Cauza T‑221/10

Iberdrola, SA

împotriva

Comisiei Europene

„Acțiune în anulare — Ajutoare de stat — Schemă de ajutoare care permite amortizarea fiscală a fondului comercial în cazul achiziționării unor titluri de participare străine — Decizie prin care schema de ajutoare este declarată incompatibilă cu piața comună și prin care nu se dispune recuperarea ajutoarelor — Act care presupune măsuri de executare — Lipsa afectării individuale — Inadmisibilitate”

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune în anulare — Persoane fizice sau juridice — Acte care le privesc direct și individual — Decizie a Comisiei de interzicere a unei scheme sectoriale de ajutoare — Acțiune formulată de o întreprindere care a beneficiat de un ajutor individual acordat în temeiul acestei scheme, fără a fi vizată de obligația de recuperare — Întreprindere care nu a ocupat o poziție de negociator în cursul procedurii care a determinat adoptarea deciziei — Inadmisibilitate

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

2.      Acțiune în anulare — Persoane fizice sau juridice — Distincție între afectarea individuală și interesul de a exercita acțiunea

3.      Dreptul Uniunii — Principii — Dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă — Acțiune în anulare formulată împotriva unei decizii în materie de ajutoare de stat, declarată inadmisibilă de Tribunal — Posibilitate de a propune instanței naționale să adreseze o trimitere preliminară

4.      Acțiune în anulare — Persoane fizice sau juridice — Act normativ care nu presupune măsuri de executare în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE — Noțiune — Decizie a Comisiei prin care se interzice o schemă sectorială de ajutoare și în care se menționează măsuri naționale de executare — Excludere

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

1.      O întreprindere nu poate, în principiu, să introducă o acțiune în anularea unei decizii a Comisiei prin care se interzice o schemă de ajutoare sectorială dacă nu este vizată de această decizie decât în temeiul apartenenței sale la sectorul în cauză și al calității sale de potențial beneficiar al schemei respective. Astfel, o asemenea decizie se prezintă, față de această întreprindere, ca o măsură cu aplicabilitate generală care se aplică unor situații determinate în mod obiectiv și produce efecte juridice în privința unei categorii de persoane avute în vedere în mod general și abstract. Cu toate acestea, întrucât întreprinderea reclamantă nu este vizată de decizia în cauză numai în calitate de întreprindere aparținând sectorului avut în vedere, beneficiară în mod potențial a schemei de ajutoare, ci și în calitatea sa de beneficiar efectiv al unui ajutor individual acordat în temeiul acestei scheme, a cărui recuperare a fost dispusă de Comisie, ea este vizată în mod individual de decizia menționată, iar acțiunea formulată de aceasta împotriva deciziei este admisibilă.

O întreprindere poate fi, desigur, de asemenea vizată în mod individual ca urmare a participării sale active la procedura care a determinat adoptarea deciziei de incompatibilitate, atunci când aceasta ocupă o poziție de negociator clar delimitată și strâns legată de însuși obiectul deciziei, punând‑o într‑o situație de fapt care o caracterizează în raport cu orice altă persoană. Dacă însă această întreprindere se limitează să prezinte observații, precum celelalte părți interesate, și să participe, precum alte părți terțe interesate, la o reuniune, astfel de împrejurări nu sunt de natură să demonstreze că aceasta ocupa o poziție de negociator care să permită recunoașterea afectării sale individuale.

(a se vedea punctele 25, 26, 34 și 35)

2.      Deși interesul de a exercita acțiunea poate fi stabilit în special prin intermediul unor acțiuni formulate la instanța națională ulterior introducerii acțiunii la instanța Uniunii, afectarea individuală a unei persoane fizice sau juridice se apreciază în ziua introducerii acțiunii și nu depinde decât de decizia atacată. Astfel, o persoană vizată în mod individual de o decizie prin care un ajutor este declarat incompatibil cu piața comună și prin care se dispune recuperarea acestuia rămâne vizată în mod individual chiar dacă ulterior rezultă că rambursarea nu îi va fi solicitată.

(a se vedea punctul 40)

3.      Uniunea este o uniune de drept, în care actele instituțiilor sale sunt supuse controlului conformității cu tratatul și cu principiile generale de drept din care fac parte drepturile fundamentale. Prin urmare, particularii trebuie să poată beneficia de o protecție jurisdicțională efectivă a drepturilor care le sunt conferite de ordinea juridică a Uniunii.

Atunci când Tribunalul declară inadmisibilă o acțiune în anulare formulată de o întreprindere împotriva unei decizii a Comisiei prin care o schemă de ajutoare este declarată incompatibilă cu piața comună, dar prin care în același timp nu se dispune recuperarea ajutoarelor, nimic nu se opune ca întreprinderea menționată să propună instanței naționale, în cadrul unor eventuale litigii în fața unei instanțe naționale, să adreseze o trimitere preliminară în temeiul articolului 267 TFUE pentru a repune în discuție validitatea deciziei Comisiei, în măsura în care prin aceasta se constată incompatibilitatea schemei în litigiu. Într‑o astfel de ipoteză, întreprinderea nu este lipsită în niciun fel de o protecție jurisdicțională efectivă.

(a se vedea punctul 43)

4.      O decizie a Comisiei prin care se interzice o schemă sectorială de ajutoare și în care se menționează existența unor măsuri naționale destinate punerii în aplicare a acesteia, care vor putea fi contestate la instanța națională, nu poate fi calificată drept act care nu presupune măsuri de executare în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.

(a se vedea punctele 45-47)