HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra)
6 septembrie 2013(*)
„Dumping – Importuri de anumiți alcooli grași și amestecurile lor, originari din India, Indonezia și Malaysia – Ajustare solicitată în temeiul conversiei valutare – Sarcina probei – Prejudiciu – Taxă antidumping definitivă”
În cauza T‑6/12,
Godrej Industries Ltd, cu sediul în Mumbai (India),
VVF Ltd, cu sediul în Mumbai,
reprezentate de B. Servais, avocat,
reclamante,
împotriva
Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de J.-P. Hix, în calitate de agent, asistat de G. Berrisch și de A. Polcyn, avocați,
pârât,
susținut de
Sasol Olefins & Surfactants GmbH, cu sediul în Hamburg (Germania),
Sasol Germany GmbH, cu sediul în Hamburg,
reprezentate de V. Akritidis, avocat, și de domnul J. Beck, solicitor,
și de
Comisia Europeană, reprezentată de domnul M. França și de doamna A. Stobiecka‑Kuik, în calitate de agenți,
interveniente,
având ca obiect o cerere de anulare a Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1138/2011 al Consiliului din 8 noiembrie 2011 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere cu titlu definitiv a taxei provizorii instituite asupra importurilor de anumiți alcooli grași și amestecurile lor, originari din India, Indonezia și Malaysia (JO L 293, p. 1),
TRIBUNALUL (Camera a patra),
compus din doamnele I. Pelikánová, președinte, K. Jürimäe și domnul M. van der Woude (raportor), judecători,
grefier: doamna S. Spryropoulos, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 24 aprilie 2013,
pronunță prezenta
Hotărâre(1)
[omissis]
Procedura și concluziile părților
10 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 5 ianuarie 2012, reclamantele au introdus prezenta acțiune.
11 Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 24 februarie 2012, Comisia a formulat o cerere de intervenție în susținerea concluziilor Consiliului.
12 Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 28 martie 2012, Sasol Olefins & Surfactants Gmbh și Sasol Germany GmbH (denumite în continuare, împreună, „Sasol”) au formulat o cerere de intervenție în susținerea concluziilor Consiliului.
13 Prin Ordonanța președintelui Camerei a patra din 19 aprilie 2012, a fost admisă cererea de intervenție a Comisiei.
14 Prin Ordonanța președintelui Camerei a patra din 4 iunie 2012, a fost admisă cererea de intervenție a Sasol.
15 Reclamantele solicită Tribunalului:
– anularea regulamentului atacat în măsura în care le privește;
– obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
16 Consiliul, susținut de Comisie și de Sasol, solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
[omissis]
Cu privire la al doilea motiv, referitor la introducerea vânzărilor reclamantelor către Cognis în calculul marjei de prejudiciu
59 În susținerea celui de al doilea motiv, reclamantele invocă, în esență, trei obiecții. În primul rând, reclamantele invocă încălcări ale articolului 3 alineatele (6) și (7) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 343, p. 51, rectificare în JO 2010, L 7, p. 22, denumit în continuare „regulamentul de bază”). Acestea afirmă că vânzările lor către Cognis ar fi trebuit să fie excluse din analiza prejudiciului, iar caracterul „autoprovocat” al pretinsului prejudiciu împiedica, în orice situație, stabilirea unei legături de cauzalitate, în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază, între importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciu. Presupunând că pretinsul prejudiciu ar fi stabilit, ar fi trebuit să se considere că acesta a fost cauzat de „alți factori”, în sensul articolului 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, astfel cum s‑a apreciat în anumite decizii anterioare ale Comisiei și Consiliului. Vânzările menționate ar fi trebuit să fie excluse de asemenea din calculul marjei de prejudiciu. În al doilea rând, reclamantele invocă încălcarea articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. Având în vedere faptul că vânzările către Cognis nu ar fi trebuit să fie excluse din legătura de cauzalitate, Comisia și Consiliul nu au procedat la o examinare obiectivă și nici nu și-au întemeiat stabilirea prejudiciului pe dovezi pozitive. În al treilea rând, reclamantele invocă de asemenea încălcarea articolului 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, întrucât Consiliul nu a exclus vânzările produsului în cauză către Cognis și a impus o taxă antidumping fără a evalua corect marja de prejudiciu.
60 Consiliul contestă toate argumentele reclamantelor.
Cu privire la încălcările articolului 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază
61 În această privință, mai întâi, trebuie amintit că din articolul 1 alineatul (1) din regulamentul de bază reiese că „[p]oate fi supus unei taxe antidumping orice produs care face obiectul unui dumping în cazul în care punerea sa în liberă circulație în [Uniune] cauzează un prejudiciu”. Potrivit articolului 3 alineatul (2) din regulamentul menționat, aprecierea existenței unui prejudiciu se bazează pe elemente de probă pozitive și implică o examinare obiectivă, în special a volumului importurilor care fac obiectul unui dumping.
62 Reiese din articolul 3 alineatul (6) din regulamentul de bază că instituțiile Uniunii trebuie să demonstreze că importurile care fac obiectul unui dumping cauzează un prejudiciu important industriei comunitare, având în vedere volumul și prețul lor. Este vorba în acest caz despre analiza numită de atribuire. Din articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază rezultă de asemenea că instituțiile menționate trebuie să analizeze, pe de o parte, toți ceilalți factori cunoscuți care cauzează un prejudiciu industriei comunitare, în același timp cu importurile care fac obiectul unui dumping, și, pe de altă parte, să procedeze de așa manieră încât prejudiciul cauzat de acești alți factori să nu fie atribuit importurilor respective. Este vorba în acest caz despre analiza numită de neatribuire.
63 Obiectivul articolului 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază este, așadar, ca instituțiile Uniunii să disocieze și să distingă efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping de efectele celorlalți factori. Dacă instituțiile nu ar disocia și nu ar distinge impactul diverșilor factori ai prejudiciului, acestea nu ar putea concluziona în mod valabil că importurile care fac obiectul unui dumping au cauzat un prejudiciu industriei comunitare.
64 În continuare, reiese din jurisprudență că, la determinarea prejudiciului, Consiliul și Comisia au în special obligația de a examina dacă prejudiciul pe care intenționează să îl rețină ar fi cauzat de propriul comportament al producătorilor din Uniune (Hotărârea Curții din 11 iunie 1992, Extramet Industries/Consiliul, C‑358/89, Rec., p. I‑3813, punctul 16).
65 În sfârșit, trebuie amintit că articolul 4 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază cuprinde următoare definiție a industriei comunitare: „[S]e înțelege prin «industrie comunitară» totalitatea producătorilor [din Uniune] de produse similare sau cei dintre ei ale căror producții comune constituie un procent semnificativ în sensul articolului 5 alineatul (4), din producția […] totală [a Uniunii] a acestor produse, cu excepția:
(a) în cazul în care producătorii sunt afiliați cu exportatorii sau cu importatorii sau sunt ei înșiși importatori ai produsului care se presupune că face obiectul unui dumping, expresia «industrie comunitară» poate fi interpretată ca desemnând restul producătorilor […]”
66 Cel de al doilea motiv trebuie analizat în lumina acestor considerații.
67 În această privință, trebuie precizat că includerea în definiția industriei comunitare a unui producător care este el însuși importator al produsului care se presupune că face obiectul unui dumping nu implică automat faptul că importurile acestuia nu mai trebuie considerate un „alt factor” în sensul articolului 3 alineatul (7) din regulamentul de bază. Astfel, reiese din jurisprudența citată la punctul 64 de mai sus că Comisia și Consiliul au obligația, având în vedere dispoziția citată anterior, de a lua în considerare toți factorii, alții decât importurile care fac obiectul unui dumping, care pot împiedica stabilirea unei legături de cauzalitate între dumping și prejudiciul suferit de industria comunitară. Or, natura autoprovocată a prejudiciului care ar putea eventual să decurgă din cumpărarea de către un producător al Uniunii a unor produse care fac obiectul unui dumping provenite din țările vizate de ancheta antidumping este un „alt factor” de care Comisia și Consiliul trebuie să țină seama în cadrul analizei prejudiciului. Totuși, contrar celor susținute de reclamante, nu reiese nici din regulamentul de bază, nici din jurisprudență că importurile, efectuate de un producător din Uniune, de produse care fac obiectul unui dumping provenite din țări vizate de anchetă nu pot fi niciodată luate în considerare în cadrul analizei prejudiciului.
68 În prezenta cauză, reiese din regulamentul atacat că Consiliul a examinat efectiv, pe de o parte, în considerentul (61) al regulamentului atacat, aspectul dacă Cognis trebuia inclus în continuare în definiția industriei comunitare, în pofida importurilor sale provenite din țările vizate de anchetă și, pe de altă parte, în considerentul (69) al regulamentului atacat, dacă vânzările în litigiu trebuiau excluse din analiza prejudiciului și din calculul marjei de prejudiciu, deoarece orice presupus prejudiciu referitor la aceste achiziții ar fi autoprovocat.
69 În această privință, trebuie să se confirme că Consiliul nu a săvârșit nicio eroare prin faptul că a concluzionat că nu exista niciun motiv întemeiat pentru a exclude vânzările în litigiu din analiză.
70 Astfel, în primul rând, nu se contestă că aceste vânzări făceau într‑adevăr obiectul unui dumping. Ele puteau, așadar, să contribuie la existența unui prejudiciu pentru industria comunitară. Astfel, chiar dacă s‑ar considera că acest prejudiciu ar fi „autoprovocat” în ceea ce privește Cognis, situația nu ar fi aceeași pentru ansamblul industriei comunitare, adică pentru celălalt importator. Faptul că Cognis și‑a retras plângerea nu este, în orice caz, de natură să repună în discuție această constatare.
71 În al doilea rând, reiese din considerentul (69) al regulamentului atacat că, în cursul perioadei de anchetă, importurile efectuate de Cognis erau cauzate în principal de închiderea temporară a uneia dintre unitățile de producție ale acesteia. Aceste achiziții în dumping răspundeau, așadar, în principal unei constrângeri conjuncturale. De altfel, după cum subliniază Consiliul, asemenea importuri pot fără îndoială să vizeze de asemenea limitarea efectelor prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping.
72 Desigur, din considerentul (17) al regulamentului atacat reiese că, astfel cum amintesc reclamantele, Cognis importa produse de la reclamante de mai mulți ani. Totuși, vânzările în litigiu, care erau reduse în perioada de anchetă, erau încă și mai reduse în anii precedenți. Astfel, din cifrele furnizate de Consiliu reiese, fără ca reclamantele să repună în discuție acest aspect, că, în perioada de anchetă, importurile nu reprezentau decât de la 9 până la 11 % din producția Cognis, din care numai între 4 și 5 % proveneau din India. Cu titlu de exemplu, în 2007 și în 2008, importurile provenite din India au reprezentat mai puțin de 1 % din producția totală a Cognis și importurile provenite din alte țări terțe au reprezentat aproximativ 1 %. În plus, în anul 2009, vânzările reclamantelor către Cognis nu au reprezentat decât 4,3 și, respectiv, 5,3 % din importurile totale provenite din India și din cele provenite din cele două țări care fac obiectul anchetei. Prin urmare, vânzările reclamantelor către Cognis în perioada de anchetă erau efectiv temporare în cea mai mare parte.
73 În al treilea rând, în ceea ce privește deciziile și regulamentele anterioare ale Comisiei și Consiliului citate de reclamante în susținerea argumentelor lor, este suficient să se constate că, atât în aceste cauze, cât și în speță (a se vedea punctul 68 de mai sus), Consiliul și Comisia au examinat efectiv aspectul dacă importurile producătorilor din Uniune cu titlu de „alt factor”, în sensul articolului 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, au împiedicat stabilirea unei legături de cauzalitate.
74 În aceste condiții, se impune respingerea tuturor argumentelor reclamantelor care vizează excluderea vânzărilor în litigiu către Cognis din analiza prejudiciului și a legăturii de cauzalitate. Întrucât reclamantele nu au invocat argumente suplimentare în ceea ce privește excluderea vânzărilor menționate din calculul marjei de prejudiciu, se impune respingerea în totalitate a argumentelor reclamantelor întemeiate pe încălcări ale articolului 3 alineatele (6) și (7) din regulamentul de bază ca nefondate.
[omissis]
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a patra)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Godrej Industries Ltd și VVF Ltd suportă cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene și pe cele efectuate de Sasol Olefins & Surfactants GmbH și de Sasol Germany GmbH, precum și propriile cheltuieli de judecată.
3) Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pelikánová Jürimäe van der Woude
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 6 septembrie 2013.
Semnături