Language of document : ECLI:EU:F:2014:172

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

25 iunie 2014

Cauza F‑120/12

Christèle Coutureau

împotriva

Oficiului European de Poliție (Europol)

„Funcție publică – Personal al Europol – Convenția Europol – Statutul personalului Europol – Decizia 2009/371/JAI – Aplicarea RAA agenților Europol – Neprelungirea unui contract de agent temporar pe durată determinată – Refuzul acordării unui contract de agent temporar pe durată nedeterminată”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, prin care doamna Coutureau solicită anularea deciziei din 28 noiembrie 2011 prin care Oficiul European de Poliție (Europol) a refuzat să prelungească pe o durată nedeterminată contractul său de muncă pe durată determinată ca agent temporar care expira la 29 februarie 2012

Decizia:      Respinge acțiunea. Doamna Coutureau suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul European de Poliție.

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Reclamație administrativă prealabilă – Concordanță între reclamație și acțiune – Identitate de obiect și cauză – Motive şi argumente care nu figurează în reclamaţie, dar care sunt în strânsă legătură cu aceasta – Admisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari – Principii – Protecția încrederii legitime – Condiții – Asigurări precise din partea administrației

1.      În acțiunile funcționarilor, concluziile prezentate în fața instanței Uniunii nu pot conține decât capete de cerere care se întemeiază pe același argument precum cel pe care se întemeiază capetele de cerere invocate în reclamație, aceste capete de cerere putând fi dezvoltate în fața instanței Uniunii prin prezentarea unor motive și argumente care nu figurează în mod necesar în reclamație, dar care se află în strânsă legătură cu aceasta.

În această privință, pe de o parte, având în vedere că procedura precontencioasă are un caracter neoficial și că, în această etapă, părțile interesate acționează în general fără asistența unui avocat, administrația nu trebuie să interpreteze reclamațiile în mod restrictiv, ci, dimpotrivă, trebuie să le examineze într‑un spirit de deschidere și, pe de altă parte, articolul 91 din statut nu are ca obiectiv să determine, în mod riguros și definitiv, etapa contencioasă eventuală, în cazul în care acțiunea contencioasă nu modifică nici cauza și nici obiectul reclamației. Cu toate acestea, nu este mai puțin adevărat că, pentru ca procedura precontencioasă prevăzută la articolul 91 alineatul (2) din statut să își poată atinge obiectivul, administrația trebuie să fie în măsură să cunoască într‑un mod suficient de precis criticile pe care părțile interesate le formulează împotriva deciziei contestate.

(a se vedea punctele 34 și 35)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: Hotărârea Comisia/Moschonaki, T‑476/11 P, EU:T:2013:557, punctele 73, 76 și 77 și jurisprudența citată

2.      Dreptul de a invoca protecția încrederii legitime aparține oricărui particular aflat într‑o situație din care reiese că administrația l‑a determinat să nutrească speranțe întemeiate, prin furnizarea unor asigurări precise sub forma unor informații precise, necondiționate și concordante, emise de surse autorizate și de încredere.

(a se vedea punctul 41)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Mendes/Comisia, F‑125/11, EU:F:2013:35, punctul 62