Language of document : ECLI:EU:F:2007:163

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)

20 septembrie 2007

Cauza F‑111/06

Nikos Giannopoulos

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Funcție publică – Funcționari – Recrutare – Numire în grad – Cerere de modificare a încadrării – Egalitate de tratament – Experiență profesională – Obligația de motivare – Fapt nou – Admisibilitate”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Giannopoulos solicită printre altele anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri a Consiliului din 29 noiembrie 2005 de respingere a cererii sale formulate în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut, având ca obiect modificarea încadrării sale în grad, precum și acordarea de daune interese

Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Acțiuni – Reclamație administrativă prealabilă – Termene – Decădere – Redeschidere – Condiție

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari – Recrutare – Numire în grad – Numire într‑un grad superior al carierei

[Statutul funcționarilor, art. 31 alin. (2)]

3.      Funcționari – Recrutare – Numire în grad – Numire într‑un grad superior al carierei

[Statutul funcționarilor, art. 5 și art. 31 alin. (2)]

4.      Funcționari – Recrutare – Decizie de încadrare în grad – Obligația de motivare – Întindere

(Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf și art. 31)

5.      Funcționari – Recrutare – Numire în grad – Numire într‑un grad superior al carierei

[Statutul funcționarilor, art. 1e alin. (1) și art. 31 alin. (2)]

1.      Deși, potrivit articolului 90 alineatul (1) din statut, orice funcționar poate solicita autorității împuternicite să facă numiri să adopte o decizie în privința sa, această posibilitate nu permite totuși funcționarului menționat să nu respecte termenele prevăzute la articolele 90 și 91 din statut pentru introducerea unei reclamații și a unei acțiuni, punând în discuție în mod indirect, prin intermediul unei cereri, o decizie anterioară care nu fusese contestată în termen. Numai existența unor fapte noi și substanțiale poate justifica prezentarea unei cereri având ca obiect reexaminarea unei astfel de decizii.

Aceasta este situația în ceea ce privește cererea unui funcționar având ca obiect reexaminarea încadrării care i s‑a stabilit cu ocazia titularizării, atunci când administrația, anterior cererii sale, a reexaminat dosarul acestuia alături de dosarele altor funcționari a căror încadrare devenise de asemenea definitivă, în vederea modificării acestei încadrări, fără a aduce totuși la cunoștință această informație persoanei interesate. Această împrejurare justifică astfel, conform principiului accesului la justiție, ca Tribunalul să poată controla temeinicia refuzului de a se proceda la modificarea încadrării reclamantului.

(a se vedea punctele 28 și 31)

2.      Calificările excepționale care permit aplicarea articolului 31 alineatul (2) din statut nu trebuie apreciate în raport cu totalitatea populației, ci în raport cu profilul mediu al laureaților concursurilor, care reprezintă deja persoane foarte sever selecționate în conformitate cu cerințele articolului 27 din statut.

În ceea ce privește durata experienței profesionale a unui funcționar nou‑recrutat, împrejurarea că o persoană poate avea numeroși ani de experiență profesională nu poate, în sine, să îi confere un drept de a fi numit într‑un grad superior al carierei. Numai faptul că această experiență este superioară duratei minime necesare pentru a se prezenta la concursul al cărui laureat a fost funcționarul nu este suficient pentru a se stabili caracterul excepțional al duratei acestei experiențe, care trebuie apreciată în raport cu durata experienței profesionale a celorlalți laureați ai concursurilor organizate potrivit procedurilor de selecție comparabile. În orice caz, presupunând chiar că durata experienței profesionale a funcționarului ar fi trebuit considerată excepțională, această apreciere nu i‑ar conferi totuși dreptul de a fi încadrat într‑un grad superior al carierei. Astfel, chiar dacă un funcționar nou‑recrutat îndeplinește condițiile de aplicare a articolului 31 alineatul (2) din statut pentru a putea fi încadrat într‑un grad superior al carierei sale, totuși nu are un drept subiectiv la această încadrare. Această apreciere este valabilă a fortiori pentru un funcționar care nu ar îndeplini toate criteriile examinate de autoritatea împuternicită să facă numiri în cadrul aprecierii sale privind eventuala existență a unor calificări excepționale.

În ceea ce privește calitatea experienței profesionale, aceasta nu trebuie evaluată în mod abstract, ci numai în funcție de cerințele postului care i‑a fost încredințat persoanei interesate la începerea raporturilor de muncă.

(a se vedea punctele 57, 60 și 62-64)

Trimitere la:

Curte: 29 iunie 1994, Klinke/Curtea de Justiție, C‑298/93 P, Rec., p. I‑3009, punctul 30

Tribunalul de Primă Instanță: 5 noiembrie 1997, Barnett/Comisia, T‑12/97, RecFP, p. I‑A‑313 și II‑863, punctul 50, 6 iulie 1999, Forvass/Comisia, T‑203/97, RecFP, p. I‑A‑129 și II‑705, punctul 49, 11 iulie 2002, Wasmeier/Comisia, T‑381/00, RecFP, p. I‑A‑125 și II‑677, punctele 56, 57, 65 și 125, 3 octombrie 2002, Platte/Comisia, T‑6/02, RecFP, p. I‑A‑189 și II‑973, punctul 38, 17 decembrie 2003, Chawdhry/Comisia, T‑133/02, RecFP, p. I‑A‑329 și II‑1617, punctul 102, 15 noiembrie 2005, Righini/Comisia, T‑145/04, RecFP, p. I‑A‑349 și II‑1547, punctul 92, 15 martie 2006, Herbillon/Comisia, T‑411/03, RecFP, p. I‑A‑2‑45 și II‑A‑2‑193, punctul 62, 15 martie 2006, Valero Jordana/Comisia, T‑429/03, RecFP, p. I‑A‑2‑51 și II‑A‑2‑217, punctele 89 și 91, 10 mai 2006, R/Comisia, T‑331/04, nepublicată în Recueil, punctele 72 și 74

Tribunalul Funcției Publice: 26 aprilie 2006, Falcione/Comisia, F‑16/05, RecFP, p. I‑A‑1‑3 și II‑A‑1‑7, punctele 55 și 56

3.      Posibilitatea de încadrare într‑un grad superior al carierei a unui candidat la funcția publică europeană deosebit de calificat, din cauza nevoilor specifice ale serviciului, are scopul de a permite instituției vizate, în calitatea sa de angajator, să își asigure serviciile unei persoane care, în contextul pieței muncii, poate face obiectul unor numeroase solicitări ale altor angajatori potențiali și, prin urmare, poate să nu mai fie disponibilă. În orice caz, articolul 31 alineatul (2) din statut impune o comparație a calificărilor persoanei interesate cu cerințele postului în care a fost repartizat în calitate de funcționar cu ocazia recrutării.

În aceste condiții, un funcționar nou‑recrutat nu poate dovedi nerespectarea de către instituție a nevoilor specifice serviciului decât în cazul în care anunțul pentru concursul al cărui laureat a fost, anunțul pentru ocuparea unui post vacant referitor la primul său post sau natura atribuțiilor pe care le‑a exercitat efectiv în acest post cuprindeau indicații în favoarea încadrării sale într‑un grad superior al carierei.

În această privință, existența la un moment dat a unei nevoi crescute de funcționari specializați în domeniul funcționarului nou‑recrutat în cadrul instituției sale nu permite, singură, să se concluzioneze că aceasta ar fi întâmpinat dificultăți speciale pentru recrutarea de personal apt să îndeplinească atribuțiile respective.

(a se vedea punctele 67-69 și 71)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 26 octombrie 2004, Brendel/Comisia, T‑55/03, RecFP, p. I‑A‑311 și II‑1437, punctul 112, R/Comisia, citată anterior, punctele 36 și 39

4.      Deși este regretabil, în raport cu obligația de bună administrare, că administrația nu a considerat necesar să informeze un funcționar cu privire la faptul că încadrarea sa în grad a făcut obiectul unei reexaminări de către serviciile competente în vederea unei eventuale încadrări în gradul superior al carierei, această împrejurare nu presupune o încălcare a obligației de motivare a deciziei autorității împuternicite să facă numiri prin care se refuză reexaminarea solicitată de persoana interesată, atunci când această decizie enunță în mod clar criteriile și indiciile pe care autoritatea menționată s‑a întemeiat în evaluarea caracterului excepțional al formării și al experienței profesionale a reclamantului. Ținând cont de larga putere de apreciere a autorității împuternicite să facă numiri, o astfel de motivație este de natură să permită reclamantului să cunoască motivul individual și relevant pe care aceasta s‑a întemeiat pentru a‑i refuza încadrarea în gradul superior. Pentru îndeplinirea obligației de motivare nu este necesar ca autoritatea împuternicită să facă numiri să precizeze, în plus, tipul de formare și durata experienței profesionale necesare pentru acordarea gradului suplimentar solicitat de reclamant, examinarea efectuându‑se pentru fiecare caz.

(a se vedea punctul 84)

5.      Evaluarea calificărilor excepționale ale unui funcționar pentru încadrarea sa în grad nu poate fi efectuată în mod abstract, ci în raport cu postul pentru care este recrutat. Or, instanța comunitară nu poate admite un motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament intrând într‑o evaluare detaliată a calificărilor candidaților comparabili, ceea ce ar putea‑o conduce la a se substitui autorității împuternicite să facă numiri, încălcând astfel larga putere de apreciere de care dispune aceasta. În plus, natura evaluării efectuate pentru fiecare caz, potrivit articolului 31 alineatul (2) din statut, se opune în principiu ca un funcționar să poată invoca în mod util o încălcare a acestui principiu.

(a se vedea punctele 94 și 95)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Chawdhry/Comisia, citată anterior, punctul 102, Brendel/Comisia, citată anterior, punctul 129, R/Comisia, citată anterior, punctul 104