocarea unei excepții de nelegalitate a articolului 8 alineatul (5) din DGA (a se vedea punctul 24 de mai sus), este necesar să se arate că această argumentație a fost invocată pentru prima dată în stadiul replicii și că nu poate fi considerată o dezvoltare a unui motiv deja invocat. În consecință, aceasta constituie un motiv nou, care nu se întemeiază pe elemente de drept și de fapt apărute în cursul procedurii și care, din acest motiv, trebuie înlăturat ca inadmisibil, în temeiul articolului 84 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, care interzice invocarea de motive noi pe parcursul procesului.
54 În speță, nu se contestă, în pofida solicitării de informații adresate PMO încă de la 1 iulie 2020 (a se vedea punctul 6 de mai sus), că funcționarul decedat nu a introdus o cerere de transfer „out” înainte de decesul său, întemeiată pe dispozițiile articolului 11 alineatul (1) din anexa VIII la statut, deși o astfel de solicitare de informații este de natură să acrediteze ipoteza unui proiect, formulat de A, de a dispune efectuarea unui astfel de transfer „out”.
55 Rezultă că, în absența unei plăți a pensiei pentru limită de vârstă a funcționarului decedat și a introducerii de către acesta a unei cereri de transfer „out”, Comisiei, care, în orice caz, nu deduce din nicio dispoziție legală posibilitatea de a restitui succesorilor în drepturi, în tot sau în parte, capitalul corespunzător drepturilor de pensie dobândite în cadrul SPIUE sau transferate la SPIUE de funcționarul decedat înainte de decesul său, nu i se impută o îmbogățire fără temei juridic valabil ca urmare a conservării, în urma decesului lui A, a tuturor contribuțiilor efectuate de acesta la SPIUE.
56 Rezultă din cele ce precedă că nu se poate considera că îmbogățirea Uniunii ca urmare a conservării, în urma decesului funcționarului, a contribuțiilor acestuia la SPIUE a căror restituire este solicitată, indiferent dacă este vorba atât despre contribuțiile care rezultă din atribuțiile sale în serviciul Uniunii, cât și despre cele care decurg din transferul „in” pe care l‑a efectuat în anul 2005, este lipsită de temei juridic valabil, astfel încât prima condiție de care depinde constatarea existenței unei îmbogățiri fără justă cauză nu este îndeplinită și, prin urmare, nu este necesar să se examineze dacă este îndeplinită a doua condiție, menționată la punctul 33 de mai sus.
57 În consecință, motivul unic trebuie înlăturat, iar cererea de anulare a deciziei atacate trebuie respinsă.
Cu privire la concluziile având ca obiect restituirea sumelor solicitate
58 Prin intermediul celui de al doilea capăt de cerere, reclamanții solicită Tribunalului să dispună restituirea, pe de o parte, a drepturilor de pensie naționale dobândite de funcționarul decedat înainte de intrarea sa în serviciul Uniunii și transferate către SPIUE și, pe de altă parte, a drepturilor de pensie dobândite de acesta în cadrul SPIUE înainte de deces.
59 În speță, întrucât Tribunalul a concluzionat că motivul unic invocat de reclamanți în susținerea concluziilor în anulare din cadrul prezentei acțiuni, întemeiat pe îmbogățirea fără justă cauză a Uniunii, era nefondat și trebuia înlăturat, concluziile pecuniare menționate la punctul 58 de mai sus, ele însele întemeiate pe nelegalitatea deciziei atacate, nu pot, pe cale de consecință, decât să fie respinse.
60 Rezultă din tot ceea ce precedă că acțiunea trebuie respinsă în întregime.
Cu privire la cheltuielile de judecată
61 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
62 Întrucât reclamanții au căzut în pretenții, se impune obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Comisiei.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a noua)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Îi obligă pe OR și OS la plata cheltuielilor de judecată.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 6 septembrie 2023.
Semnături