HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

16 septembrie 2013

Cauza T‑418/11 P

Carlo De Nicola

împotriva

Băncii Europene de Investiții (BEI)

„Recurs – Funcție publică – Personalul BEI – Asigurare de sănătate – Refuzul suportării unor cheltuieli medicale – Cerere de desemnare a unui medic independent – Termen rezonabil – Respingerea unei cereri de inițiere a unei proceduri de conciliere – Cerere de anulare – Cerere de rambursare a cheltuielilor medicale – Litispendență”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (Camera întâi) din 28 iunie 2011, De Nicola/BEI (F‑49/10) și prin care se urmărește anularea acestei hotărâri

Decizia:      Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 28 iunie 2011, De Nicola/BEI (F‑49/10), în măsura în care respinge concluziile domnului Carlo De Nicola prin care se urmărește anularea deciziei Băncii Europene de Investiții (BEI) prin care se respinge cererea sa de desemnare a unui al treilea medic. Respinge în rest recursul. Anulează decizia BEI prin care se respinge pentru tardivitate cererea domnului De Nicola de desemnare a unui al treilea medic. Domnul De Nicola și BEI suportă propriile cheltuieli de judecată aferente atât procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice, cât și prezentei proceduri.

Sumarul hotărârii

1.      Dreptul Uniunii europene – Principii – Respectarea unui termen rezonabil – Procedură administrativă – Procedură jurisdicțională – Criterii de apreciere

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 și art. 52 alin. (1); Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții, art. 41]

2.      Procedură jurisdicțională – Excepție de litispendență – Identitate de părți, de obiect și de motive din două acțiuni – Inadmisibilitatea celei de a doua acțiuni

1.      Atunci când durata procedurii nu este prevăzută de o dispoziție a dreptului Uniunii, caracterul rezonabil al termenului luat în considerare de instituție pentru adoptarea actului în cauză trebuie apreciat în funcție de totalitatea circumstanțelor proprii fiecărei cauze și în special de miza litigiului pentru persoana interesată, de complexitatea cauzei și de comportamentul părților în speță. Astfel, caracterul rezonabil al unui termen nu poate fi stabilit prin trimiterea la o limită maximă precisă, determinată în mod abstract, ci trebuie apreciat în fiecare caz în parte, în funcție de împrejurările cauzei. Pe de altă parte, având în vedere imperativul coerenţei, este necesar ca noţiunea de termen rezonabil să se aplice în același mod în cazul în care privește o acțiune sau o cerere în legătură cu care nicio dispoziție din dreptul Uniunii nu a prevăzut termenul în care această acțiune sau această cerere trebuie introdusă. În ambele situații, instanța Uniunii este obligată să ia în considerare împrejurările proprii ale speței.

(a se vedea punctul 29)

Trimitere la:

Curte 28 februarie 2013, Reexaminare Arango Jaramillo și alții/BEI, C‑334/12 RX‑II, punctele 25-46

2.      O acţiune formulată ulterior altei acțiuni, între aceleași părți, care se întemeiază pe aceleaşi motive şi care are ca obiect anularea aceluiaşi act juridic trebuie respinsă ca fiind inadmisibilă pentru motive de litispendenţă, fără a fi necesar ca această excepţie să fie prevăzută de o normă explicită de drept. În această privință, o distincţie operată de un reclamant între diferitele instanțe judiciare și în funcție de suprapunerea în timp a procedurilor litigioase respective nu poate fi admisă, întrucât esenţa obiectului litigiului a rămas aceeaşi în toate aceste instanţe și proceduri.

(a se vedea punctul 59)

Trimitere la:

Curte 24 noiembrie 2005, Italia/Comisia, C‑138/03, C‑324/03 și C‑431/03, Rec., p. I‑10043, punctul 64; Curte 9 iunie 2011, Diputación Foral de Vizcaya/Comisia, C‑465/09 P‑C‑470/09 P, punctul 58

Tribunal 27 aprilie 2012, De Nicola/BEI, T‑37/10 P, punctul 12

Tribunalul Funcției Publice 30 noiembrie 2009, De Nicola/BEI, F‑55/08, RecFP, p. I‑A‑1-469 și II‑A‑1-2529, punctul 204 și următoarele