Cauza T‑29/11

Technische Universität Dresden

împotriva

Comisiei Europene

„Clauză compromisorie – Program de acțiune comunitară în domeniul sănătății publice – Contract de finanțare a unui proiect – Acțiune în anulare – Notă de debit – Natura contractuală a litigiului – Act care nu este supus căilor de atac – Inadmisibilitate – Recalificarea acțiunii – Costuri eligibile”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 24 octombrie 2014

1.      Procedură jurisdicțională – Temeiul juridic al unei acțiuni – Alegere relevantă a reclamantului, iar nu a instanței Uniunii

2.      Acțiune în anulare – Acțiune care privește în realitate un litigiu de natură contractuală – Anularea unei note de debit emise de Comisie – Inadmisibilitate

(art. 263 TFUE)

3.      Acțiune în anulare – Acțiune care privește în realitate un litigiu de natură contractuală – Recalificarea acțiunii – Condiții

[art. 272 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

4.      Procedură jurisdicțională – Sesizarea Tribunalului în temeiul unei clauze compromisorii – Clauză compromisorie – Noțiune

(art. 272 TFUE)

5.      Bugetul Uniunii Europene – Contribuție financiară a Uniunii – Obligația beneficiarului de a respecta condițiile de acordare a asistenței

(art. 317 TFUE)

6.      Procedură jurisdicțională – Sesizarea Tribunalului în temeiul unei clauze compromisorii – Competența Tribunalului de a judeca o cerere reconvențională – Cerere în cadrul unei rambursări de subvenții excesive plătite de Comisie – Cerință de claritate a observațiilor și a probelor care permit Tribunalului să aprecieze temeinicia – Nerespectare – Inadmisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 46 alin. (1) lit. (c)]

7.      Acțiune în anulare – Motive – Încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Obligație de motivare care nu privește decât modalitățile de acțiune unilaterale – Lipsa unei obligații de motivare în cadrul unui contract de finanțare

(art. 272 TFUE și 296 TFUE)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 24)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 29, 38 și 39)

3.      Recalificarea unei acțiuni în anulare sau a unei acțiuni în despăgubire ca acțiune întemeiată pe articolul 272 TFUE (clauză compromisorie) este supusă îndeplinirii a două condiții cumulative. Astfel, această recalificare este posibilă în măsura în care voința expresă a reclamantului nu se opune acestei recalificări și în care cel puțin un motiv întemeiat pe încălcarea normelor care reglementează relația contractuală în cauză este invocat în cererea introductivă în conformitate cu dispozițiile articolului 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură.

(a se vedea punctele 42 și 44)

4.      Întrucât tratatul nu prevede nicio formulă specială care să fie utilizată într‑o clauză compromisorie, orice formulă care arată că părțile au intenția de a sustrage eventualele lor diferende din competența instanțelor naționale pentru a le supune instanțelor Uniunii trebuie considerată suficientă pentru a determina competența acestora din urmă în temeiul articolului 272 TFUE.

Constituie clauză compromisorie o clauză inserată sub titlul „Law applicable and competent court” (Dreptul aplicabil și instanța competentă) într‑un contract de finanțare, potrivit căreia „beneficiarii pot formula acțiune împotriva deciziilor Comisiei referitoare la aplicarea clauzelor [acestui] contract și la modalitățile punerii sale în aplicare în fața [Tribunalului] și, în caz de recurs, în fața [Curții]”.

Deși este adevărat că formularea atipică a unei astfel de clauze și terminologia sa, în special folosirea termenilor „decizie” și „beneficiar”, amintește controlul de legalitate operat în temeiul acțiunii în anulare instituite la articolul 263 TFUE, această împrejurare nu este de natură să împiedice calificarea acestei clauze drept clauză compromisorie.

În măsura în care clauza menționată este susceptibilă să se aplice în special deciziilor luate de Comisie în temeiul clauzelor contractului și care sunt inseparabile de relația contractuală – decizii care nu intră, potrivit jurisprudenței, în domeniul de aplicare al acțiunii în anulare în temeiul articolului 263 TFUE – o interpretare a acestei clauze, care constă în a o considera o simplă reamintire a acțiunii în anulare, ar determina o extindere, pe cale contractuală, a condițiilor de admisibilitate consacrate la articolul 263 TFUE, deși aceste condiții sunt de ordine publică și nu pot, în consecință, să fie lăsate la dispoziția părților.

Pe de altă parte, având în vedere modul său de redactare, domeniul de aplicare al acestei clauze nu poate, în plus, să fie limitat numai la deciziile care pot fi adoptate de Comisie în temeiul articolului 299 TFUE.

(a se vedea punctele 52, 53, 55, 56, 60, 61, 63, 64 și 66)

5.      Potrivit unui principiu fundamental care guvernează ajutoarele financiare ale Uniunii, aceasta nu poate subvenționa decât cheltuielile care au fost într‑adevăr efectuate. În consecință, pentru ca Comisia să își poată exercita rolul de control, beneficiarii unor asemenea ajutoare trebuie să dovedească realitatea costurilor imputate proiectelor subvenționate, furnizarea de informații fiabile de către acești beneficiari fiind indispensabilă pentru buna funcționare a sistemului de control și de probă instituit pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de acordare a ajutorului. Prin urmare, pentru justificarea atribuirii unei subvenții specifice nu este suficient să se dovedească faptul că proiectul a fost realizat. Beneficiarul ajutorului trebuie, în plus, să dovedească faptul că a efectuat cheltuielile declarate conform condițiilor stabilite pentru acordarea ajutorului respectiv, întrucât numai cheltuielile corespunzător justificate pot fi considerate eligibile. Obligația acestuia de respectare a condițiilor financiare stabilite constituie chiar una dintre obligațiile sale esențiale și, prin aceasta, condiționează atribuirea ajutorului financiar.

(a se vedea punctul 71)

6.      Presupunând că Comisia înțelege să sesizeze Tribunalul cu o cerere reconvențională și că Tribunalul este, în pofida formulării clauzei compromisorii, competent să se pronunțe cu privire la această cerere, având în vedere jurisprudența potrivit căreia, în sistemul căilor de atac al Uniunii, competența de a soluționa cererea principală implică pe aceea de a soluționa orice cerere reconvențională introdusă în cursul aceleiași proceduri care derivă din același act sau fapt ce constituie obiectul cererii introductive, această cerere reconvențională ar fi, în orice caz, inadmisibilă în raport cu cerințele articolului 46 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură. Astfel, o asemenea cerere nu reiese cu claritatea necesară nici din înscrisurile Comisiei, nici din observațiile prezentate de aceasta din urmă în ședință și nu este deloc susținută de argumente și de elemente de probă care să pună Tribunalul în măsură să aprecieze temeinicia sa și să permită reclamantei să își pregătească apărarea.

(a se vedea punctul 116)

7.      Obligația de motivare este impusă Comisiei în temeiul articolului 296 al doilea paragraf TFUE. Ea nu vizează însă decât modalitățile de acțiune unilaterale ale acestei instituții. Prin urmare, obligația respectivă nu este impusă Comisiei în temeiul contractului de finanțare. În consecință, motivul întemeiat pe insuficiența motivării este inoperant în cadrul unei acțiuni introduse în temeiul articolului 272 TFUE, din moment ce o eventuală încălcare a acestei obligații nu are implicații în privința obligațiilor care îi revin Comisiei în temeiul contractului în cauză. Această concluzie nu este invalidată de argumentul reclamantei potrivit căruia, în temeiul jurisprudenței, având în vedere faptul că o decizie de reducere a cuantumului unei contribuții financiare a Uniunii determină consecințe grave pentru beneficiarul acestei contribuții, din motivarea acestei decizii trebuie să reiasă în mod clar motivele care justifică reducerea contribuției în raport cu cuantumul inițial autorizat.

(a se vedea punctele 120-122)