Language of document : ECLI:EU:T:2022:541

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șasea extinsă)

14 septembrie 2022(*)

„Concurență – Abuz de poziție dominantă – Dispozitive mobile inteligente – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 102 TFUE și a articolului 54 din Acordul privind SEE – Noțiunile de platformă și de piață multilaterală («ecosistem») – Sistem de operare (Google Android) – Magazin de aplicații (Play Store) – Aplicații de căutare și de navigare (Google Search și Chrome) – Acorduri cu producătorii de dispozitive și cu operatorii de rețele mobile – Încălcare unică și continuă – Noțiunile de plan de ansamblu și de comportamente manifestate în cadrul aceleiași încălcări (pachete de produse, plăți de exclusivitate și obligații antifragmentare) – Efecte de excludere – Dreptul la apărare – Competență de fond”

În cauza T‑604/18,

Google LLC, cu sediul în Mountain View, California (Statele Unite),

Alphabet, Inc., cu sediul în Mountain View,

reprezentate de N. Levy, J. Schindler, A. Lamadrid de Pablo, J. Killick, A. Komninos și G. Forwood, avocați, P. Stuart, D. Gregory și H. Mostyn, barristers, și M. Pickford, QC,

reclamante,

susținute de

Application Developers Alliance, cu sediul în Washington, D.C. (Statele Unite), reprezentată de A. Parr și S. Vaz, solicitors, și R. Baena Zapatero, avocat,

de

Computer & Communications Industry Association, cu sediul în Washington, D.C., reprezentată de E. Batchelor și T. Selwyn Sharpe, solicitors, și G. de Vasconcelos Lopes, avocat,

de

Gigaset Communications GmbH, cu sediul în Bocholt (Germania), reprezentată de J.‑F. Bellis, avocat,

de

HMD global Oy, cu sediul în Helsinki (Finlanda), reprezentată de M. Glader și M. Johansson, avocați,

și de

Opera Norway AS, fostă Opera Software AS, cu sediul în Oslo (Norvegia), reprezentată de M. Glader și M. Johansson, avocați,

interveniente,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de N. Khan, A. Dawes, C. Urraca Caviedes și F. Castillo de la Torre, în calitate de agenți,

pârâtă,

susținută de

BDZV – Bundesverband Digitalpublisher und Zeitungsverleger eV, fostă Bundesverband Deutscher Zeitungsverleger eV, cu sediul în Berlin (Germania), reprezentată de T. Höppner, profesor, și P. Westerhoff, avocat,

de

Bureau européen des unions de consommateurs (BEUC), cu sediul în Bruxelles (Belgia), reprezentat de A. Fratini, avocată,

de

FairSearch AISBL, cu sediul în Bruxelles, reprezentată de T. Vinje, D. Paemen și K. Missenden, avocați,

de

Qwant, cu sediul în Paris (Franța), reprezentată de T. Höppner, profesor, și P. Westerhoff, avocat,

de

Seznam.cz, a.s., cu sediul în Praga (Republica Cehă), reprezentată de M. Felgr, T. Vinje, D. Paemen, J. Dobrý și P. Chytil, avocați,

și de

Verband Deutscher Zeitschriftenverleger eV, cu sediul în Berlin, reprezentată de T. Höppner, profesor, și P. Westerhoff, avocat,

interveniente,

TRIBUNALUL (Camera a șasea extinsă),

compus din doamna A. Marcoulli, președintă, și domnii S. Frimodt Nielsen (raportor), J. Schwarcz, C. Iliopoulos și R. Norkus, judecători,

grefier: doamna C. Kristensen, șefă de unitate,

având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței care s‑a desfășurat între 27 septembrie și 1 octombrie 2021,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, Google LLC (fostă Google Inc.) și Alphabet, Inc., a cărei filială este Google LLC (denumite în continuare, împreună, „Google” sau „reclamantele”), solicită, cu titlu principal, anularea Deciziei C(2018) 4761 final a Comisiei din 18 iulie 2018 referitoare la o procedură inițiată în temeiul articolului 102 TFUE și al articolului 54 din Acordul privind SEE (cazul AT.40099 – Google Android) (denumită în continuare „decizia atacată”) sau, cu titlu subsidiar, desființarea sau reducerea amenzii aplicate reclamantelor în decizia menționată.

I.      Istoricul litigiului

2        Google este o întreprindere din sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor, specializată în produse și servicii legate de internet, care își desfășoară activitatea în Spațiul Economic European (SEE).

A.      Contextul cauzei

3        În anul 2005, pentru a ține seama de apariția și dezvoltarea internetului mobil și de schimbarea probabilă a comportamentului utilizatorilor pe care acestea urmau să o determine în ceea ce privește căutările generale efectuate online, Google a achiziționat întreprinderea care a dezvoltat inițial sistemul de operare pentru dispozitive mobile inteligente (denumit în continuare „SO”) Android. În iulie 2018, potrivit Comisiei Europene, aproximativ 80 % dintre dispozitivele mobile inteligente utilizate în Europa și în întreaga lume funcționau cu Android.

4        Atunci când Google dezvoltă o nouă versiune de Android, aceasta publică codul sursă online. Acest lucru permite terților să descarce și să modifice acest cod, pentru a crea astfel „ramificații” ale Android (o ramificație este un software nou creat pornind de la codul sursă al unui software existent). Codul sursă Android divulgat sub licență de operare liberă („Android Open Source Project licence”, denumit în continuare „licența AOSP”) conține elementele de bază ale unui SO, dar nu și aplicațiile și serviciile Android pentru care Google deține drepturi de proprietate. Prin urmare, producătorii de echipamente originale (denumiți în continuare „OEM”) care doresc să obțină aplicații și servicii ale Google trebuie să încheie contracte cu Google. Asemenea contracte sunt încheiate de Google și cu operatorii de rețele mobile (denumiți în continuare „ORM”) care doresc să poată instala aplicațiile și serviciile brevetate ale Google pe dispozitivele vândute utilizatorilor finali.

5        Unele dintre aceste contracte fac obiectul prezentei cauze.

B.      Procedura în fața Comisiei

6        La 25 martie 2013, FairSearch AISBL, o asociație de întreprinderi active în sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor, a adresat o plângere Comisiei cu privire la anumite practici comerciale ale Google în domeniul internetului mobil. În urma acestei plângeri, Comisia a adresat solicitări de informații Google, clienților săi, concurenților acesteia și altor entități active în acest mediu. Și alte entități au depus plângeri la Comisie cu privire la comportamentul Google în domeniul internetului mobil.

7        La 15 aprilie 2015, Comisia a inițiat o procedură împotriva Google cu privire la Android.

8        La 20 aprilie 2016, Comisia a adresat Google o comunicare privind obiecțiunile. O versiune neconfidențială a comunicării privind obiecțiunile a fost trimisă de asemenea celor 17 autori ai plângerilor și părți terțe interesate.

9        Între lunile octombrie 2016 și octombrie 2017, Comisia a primit observații referitoare la comunicarea privind obiecțiunile de la 11 autori ai plângerilor și părți terțe interesate. În luna decembrie 2016, Google a prezentat versiunea finală a răspunsului său la comunicarea privind obiecțiunile (denumit în continuare „răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile”). La momentul respectiv, Google nu solicitase desfășurarea unei audieri.

10      Între lunile august 2017 și mai 2018, Comisia a prezentat Google diferite elemente factuale capabile să susțină concluziile prezentate în comunicarea privind obiecțiunile. Comunicarea acestor elemente a fost făcută în special prin intermediul unei prime scrisori de expunere a faptelor, la 31 august 2017, și al unei a doua scrisori de expunere a faptelor, la 11 aprilie 2018. Google a prezentat observațiile sale cu privire la aceste scrisori la 23 octombrie 2017 și, respectiv, la 7 mai 2018.

11      În plus, în luna septembrie 2017, Google a solicitat toate documentele relevante referitoare la orice întâlniri pe care Comisia le‑ar fi putut avea cu terții. Comisia a răspuns la această solicitare în luna februarie 2018.

12      Google a avut acces la dosar în anul 2016, ulterior comunicării privind obiecțiunile, în anul 2017, ulterior primei scrisori de expunere a faptelor, și în anul 2018, ulterior celei de a doua scrisori de expunere a faptelor.

13      La 7 mai 2018, Google a solicitat o audiere. Această solicitare a fost respinsă de Comisie la 18 mai 2018.

14      La 21 iunie 2018, la solicitarea Google, Comisia i‑a comunicat două scrisori din partea unor părți terțe interesate. Google a prezentat observațiile sale cu privire la aceste documente la 27 iunie 2018.

C.      Decizia atacată

15      La 18 iulie 2018, Comisia a adoptat decizia atacată. În această decizie, Comisia a aplicat o amendă Google LLC și, în parte, Alphabet, Inc. pentru încălcarea normelor de concurență prin impunerea unor restricții contractuale anticoncurențiale în privința OEM și ORM în vederea protejării și a consolidării poziției dominante a Google pe piețele naționale din cadrul SEE ale serviciilor de căutare generală.

16      În decizia atacată sunt identificate trei seturi de restricții contractuale:

–        restricțiile inserate în acordurile de distribuție a aplicațiilor pentru dispozitive mobile (denumite în continuare „ADAM”) în temeiul cărora Google a impus OEM să preinstaleze aplicațiile sale de căutare generală (Google Search) și de navigare (Chrome) înainte de a putea obține o licență de operare pentru magazinul său de aplicații (Play Store);

–        restricțiile incluse în acordurile antifragmentare (denumite în continuare „AAF”), în temeiul cărora OEM care doreau să preinstaleze aplicații Google nu puteau vinde dispozitive care să funcționeze pe versiuni de Android care nu erau aprobate de Google;

–        restricțiile incluse în acordurile de împărțire a veniturilor (denumite în continuare „AIV”), în temeiul cărora Google a acordat OEM și ORM un procent din veniturile sale din publicitate, cu condiția ca acești producători sau operatori să accepte să nu preinstaleze un serviciu de căutare generală concurent pe niciunul dintre dispozitivele care fac parte dintr‑un portofoliu stabilit de comun acord (denumite în continuare „AIV bazate pe portofoliu”).

17      În ceea ce privește durata restricțiilor contractuale (denumite în continuare, împreună, „restricțiile în litigiu”), cele referitoare la ADAM au durat, în cazul pachetului Google Search și Play Store, de la 1 ianuarie 2011 până la data deciziei atacate, iar în cazul pachetului Chrome, Google Search și Play Store, de la 1 august 2012 până la data deciziei atacate, cele referitoare la AAF au durat de la 1 ianuarie 2011 până la data deciziei atacate, iar cele referitoare la AIV au durat de la 1 ianuarie 2011 până la 31 martie 2014, dată la care a încetat ultimul AIV bazat pe portofoliu.

18      Potrivit Comisiei, restricțiile în litigiu aveau ca obiectiv protejarea și consolidarea poziției dominante a Google în materie de servicii de căutare generală și, în consecință, a veniturilor obținute de această întreprindere prin intermediul anunțurilor publicitare legate de aceste servicii de căutare. Obiectivul comun și interdependența restricțiilor în litigiu au determinat Comisia să le califice drept o încălcare unică și continuă a articolului 102 TFUE și a articolului 54 din Acordul privind SEE.

19      Pentru a sancționa aceste practici considerate abuzive, Comisia a aplicat Google o amendă de 4 342 865 000 de euro. Pentru determinarea acestui cuantum, Comisia a luat în considerare valoarea vânzărilor relevante în SEE în legătură cu încălcarea unică și continuă realizate de Google în ultimul an de participare la încălcare (2017) și i‑a aplicat un coeficient de gravitate (11 %). În continuare, Comisia a înmulțit suma obținută cu numărul de ani de participare la încălcare (aproximativ 7,52) și a adăugat un cuantum suplimentar (echivalent cu 11 % din valoarea vânzărilor în anul 2017) pentru a descuraja întreprinderi similare să se angajeze în practici identice. De asemenea, Comisia a considerat că nu era necesar să rețină circumstanțe atenuante sau agravante sau să ia în considerare în mod special capacitatea financiară semnificativă a Google pentru a modifica cuantumul amenzii în sensul reducerii sau al majorării acestuia.

20      De asemenea, Comisia a solicitat Google să pună capăt acestor practici în termen de 90 de zile de la notificarea deciziei atacate.

II.    Procedura și concluziile părților

21      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 9 octombrie 2018, Google a introdus prezenta acțiune.

22      La cererea Comisiei, termenul pentru depunerea memoriului în apărare a fost prelungit de mai multe ori. În ultimul rând, acesta a fost stabilit la 15 martie 2019, dată la care a fost depus acest memoriu.

23      La cererea Google, termenul pentru depunerea replicii a fost prelungit de mai multe ori. În ultimul rând, acesta a fost stabilit la 1 iulie 2019, dată la care a fost depusă replica.

24      La cererea Comisiei, termenul pentru depunerea duplicii a fost prelungit de mai multe ori. În ultimul rând, acesta a fost stabilit la 29 noiembrie 2019, dată la care a fost depusă duplica.

A.      Cererile de intervenție

25      Au fost depuse 11 cereri de intervenție în termenul prevăzut la articolul 143 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

26      Prin Ordonanța președintelui Camerei a treia din 23 septembrie 2019:

–        au fost admise cererile de intervenție în susținerea concluziilor Google formulate de Application Developers Alliance (denumită în continuare „ADA”), Computer & Communications Industry Association (denumită în continuare „CCIA”), Gigaset Communications GmbH (denumită în continuare „Gigaset”), HMD global Oy (denumită în continuare „HMD”) și Opera Norway AS, fostă Opera Software AS (denumită în continuare „Opera”);

–        au fost admise cererile de intervenție în susținerea concluziilor Comisiei formulate de Bureau européen des unions de consommateurs (BEUC), Verband Deutscher Zeitschriftenverleger eV (denumită în continuare „VDZ”), BDZV – Bundesverband Digitalpublisher und Zeitungsverleger eV (denumită în continuare „BDZV”), Seznam.cz, a.s. (denumită în continuare „Seznam”), FairSearch și Qwant.

27      Pentru a permite intervenientelor să se pronunțe cu privire la toate memoriile părților principale, termenul pentru depunerea memoriilor în intervenție a fost stabilit începând de la data depunerii versiunii comune neconfidențiale a duplicii.

28      La cererea anumitor interveniente, termenul de depunere a memoriilor în intervenție a fost prelungit de mai multe ori. În ultimul rând, acesta a fost stabilit la 30 iunie 2020, dată la care au fost depuse toate aceste memorii.

29      La 12 octombrie 2020, părțile principale au depus observațiile lor cu privire la memoriile în intervenție.

B.      Desfășurarea procedurii, principalele cereri de tratament confidențial și pregătirea cauzei

30      La cererea părților principale, termenul pentru depunerea cererilor de tratament confidențial al cererii introductive, al memoriului în apărare, al replicii și al duplicii a fost prelungit de mai multe ori. Pentru cererea introductivă și memoriul în apărare, acesta a fost stabilit în ultimul rând la 13 septembrie 2019, dată la care părțile principale au depus o versiune comună neconfidențială a fiecăruia dintre aceste documente. Pentru replică și duplică, acesta a fost stabilit în ultimul rând la 11 decembrie 2019 și, respectiv, la 1 mai 2020, date la care părțile principale au depus o versiune comună a fiecăruia dintre aceste documente.

31      În ceea ce privește aceste documente, singurele obiecțiuni formulate cu privire la cererile de tratament confidențial au fost prezentate de FairSearch la 20 martie 2020 în ceea ce privește confidențialitatea invocată de Google în legătură cu trei anexe la duplică.

32      La 7 aprilie 2020, în cadrul unei măsuri de organizare a procedurii prevăzute la articolul 89 din Regulamentul de procedură, Tribunalul a solicitat Google clarificări cu privire la amploarea confidențialității invocate în ceea ce privește cele trei anexe identificate de FairSearch. Google a răspuns la 23 aprilie 2020 și a prezentat noi versiuni ale acestor anexe.

33      La 6 mai 2020, în cadrul unei măsuri de organizare a procedurii, Tribunalul a solicitat FairSearch să precizeze dacă, având în vedere noile versiuni ale celor trei anexe la duplică comunicate de Google, își menține obiecțiunile cu privire la confidențialitatea acestor documente. FairSearch a răspuns la 1 iunie 2020, indicând că nu își menține obiecțiunile.

34      La cererea părților principale, termenul pentru depunerea cererilor de tratament confidențial al observațiilor acestora cu privire la memoriile în intervenție a fost prelungit de mai multe ori. În ultimul rând, acesta a fost stabilit la 11 decembrie 2020, dată la care au fost depuse versiuni comune neconfidențiale ale acestor observații.

35      În ceea ce privește observațiile părților principale cu privire la memoriile în intervenție, singurele obiecțiuni formulate în legătură cu cererile de tratament confidențial au fost prezentate de BEUC la 8 ianuarie 2021, referitoare la confidențialitatea invocată de Google privind o anexă la cererea introductivă și anumite pasaje din observațiile Google cu privire la memoriul în intervenție al BEUC.

36      La 21 ianuarie 2021, în cadrul unei măsuri de organizare a procedurii, Tribunalul a solicitat Google clarificări cu privire la întinderea confidențialității invocate cu privire la această anexă la cererea introductivă și la pasajele respective din observațiile sale. Google a răspuns la 27 ianuarie 2021 și a prezentat noi versiuni ale anexei la cererea introductivă identificate de BEUC, precum și ale observațiilor sale cu privire la memoriul de intervenție al BEUC.

37      La 18 februarie 2021, în cadrul unei măsuri de organizare a procedurii, Tribunalul a solicitat BEUC să precizeze dacă își menține obiecțiunile, având în vedere noua versiune neconfidențială a anexei pe care a identificat‑o, precum și noua versiune neconfidențială a observațiilor formulate de Google cu privire la memoriul său de intervenție. BEUC a răspuns la 5 martie 2021, indicând că nu își menține obiecțiunile.

38      Eforturile comune ale tuturor părților pe parcursul întregii proceduri au permis, în pofida intereselor divergente aflate adesea în discuție, rezolvarea dificultăților legate de caracterul confidențial al informațiilor, al datelor și al documentelor invocate în prezenta cauză, precum și examinarea cauzei pe baza unei versiuni comune neconfidențiale. Anumite informații confidențiale cunoscute de părțile principale au fost înlocuite în continuare cu intervalele utilizate în versiunea publică a deciziei atacate, disponibilă pe site‑ul internet al Comisiei.

39      Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, în conformitate cu articolul 27 alineatul (5) din Regulamentul de procedură, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a șasea a Tribunalului, căreia i‑a fost atribuită, în consecință, prezenta cauză.

40      Faza scrisă a procedurii s‑a încheiat la 19 martie 2021, odată cu comunicarea observațiilor finale privind cererile de tratament confidențial.

41      La 6 aprilie 2021, Google a solicitat să fie ascultată în cadrul unei ședințe de audiere a pledoariilor.

42      La propunerea Camerei a șasea, Tribunalul a decis, în conformitate cu articolul 28 din Regulamentul de procedură, să trimită cauza Camerei a șasea extinse.

43      La propunerea judecătorului raportor, Tribunalul a decis să deschidă faza orală a procedurii.

44      La 25 iunie 2021, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii, Tribunalul a solicitat părților să răspundă la o primă serie de întrebări. Părțile au răspuns la aceste întrebări privind fondul cauzei, iar părțile principale au prezentat observațiile lor scrise cu privire la aceste răspunsuri.

45      La 5 iulie 2021, Tribunalul a solicitat părților să își prezinte observațiile cu privire la programul propus pentru diferitele zile ale ședinței. Acest program a fost adaptat în funcție de observațiile prezentate în această privință.

46      Un raport de ședință a fost comunicat părților, iar la 7 septembrie și, respectiv, la 24 septembrie 2021, Google și Comisia au prezentat observații cu privire la acest document. Tribunalul a luat act de aceste observații.

47      Pledoariile părților principale și ale intervenientelor și răspunsurile acestora la întrebările orale adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința care s‑a desfășurat pe parcursul a cinci zile, între 27 septembrie și 1 octombrie 2021.

C.      Concluziile părților

48      Google, susținută de ADA, CCIA, Gigaset, HMD și Opera, solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        în caz contrar, desființarea sau reducerea amenzii;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată;

–        obligarea BEUC, VDZ, BDZV, Seznam, FairSearch și Qwant la plata cheltuielilor de judecată aferente intervenției acestora.

49      ADA, CCIA, Gigaset, HMD și Opera solicită de asemenea Tribunalului obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente intervenției acestora.

50      Comisia, susținută de BEUC, VDZ, BDZV, Seznam, FairSearch și Qwant, solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea Google la plata cheltuielilor de judecată;

–        obligarea ADA, CCIA, Gigaset, HMD și Opera la plata cheltuielilor de judecată aferente intervenției acestora.

51      BEUC, VDZ, BDZV, Seznam, FairSearch și Qwant solicită de asemenea Tribunalului obligarea Google la plata cheltuielilor de judecată aferente intervenției acestora.

III. În drept

52      În susținerea acțiunii, reclamantele invocă șase motive:

–        primul motiv se întemeiază pe aprecierea eronată a definiției pieței și a existenței unei poziții dominante;

–        al doilea motiv se întemeiază pe aprecierea eronată a caracterului abuziv al condițiilor de preinstalare din ADAM;

–        al treilea motiv se întemeiază pe aprecierea eronată a caracterului abuziv al condiției de preinstalare unică, care este inclusă în AIV bazate pe portofoliu;

–        al patrulea motiv se întemeiază pe aprecierea eronată a caracterului abuziv al condiționării acordării licențelor pentru Play Store și Google Search de respectarea obligațiilor antifragmentare (denumite în continuare „OAF”) cuprinse în AAF;

–        al cincilea motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului la apărare;

–        al șaselea motiv se întemeiază pe aprecierea eronată a diferitelor elemente luate în considerare pentru calculul amenzii.

A.      Observații introductive

53      Înainte de a examina argumentația părților, trebuie formulate câteva observații cu privire la contextul comercial al comportamentului sancționat, la modalitățile de control jurisdicțional al deciziei atacate și la administrarea probelor, precum și la admisibilitatea elementelor de probă prezentate în fața Tribunalului.

1.      Cu privire la contextul comercial al comportamentului sancționat

54      Dicționarul online Merriam‑Webster definește verbul „to google” ca fiind acțiunea care constă în „utilizarea motorului de căutare al Google pentru a obține informații despre cineva sau despre ceva pe rețeaua globală de internet”. Există puține întreprinderi care se pot prevala de o asemenea notorietate încât numele lor să fi dat naștere unui verb, iar acest lucru este în sine o dovadă a importanței pe care Google a dobândit‑o în viața cotidiană.

a)      Modelul comercial axat pe căutarea prin intermediul Google Search

55      Google obține cea mai mare parte a veniturilor sale din produsul său emblematic: motorul de căutare Google Search. Pe dispozitivele mobile inteligente, utilizatorii pot accesa motorul de căutare Google Search prin intermediul aplicației Google Search sau prin intermediul altor puncte de acces, precum dispozitivul de căutare (search widget) sau bara de adresă care se găsește în browser. Acest motor de căutare oferă servicii de căutare generală („general search services”) și permite utilizatorilor să caute răspunsuri la solicitările lor pe întreg internetul [considerentele (94)-(101) și (106) ale deciziei atacate].

56      Modelul comercial al Google se bazează pe interacțiunea dintre produse și servicii legate de internet, care sunt oferite utilizatorilor cel mai adesea în mod gratuit, pe de o parte, și servicii de publicitate online, din care aceasta obține marea majoritate a veniturilor sale, pe de altă parte. Astfel, SO Android, magazinul de aplicații Play Store, aplicația Google Search, browserul Chrome, serviciul de mesagerie Gmail, serviciul de stocare și editare de conținut Google Drive, serviciul de geolocalizare Google Maps și serviciul de difuzare de conținut YouTube sunt oferite în mod gratuit. Alte servicii sunt contra cost, precum Google Play Music and Movie, iar unele oferă o formulă premium contra cost, precum YouTube și Google Drive [a se vedea considerentul (107) și nota de subsol 65 din decizia atacată]. În anul 2016, de exemplu, publicitatea online a reprezentat 88,7 % din totalul veniturilor Google, din care 80 % au fost generate prin intermediul site‑urilor Google, în special prin intermediul paginii principale a Google Search [considerentele (105)-(107) și nota de subsol 62 din decizia atacată].

57      Spre deosebire de modelul comercial adoptat de exemplu de societatea Apple, care se bazează pe integrarea verticală și vânzarea de dispozitive mobile inteligente din gama de vârf, modelul comercial al Google se bazează în principal pe creșterea numărului de utilizatori ai serviciilor sale de căutare online pentru a putea vinde serviciile sale de publicitate online [a se vedea considerentul (153) al deciziei atacate].

58      Atunci când utilizatorii interacționează cu produsele și serviciile sale, Google colectează date despre activitățile lor comerciale și despre utilizarea dispozitivelor acestora. Datele obținute includ în special informații de contact (nume, adresă, adresă de e‑mail, număr de telefon), date de identificare a contului (nume de utilizator și parolă), informații demografice (genul și data nașterii), detalii despre cardul sau contul bancar utilizat, informații privind conținutul oferit utilizatorului (reclame, pagini vizitate etc.), datele de interacțiune, precum clickurile, localizarea, date privind dispozitivul și operatorul utilizați. Aceste date permit Google să își îmbunătățească capacitatea de a prezenta răspunsuri relevante la căutări și anunțuri publicitare relevante [considerentele (109)-(111) ale deciziei atacate].

b)      Practici adoptate cu ocazia trecerii la internetul mobil

59      Modelul comercial al Google a fost dezvoltat inițial în mediul calculatoarelor personale (PC), pentru care browserul era principalul punct de acces la internet. La mijlocul anilor 2000, Google a considerat că dezvoltarea internetului mobil urma să reprezinte o schimbare fundamentală a obiceiurilor utilizatorilor, având în vedere în special oportunitățile oferite de geolocalizare.

60      Această expansiune previzibilă a determinat Google să pună în aplicare o strategie pentru a anticipa efectele schimbării menționate și pentru a se asigura că utilizatorii își efectuează căutările pe dispozitive mobile prin intermediul Google Search [considerentele (112)-(117) ale deciziei atacate]. Această strategie a îmbrăcat mai multe aspecte.

61      În primul rând, în anul 2005, Google a cumpărat dezvoltatorul inițial al SO Android pentru a prelua pe cont propriu dezvoltarea și întreținerea acestuia [considerentele (120)-(123) ale deciziei atacate]. SO Android este oferit gratuit OEM, ORM și dezvoltatorilor de aplicații prin intermediul unei licențe de operare liberă, licența AOSP [considerentul (124) al deciziei atacate]. De asemenea, SO Android este inserat într‑un „ecosistem”, care cuprinde alte elemente, precum ansamblul de servicii Google Mobile (GMS bundle sau Google Mobile Services, denumit în continuare „ansamblul GMS”) [a se vedea considerentul (133) al deciziei atacate], care include în special aplicația Play Store, aplicația Google Search și browserul Chrome. Primele versiuni comerciale ale dispozitivelor Android au fost comercializate în anii 2008-2009.

62      Pe de altă parte, începând din anul 2007, Google a încheiat un acord cu Apple pentru a permite ca Google Search să fie setat ca serviciul implicit de căutare generală pe toate dispozitivele mobile inteligente lansate de Apple începând cu iPhone. Acest acord a permis ca Google Search să reprezinte în anul 2010 mai mult de jumătate din traficul pe internet pe iPhone și aproape o treime din întregul trafic de internet mobil [considerentele (118) și (119) ale deciziei atacate].

63      În plus, Google este activă și în producția de dispozitive Google Android cu propriile game Nexus și Pixel [considerentele (152) și (153) ale deciziei atacate].

c)      Încălcare unică ce prezintă mai multe aspecte

64      În prezenta cauză, Comisia a considerat că anumite aspecte ale strategiei puse în aplicare de Google pentru a adapta modelul său comercial la tranziția către internetul mobil au constituit un abuz de poziție dominantă.

65      Acest lucru ar fi valabil în cazul restricțiilor în litigiu impuse de Google în privința OEM și ORM pentru a se asigura că traficul pe dispozitivele Google Android este direcționat către motorul de căutare Google Search. În opinia Comisiei, aceste practici au avut ca efect lipsirea concurenților Google, precum Qwant sau Seznam, de posibilitatea de a concura cu aceasta pe bază de merit și privarea consumatorilor din Uniunea Europeană de avantajele unei concurențe efective, cum ar fi posibilitatea de a utiliza un motor de căutare care să favorizeze viața privată, să fie adaptat la particularitățile lingvistice sau să favorizeze conținuturile cu valoare adăugată, în special în domeniul informațiilor.

66      Astfel cum s‑a menționat mai sus, potrivit punctelor 11-13 din decizia atacată, restricțiile în litigiu erau de trei feluri:

–        restricțiile incluse în ADAM, în temeiul cărora Google a impus OEM să preinstaleze aplicațiile sale de căutare generală (Google Search) și de navigare (Chrome), înainte de a putea obține o licență de operare pentru magazinul său de aplicații online (Play Store);

–        restricțiile incluse în AAF, în temeiul cărora OEM care doreau să preinstaleze aplicații Google nu puteau vinde dispozitive care funcționează pe versiuni de Android care nu erau aprobate de Google;

–        restricțiile incluse în AIV bazate pe portofoliu, în temeiul cărora Google a acordat OEM și ORM un procent din veniturile sale din publicitate, cu condiția ca acești producători și operatori să accepte să nu preinstaleze un serviciu de căutare generală concurent pe niciunul din dispozitivele care fac parte dintr‑un portofoliu stabilit de comun acord.

67      În opinia Comisiei, restricțiile în litigiu au făcut parte dintr‑o strategie globală a Google de consolidare a poziției sale dominante pe piața de solicitări de căutare generală pe internet, într‑un moment în care importanța internetului mobil era în creștere semnificativă (a se vedea punctul 14 din decizia atacată).

68      Obiectivul acestei strategii ar fost acela de a menține șansele Google de utilizare de către consumatori a motorului său de căutare atunci când efectuau căutări generale pe internet, ceea ce i‑ar fi garantat nu numai veniturile corespunzătoare din publicitate, ci și dobândirea informațiilor necesare pentru a‑și îmbunătăți serviciile. Chiar dacă mijloacele utilizate au fost multiple și au interacționat, obiectivul a rămas în linii mari același:

–        obiectivul ADAM a fost acela de a permite Google să se asigure că dispozitivele Google Android comercializate dispuneau de aplicația Google Search și de browserul Chrome, principalele două puncte de acces pentru efectuarea unei căutări generale; astfel, preinstalarea acestor aplicații ar fi avut ca efect faptul că Google a putut profita de „tendința de statu‑quo” asociată acestora, un avantaj care ar fi avut efecte semnificative asupra concurenței, în special prin diminuarea posibilităților de alegere oferite consumatorilor;

–        obiectivul AAF a fost acela de a permite Google să evite apariția unor soluții care ar putea exploata SO Android în detrimentul său; de exemplu, Amazon nu ar fi reușit să utilizeze Android pentru a‑și dezvolta propriile soluții în materie de aplicații și servicii similare;

–        obiectivul AIV bazate pe portofoliu, care, desigur, nu ar fi acoperit toate dispozitivele Google Android și care ar fi fost puse în aplicare numai pentru o perioadă scurtă, a fost acela de a permite Google să obțină ceea ce nu era prevăzut în mod formal în celelalte acorduri, și anume exclusivitatea; într‑adevăr, în conformitate cu aceste acorduri de împărțire a veniturilor, OEM și ORM importanți s‑au angajat să preinstaleze numai motorul de căutare Google Search.

69      De asemenea, trebuie subliniat un punct important din raționamentul dezvoltat de Comisie în decizia atacată, în special în considerentele (738) și (739) și la punctul 14.2.

70      Astfel, Comisia a identificat trei tipuri de restricții în litigiu în cadrul ADAM, AAF și AIV bazate pe portofoliu și a apreciat că acestea au determinat „patru încălcări distincte” ale articolului 102 TFUE.

71      Cu toate acestea, Comisia a considerat de asemenea că restricțiile respective și încălcările care au rezultat din acestea urmăreau un obiectiv identic și erau complementare și interdependente. Astfel, acest ansamblu ar constitui o „încălcare unică și continuă” pentru care s‑a aplicat o singură amendă.

72      Astfel, o asemenea încălcare are mai multe aspecte, fiecare dintre acestea evoluând în timp în funcție de parametrii proprii, toate fiind însă legate de obiectivul comun de a asigura Google cel mai bun acces posibil la căutările generale efectuate de consumatori pe dispozitive mobile inteligente. Ar exista de asemenea un „efect cumulativ” semnificativ asociat combinării diferitelor aspecte ale acestei încălcări. În special, efectele restricțiilor în litigiu nu mai sunt aceleași din momentul în care prezența garantată permisă de ADAM, chiar dacă neexclusivă, a fost consolidată de exclusivitatea conferită de AIV.

2.      Cu privire la modalitățile controlului jurisdicțional

73      Trebuie amintit că sistemul de control jurisdicțional al deciziilor Comisiei privind procedurile de aplicare a articolelor 101 TFUE și 102 TFUE constă într‑un control al legalității actelor instituțiilor prevăzut la articolul 263 TFUE, care poate fi completat, în aplicarea articolului 261 TFUE și la cererea reclamantului, prin exercitarea de către Tribunal a unei competențe de fond în ceea ce privește sancțiunile aplicate de Comisie în acest domeniu (a se vedea Hotărârea din 26 septembrie 2018, Infineon Technologies/Comisia, C‑99/17 P, EU:C:2018:773, punctul 47 și jurisprudența citată).

a)      Controlul aprofundat al tuturor elementelor relevante

74      În ceea ce privește controlul de legalitate prevăzut la articolul 263 TFUE, trebuie să se arate că întinderea acestuia se extinde la toate elementele deciziilor Comisiei privind procedurile de aplicare a articolelor 101 și 102 TFUE care fac obiectul unui control aprofundat asigurat de Tribunal, în drept și în fapt, în lumina motivelor invocate de reclamant și ținând seama de toate elementele relevante prezentate de acesta (a se vedea Hotărârea din 26 septembrie 2018, Infineon Technologies/Comisia, C‑99/17 P, EU:C:2018:773, punctul 48 și jurisprudența citată).

75      În această privință, în măsura în care decizia atacată sancționează cu o amendă și o penalitate cu titlu cominatoriu o încălcare a dreptului concurenței, instanța Uniunii trebuie nu numai să verifice între altele exactitatea materială a elementelor de probă invocate, fiabilitatea și coerența acestora, ci și să controleze dacă aceste elemente constituie ansamblul datelor pertinente care trebuie luate în considerare pentru aprecierea existenței faptelor constitutive ale încălcării și dacă acestea sunt de natură să susțină interpretarea ce le este dată de Comisie în decizia atacată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 decembrie 2011, Chalkor/Comisia, C‑386/10 P, EU:C:2011:815, punctul 54 și jurisprudența citată).

76      Astfel, spre deosebire, de exemplu, de o analiză prospectivă necesară pentru examinarea unui proiect de concentrare, care necesită prevederea unor evenimente care vor avea loc în viitor, cu o probabilitate mai mare sau mai mică, în cazul în care nu se adoptă nicio decizie de interzicere sau de precizare a condițiilor concentrării propuse, atunci când sancționează un abuz de poziție dominantă, Comisia trebuie cel mai adesea să examineze evenimente din trecut, în legătură cu care există în general numeroase elemente care permit înțelegerea cauzelor și aprecierea efectelor acestora asupra concurenței efective (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 februarie 2005, Comisia/Tetra Laval, C‑12/03 P, EU:C:2005:87, punctul 42).

77      Într‑o asemenea situație, revine Comisiei sarcina de a dovedi nu numai existența abuzului, ci și durata acestuia. Mai exact, Comisia trebuie să facă dovada încălcărilor pe care le constată și să stabilească elementele de probă de natură să demonstreze, corespunzător cerințelor legale, existența faptelor constitutive ale unei încălcări (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 octombrie 2011, Romana Tabacchi/Comisia, T‑11/06, EU:T:2011:560, punctul 129 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 15 iulie 2015, Trafilerie Meridionali/Comisia, T‑422/10, EU:T:2015:512, punctul 88 și jurisprudența citată).

78      În această privință, orice îndoială a instanței trebuie interpretată în favoarea întreprinderii căreia îi este adresată decizia de constatare a unei încălcări. Prin urmare, instanța nu poate concluziona că existența încălcării în cauză a fost dovedită de Comisie la un standard juridic corespunzător dacă există încă o îndoială cu privire la acest aspect, în special în cazul unei acțiuni în anulare sau în reformare a unei decizii de aplicare a unei amenzi (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 octombrie 2011, Romana Tabacchi/Comisia, T‑11/06, EU:T:2011:560, punctul 129 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 15 iulie 2015, Trafilerie Meridionali/Comisia, T‑422/10, EU:T:2015:512, punctul 88 și jurisprudența citată).

79      În special, în cazul în care Comisia constată o încălcare a normelor de concurență bazându‑se pe supoziția că situația de fapt stabilită nu poate fi explicată altfel decât prin prisma existenței unui comportament anticoncurențial, instanța va fi determinată să anuleze decizia în cauză în cazul în care întreprinderea respectivă prezintă o argumentație care pune într‑o lumină diferită situația de fapt stabilită de Comisie și care permite, astfel, înlocuirea explicației reținute de Comisie în vederea constatării existenței unei încălcări cu o altă explicație plauzibilă a faptelor. Într‑adevăr, într‑un astfel de caz, nu se poate considera că Comisia a dovedit existența unei încălcări a dreptului concurenței (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 martie 1984, Compagnie royale asturienne des mines și Rheinzink/Comisia, 29/83 și 30/83, EU:C:1984:130, punctul 16, și Hotărârea din 31 martie 1993, Ahlström Osakeyhtiö și alții/Comisia, C‑89/85, C‑104/85, C‑114/85, C‑116/85, C‑117/85 și C‑125/85-C‑129/85, EU:C:1993:120, punctele 126 și 127).

80      Într‑adevăr, în cazul în care există îndoieli cu privire la existența unui fapt constitutiv al unei încălcări, este necesar să se țină seama de principiul prezumției de nevinovăție, care face parte dintre drepturile fundamentale protejate în ordinea juridică a Uniunii și care a fost consacrat de articolul 48 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Având în vedere natura încălcărilor în discuție, precum și natura și gradul de severitate ale sancțiunilor aferente acestora, principiul prezumției de nevinovăție se aplică în special procedurilor referitoare la încălcările normelor de concurență aplicabile întreprinderilor, care pot conduce la aplicarea unor amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu. Astfel, Comisia trebuie să furnizeze dovezi precise și concordante pentru a crea convingerea fermă că încălcarea pretinsă a fost săvârșită (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 octombrie 2011, Romana Tabacchi/Comisia, T‑11/06, EU:T:2011:560, punctul 129 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 15 iulie 2015, Trafilerie Meridionali/Comisia, T‑422/10, EU:T:2015:512, punctul 88 și jurisprudența citată).

81      Cu toate acestea, chiar dacă Comisia trebuie să furnizeze dovezi precise și concordante pentru a crea convingerea fermă că încălcarea a fost săvârșită, trebuie subliniat că nu trebuie în mod necesar ca fiecare dintre probele prezentate de Comisie să corespundă acestor criterii în raport cu fiecare element al încălcării. Este suficient ca seria de indicii invocate de instituția respectivă, apreciată în mod global, să răspundă acestei cerințe (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 ianuarie 2017, Comisia/Keramag Keramische Werke și alții, C‑613/13 P, EU:C:2017:49, punctul 52 și jurisprudența citată).

b)      Competența de fond în ceea ce privește amenda

82      În ceea ce privește competența de fond recunoscută instanței Uniunii la articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 și 102 TFUE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediție specială, 08/vol. 4, p. 269), conform articolului 261 TFUE, aceasta autorizează instanța, dincolo de simplul control al legalității sancțiunii, să substituie aprecierea Comisiei cu propria apreciere și, în consecință, să anuleze, să reducă sau să majoreze amenda sau penalitatea cu titlu cominatoriu aplicată (a se vedea Hotărârea din 26 septembrie 2018, Infineon Technologies/Comisia, C‑99/17 P, EU:C:2018:773, punctul 193 și jurisprudența citată).

83      În special, pentru a respecta cerințele unui control de fond în sensul articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale în ceea ce privește amenda, instanța Uniunii este obligată, în exercitarea competențelor prevăzute la articolele 261 TFUE și 263 TFUE, să examineze orice critică, de drept sau de fapt, prin care se urmărește să se demonstreze că cuantumul amenzii nu este adecvat în raport cu gravitatea și durata încălcării (a se vedea Hotărârea din 26 septembrie 2018, Infineon Technologies/Comisia, C‑99/17 P, EU:C:2018:773, punctul 195 și jurisprudența citată).

84      În acest context, s‑a statuat printre altele că gravitatea încălcării trebuie să facă obiectul unei aprecieri individuale și că, la stabilirea cuantumului amenzilor, trebuia să se țină seama de durata încălcării și de toate elementele de natură să fie luate în considerare la aprecierea gravității acestora, cum ar fi printre altele comportamentul întreprinderii în cauză, rolul său în instituirea practicilor abuzive, profitul pe care l‑a putut obține din aceste practici, dimensiunea lor sau intensitatea comportamentelor anticoncurențiale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 septembrie 2018, Infineon Technologies/Comisia, C‑99/17 P, EU:C:2018:773, punctele 196 și 197 și jurisprudența citată).

85      Acest exercițiu nu impune Tribunalului să aplice Orientările Comisiei privind calcularea amenzilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2016, Trafilerie Meridionali/Comisia, C‑519/15 P, EU:C:2016:682, punctele 52-55).

86      În consecință, instanța Uniunii poate reforma actul atacat, chiar în lipsa anulării, pentru a anula, a reduce sau a majora amenda aplicată. Această competență este exercitată ținând seama de toate împrejurările de fapt. Rezultă că instanța Uniunii își poate exercita competența de fond în cazul în care problema cuantumului amenzii este supusă aprecierii sale, exercitarea acestei competențe implicând transferul definitiv către aceasta din urmă a competenței de a aplica sancțiuni (a se vedea Ordonanța din 7 iulie 2016, Westfälische Drahtindustrie și Pampus Industriebeteiligungen/Comisia, C‑523/15 P, EU:C:2016:541, punctele 32-34 și jurisprudența citată).

3.      Cu privire la administrarea probelor și la diferitele contestații prezentate în această privință

87      În cadrul prezentei acțiuni, atât Comisia, cât și Google contestă relevanța și chiar admisibilitatea anumitor argumente și elemente de probă aferente prezentate de acestea sau de interveniente.

88      Acesta este cazul, de exemplu, în ceea ce privește anumite declarații făcute de un director sau un angajat al Google sau de o parte interesată, anumite declarații sau rapoarte prezentate la cererea unei părți de către un terț care se prevalează de calitatea de expert, precum și documente prezentate pentru a demonstra existența unui fapt care poate fi calificat ca fiind de notorietate, menționat în decizia atacată și care este contestat în fața Tribunalului, și anume noțiunea de „tendință de statu‑quo”, identificată în psihologie pentru a ilustra un comportament irațional care explică aversiunea față de schimbare. Același lucru este valabil și în ceea ce privește documentele elaborate pe baza datelor interne specifice unei întreprinderi, prezentate în susținerea sau pentru a infirma o afirmație făcută în decizia atacată sau în cadrul prezentei acțiuni.

89      În această privință, în primul rând, trebuie amintit că controlul de legalitate al unei decizii a Comisiei referitoare la o procedură de aplicare a articolului 101 sau 102 TFUE se efectuează ținând seama de ansamblul elementelor prezentate de reclamant, indiferent că sunt anterioare sau ulterioare deciziei adoptate, indiferent că au fost prezentate în prealabil în cadrul procedurii administrative sau, pentru prima dată, în cadrul acțiunii cu care este sesizat Tribunalul, în măsura în care aceste din urmă elemente sunt pertinente (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 ianuarie 2016, Galp Energía España și alții/Comisia, C‑603/13 P, EU:C:2016:38, punctul 72 și jurisprudența citată).

90      În mod similar, revine Tribunalului, în cadrul competenței sale de fond, sarcina de a aprecia, la data la care adoptă decizia sa, dacă reclamantului i s‑a aplicat o amendă corespunzătoare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iulie 2014, Esso și alții/Comisia, T‑540/08, EU:T:2014:630, punctul 133 și jurisprudența citată). În acest context, Tribunalul este autorizat să țină seama de toate circumstanțele de fapt pe care le consideră pertinente, indiferent dacă acestea sunt anterioare sau ulterioare deciziei adoptate (Ordonanța din 7 iulie 2016, Westfälische Drahtindustrie et Pampus Industriebeteiligungen/Comisia, C‑523/15 P, EU:C:2016:541, punctul 43 și jurisprudența citată).

91      În prezenta cauză, rezultă din aceste principii că, în cazul în care sunt pertinente pentru aprecierea Tribunalului, argumentele și elementele de probă aferente prezentate de reclamante pentru prima dată în fața acestuia nu pot fi respinse sub pretextul că nu ar fi fost prezentate în prealabil Comisiei în cadrul procedurii administrative.

92      În al doilea rând, trebuie să se arate de asemenea că principiul care prevalează în dreptul Uniunii este acela al liberei aprecieri a probelor, din care decurge, pe de o parte, că, din moment ce un element de probă a fost obținut în mod legal, admisibilitatea sa nu poate fi contestată în fața Tribunalului și, pe de altă parte, că singurul criteriu pertinent pentru aprecierea forței probante a probelor prezentate în mod legal constă în credibilitatea acestora (a se vedea Hotărârea din 26 septembrie 2018, Infineon Technologies/Comisia, C‑99/17 P, EU:C:2018:773, punctul 65 și jurisprudența citată).

93      În conformitate cu acest principiu, se constată că în prezenta cauză nu există niciun motiv ca Tribunalul să considere că diferitele elemente de probă prezentate de părți nu au fost obținute în mod legal sau că acestea nu sunt suficient de credibile pentru a fi luate în considerare în cadrul evaluării sale.

94      În această privință, în ceea ce privește valoarea probantă a diferitelor elemente de probă împotriva cărora au fost formulate contestații, se pot observa următoarele.

95      Mai întâi, în ceea ce privește declarațiile făcute de un director sau un angajat al Google sau de o parte interesată, trebuie să se arate că, deși nu se poate considera că acestea nu au nicio valoare probantă, nu este mai puțin adevărat că asemenea declarații sunt destinate fie să atenueze, fie să susțină răspunderea întreprinderii vizate de procedură, în scopul de a o apăra sau de a o acuza, în funcție de propriile interese ale părții care prezintă declarația. Prin urmare, în cazul în care asemenea declarații au valoare probantă, aceasta trebuie relativizată în raport cu valoarea diferitelor documente, precum corespondența sau alte documente interne, care privesc în mod direct perioada și situația de fapt în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iulie 2008, Lafarge/Comisia, T‑54/03, nepublicată, EU:T:2008:255, punctul 379).

96      În mod similar, în ceea ce privește declarațiile sau rapoartele prezentate la cererea unei părți în susținerea afirmațiilor acesteia de către un terț care se prevalează de calitatea de expert, trebuie să se arate că valoarea probantă a acestor documente este apreciată din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, autorul acestora trebuie să se asigure că își prezintă calificările și experiența și explică modul în care acestea sunt relevante pentru a emite un aviz cu privire la problema examinată. Pe de altă parte, conținutul avizului respectiv trebuie să prezinte motivele pentru care merită să fie luat în considerare, indiferent că este vorba de fiabilitatea metodologiei utilizate sau de relevanța răspunsului dat acestei probleme pentru necesitățile prezentei cauze. Tribunalul a analizat aceste documente în prezenta cauză în funcție de aceste principii și de observațiile prezentate în această privință de părți.

97      În sfârșit, în ceea ce privește documentele prezentate pentru a demonstra existența unui fapt care poate fi calificat ca fiind de notorietate, menționat în decizia atacată, rezultă din jurisprudență că acestea trebuie considerate admisibile [a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 februarie 2020, Hickies/EIPO (Forma unui șiret de încălțăminte), T‑573/18, EU:T:2020:32, punctul 18]. Într‑adevăr, asemenea documente se limitează în esență la demonstrarea existenței unui consens cu privire la sensul dat în mod obișnuit noțiunii de „tendință de statu‑quo”, invocată de anumite întreprinderi și preluată de Comisie în decizia atacată.

98      În al treilea rând, trebuie să se constate că, deși, în conformitate cu articolul 85 din Regulamentul de procedură, probele se depun și se propun, în principiu, în cadrul primului schimb de memorii, părțile principale mai pot depune sau propune probe în sprijinul argumentației lor atât în cadrul replicii, cât și al duplicii sau chiar, în mod excepțional, înainte de închiderea fazei orale a procedurii, cu condiția ca întârzierea în depunerea sau propunerea acestora să fie justificată. Rezultă însă din jurisprudență că proba contrară și completarea probatoriului solicitat furnizată ca urmare a unui argument sau a unei probe contrare din memoriul în apărare nu sunt vizate de norma de decădere prevăzută de dispoziția menționată. Într‑adevăr, această dispoziție privește probele noi propuse și trebuie interpretată în lumina articolului 92 alineatul (7) din regulamentul menționat, care prevede în mod expres că proba contrară și completarea probatoriului solicitat sunt admisibile (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 decembrie 1998, Baustahlgewebe/Comisia, C‑185/95 P, EU:C:1998:608, punctele 71 și 72, și Hotărârea din 5 decembrie 2006, Westfalen Gassen Nederland/Comisia, T‑303/02, EU:T:2006:374, punctul 189).

99      În speță, rezultă din examinarea diferitelor contestații formulate de părți cu privire la pertinența sau chiar cu privire la admisibilitatea anumitor argumente și elemente de probă aferente, prezentate de părțile principale sau de interveniente, că toate acestea pot fi înlăturate pentru motivul că argumentele și elementele de probă respective sunt legate de exercitarea principiului contradictorialității, întrucât părțile în cauză le‑au prezentat pentru a răspunde unui argument sau unei probe contrare care tocmai fusese comunicată Tribunalului.

100    Din această perspectivă, Tribunalul consideră că nu pot fi declarate inadmisibile nici elemente de probă prezentate pentru prima dată în cadrul acțiunii, nici invocarea unor elemente de fapt sau prezentarea unor elemente de probă menite să infirme argumentele prezentate de o altă parte în cursul procedurii, dacă este necesar, în considerarea unor date interne, sau să ateste un fapt notoriu, iar pertinența lor poate fi apreciată ulterior în cadrul examinării diferitelor motive invocate împotriva deciziei atacate.

101    În lumina acestor considerente trebuie examinate diferitele motive invocate de Google în susținerea acțiunii, precum și toate elementele de probă prezentate de părți.

B.      Cu privire la primul motiv, întemeiat pe aprecierea eronată a definiției pieței relevante și a existenței unei poziții dominante

102    Prin intermediul primului motiv al acțiunii, care cuprinde trei aspecte, Google reproșează Comisiei că a săvârșit mai multe erori de apreciere în definirea piețelor relevante și în aprecierea subsecventă a poziției sale dominante pe unele dintre aceste piețe.

1.      Elemente de context

103    Cu titlu introductiv, pentru a lua în discuție noțiunea de concurență între „ecosisteme” invocată de Google în cadrul prezentului motiv, este necesar, pe de o parte, să se amintească factorul principal în determinarea pieței relevante în materie de abuz de poziție dominantă și, pe de altă parte, să se examineze particularitățile prezentei cauze.

a)      Noțiunile de piață relevantă, de poziție dominantă și de constrângeri concurențiale, în special în prezența unui „ecosistem”

104    Trebuie amintit că stabilirea pieței relevante, în cadrul aplicării articolului 102 TFUE, are ca obiect definirea perimetrului în interiorul căruia trebuie apreciat aspectul dacă această întreprindere este aptă să acționeze, într‑o măsură apreciabilă, independent de concurenții săi, de clienții săi și de consumatori [a se vedea Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții, C‑307/18, EU:C:2020:52, punctul 127 și jurisprudența citată].

105    Prin urmare, stabilirea pieței relevante constituie, în principiu, o condiție prealabilă a aprecierii existenței eventuale a unei poziții dominante a întreprinderii în cauză. Acest exercițiu presupune definirea, în primul rând, a produselor sau a serviciilor care fac parte din piața relevantă (denumită în continuare „piața produselor”) și ulterior, în al doilea rând, a dimensiunii geografice a acestei piețe [a se vedea Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții, C‑307/18, EU:C:2020:52, punctele 127 și 128 și jurisprudența citată].

106    În ceea ce privește piața produselor, noțiunea de piață relevantă implică faptul că poate exista o concurență efectivă între produsele sau serviciile care fac parte din această piață, ceea ce presupune un grad suficient de interschimbabilitate, în vederea aceleiași utilizări, între aceste produse și servicii. Interschimbabilitatea sau substituibilitatea nu se apreciază numai din perspectiva caracteristicilor obiective ale produselor sau ale serviciilor în cauză. Este de asemenea necesar să se ia în considerare condițiile de concurență și structura cererii și a ofertei de pe această piață [a se vedea Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții, C‑307/18, EU:C:2020:52, punctul 129 și jurisprudența citată].

107    În dimensiunea sa geografică, piața relevantă corespunde teritoriului în interiorul căruia condițiile de concurență sunt similare și constituie un ansamblu suficient de omogen pentru a fi considerat în mod global și pentru a permite evaluarea jocului puterii economice a întreprinderii în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 februarie 1978, United Brands și United Brands Continentaal/Comisia, 27/76, EU:C:1978:22, punctele 11, 44, 52 și 53).

108    În aplicarea acestor principii, poziția dominantă menționată la articolul 102 TFUE se referă astfel la o poziție de putere economică deținută de o întreprindere, care îi conferă acesteia capacitatea de a împiedica menținerea unei concurențe efective pe piața în cauză, oferindu‑i posibilitatea de a se comporta într‑o măsură apreciabilă independent de concurenții săi, de clienții săi și, în cele din urmă, de consumatori (Hotărârea din 14 februarie 1978, United Brands și United Brands Continentaal/Comisia, 27/76, EU:C:1978:22, punctul 65).

109    În această privință, trebuie subliniat că determinarea pieței relevante și a poziției dominante deținute de întreprinderea în cauză pe această piață vizează nu numai definirea realității și a amplorii constrângerilor concurențiale interne specifice pieței respective, ci și verificarea faptului că nu există constrângeri concurențiale externe care provin de la alte produse, servicii sau teritorii decât cele care fac parte din piața relevantă analizată.

110    În termeni generali, este important, astfel, pentru Comisie să identifice și să definească perimetrul în care are loc concurența între întreprinderi pentru a determina dacă întreprinderea în cauză poate acționa într‑o măsură apreciabilă independent de constrângerile pe care le impune o concurență efectivă.

111    Or, astfel cum a arătat deja Curtea, interschimbabilitatea și substituibilitatea produselor prezintă în mod natural un caracter dinamic, întrucât o nouă ofertă poate modifica concepția produselor sau a serviciilor considerate interschimbabile cu un produs sau cu un serviciu deja prezent pe piață sau substituibile acestui produs sau unui serviciu și, astfel, poate justifica o nouă definire a parametrilor pieței relevante [Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții, C‑307/18, EU:C:2020:52, punctul 130].

112    O asemenea concluzie presupune totuși să existe un grad suficient de interschimbabilitate între produsele sau serviciile care fac parte din piața relevantă și cele avute în vedere pentru a satisface cererea de pe această piață. Această situație s‑ar regăsi atunci când autorul ofertei alternative este în măsură să răspundă în termen scurt la cerere cu o forță suficientă pentru a constitui o contrapondere serioasă la puterea deținută de întreprinderea în cauză pe piața relevantă [a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții, C‑307/18, EU:C:2020:52, punctele 132 și 133].

113    Chiar dacă, în anumite împrejurări, poate fi, prin urmare, oportună examinarea constrângerii externe pe care ar putea să o reprezinte o ofertă alternativă, este de asemenea important să se țină seama de particularitățile anumitor situații, în special în cazul în care mai multe piețe sunt strâns legate între ele.

114    Într‑adevăr, în timp ce principiile enunțate mai sus rămân valabile pentru definirea unui cadru clar și transparent de analiză a noțiunilor de piață relevantă și de poziție dominantă, punerea lor în aplicare necesită uneori o examinare mai detaliată, care să depășească această simplă segmentare a pieței, pentru a se evalua mai bine constrângerile concurențiale ce prevalează pe aceste piețe și poziția de putere economică deținută de întreprinderea în cauză.

115    Acest lucru este valabil în special pentru piețele relevante precum, în prezenta cauză, piața economiei digitale, în care parametrii tradiționali precum prețul produselor sau al serviciilor sau cota de piață a întreprinderii în cauză pot avea o importanță mai mică decât în cazul piețelor tradiționale, în comparație cu alte variabile, precum inovarea, accesul la date, aspectele multilaterale, comportamentul utilizatorilor sau efectele de rețea.

116    Astfel, în prezența unui „ecosistem” digital, care reunește și face să interacționeze în cadrul unei platforme mai multe categorii de furnizori, clienți și consumatori, produsele sau serviciile care fac parte din piețele relevante care alcătuiesc acest ecosistem se pot întrepătrunde sau pot fi interconectate, în funcție de complementaritatea lor orizontală sau verticală. Considerate în ansamblu, aceste piețe relevante pot avea de asemenea o dimensiune globală, având în vedere sistemul ce reunește componentele acestora și posibilele constrângeri concurențiale care se exercită în cadrul acestui sistem sau care provin din alte sisteme.

117    Identificarea condițiilor de concurență relevante pentru evaluarea poziției de putere economică deținută de întreprinderea în cauză poate necesita astfel o examinare pe mai multe niveluri sau în mai multe direcții, pentru a se determina realitatea și amploarea diferitelor presiuni concurențiale care pot fi exercitate asupra întreprinderii respective.

118    În concluzie, ceea ce contează în cadrul prezentului motiv este să se verifice, având în vedere argumentele părților și raționamentul prezentat în decizia atacată, dacă exercitarea de către Google a puterii pe care Comisia i‑a atribuit‑o pe piețele relevante i‑a permis în mod efectiv să acționeze într‑o măsură apreciabilă independent de diferiți factori care i‑ar putea constrânge comportamentul.

119    Într‑adevăr, potrivit Google, astfel cum a susținut în esență în cursul procedurii administrative și cum susține din nou în cadrul prezentului motiv, Comisia ar fi trebuit să ia în considerare afirmațiile sale potrivit cărora, din cauza constrângerilor concurențiale exercitate de ecosistemul Apple, nu dispunea de capacitatea de a împiedica menținerea unei concurențe efective pe piețele relevante legate de ecosistemul Android.

b)      Piețe distincte, dar interconectate

120    În prezenta cauză, trebuie să se arate mai întâi că Comisia a identificat patru tipuri de piețe relevante [considerentele (217) și (402) ale deciziei atacate]: în primul rând, piața mondială (excluzând China) a SO cu licențe, în sensul de licențe pentru sistemele de operare destinate dispozitivelor mobile inteligente (a se vedea punctul 3 de mai sus, denumită în continuare „piața SO cu licență”); în al doilea rând, piața mondială (excluzând China) a magazinelor de aplicații Android; în al treilea rând, diferitele piețe naționale din cadrul SEE ale serviciilor de căutare generală și, în al patrulea rând, piața mondială a browserelor de internet concepute pentru dispozitive mobile (denumite în continuare „browsere de internet mobil”), care nu sunt specifice unui SO.

121    În continuare, Comisia a considerat că Google ocupa o poziție dominantă pe primele trei piețe [a se vedea considerentul (439) al deciziei atacate], și anume că aceasta era, într‑o măsură apreciabilă, capabilă să se comporte pe aceste piețe în mod independent de concurenții, clienții și consumatorii săi.

122    În cadrul acestei analize, Comisia a luat în considerare în special presiunea concurențială exercitată de Apple asupra Google, aceasta fiind calificată drept o „constrângere indirectă”, în sensul că se exercita la nivelul utilizatorilor și al dezvoltatorilor de aplicații [considerentul (242) al deciziei atacate], și considerată „insuficientă” pentru a repune în discuție pozițiile dominante ale Google pe piețele relevante [considerentele (243), (322), (479)-(559) și (652)-(672) ale deciziei atacate]. Potrivit deciziei atacate, Apple și ecosistemul iOS nu erau în măsură să exercite o constrângere concurențială suficientă asupra Google și a ecosistemului Android.

123    În această privință, în primul rând, este necesar să se arate că, din motive de oportunitate și fără a aduce atingere poziției sale în această privință, Google indică în cererea introductivă că alege să nu conteste constatarea efectuată în decizia atacată potrivit căreia domină diferitele piețe naționale ale serviciilor de căutare generală.

124    În lipsa oricărui argument invocat în această privință, în afară de observația incidentală făcută ulterior de Google cu privire la condițiile de concurență examinate de Comisie în ceea ce privește piața serviciilor de căutare generală din Republica Cehă, în care nu se contestă faptul că cota de piață a Google este mai puțin importantă decât în celelalte țări din SEE, nu există niciun motiv pentru ca Tribunalul să repună în discuție constatările făcute de Comisie cu privire la aceste piețe naționale în considerentele (674)-(727) ale deciziei atacate.

125    Prin urmare, pentru necesitățile prezentei cauze, trebuie să se considere că, în decizia atacată, Comisia a stabilit în mod corespunzător că Google, fiind capabilă să se comporte într‑o măsură apreciabilă în mod independent față de concurenții, clienții și consumatorii săi, dispunea de o poziție dominantă pe diferitele piețe naționale din cadrul SEE ale serviciilor de căutare generală [a se vedea considerentele (674) și (675) ale deciziei atacate și raționamentul care susține această concluzie].

126    În al doilea rând, trebuie subliniat că, deși piețele relevante sunt prezentate distinct în decizia atacată, ele nu pot fi însă disociate în mod artificial, întrucât toate prezentau aspecte complementare ce au fost menționate în mod corespunzător de Comisie.

127    Acesta a fost cazul pieței SO cu licență și al pieței magazinelor de aplicații Android. Într‑adevăr, aplicațiile accesibile dintr‑un magazin de aplicații Android prezentau interes doar pentru că funcționau pe un SO cu licență Android. În schimb, un SO cu licență depindea, pentru a‑și spori atractivitatea, de numărul, de varietatea și de calitatea aplicațiilor care puteau funcționa pe acest SO [considerentele (84)-(88) și (271) ale deciziei atacate].

128    În mod similar, piețele naționale ale serviciilor de căutare generală nu puteau fi disociate de piețele SO cu licență, ale magazinelor de aplicații Android și nici de piețele browserelor de internet care nu sunt specifice unui SO. Considerate în ansamblu, produsele sau serviciile acoperite de aceste trei tipuri de piețe relevante au constituit într‑adevăr o poartă de acces către serviciile de căutare generală [a se vedea de exemplu considerentul (1341) al deciziei atacate].

129    Acesta este contextul factual al piețelor relevante distincte, dar interconectate, și al punerii în aplicare a unei strategii globale care vizează în esență, potrivit Comisiei, asigurarea poziției dominante deținute de Google pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală în care trebuie examinate argumentele referitoare la primul motiv.

2.      Cu privire la primul aspect referitor la dominația SO cu licență pentru dispozitive mobile inteligente

130    Pentru a defini piața pentru SO cu licență, Comisia a considerat oportună excluderea de pe această piață a sistemelor de operare pentru calculatoare, a sistemelor de operare pentru dispozitive mobile cu funcționalitate limitată și a SO fără licență, în sensul de sisteme de operare pentru dispozitive mobile inteligente care nu au fost oferite cu licență, inclusiv iOS al Apple. În schimb, Comisia a declarat că această piață includea toate SO cu licență și nu făcea distincție în funcție de faptul dacă aceste SO funcționau pentru telefoane inteligente sau pentru tablete [a se vedea considerentele (218)-(267) ale deciziei atacate].

131    În continuare, Comisia a considerat că Google deținea, cu dispozitivele sale Google Android, o poziție dominantă pe piața SO cu licență. Pentru a ajunge la această concluzie, Comisia s‑a întemeiat pe cota de piață a Google și pe evoluția acesteia în timp, pe examinarea barierelor la intrarea pe piață și la expansiune, pe lipsa unei puteri de cumpărare compensatorii, precum și pe existența unei presiuni concurențiale insuficiente a SO fără licență, în special iOS al Apple [considerentele (440)-(589) ale deciziei atacate].

132    În cadrul primului aspect al primului motiv, Google susține că Comisia a apreciat în mod eronat poziția sa pe această piață, întrucât nu a luat în considerare în mod corect, pe de o parte, concurența din partea SO fără licență, în special a sistemului de operare iOS al Apple, și, pe de altă parte, concurența datorată licenței AOSP.

a)      Cu privire la admisibilitatea primului aspect

133    Comisia susține că primul aspect, în măsura în care vizează contestarea definiției pieței SO cu licență, ar trebui considerat inadmisibil. Astfel, Google ar contesta numai constatarea privind poziția sa dominantă pe această piață.

134    În această privință, chiar dacă Google își concentrează argumentele asupra presupusei sale poziții dominante pe piața SO cu licență și formulează titlul primului aspect în acest sens, nu este mai puțin adevărat că aceasta reproșează Comisiei prin intermediul argumentelor sale că a definit această piață în funcție de OEM, iar nu în funcție de utilizatori sau de dezvoltatorii de aplicații, care ar ține seama de constrângerea concurențială exercitată de Apple.

135    Această argumentație poate fi înțeleasă în lumina raționamentului care a determinat Comisia să nu includă SO fără licență în cadrul pieței relevante, ce ia în considerare în special faptul că concurența din partea Apple era indirectă și insuficientă și faptul că soluțiile rezultate din Hotărârea din 22 octombrie 2002, Schneider Electric/Comisia (T‑310/01, EU:T:2002:254), invocată de Google, nu erau aplicabile [a se vedea secțiunea 7.3.5 privind definirea pieței și considerentele (241)-(245) ale deciziei atacate]. În plus, în etapa definirii pieței SO cu licență, Comisia însăși s‑a referit la raționamentul dezvoltat pentru evaluarea poziției dominante a Google pe această piață, care ia în considerare și constrângerea concurențială care poate fi exercitată de Apple, în special din perspectiva utilizatorilor sau a dezvoltatorilor de aplicații [a se vedea considerentele (243) și (267) ale deciziei atacate, care fac trimitere la secțiunea 9.3.4, privind aprecierea poziției dominante].

136    În consecință, în măsura în care Google contestă atât raționamentul dezvoltat pentru a defini piața SO cu licență, cât și cel dezvoltat pentru a aprecia poziția sa dominantă pe această piață, nu există niciun motiv pentru a limita admisibilitatea primului aspect la a doua parte a raționamentului contestat.

137    Prin urmare, trebuie considerată admisibilă argumentația expusă de Google prin care urmărește să conteste definiția pieței SO cu licență în cadrul primului aspect al primului motiv.

b)      Cu privire la temeinicia primului aspect

138    În susținerea primului aspect al primului motiv, Google invocă două critici întemeiate, în ceea ce privește prima, pe aprecierea eronată a constrângerii concurențiale exercitate de SO fără licență, în special de sistemul de operare iOS al Apple, și, în ceea ce privește a doua, pe aprecierea eronată a constrângerii concurențiale exercitate de caracterul deschis al licenței AOSP.

1)      Cu privire la constrângerea concurențială exercitată de SO fără licență

139    În decizia atacată, Comisia a considerat, pe de o parte, că SO fără licență nu făceau parte din aceeași piață ca SO cu licență [a se vedea considerentele (238)-(267) ale deciziei atacate] și, pe de altă parte, că poziția dominantă a Google pe piața SO cu licență nu a fost afectată de presiunea concurențială exercitată pe această piață de SO fără licență ale Apple și BlackBerry [a se vedea considerentele (479)-(589) ale deciziei atacate]. Astfel, chiar dacă definirea pieței relevante și poziția pe care o ocupă Google pe această piață sunt abordate separat, problemele ridicate în aceste două etape ale deciziei atacate prezintă o legătură semnificativă.

140    În această privință, este important să se arate că, pentru a delimita piața SO cu licență, Comisia a luat în considerare faptul, necontestat de Google, că OEM nu au avut acces la SO fără licență, în special la iOS al Apple [considerentul (239) al deciziei atacate]. În consecință, rolul pe care îl pot juca SO fără licență putea fi examinat, așa cum a susținut de altfel Google, numai la nivelul utilizatorilor și al dezvoltatorilor de aplicații [considerentul (241) punctul 2 și considerentul (243) ale deciziei atacate]. Cu toate acestea, Comisia a considerat că această concurență indirectă era insuficientă pentru a contrabalansa puterea de piață a Google [considerentul (243), cu trimitere la punctul 9.3.4 din decizia atacată].

141    Pentru a ajunge la o asemenea concluzie, Comisia a luat în considerare în special ipoteza unei reduceri mici, dar semnificative și netranzitorii a calității (Small but Significant and Non Transitory Decrease in Quality, denumită în continuare „reducerea calității” sau „testul SSNDQ”) a Android. Prin intermediul acestui test, Comisia a examinat reacția utilizatorilor și a dezvoltatorilor de aplicații la o reducere a calității Android. Cu alte cuvinte, Comisia a examinat dacă Google putea să se abțină de la dezvoltarea și finanțarea Android fără ca utilizatorii săi și dezvoltatorii de aplicații să prefere, ca răspuns, o ofertă alternativă.

142    În cadrul primului aspect, Google reproșează Comisiei că a ignorat concurența exercitată de Apple în ceea ce privește utilizatorii și dezvoltatorii de aplicații, atât din perspectiva definirii pieței SO cu licență, cât și în etapa aprecierii puterii sale pe această piață. În primul rând, potrivit Google, Comisia a înlăturat în mod greșit elemente de probă privind constrângerea concurențială exercitată de Apple. În al doilea rând, aceasta nu ar fi ținut seama de principiile rezultate din Hotărârea din 22 octombrie 2002, Schneider Electric/Comisia (T‑310/01, EU:T:2002:254), care vizau concurența din partea unor întreprinderi integrate pe verticală. În al treilea rând, prin testul SSNDQ, care ar rămâne un instrument imprecis, Comisia ar fi subestimat impactul unei reduceri a calității Android, apreciind în mod eronat sensibilitatea utilizatorilor la calitatea SO, importanța politicii de prețuri a Apple, costurile de trecere la un alt SO, loialitatea utilizatorilor față de SO al acestora, precum și comportamentul dezvoltatorilor de aplicații.

i)      Cu privire la dovezile unei constrângeri concurențiale din partea Apple

–       Argumentele părților

143    Google, similar părților care au intervenit în susținerea sa, pretinde că Comisia a înlăturat în mod eronat mai multe elemente de probă privind constrângerea concurențială din partea Apple. Acesta ar fi cazul, în primul rând, al investițiilor semnificative efectuate de Google pentru dezvoltarea SO Android, în al doilea rând, al regularității inovațiilor care apar între ceea ce privește acest SO și iOS al Apple și, în al treilea rând, al documentelor menționate în considerentele (250)-(252) ale deciziei atacate, care ilustrează concurența din partea Apple.

144    Comisia subliniază de la început că a considerat în mod justificat că constrângerile concurențiale provenite de la SO fără licență ale Apple și BlackBerry erau insuficiente. În această privință, în primul rând, investițiile realizate de Google pentru dezvoltarea Android ar fi motivate de interesul său financiar, în al doilea rând, cursa inovațiilor invocată de Google nu ar fi dovedită, având în vedere în special faptul că utilizatorii nu aleg un SO, ci mai degrabă un dispozitiv și, în al treilea rând, documentele menționate de Google ar fi puține și insuficiente pentru a stabili existența unei constrângeri concurențiale suficiente din partea Apple.

–       Aprecierea Tribunalului

145    Pentru a susține că aprecierea constrângerii concurențiale exercitate de Apple asupra pieței SO cu licență și a poziției dominante pe care o deține pe această piață este eronată, Google se întemeiază pe diferite elemente care pot fi rezumate după cum urmează:

–        declarațiile unuia dintre directorii săi, care susține că aceasta a investit în Android ca răspuns la constrângerea concurențială din partea Apple;

–        anumite răspunsuri la solicitările de informații ale Comisiei, prevăzute în anexa la cerere, care indică o relație de concurență între Apple și Google;

–        două documente interne ale Google, și anume un e‑mail din 16 mai 2012, precum și o prezentare internă din octombrie 2011, menționate în considerentul (252) al deciziei atacate, din care reiese că Google se confruntă cu atacuri din partea concurenților săi, printre care se numără și Apple, și că obiectivul Google este de a concura această întreprindere care este integrată pe verticală.

146    În această privință, mai întâi, trebuie amintit că Google nu contestă că presiunea concurențială din partea Apple nu a existat în ceea ce privește OEM, astfel cum a constatat Comisia [a se vedea considerentele (239), (249) și (252) ale deciziei atacate]. Google se limitează la a invoca concurența exercitată de Apple în ceea ce privește utilizatorii și dezvoltatorii de aplicații, concurență examinată de Comisie, care a considerat că această constrângere concurențială a fost nu numai indirectă, ci și insuficientă [a se vedea considerentele (242) și (243) și trimiterea făcută la secțiunea 9.3.4, precum și considerentele (249) și (267) ale deciziei atacate].

147    În continuare, trebuie să se constate că din elementele de probă invocate de Google nu rezultă că Apple exercită o constrângere concurențială de natură să o împiedice să se comporte, într‑o măsură apreciabilă, în mod independent de concurenții și de clienții săi, precum și față de consumatori. Într‑adevăr, declarațiile unui director al Google, precum și răspunsurile diferitelor întreprinderi la solicitările de informații ale Comisiei nu permit să se determine că concurența indirectă din partea Apple, în ceea ce privește utilizatorii și dezvoltatorii de aplicații, a fost suficient de puternică pentru a contracara puterea deținută de Google pe piața SO cu licență. Aceste documente indică numai că Google și alte întreprinderi percep Apple ca pe un concurent. Ele nu sunt în niciun caz concludente pentru a se stabili dacă Google este constrânsă în mod semnificativ de concurența exercitată de Apple pe piața în discuție în prezenta cauză. Aceeași constatare este valabilă și în ceea ce privește cele două documente interne ale Google menționate de Comisie în considerentul (252) al deciziei atacate, care nu fac decât să ateste existența unei relații de concurență între Google și Apple, fără a permite însă să se evalueze importanța acesteia sau să se stabilească caracterul său semnificativ în raport cu puterea deținută de Google pe piața SO cu licență.

148    În ceea ce privește în special afirmațiile Google potrivit cărora valoarea investiției sale în Android, precum și paralelismul între inovațiile Android și iOS ar demonstra vivacitatea concurenței cu Apple, ele nu sunt suficiente pentru a repune în discuție raționamentul prezentat de Comisie în decizia atacată.

149    Astfel, pe de o parte, investițiile efectuate de Google în scopul dezvoltării Android nu pot fi explicate, în sine, prin importanța concurenței exercitate de Apple asupra Google în ceea ce privește utilizatorii de dispozitive mobile inteligente și dezvoltatorii de aplicații pentru dispozitivele respective. Așa cum afirmă Comisia în mod corect, aceste investiții se explică în esență prin faptul că Android a constituit un element esențial al strategiei Google pentru a face față provocării reprezentate de tranziția către internetul mobil, întrucât acest SO a permis instalarea serviciilor de căutare generală ale Google pe dispozitivele mobile inteligente.

150    Pe de altă parte, Comisia a răspuns deja în decizia atacată la argumentul întemeiat pe paralelismul inovațiilor, observând în special, fără a fi contrazisă în această privință în cadrul prezentei acțiuni, că acest paralelism nu era atât de constant cum susține Google, în măsura în care unele dintre actualizările iOS al Apple menționate înainte de anul 2011 nu erau decât actualizări intermediare care aveau ca scop mentenanța SO, iar nu actualizări veritabile, și în măsura în care încetinirea ritmului actualizărilor Android începând cu anul 2011 și, prin urmare, alinierea sa la cele ale iOS se explica probabil prin dobândirea, începând de la acea dată, a unei importante puteri de piață care îi permitea să beneficieze pentru mai mult timp de versiunile Android fără a fi nevoită să investească la fel de mult ca în trecut pentru actualizările acestora [a se vedea considerentele (258)-(262) ale deciziei atacate].

151    Astfel, nu se poate reproșa Comisiei că a relativizat pretinsa cursă a inovării între Android și iOS în perioada 2008-2011, în sensul că în acea perioadă au fost dezvoltate numai trei versiuni succesive ale iOS, față de șapte în cazul Android. În același mod, Comisia a considerat în mod corect că scăderea frecvenței actualizărilor Android începând cu anul 2011 a constituit mai degrabă un element de natură să susțină existența puterii de piață a Google decât un element de natură să reflecte constrângerea concurențială exercitată de Apple, care, în orice caz, nu ar fi suficientă în acest sens.

152    Prin urmare, în cazul în care se poate invoca într‑o anumită măsură o relație de cauzalitate între o actualizare a iOS și o actualizare a Android, elementele invocate în această privință nu permit să se stabilească faptul că aceasta ar fi fost atât de semnificativă încât să permită Apple să constrângă Google de așa natură încât această din urmă întreprindere să nu se poată comporta într‑o măsură apreciabilă în mod independent de concurenții și de clienții săi, precum și față de consumatori.

153    În sfârșit, în ceea ce privește criticile formulate împotriva respingerii de către Comisie, în considerentul (251) al deciziei atacate, a documentelor anterioare anului 2011, pentru motivul că Google nu deținea încă o poziție dominantă pe piața SO cu licență, trebuie să se constate că situația concurențială anterioară și ulterioară anului 2011 s‑a schimbat ca urmare a evoluției poziției Google pe această piață. Importanța presiunii concurențiale exercitate de Apple nu poate fi astfel analizată pe baza unor date referitoare la o perioadă în care Google nu deținea o poziție dominantă și, prin urmare, Comisia a considerat în mod corect că documentele în cauză nu erau pertinente pentru aprecierea sa. În plus, aprecierea Comisiei nu ar fi fost modificată în cazul în care documentele respective ar fi fost luate în considerare, în măsura în care, chiar dacă ilustrează o constrângere concurențială din partea Apple, ele nu permit totuși să se evalueze importanța acesteia și nu sunt de natură să stabilească caracterul semnificativ al acesteia în raport cu puterea deținută de Google pe piața SO cu licență.

154    În consecință, trebuie respinse toate argumentele invocate de Google privind aprecierea anumitor elemente de probă referitoare la constrângerea concurențială exercitată de iOS al Apple pe piața SO cu licență.

ii)    Cu privire la luarea în considerare a Hotărârii din 22 octombrie 2002, Schneider Electric/Comisia (T310/01, EU:T:2002:254), și la coerența cu practica decizională anterioară

–       Argumentele părților

155    Google susține că, întrucât Comisia a omis să ia în considerare constrângerea concurențială din partea Apple, aceasta a săvârșit o eroare identică cu cea sancționată de Tribunal în Hotărârea din 22 octombrie 2002, Schneider Electric/Comisia (T‑310/01, EU:T:2002:254). În această din urmă cauză, Tribunalul ar fi statuat că, în scopul aprecierii poziției unei întreprinderi neintegrate pe o piață din aval, trebuie luată în considerare concurența exercitată pe aceeași piață de întreprinderile integrate. De asemenea, Google susține că Comisia a adus atingere coerenței practicii sale decizionale.

156    Comisia precizează că contextul factual al prezentei cauze diferă de cel al cauzei în care a fost pronunțată Hotărârea din 22 octombrie 2002, Schneider Electric/Comisia (T‑310/01, EU:T:2002:254), în special prin lipsa concurenței dintre Apple și Google în ceea ce privește OEM. În plus, deciziile pe care se întemeiază Google nu ar demonstra nicio neconcordanță cu practica Comisiei.

–       Aprecierea Tribunalului

157    În primul rând, în ceea ce privește luarea în considerare a Hotărârii din 22 octombrie 2002, T‑310/01, Schneider Electric/Comisia (T‑310/01, EU:T:2002:254), trebuie amintit că această hotărâre pune capăt unei acțiuni în anulare introduse împotriva unei decizii prin care s‑a declarat incompatibilă cu piața internă o concentrare între două întreprinderi, Schneider Electric SA și Legrand SA. În această hotărâre, Tribunalul a anulat decizia Comisiei în special pentru motivul că aceasta nu a luat în considerare în mod corect puterea de piață a întreprinderilor integrate și, procedând astfel, a supraestimat puterea de piață a întreprinderilor neintegrate, în special a entității rezultate în urma operațiunii de concentrare dintre Schneider și Legrand.

158    Mai exact, rezultă din cuprinsul punctului 282 din Hotărârea din 22 octombrie 2002, Schneider Electric/Comisia (T‑310/01, EU:T:2002:254), că producătorii neintegrați de componente pentru panouri electrice, precum Schneider și Legrand, se confruntau la două niveluri cu concurența producătorilor integrați. Această concurență s‑a materializat în mod direct prin participarea producătorilor integrați și a asamblorilor din rețelele acestora la licitații la care au participat și producători neintegrați asociați ocazional cu alți asamblatori. De asemenea, aceasta s‑a materializat în mod indirect prin faptul că producătorii integrați vindeau componentele lor către asamblorii care câștigaseră o licitație, dar care nu făceau parte din rețelele lor. În aceste două ipoteze, producătorii neintegrați se confruntau cu concurența producătorilor integrați.

159    Or, contextul factual al prezentei cauze diferă de cel al cauzei în care a fost pronunțată Hotărârea din 22 octombrie 2002, Schneider Electric/Comisia (T‑310/01, EU:T:2002:254). Primo, piața din aval nu a fost caracterizată de proceduri de licitație în care Apple și Google ar fi prezentat în mod direct oferte. Concurența pe piața utilizatorilor din aval se desfășura între Apple și alți OEM, care nu își asamblau dispozitivele mobile numai din componente vândute de Google. SO era doar un element printre altele. Presupunând că, prin integrarea Android, OEM s‑au asociat cu Google și s‑au opus Apple, în calitate de întreprindere integrată, concurența la nivelul utilizatorilor nu se poate reduce însă numai la SO.

160    Secundo, astfel cum a arătat în mod corect Comisia în considerentul (245) al deciziei atacate, Apple, în calitate de întreprindere integrată, nu a oferit OEM iOS. Prin urmare, nu poate exista concurență între Apple și Google la acest nivel. Situația ar fi fost diferită în cazul în care, pe lângă vânzarea de dispozitive care funcționează cu iOS, Apple ar fi oferit propriul SO cu licență. În timp ce în Hotărârea din 22 octombrie 2002, Schneider Electric/Comisia (T‑310/01, EU:T:2002:254), întreprinderile integrate și neintegrate se aflau în concurență pentru furnizarea de componente către asamblori, situația a fost diferită în prezenta cauză.

161    Prin urmare, în ceea ce privește OEM, iOS și Android nu erau substituibile, ceea ce a justificat faptul de a nu defini o piață care să cuprindă toate SO. În timp ce Google se confrunta, desigur, cu concurența din partea Apple în ceea ce privește utilizatorii sau dezvoltatorii de aplicații, în sensul că SO putea fi unul dintre parametrii pe care aceștia din urmă îl luau în considerare înainte de a achiziționa un dispozitiv mobil sau de a dezvolta o aplicație pentru SO respectiv, el era doar un parametru printre alții. Prin urmare, substituibilitatea părea a fi limitată la acest nivel, ceea ce putea justifica, astfel cum a subliniat Comisia în considerentul (243) al deciziei atacate, neincluderea iOS și a Android în cadrul aceleiași piețe.

162    În orice caz, nu se poate reproșa Comisiei că a omis să ia în considerare, în decizia atacată, concurența din partea Apple în ceea ce privește utilizatorii și dezvoltatorii de aplicații, întrucât Comisia a ținut seama de aceasta pentru a concluziona că era atât indirectă, cât și insuficientă.

163    În consecință, Comisia a procedat corect atunci când nu a aplicat în prezenta cauză soluțiile desprinse din Hotărârea din 22 octombrie 2002, Schneider Electric/Comisia (T‑310/01, EU:T:2002:254).

164    În al doilea rând, în ceea ce privește coerența deciziei atacate cu practica decizională anterioară a Comisiei, trebuie amintit că deciziile referitoare la alte cauze au numai un caracter orientativ, întrucât împrejurările din cauzele respective nu sunt identice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 septembrie 2013, Roca Sanitario/Comisia, T‑408/10, EU:T:2013:440, punctul 64 și jurisprudența citată).

165    În orice caz, Comisia este obligată să efectueze o analiză individualizată a împrejurărilor proprii fiecărui caz, fără a avea obligația să respecte deciziile anterioare care privesc alți operatori economici, alte piețe de produse și servicii sau alte piețe geografice în momente diferite (a se vedea Hotărârea din 9 septembrie 2009, Clearstream/Comisia, T‑301/04, EU:T:2009:317, punctul 55 și jurisprudența citată). În consecință, nu se poate reproșa Comisiei că a adus atingere coerenței practicii sale decizionale, ținând seama de împrejurările specifice prezentei cauze.

166    În orice caz, primo, rezultă din Decizia C(2012) 2405 final a Comisiei din 4 aprilie 2012 de declarare a unei operațiuni de concentrare ca fiind compatibilă cu piața comună și cu funcționarea Acordului privind SEE (cazul COMP/M.6439 – AGRANA/RWA/JV) că în cazul respectiv s‑a considerat că întreprinderile integrate exercitau o constrângere concurențială prin faptul că erau în măsură să redirecționeze și să vândă o parte din producția lor de concentrat de suc către terți. Or, în prezenta cauză, Apple nu a oferit propriul SO unor terți. În plus, chiar dacă rezultă din considerentul (115) al deciziei menționate anterior că Comisia a luat în considerare existența unei constrângeri concurențiale indirecte din partea întreprinderilor integrate asupra procesatorilor de concentrat de suc, nu se poate constata nicio diferență față de prezenta cauză. Comisia a analizat constrângerea concurențială din partea Apple pentru ca, în final, să nu o considere relevantă pentru aprecierea sa, întrucât a fost insuficientă.

167    Secundo, în ceea ce privește abordarea urmată în Decizia C(2014) 8546 final a Comisiei din 12 noiembrie 2014 de declarare a unei operațiuni de concentrare ca fiind compatibilă cu piața comună și cu funcționarea Acordului privind SEE (cazul COMP/M.7342 – Alcoa/Firth Rixson) și în Decizia C(2005) 2676 final a Comisiei din 13 iulie 2005 de declarare a unei concentrări ca fiind compatibilă cu piața comună și cu funcționarea Acordului SEE (cazul COMP/M.3653 – Siemens/VA Tech), aceasta este apropiată de cea urmată în prezenta cauză, astfel încât nu se poate constata nicio neconcordanță. Într‑adevăr, în aceste decizii, Comisia a examinat importanța constrângerii concurențiale care ar putea fi exercitată pe piața relevantă de întreprinderi integrate pe verticală.

168    Tertio, în Decizia C(2012) 1068 final a Comisiei din 13 februarie 2012 de declarare a unei operațiuni de concentrare ca fiind compatibilă cu piața comună și cu funcționarea Acordului privind SEE (cazul COMP/M.6381 – Google/Motorola Mobility), Comisia nu a considerat că SO mobile cu licență și fără licență aparțin aceleiași piețe. Rezultă din considerentul (30) al acestei decizii că Comisia a preferat să lase deschisă această chestiune, întrucât concentrarea dintre Google și Motorola Mobility nu a ridicat dificultăți în privința respectivă.

169    Quarto, același lucru este valabil și pentru Decizia C(2009) 10033 a Comisiei din 16 decembrie 2009 privind o procedură în temeiul articolului 102 din TFUE și al articolului 54 din Acordul privind SEE [cazul COMP/39.530 – Microsoft (vânzare legată)]. Chiar dacă, în lumina considerentului (17) al acestei decizii, pot exista anumite îndoieli cu privire la definiției unei piețe care să cuprindă atât sistemele de operare cu licență pentru calculatoare personale, cât și cele fără licență, trebuie să se arate că această problemă nu a fost dezbătută. Într‑adevăr, reiese din considerentul (30) al acestei decizii că Microsoft nu a contestat că deține o poziție dominantă pe piața sistemelor de operare pentru calculatoare.

170    Quinto, examinarea Deciziei C(2013) 8873 a Comisiei din 4 decembrie 2013 de declarare a unei concentrări compatibile cu piața comună și cu funcționarea Acordului privind SEE (cazul COMP/M.7047 – Microsoft/Nokia) oferă o perspectivă identică. Într‑adevăr, rezultă din considerentul (102) al acestei decizii că Comisia nu s‑a pronunțat cu privire la existența sau inexistența unei piețe a SO cu și fără licență.

171    Prin urmare, nu se poate reproșa Comisiei că a adus atingere coerenței practicii sale decizionale, astfel încât argumentele prezentate de Google în această privință trebuie respinse.

iii) Cu privire la testul SSNDQ

–       Argumentele părților

172    În opinia Google, Comisia s‑a contrazis atunci când a luat în considerare ipoteza unei reduceri a calității Android, în măsura în care aceasta a susținut, în paralel, că Google avea interesul de a asigura o distribuție cât mai largă a dispozitivelor Android. Google subliniază de asemenea, similar părților care au intervenit în susținerea sa, că testul de reducere a calității utilizat în această privință este imprecis și că nu cunoaște modalitățile concrete de punere în aplicare a acestuia.

173    Potrivit Comisiei, în primul rând, nu există nicio neconcordanță între constatarea potrivit căreia strategia comercială a Google a fost aceea de a crește distribuția de dispozitive Android și cea potrivit căreia Google a fost în măsură să beneficieze de pe urma unei reduceri a calității Android. Această ipoteză nu ar însemna însă că este în interesul Google de a reduce calitatea Android. În al doilea rând, Comisia subliniază că nu i se poate solicita să definească un standard fix de reducere a calității pentru punerea în aplicare a testului SSNDQ, întrucât acest lucru l‑ar face lipsit de sens în practică.

–       Aprecierea Tribunalului

174    Trebuie să se observe că, în decizia atacată, Comisia a luat în considerare posibilitatea unei reduceri a calității Android în evaluarea poziției Google pe piața SO cu licență. În această privință, Comisia a arătat că utilizatorii și dezvoltatorii de aplicații pentru SO cu licență nu erau suficient de sensibili la o reducere a calității Android [considerentul (483) al deciziei atacate]. De asemenea, Comisia s‑a referit la această evaluare pentru a defini întinderea pieței SO cu licență [a se vedea considerentele (243) și (267) ale deciziei atacate].

175    De asemenea, în esență, ca urmare a unei constrângeri indirecte și insuficiente în ceea ce privește utilizatorii și dezvoltatorii de aplicații, Comisia a considerat că SO fără licență nu aparțineau aceleiași piețe ca SO cu licență, iar întreprinderile care le exploatează pe cele dintâi, în special Apple, nu ar contrabalansa puterea de piață a Google.

176    Or, mai întâi, în scopul definirii unei piețe relevante și al aprecierii situației concurențiale a unei întreprinderi în cauză pe această piață, Comisia se poate întemeia pe o serie de indicii, fără a fi obligată să urmeze o ordine ierarhică rigidă a diferitelor surse de informații sau a diferitelor tipuri de elemente de probă de care dispune (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 ianuarie 2017, Topps Europe/Comisia, T‑699/14, nepublicată, EU:T:2017:2, punctele 80-82).

177    În prezența unui produs care era foarte puțin probabil să determine testul clasic al monopolistului ipotetic, care vizează verificarea răspunsului pieței la o creștere ușoară, dar semnificativă și netranzitorie a prețului unui bun (Small but Significant and Non Transitory Increase in Price), testul SSNDQ, care are în vedere reducerea calității produsului în cauză, a constituit efectiv un indicator pertinent pentru definirea pieței relevante. Desigur, concurența dintre companii se poate manifesta în termeni de preț, dar și în domeniul calității și al inovării.

178    Această ipoteză putea fi utilizată de asemenea la punctele 9.3.4.1-9.3.4.3 din decizia atacată pentru a verifica dacă Google, aflată într‑o poziție dominantă pe piața SO cu licență, a fost constrânsă de concurența exercitată de Apple, situată în afara acestei piețe. Constatarea, în etapa de definire a pieței, a unei substituibilități reduse a cererii indirecte în prezența unei reduceri a calității unui produs era de asemenea relevantă, în etapa de evaluare a poziției dominante, pentru aprecierea constrângerii provenite de la o întreprindere care comercializează un produs diferit, din afara pieței astfel definite.

179    În continuare, formularea acestei ipoteze nu implică în niciun caz, astfel cum susține în mod eronat Google, că Comisia a afirmat că era în interesul Google de a reduce calitatea Android. Dimpotrivă, analiza unei reduceri a calității Android a avut ca scop numai să se verifice dacă Google s‑a confruntat cu constrângerea concurențială din partea Apple în ceea ce privește utilizatorii și dezvoltatorii de aplicații, astfel cum a susținut Google în cadrul procedurii administrative.

180    În sfârșit, definirea unui standard cantitativ exact de reducere a calității produsului țintă nu ar putea fi o condiție prealabilă pentru punerea în aplicare a testului SSNDQ. Ipoteza unei reduceri ușoare a calității Android nu a necesitat stabilirea prealabilă a unui standard de reducere exact ca în cazul testului clasic al monopolistului ipotetic, pentru care o creștere ușoară, dar semnificativă și netranzitorie a prețului poate fi cuantificată mai ușor. Ceea ce contează este numai ideea potrivit căreia reducerea calității rămâne una ușoară, dar semnificativă și netranzitorie.

181    Prin urmare, Comisia a avut în vedere în mod corect, prin intermediul testului SSNDQ, reducerea calității Android.

iv)    Cu privire la fidelitatea utilizatorilor față de propriile SO

–       Argumentele părților

182    În opinia Google, fidelitatea utilizatorilor nu reprezenta un parametru pertinent. Chiar dacă, în anul 2015, mai mult de patru din cinci utilizatori care achiziționaseră un dispozitiv ce funcționează cu Android au achiziționat un nou dispozitiv Android, acest lucru s‑a datorat exclusiv eforturilor depuse de Google pentru a menține calitatea SO. Fidelitatea ar fi, astfel, o funcție a calității Android, așa cum s‑a ilustrat prin intermediul mai multor dovezi respinse în mod eronat de Comisie. În plus, Comisia ar respinge în mod eronat utilizarea modelului economic Klemperer, care ar demonstra că Google se confruntă cu concurența din partea Apple pentru a atrage clienții aflați la prima achiziție și că această concurență are un impact asupra comportamentului tuturor utilizatorilor de Android.

183    În opinia Comisiei, fidelitatea utilizatorilor a fost un parametru pertinent pentru a exclude ipoteza unei reorientări substanțiale a utilizatorilor către un alt SO în cazul unei reduceri ușoare a calității Android. De asemenea, Comisia a respins pertinența, în prezenta cauză, a rezultatelor obținute cu ajutorul modelului economic Klemperer.

–       Aprecierea Tribunalului

184    În această privință, în primul rând, trebuie remarcat că, potrivit Comisiei, fidelitatea utilizatorilor față de Android nu se explica doar prin calitatea SO. Astfel cum a arătat Comisia pe baza declarațiilor OEM, citate în considerentele (524) și (534) ale deciziei atacate, gradul ridicat de fidelitate a utilizatorilor față de Android putea fi explicat și prin dificultățile pe care le‑ar întâmpina utilizatorii pentru a asigura portabilitatea datelor cu caracter personal sau prin necesitatea de achiziționa din nou aplicații. În special, astfel cum a arătat între alții unul dintre acești OEM, utilizatorii se obișnuiesc cu funcționarea dispozitivului lor inteligent și nu doresc să învețe iarăși un nou sistem [a se vedea considerentul (534) punctul 3 al deciziei atacate]. De asemenea, fidelitatea utilizatorilor nu poate fi explicată doar prin calitatea SO, astfel cum a arătat Comisia în considerentul (488) al deciziei atacate, întrucât mulți utilizatori foloseau o versiune neactualizată a Android.

185    În al doilea rând, declarația unui director executiv al Google, anexată la cererea introductivă, nu repune în discuție importanța parametrului bazat pe fidelitatea utilizatorilor față de propriul SO. Această declarație face referire în special la eforturile Google de a răspunde cererilor utilizatorilor și dezvoltatorilor de produse Android, precum și la diferitele tehnici utilizate de această întreprindere pentru a evalua riscul ca utilizatorii să treacă la Apple. Afirmațiile făcute în această privință rămân generale și nu sunt susținute, în majoritatea cazurilor și în cea mai mare parte, de elemente concrete sau de date cifrice care să permită măsurarea efectului acestora. În ceea ce privește în mod concret eforturile menționate de Google pentru a răspunde solicitărilor utilizatorilor, trebuie observat că satisfacția utilizatorilor nu poate fi explicată numai prin riscul ca aceștia să treacă la un alt SO, ci este mai degrabă un răspuns general la strategia oricărei întreprinderi care dorește să inoveze și să răspundă nevoilor utilizatorilor săi. Asigurarea satisfacției utilizatorilor a permis de asemenea o modalitate de consolidare a fidelității acestora față de Android.

186    În al treilea rând, elementele de probă pe care s‑a întemeiat Comisia în decizia atacată au evidențiat, este adevărat, trecerea la un alt SO, dar de o intensitate relativă. Desigur, Google susține că faptul că 82 % dintre utilizatorii de dispozitive Android au rămas în anul 2015 fideli Android atunci când au efectuat o nouă achiziție nu permite să se concluzioneze cu certitudine că, în cazul unei reduceri a calității Android, acest procent ar rămâne la fel de ridicat. În schimb, acest fapt sugera că, cel puțin, gradul ridicat de fidelitate a utilizatorilor față de Android făcea puțin probabil, la prima vedere, ca ei să treacă la un alt SO. În mod similar, fără ca Google să fi repus în discuție acest aspect, Comisia a arătat în considerentul (537) al deciziei atacate că, în perioada 2013-2015, numai 16 % dintre utilizatorii de dispozitive mobile Apple utilizaseră anterior un dispozitiv Android. Cu alte cuvinte, doar o mică parte a utilizatorilor, iar nu una substanțială, era susceptibilă să treacă la Apple. Declarațiile OEM cuprinse în considerentul (543) al deciziei atacate au fost în același sens. În timp ce aceștia din urmă au recunoscut posibilitatea ca utilizatorii să treacă la Apple, acest lucru era valabil numai în ipoteze excepționale, caracterizate de schimbări semnificative.

187    În plus, în cazul în care, astfel cum a arătat Comisia în considerentul (538) al deciziei atacate, mulți utilizatori au trecut la Apple la sfârșitul anului 2015, acest lucru s‑a datorat lansării unui nou dispozitiv mobil inteligent care dispunea de caracteristici noi. Cu alte cuvinte, transferul nu a fost explicat printr‑o concurență între SO. O asemenea interpretare este confirmată de un document intern al Google, pe care aceasta se întemeiază. Într‑adevăr, reiese din documentul intitulat „Switcher Insights” (Informații privind persoanele care se transferă) că transferul utilizatorilor rezulta, în principal, din lansarea de noi dispozitive, iar nu din evoluțiile SO.

188    În al patrulea rând, utilizarea modelului economic Klemperer, avută în vedere în considerentul (551) al deciziei atacate, nu permitea infirmarea fidelității utilizatorilor față de propriul SO. Astfel, acest studiu a vizat cumpărătorii aflați la prima achiziție și nu poate fi interpretat în sensul că utilizatorii nu ar manifesta nicio fidelitate față de propriul SO, odată ce au făcut o alegere.

189    În consecință, Comisia se putea întemeia în mod justificat pe fidelitatea utilizatorilor față de propriul SO pentru a evalua amploarea constrângerii concurențiale din partea Apple.

v)      Cu privire la sensibilitatea utilizatorilor față de calitatea SO

–       Argumentele părților

190    Google susține, similar părților care au intervenit în susținerea sa, că utilizatorii erau sensibili la orice reducere, chiar și una ușoară, a calității Android. Calitatea ar fi parametrul determinant în alegerea făcută de consumatori, care nu este echivalent sau accesoriu altor parametri, precum prețul sau estetica produsului în cauză. Acoperirea mediatică extinsă a lansărilor noilor versiuni de SO și mai multe sondaje ar ilustra această stare de fapt.

191    Comisia, susținută de părțile care au intervenit în susținerea sa, precizează că nu a considerat că utilizatorii erau insensibili la toate variațiile calitative ale SO mobile, ci a considerat că era puțin probabil ca aceștia să își schimbe obiceiurile de cumpărare și să treacă la un produs diferit ca răspuns la o ușoară reducere a calității Android. Utilizatorii ar lua în considerare o serie de parametri, iar nu doar SO. Diferitele elemente invocate de Google nu ar permite susținerea tezei contrare.

–       Aprecierea Tribunalului

192    Trebuie arătat de la bun început că, în mod contrar celor susținute de Google, Comisia nu a considerat în niciun caz că utilizatorii nu acordau nicio importanță SO al dispozitivelor mobile inteligente.

193    Astfel, în conformitate cu practica sa decizională, Comisia a arătat că SO era un parametru important pentru alegerea unui dispozitiv mobil inteligent. Cu toate acestea, Comisia a subliniat de asemenea că el nu este singurul parametru luat în considerare de utilizatori [a se vedea considerentul (483) al deciziei atacate]. În special din acest motiv, Comisia a apreciat, în considerentul menționat, că era „puțin probabil”, în prezența unei ușoare reduceri a calității Android, ca un utilizator să își schimbe obiceiurile de cumpărare și să treacă de la un dispozitiv care funcționează cu un SO cu licență la un dispozitiv care funcționează cu un SO fără licență.

194    Dincolo de această constatare unică, Google contestă două dintre motivele care au stat la baza aprecierii Comisiei. În primul rând, fără a repune în discuție faptul că un utilizator ia o decizie pe baza mai multor parametri, Google subliniază că admiterea existenței mai multor parametri nu este suficientă pentru a exclude posibilitatea ca o reducere a calității SO să îi determine pe utilizatori să treacă la dispozitive care funcționează cu un alt SO. Rezultatele mai multor sondaje ar atesta că un parametru preponderent în alegerea utilizatorilor l‑a constituit calitatea SO. În al doilea rând, Google subliniază că, în mod contrar considerentelor (488)-(490) ale deciziei atacate, lipsa unui transfer imediat al utilizatorilor în prezența unor întârzieri în accesul la actualizările Android nu susține în niciun fel argumentul potrivit căruia utilizatorii nu ar reacționa la o reducere a calității Android. Accesul la actualizările sistemului de operare Android ar necesita o anumită perioadă de timp.

195    Or, pe de o parte, trebuie să se arate că sondajele la care face referire Google nu permit o susținere utilă a afirmațiilor sale. Primul, documentul intitulat „Switchers Insight”, întocmit de Google și menționat în considerentul (540) al deciziei atacate, indica faptul că transferurile la un alt SO au avut loc concomitent cu lansarea unui nou dispozitiv, iar nu cu evoluțiile SO. Rezultă din acesta că utilizatorii acordau importanță unui set de parametri ai dispozitivului, nu doar SO. Această interpretare este susținută și de faptul că sondajul a evidențiat rate de transfer diferite în funcție de OEM.

196    Al doilea, sondajul Kantar, menționat în considerentul (494) al deciziei atacate, indica faptul că 24 % dintre utilizatorii de dispozitive Android din gama inferioară treceau în fiecare an la un alt SO, în comparație cu 14 % dintre utilizatorii de dispozitive din gama de vârf. Desigur, acest sondaj a arătat că unii utilizatori de dispozitive Google Android din Regatul Unit au trecut la dispozitive care funcționează cu un alt SO mobil. Acest transfer nu se explica însă, în primul principal, prin calitatea SO, ci prin alte caracteristici, precum marca sau modelul, costul, ușurința utilizării, rețeaua sau operatorul. Această concluzie a reieșit cu atât mai mult cu cât din sondajul menționat a rezultat, fără ca acest fapt să fie contestat de Google, că o proporție foarte mică de utilizatori au indicat că au trecut la un dispozitiv Apple ca urmare a calității și mărcii SO. Cu alte cuvinte, deși calitatea SO ar putea fi un parametru important, acesta nu a reprezentat parametrul determinant în momentul achiziționării unui nou dispozitiv.

197    Al treilea, sondajul Yandex, menționat în considerentul (492) al deciziei atacate, indica faptul că majoritatea utilizatorilor de dispozitive Android erau fideli acestui SO în esență datorită calității lui. Totuși, acest sondaj nu poate susține afirmațiile Google. Într‑adevăr, în timp ce 44 % dintre utilizatori și‑au exprimat fidelitatea față de Android ca urmare a interesului față de SO, iar nu față de dispozitiv sau de prețul acestuia, documentul în cauză a relativizat semnificația acestei cifre. Chiar în documentul respectiv se precizează că nu se poate exclude faptul că, printre acești utilizatori, au fost luați în considerare și alți parametri, precum fidelitatea față de marcă sau costurile generate de trecerea la o altă platformă. În mod similar, în concluziile sale, sondajul a indicat de asemenea că o reducere ușoară a calității Android nu a fost determinantă în alegerea unui dispozitiv în etapa distribuirii sale.

198    Pe de altă parte, în considerentele (488)-(490) ale deciziei atacate, Comisia a arătat că mulți utilizatori de SO cu licență utilizează un dispozitiv care funcționează cu o versiune mai veche de Android. Această constatare nu este contestată de Google. De exemplu, în luna mai 2017, numai 7,1 % dintre utilizatori dețineau un dispozitiv care funcționa cu o versiune actualizată de Android, chiar dacă această versiune era disponibilă încă din luna octombrie 2016. În mod similar, rezultă din considerentele (489) și (490) ale deciziei atacate că vânzările de dispozitive Google Android nu au fost corelate cu actualizările acestui SO. Prin urmare, rezultă de aici că utilizatorii erau sensibili la variații ale calității Android, în sensul că aceștia din urmă păreau să fie mulțumiți de versiunile mai vechi ale SO menționat.

199    În consecință, nu se poate reproșa Comisiei că a considerat că, în prezența mai multor parametri care determină alegerea unui utilizator, era puțin probabil ca o reducere a calității Android să conducă la trecerea utilizatorilor de la un dispozitiv care funcționează cu un SO cu licență la un dispozitiv care funcționează cu un SO fără licență.

vi)    Cu privire la costurile trecerii la un alt SO

–       Argumentele părților

200    În opinia Google, obligația de a cumpăra din nou aplicații pentru ca acestea să funcționeze cu iOS nu constituia o piedică în calea trecerii utilizatorilor la acest SO. Aplicațiile cu plată reprezintă numai o parte infimă din aplicațiile descărcate, iar unele ar asigura portabilitatea abonamentelor subscrise. În mod similar, Apple depune eforturi mari pentru a se asigura că utilizatorii pot schimba cu ușurință SO, oferindu‑le instrumente pentru mutarea aplicațiilor de pe Android pe iOS.

201    Potrivit Comisiei, există mulți alți factori care fac ca utilizatorii să fie reticenți să treacă la un alt SO, precum fidelitatea utilizatorilor față de sistemul lor de operare, caracteristicile dispozitivului și necesitatea de a cumpăra din nou aplicații noi.

–       Aprecierea Tribunalului

202    Trebuie subliniat de la bun început că Google nu contestă toate obstacolele în calea trecerii la un alt SO, identificate de Comisie în considerentul (523) al deciziei atacate. Google se concentrează doar pe necesitatea, subliniată de Comisie, de descărcare și de achiziționare a unor noi aplicații, în timp ce Comisia susține de asemenea constatarea potrivit căreia trecerea la iOS este costisitoare din cauza obligației utilizatorilor de a se familiariza cu o nouă interfață și a obligației de a transfera o cantitate semnificativă de date.

203    Or, argumentele invocate de Google nu pot repune în discuție toate aprecierile prezentate în considerentele (522)-(532) ale deciziei atacate. Pe de o parte, chiar dacă utilizatorii au cheltuit puțin pe aplicații în comparație cu costul unui dispozitiv mobil, trebuie să se arate că ar exista totuși un cost suplimentar pentru utilizatorii care doresc să treacă la un alt SO. Google nu ar contesta acest lucru. Oricât de mic ar fi fost acest cost suplimentar, el nu a putut fi evitat și a constituit, într‑adevăr, o piedică în calea trecerii utilizatorilor la un alt SO.

204    Pe de altă parte, faptul că Apple a încercat să faciliteze un asemenea transfer, astfel cum se menționează în considerentul (525) al deciziei atacate, nu poate fi interpretat în sensul că trecerea a fost efectivă. Dimpotrivă, așa cum afirmă Comisia, lansarea de către Apple a unei aplicații pentru a facilita tranziția de la Android la iOS a indicat efectiv că trecerea la un alt SO era o sursă de preocupare. Comisia observă în mod corect, fără a fi contestată de Google sub acest aspect, că trecerea la un alt SO îi obligă pe utilizatori să se familiarizeze cu o nouă interfață, ceea ce face ca aceasta din urmă să fie în mod necesar mai complexă și mai nesigură.

205    Prin urmare, Comisia nu a considerat în mod eronat că trecerea la un alt SO pentru dispozitive mobile putea implica un cost suplimentar ce constituia un obstacol suplimentar în calea trecerii utilizatorilor la Apple.

vii) Cu privire la efectul politicii tarifare a Apple

–       Argumentele părților

206    Potrivit Google și părților care au intervenit în susținerea sa, politica tarifară urmată de Apple nu a reprezentat o piedică în calea trecerii utilizatorilor la un alt SO, indiferent dacă aceștia din urmă utilizează dispozitive din gama de vârf sau din gama inferioară.

207    În ceea ce o privește, Comisia obiectează, la fel ca părțile care au intervenit în susținerea sa, că politica tarifară a Apple nu putea fi ignorată și constituia un obstacol important în calea trecerii utilizatorilor la un alt SO, atât în cazul dispozitivelor din gama de vârf, cât și al celor din gama inferioară.

–       Aprecierea Tribunalului

208    În prezenta cauză, argumentele prezentate de Google sunt aceleași cu cele respinse de Comisie în considerentele (512)-(521) ale deciziei atacate. Pentru utilizatorii de dispozitive din gama inferioară, politica tarifară a Apple părea a fi un obstacol evident. Comisia a observat în mod corect în considerentul (513) al deciziei atacate că cel puțin 50 % din dispozitivele care funcționează pe baza Android au fost vândute la un preț mai mic decât cel al dispozitivelor Apple. În plus, în considerentele (503) și (504) ale deciziei atacate, Comisia a subliniat că, în perioada 2009-2014, dispozitivele Apple au costat, în medie, aproape de două ori mai mult decât dispozitivele Android. În consecință, orice trecere la dispozitive Apple a fost însoțită de cheltuieli mai mari pentru utilizatorii de dispozitive din gama inferioară.

209    Argumentul bazat pe prețul modelului iPhone SE nu poate fi susținut în această privință. În primul rând, chiar dacă modelul iPhone SE a fost cel mai ieftin dispozitiv vândut de Apple, la un preț de aproximativ 400 de dolari americani (USD) (aproximativ 290 de euro în anul 2014), potrivit tabelului din considerentul (503) al deciziei atacate, acest preț era totuși mai mare decât prețul mediu de vânzare al dispozitivelor Android. În al doilea rând, prețul mai mic al acestui dispozitiv iPhone pe o platformă de vânzare online, invocat de Google, nu corespundea în niciun caz prețului practicat de Apple. Acest preț era cel practicat de un distribuitor terț la un moment dat și nu poate fi, prin urmare, generalizat. În al treilea rând, în lumina considerentului (518) al deciziei atacate, modelul iPhone SE a fost pus în vânzare începând din luna martie 2016, și anume la sfârșitul perioadei încălcării, fapt pe care Google nu îl contestă.

210    În consecință, Comisia nu a considerat în mod eronat că politica tarifară a Apple a reprezentat o piedică în calea trecerii utilizatorilor la dispozitive Android din gama inferioară.

211    Cu toate acestea, nu se poate desprinde aceeași concluzie în ceea ce privește utilizatorii de dispozitive din gama de vârf, și anume dispozitivele vândute într‑o gamă de prețuri echivalentă cu cea a dispozitivelor Apple.

212    În decizia atacată, Comisia a subliniat, în considerentul (513), că transferul utilizatorilor de dispozitive din gama de vârf era puțin probabil, având în vedere obiceiurile de cumpărare, costurile suplimentare pe care le implica un astfel de transfer și fidelitatea utilizatorilor față de propriul SO. De asemenea, în considerentul (515) al deciziei atacate, aceasta a precizat că, chiar luând în considerare un astfel de transfer, impactul financiar asupra Google ar fi limitat. Într‑adevăr, Google a continuat să primească o parte semnificativă din venituri, din cauza utilizării de către iOS a motorului său de căutare Google Search ca urmare a acordului încheiat cu Apple. În această privință, Google pretinde, dimpotrivă, că o mare parte a veniturilor sale provin din utilizarea dispozitivelor Google Android care se situează într‑o gamă de prețuri echivalentă cu cea a dispozitivelor Apple. În consecință, chiar și transferul unei mici părți a acestora i‑ar fi prejudiciabil.

213    Or, deși politica tarifară a Apple părea să acționeze ca o piedică în calea transferului utilizatorilor de dispozitive din gama inferioară, nu este valabil același lucru și pentru utilizatorii de dispozitive din gama de vârf. Comisia pare să recunoască acest lucru în mod implicit, în măsura în care, în considerentul (513) al deciziei atacate, pentru a afirma că utilizatorii unor astfel de dispozitive nu ar trece la dispozitivele Apple, menționează motive diferite. Astfel, Comisia nu prezintă nicio argumentație în ceea ce privește politica tarifară a Apple, care nu reprezintă în sine o piedică în calea trecerii la un alt SO a utilizatorilor de dispozitive din gama de vârf în cazul unei reduceri ușoare a calității Android.

214    Constatarea cuprinsă în considerentul (515) al deciziei atacate, potrivit căreia impactul unui asemenea transfer în ceea ce privește dispozitivele din gama de vârf ar fi limitat din punct de vedere financiar, întrucât utilizatorii ar continua să efectueze căutări cu Google Search pe dispozitivele iOS, iar Google ar păstra veniturile generate de aceste căutări, nu are un impact real asupra chestiunii dacă politica tarifară a Apple a fost în măsură să contrabalanseze poziția Google pe piața SO cu licență. Într‑adevăr, astfel cum recunoaște Comisia în considerentul (540) punctul 1 al deciziei atacate, făcând trimitere la un exemplu, politica tarifară a Apple nu poate fi o piedică în calea trecerii utilizatorilor de dispozitive din gama de vârf de la ecosistemul Android către ecosistemul iOS.

215    Prin urmare, Comisia a considerat în mod corect că politica tarifară a Apple a constituit o piedică în calea transferului marii majorități a utilizatorilor de dispozitive Android. În schimb, nu același lucru se poate spune despre utilizatorii de dispozitive din gama de vârf. Această eroare este însă lipsită de consecințe, întrucât, pentru acești din urmă utilizatori, transferul depinde de alți factori, astfel cum rezultă din considerentul (513) al deciziei atacate sau din considerentul (540) punctele 2 și 3 al deciziei atacate. Acest lucru este valabil în special în ceea ce privește fidelitatea utilizatorilor față de propriul SO, inclusiv, astfel cum reiese din declarația unuia dintre OEM, menționată de Comisie în considerentul (534) al deciziei atacate, obișnuința utilizatorilor de gestionare a propriului SO (a se vedea punctele 184-189 de mai sus).

viii) Cu privire la comportamentul dezvoltatorilor de aplicații

–       Argumentele părților

216    Google insistă asupra importanței faptului de a fi sprijinită de dezvoltatorii de aplicații. Aceasta susține că a trebuit să mențină un nivel ridicat de calitate a Android, pentru a se asigura că dezvoltatorii de aplicații au un număr cât mai mare de utilizatori. Orice deteriorare a Android ar determina dezvoltatorii de aplicații să își desfășoare activitatea în beneficiul altor platforme, în special al platformei Apple, sau chiar să își reducă investițiile pentru Android. O reducere a investițiilor din partea dezvoltatorilor de aplicații ar genera o spirală negativă care ar conduce la transferul utilizatorilor.

217    Potrivit Comisiei, lipsa unui transfer al utilizatorilor în cazul unei reduceri ușoare a calității Android implică în mod corelativ lipsa unui transfer al dezvoltatorilor de aplicații. În plus, diagrama prevăzută în considerentul (610) al deciziei atacate ilustrează faptul că, începând din anul 2010, dezvoltatorii de aplicații au trecut în mare parte de la iOS la Android.

–       Aprecierea Tribunalului

218    În această privință, trebuie să se arate că Comisia a prezentat în mod corect motivele pentru care un dezvoltator de aplicații ar continua să își desfășoare activitatea pentru Android în cazul unei reduceri ușoare a calității SO. Într‑adevăr, Android era platforma cea mai răspândită în rândul utilizatorilor, astfel încât dezvoltatorii de aplicații aveau tot interesul să vizeze cea mai mare parte a utilizatorilor [a se vedea considerentul (553) al deciziei atacate].

219    În măsura în care era puțin probabil ca utilizatorii să treacă la un alt SO pentru dispozitive mobile în cazul unei reduceri ușoare a calității Android, același lucru ar fi valabil și pentru dezvoltatorii de aplicații, care nu puteau în mod rezonabil să renunțe la majoritatea clienților lor.

220    În mod similar, contrar celor susținute de Google, faptul că dezvoltatorii de aplicații își desfășurau activitatea pentru mai multe SO a întărit concluzia potrivit căreia o reducere a calității Android nu ar fi condus la încetarea dezvoltării unei aplicații pentru Android.

221    Prin urmare, Comisia nu a săvârșit erori de apreciere atunci când a considerat că dezvoltatorii de aplicații nu ar renunța la Android în cazul unei reduceri ușoare a calității SO menționat.

222    În consecință, Comisia a considerat în mod corect că intensitatea relativă a concurenței din partea Apple justifica lipsa extinderii pieței relevante la toate SO pentru dispozitive mobile și excluderea oricărei constrângeri concurențiale exercitate de SO fără licență din puterea de piață semnificativă deținută de Google pe piața pentru SO cu licență. Fie că este vorba despre fidelitatea utilizatorilor față de sistemul lor de operare, despre impactul politicii tarifare a Apple, în special pentru utilizatorii care dețin dispozitive din gama inferioară, și despre costurile pe care le implică trecerea la un alt SO, Comisia a considerat în mod corect că aceste obstacole multiple, luate în considerare împreună, permiteau relativizarea impactului constrângerii concurențiale exercitate de Apple asupra puterii pe piață a Google.

2)      Cu privire la constrângerea concurențială din partea licenței AOSP

i)      Argumentele părților

223    Google consideră că se confruntă cu o constrângere concurențială din partea licenței AOSP, care permite dezvoltarea unor înlocuitori perfecți pentru Android. Astfel, orice reducere ușoară a calității Android ar conduce la favorizarea de către OEM a versiunilor nedeteriorate de Android la care accesul este liber. Comisia nu ar lua în considerare soluția consacrată în Decizia C(2010) 142 final din 21 ianuarie 2010 de declarare a unei concentrări ca fiind compatibilă cu piața comună și cu funcționarea Acordului privind SEE (cazul COMP/M.5529, Oracle/Sun MicroSystems) (denumită în continuare „Decizia Sun Microsystems”), în care a considerat că natura deschisă a unui software conduce la o presiune concurențială. În plus, stabilitatea cotelor de piață ale Google începând cu anul 2011, care se explică prin eforturile acesteia de a menține calitatea Android, nu are influență asupra reacției OEM la o reducere ușoară a calității acestuia. Google contestă de asemenea relevanța referirilor făcute în decizia atacată la marca Android pe care o deține, la interfețele sale de programare a aplicațiilor brevetate (denumite în continuare „IPA brevetate”), la controlul său asupra Android prin intermediul testelor de compatibilitate sau la faptul că marea majoritate a OEM au încheiat cu aceasta AAF și ADAM.

224    Comisia contestă această argumentație. Aceasta amintește în special că Google controlează accesul la codul sursă al Android [considerentele (128)-(130) ale deciziei atacate]. În plus, Comisia se întemeiază pe o prezentare internă a unui director al Google. Prezentarea respectivă ar clarifica politica urmată de Google, în special necesitatea de a menține controlul asupra Android prin dezvoltarea Play Store și a aplicațiilor Google ale acesteia, care, în cele din urmă, ar face imposibilă apariția unei versiuni alternative credibile de Android. În plus, Decizia Sun Microsystems nu ar fi de niciun ajutor, întrucât, în prezenta cauză, OEM care doresc să utilizeze marca Android, să aibă acces la Play Store și să utilizeze aplicațiile Google trebuie să încheie acorduri cu aceasta din urmă.

225    BDZV este de acord cu Comisia. Android este „cel mai închis proiect deschis”. BDZV susține că Google asigură ea însăși dezvoltarea codului sursă al Android, controlează licența AOSP, precum și marca Android, controlează punerea în aplicare a acesteia prin intermediul testelor de compatibilitate, are un interes comercial care explică necesitatea de a păstra controlul asupra Android, iar natura deschisă a Android este discutabilă, având în vedere restricționarea progresivă a codului sursă.

ii)    Aprecierea Tribunalului

226    Trebuie să se constate că Google supraestimează constrângerea concurențială determinată de licența AOSP. Desigur, motivul prevăzut în considerentul (568) al deciziei atacate, potrivit căruia cotele de piață ale Google au crescut în mod constant începând din anul 2011 până la atingerea unui nivel foarte ridicat, nu poate fi suficient, în sine, pentru a exclude orice constrângere concurențială determinată de licența AOSP. Nici faptul că nu a putut apărea nicio ramificație necompatibilă a sistemului Android nu ar exclude posibilitatea ca o întreprindere să dezvolte o alternativă credibilă la Android pornind de la codul sursă. Nu este mai puțin adevărat că, prin coroborarea cu celelalte motive pe care s‑a întemeiat Comisia în considerentele (567)-(583) ale deciziei atacate, constrângerea determinată de licența AOSP ar putea fi relativizată în mod semnificativ.

227    În primul rând, trebuie amintit că barierele la intrare pentru o întreprindere care dorește să dezvolte un SO pornind de la codul sursă al Android erau ridicate, în pofida sau chiar din cauza faptului că Android era gratuit. Astfel cum a subliniat în mod corect Comisia în considerentul (569) al deciziei atacate, fără ca Google să fi repus în discuție acest aspect, orice întreprindere care ar dori să dezvolte un SO alternativ din codul sursă al Android ar trebui să suporte costuri semnificative, ceea ce ar conduce probabil la oferirea, într‑o primă fază, a unei versiuni alternative cu plată. Exemplele oferite de SO al Amazon sau de încercarea Seznam de a‑și dezvolta propriul SO au o valoare probantă deosebită. Cu alte cuvinte, Google nu poate pretinde că, în ipoteza unei reduceri ușoare a calității Android, OEM ar fi fost în măsură să apeleze rapid la codul sursă pentru a contracara o astfel de reducere.

228    Acest lucru este cu atât mai adevărat luând în considerare AAF, care au împiedicat apariția unor alternative la Android, astfel cum a subliniat Comisia în special în considerentele (572), (575) și (576) ale deciziei atacate. Astfel, mulți OEM erau obligați să respecte asemenea acorduri, care nu le permiteau să vândă dispozitive mobile care funcționau cu versiuni de Android neaprobate de Google. Pentru semnatarii AAF, și anume, în realitate, aproximativ 100 de OEM, inclusiv cei mai importanți 30 (a se vedea punctul 849 de mai jos), trecerea la o versiune alternativă neaprobată de Google implica o ruptură completă cu aceasta din urmă.

229    În al doilea rând, chiar dacă anumiți OEM ar fi reușit să dezvolte o versiune alternativă a Android pornind de la codul sursă al Android, o asemenea versiune risca să nu fie un concurent credibil într‑o primă etapă. Pentru a elabora o asemenea versiune, o întreprindere trebuia să fie în măsură să ofere mai multe aplicații și, deopotrivă, să ofere acces la interfețe de programare a aplicațiilor suficient de funcționale, astfel cum a precizat Comisia în considerentul (576) al deciziei atacate. În plus, Google nu repune în discuție afirmațiile făcute de Comisie în considerentele (576) și (577) ale deciziei atacate, potrivit cărora aplicațiile și IPA brevetate ale Google erau importante din punct de vedere comercial pentru producători, în special ca urmare a puterii sale de piață în domeniul serviciilor de căutare generală. Prin urmare, replicarea acestor aplicații și a interfețelor corespunzătoare de programare a aplicațiilor necesita mult timp și o investiție semnificativă. Cu alte cuvinte, apariția unei versiuni alternative credibile era extrem de incertă.

230    Google susține în această privință că o versiune alternativă de Android ar putea beneficia de IPA brevetate ale acesteia. Cu toate acestea, presupunând că o asemenea posibilitate este adevărată, Google nu contrazice aprecierea cuprinsă în considerentul (576) al deciziei atacate potrivit căreia accesul la aplicațiile și la IPA brevetate ale acesteia era condiționat de încheierea unui AAF, permițând astfel Google să supravegheze versiunile alternative ale Android.

231    În al treilea rând, Decizia Sun Microsystems nu repune în discuție analiza de mai sus. Astfel, așa cum susține Comisia, împrejurările sunt diferite între acea cauză și prezenta cauză. Desigur, în considerentul (749) al deciziei menționate, Comisia a luat în considerare constrângerea concurențială rezultată din software‑ul dezvoltat pornind de la codul sursă al unui software al Sun Microsystems, Inc. pentru a examina puterea de piață a entității rezultate în urma concentrării. În mod similar, în considerentul (252) al deciziei atacate, pe care se întemeiază Google, Comisia a recunoscut că deținătorul unui software cu open source este constrâns de dezvoltatori independenți care sunt în măsură să propună îmbunătățiri sau corectări pentru software‑ul menționat. Nu este mai puțin adevărat că, în prezenta cauză, caracterul deschis al Android nu este comparabil cu cel al software‑ului în discuție în Decizia Sun Microsystems. Într‑adevăr, astfel cum rezultă din considerentul (128) al deciziei atacate, versiunea deschisă de Android disponibilă nu este neapărat cea mai recentă versiune de Android oferită de Google. În mod similar, oferirea de îmbunătățiri pentru Android pornind de la codul sursă se dovedește dificilă în practică, cu excepția asocierii suplimentare cu Google pentru a obține printre altele accesul la aplicațiile sale, precum și la IPA brevetate ale acesteia. Rezultă din cele ce precedă că natura deschisă a Android nu constituie o constrângere concurențială comparabilă cu cea descrisă în Decizia Sun Microsystems.

232    În sfârșit, nu este necesar să fie abordat în continuare argumentul prezentat de Google în cadrul replicii, potrivit căruia Comisia s‑ar contrazice întrucât, pe de o parte, aceasta ar afirma că „este necesar ca o variantă de Android să aibă acces la mărcile Android și la aplicațiile Play Store și Google Search pentru a reprezenta o amenințare credibilă”, în timp ce, pe de altă parte, se consideră – în sensul abuzului pe piața mondială, excluzând China, a magazinelor de aplicații Android, pe de o parte, și pe piețele naționale pentru servicii de căutare generală, pe de altă parte, prin condiționarea acordării de licențe pentru Play Store și Google Search de acceptarea OAF (denumită în continuare „al doilea abuz”) – că „ramificațiile incompatibile” care nu dispun de acest acces „constituie o amenințare concurențială credibilă” [a se vedea considerentul (1036) punctul 1 al deciziei atacate]. Astfel, așa cum a explicat Comisia, pentru a aprecia constrângerea concurențială pe care ar putea să o reprezinte licența AOSP, trebuie să se țină seama de faptul că, pentru a putea vinde dispozitivele care funcționează cu ramificații compatibile și pentru a pune în aplicare IPA brevetate ale Google, OEM trebuie să încheie un AAF și un ADAM. În consecință, în măsura în care acești OEM își asumă obligații prin intermediul unor AAF, a căror durată este în general de cinci ani [considerentele (168), (169) și (1078) ale deciziei atacate], aceștia nu se pot baza în mod liber pe codul sursă Android pentru a crea ramificații. Prin urmare, nu le‑ar fi permis să lanseze rapid și în orice moment un dispozitiv care să funcționeze pe baza unei asemenea ramificații.

233    Astfel, Comisia a concluzionat în mod corect că natura deschisă a licenței AOSP nu a constituit o constrângere concurențială suficientă pentru a contrabalansa poziția dominantă ocupată de Google pe piața SO cu licență.

234    În consecință, primul aspect al primului motiv trebuie respins ca neîntemeiat.

3.      Cu privire la al doilea aspect, referitor la dominația magazinelor de aplicații Android

235    Pe lângă piața SO cu licență, Comisia a luat în considerare și piața magazinelor de aplicații Android. Pentru definirea acestei piețe, Comisia a inclus, în considerentele (268)-(322) ale deciziei atacate, toate magazinele de aplicații pentru dispozitivele Google Android, precum și magazinele de aplicații pentru alte dispozitive care funcționează pe baza Android. În schimb, în primul rând, Comisia a exclus apartenența unui set de aplicații, în special a aplicațiilor care pot fi descărcate direct de pe internet, la aceeași piață precum un magazin de aplicații. În al doilea rând, Comisia a înlăturat magazinele celorlalte SO cu licență, precum și pe cele ale SO fără licență.

236    Comisia a considerat ulterior că Google deținea o poziție dominantă cu Play Store pe piața magazinelor de aplicații pentru Android. Așa cum rezultă din considerentele (590)-(673) ale deciziei atacate, Comisia s‑a întemeiat pe cotele de piață ale Google, pe numărul și popularitatea aplicațiilor care pot fi descărcate, precum și pe disponibilitatea actualizărilor, pe obligația de a utiliza Play Store pentru a beneficia de serviciile Google Play, pe existența unor bariere la intrare, pe lipsa unei puteri de cumpărare compensatorii a OEM, precum și pe existența unei constrângeri concurențiale insuficiente din partea magazinelor de aplicații pentru SO fără licență destinate dispozitivelor mobile.

237    Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv, Google își concentrează argumentele asupra examinării de către Comisie, la punctul 9.4.7 din decizia atacată, a intensității constrângerii concurențiale din partea magazinelor de aplicații pentru SO fără licență destinate dispozitivelor mobile.

a)      Argumentele părților

238    Mai întâi, Google subliniază că Android și Play Store erau interdependente. Acestea trebuiau să fie simultan competitive: dominația unuia nu poate fi disociată de cea a celuilalt. Comisia ar recunoaște acest lucru în considerentele (299), (305) și (594) ale deciziei atacate. HMD, ADA și CCIA confirmă această interpretare și subliniază că, prin ignorarea concurenței dintre „sistemele” Android și Apple și prin faptul că nu evaluează concurența la nivel general, decizia atacată se îndepărtează de realitatea faptelor.

239    Apoi, prin disocierea Play Store de Android, Comisia nu ar fi luat în considerare în continuare concurența exercitată de Apple. Or, aceasta din urmă este cauza dezvoltării magazinului Play Store în scopul menținerii magazinului menționat la un nivel ridicat de calitate. Hotărârea din 12 decembrie 2018, Servier și alții/Comisia (T‑691/14, atacată cu recurs, EU:T:2018:922), ar confirma că o asemenea schemă de inovare implică existența unei concurențe. În cazul în care Google ar deține, așa cum pretinde Comisia, o poziție dominantă, aceasta s‑ar fi abținut să inoveze și s‑ar fi putut observa o reducere a calității magazinului Play Store. În mod similar, afirmația din considerentul (660) al deciziei atacate, potrivit căreia dezvoltarea Play Store nu se explică printr‑un fenomen de inovare, ci mai degrabă prin punerea în aplicare a unor tendințe tehnologice sau prin alinierea uneia la caracteristicile celeilalte, ar fi nedovedită și eronată. Presupunând că o atare constatare este adevărată, aceasta ar corobora existența concurenței dintre Google și Apple.

240    În sfârșit, contrar afirmației cuprinse în considerentele (290) și (668) ale deciziei atacate, Google subliniază, ca și ADA, că nu poate crește în mod profitabil cuantumul costurilor suportate de dezvoltatorii de aplicații. În același mod în care nu poate reduce calitatea Android, nu poate obține niciun profit din creșterea cheltuielilor suportate de dezvoltatori fără a intensifica concurența din partea Apple. Dovada acestui fapt este reducerea de către Google cu 15 %, în timpul perioadei de presupusă dominație, a costurilor suportate de dezvoltatorii de aplicații, pentru a se alinia reducerii decise de Apple.

241    Comisia și părțile care au intervenit în susținerea acesteia contestă temeinicia argumentelor invocate de Google. Pe de o parte, argumentele Google ar fi eronate, în măsura în care eludează în special faptul că utilizatorii nu pot folosi magazinele de aplicații pentru alte SO, astfel cum rezultă din considerentul (299) punctul 2 al deciziei atacate, și în măsura în care Play Store domină piața magazinelor de aplicații Android.

242    Pe de altă parte, niciun element de probă nu ar permite dovedirea faptului că dezvoltarea magazinului Play Store a fost stimulată de evoluțiile magazinului App Store al Apple. În orice caz, alte elemente de probă menționate în decizia atacată ar permite dovedirea poziției dominante a Play Store pe piața magazinelor de aplicații Android. În mod similar, ar rămâne valabile elementele de probă menționate în decizia atacată pentru a explica motivul pentru care Google ar putea crește prețurile pentru dezvoltatorii de aplicații fără ca acest lucru să aibă repercusiuni. Având în vedere în special creșterea ponderii dispozitivelor Google Android în vânzările la nivel mondial de dispozitive mobile inteligente de la 48 % în anul 2011 la 81 % în anul 2016, dezvoltatorii nu ar dori să renunțe la accesul la o bază de utilizatori atât de vastă și în creștere. Dezvoltatorii de aplicații nu ar înceta să distribuie aplicații prin intermediul Play Store în cazul unei creșteri a prețurilor.

b)      Aprecierea Tribunalului

243    În primul rând, trebuie să se arate că Google nu contestă decât un număr limitat de motive ale deciziei atacate. Criticile nu vizează toate elementele care au determinat Comisia să considere că Google ocupa prin intermediul Play Store o poziție dominantă pe piața magazinelor de aplicații Android. Google se concentrează exclusiv pe faptul că Comisia nu a luat în considerare constrângerea concurențială din partea Apple.

244    În acest context, Google face referire la considerentul (299) și următoarele ale deciziei atacate, care privesc definirea pieței și excluderea oricărui sistem constituit din Android și Play Store. Potrivit Google, Comisia ar fi săvârșit o eroare de apreciere prin respingerea existenței unui asemenea sistem, care ar fi în concurență cu sistemul Apple, și anume cel constituit din iOS și App Store.

245    Cu toate acestea, este important de arătat că, în considerentul (299) și următoarele din decizia atacată, Comisia a luat în considerare existența unui sistem constituit din Android și Play Store nu pentru a respinge ipoteza unei concurențe din partea Apple, ci pentru a relativiza concurența din partea magazinelor de aplicații dedicate altor SO cu licență și din partea altor magazine de aplicații dedicate Android. Cu alte cuvinte, în considerentul (299) și următoarele din decizia atacată Comisia nu a abordat în mod formal problema existenței unei concurențe între sistemul Android și sistemul Apple.

246    În al doilea rând, în ceea ce privește examinarea constrângerii concurențiale din partea App Store, problema existenței unui sistem constituit din Android și Play Store se pune în termeni diferiți. Într‑adevăr, spre deosebire de Android, iOS dispunea numai de un singur magazin de aplicații și nu putea, din acest motiv, să fie disociat de acesta. În acest sens, atât Play Store, cât și App Store se aflau în concurență unul cu celălalt prin intermediul sistemului căruia îi aparțineau aceste magazine, Android și, respectiv, iOS.

247    Confruntat cu sistemul Apple și în scopul aprecierii constrângerii concurențiale din partea App Store, nici Play Store nu poate fi disociat de Android. Această constatare este cu atât mai mult valabilă cu cât Google condiționează accesul la Play Store de încheierea unui AAF, ceea ce permite ca Play Store să fie asociat numai cu versiunile de Android care trec testul său de compatibilitate.

248    Rezultă din cele ce precedă că aprecierea constrângerii concurențiale exercitate de App Store asupra Play Store în ceea ce privește utilizatorii și dezvoltatorii de aplicații echivalează cu luarea în considerare a constrângerii concurențiale exercitate de iOS asupra Android, fapt recunoscut în mod expres de Google ca răspuns la o întrebare adresată de Tribunal în ședința de audiere a pledoariilor.

249    Constrângerea concurențială exercitată de App Store asupra Play Store depindea într‑adevăr de cea exercitată de iOS asupra Android. În afară de faptul că SO este o condiție prealabilă pentru funcționarea unui dispozitiv mobil, de calitatea acestuia depinde și buna funcționare și varietatea aplicațiilor disponibile.

250    Această realitate, care conduce la o evaluare a concurenței între sisteme, este confirmată de formularea deciziei atacate. În considerentul (656) al deciziei atacate, Comisia a considerat că App Store nu exercita o constrângere concurențială suficientă asupra Play Store, făcând trimitere în special la punctul 9.3.4, potrivit căruia aceasta a considerat că iOS nu exercita, din punctul de vedere al utilizatorilor, o constrângere concurențială suficientă asupra Android.

251    În mod similar, din punctul de vedere al dezvoltatorilor de aplicații, Comisia s‑a întemeiat pe motive în esență identice, în considerentele (552)-(555) și (668)-(670) ale deciziei atacate, pentru a considera că iOS exercita o constrângere concurențială insuficientă asupra Android și, respectiv, că App Store exercita o constrângere de aceeași intensitate asupra Play Store. Această suprapunere de motive rezultă cu atât mai mult din considerentele (553) și (668) ale deciziei atacate, ambele făcând trimitere la considerentul (290) privind neapartenența App Store la aceeași piață ca Play Store.

252    Astfel, temeinicia celui de al doilea aspect al primului motiv depinde de temeinicia primului aspect, prin intermediul căruia Google reproșează Comisiei că nu a luat în considerare constrângerea concurențială exercitată de iOS asupra Android în ceea ce privește utilizatorii și dezvoltatorii de aplicații. Într‑adevăr, pare exclus din punct de vedere logic ca o constrângere concurențială exercitată de App Store asupra Play Store să difere în intensitate de cea exercitată de iOS asupra Android. În ambele cazuri, datele luate în considerare pentru a evalua intensitatea constrângerii concurențiale sunt identice.

253    Or, în măsura în care argumentele invocate de Google în susținerea primului aspect al primului motiv au fost respinse ca nefondate, confirmând astfel motivele prezentate în decizia atacată cu privire la lipsa unei concurențe suficiente exercitate de iOS al Apple asupra Android, argumentele invocate de Google în susținerea celui de al doilea aspect al primului motiv nu pot fi, în consecință, admise.

254    În consecință, al doilea aspect al primului motiv trebuie respins ca nefondat.

4.      Cu privire la al treilea aspect, referitor la contradicția dintre dominația serviciilor de căutare furnizate utilizatorilor și teoria abuzului, care privește acordarea de licențe acordate OEM pentru aplicația de căutare

a)      Argumentele părților

255    În susținerea acestui aspect, Google arată că aprecierea privind dominația exercitată pe piețele serviciilor de căutare generală nu corespunde teoriei abuzului reținute de decizia atacată. Astfel, Comisia ar sublinia în considerentul (674) al deciziei atacate că Google este dominantă în ceea ce privește serviciile de căutare generală furnizate utilizatorilor, însă comportamentele contestate în considerentele (877) și (1016) ale deciziei atacate ar privi numai licențele acordate OEM, iar nu utilizatorilor, pentru aplicațiile de căutare generală.

256    Decizia atacată nu ar stabili că Google domină „piața” acordării OEM de licențe pentru aplicațiile de căutare generală, ceea ce, în practică, nu este cazul. OEM nu ar trebui să instaleze aplicația Google Search pe dispozitivele lor, întrucât acest serviciu de căutare este accesibil în mod gratuit și cu ușurință pe internet. În mod similar, un utilizator care cumpără un dispozitiv fără aplicația Google Search ar putea să o acceseze cu ușurință. De asemenea, un OEM ar putea crea și instala o pictogramă care să conducă la pagina de pornire a Google într‑un browser. În lipsa unei constatări a dominației în ceea ce privește licențele acordate OEM pentru aplicațiile de căutare generală, condiționarea acordării de licențe pentru aplicația Google Search de acceptarea de către OEM a OAF și de preinstalarea aplicației Chrome în temeiul ADAM nu ar putea fi considerată abuzivă. Același lucru este valabil și pentru împărțirea de către Google a unora din veniturile sale din publicitate în schimbul preinstalării exclusive de către OEM și ORM în cauză a Google Search.

257    Comisia susține, în general, că concluziile privind dominația exercitată de Google pe piețele serviciilor de căutare generală sunt în concordanță cu abuzurile constatate. În orice caz, nu s‑ar putea susține că, sub pretextul că utilizatorii sunt cei care efectuează căutări generale, nu poate avea loc niciun abuz, având în vedere poziția dominantă deținută de Google pe piețele serviciilor de căutare generală, ca urmare a comportamentului acesteia în raport cu OEM. Comisia nu s‑ar întemeia pe forma pe care o ia abuzul, ci pe similitudinea faptelor, întrucât comportamentul Google a avut loc la nivelul OEM, dar privește un produs utilizat de consumatori.

b)      Aprecierea Tribunalului

258    Critica întemeiată pe o contradicție între abuzurile identificate de Comisie în considerentele (877) și (1016) ale deciziei atacate și poziția dominantă a Google pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală nu poate fi admisă în mod justificat.

259    În primul rând, trebuie să se arate, într‑adevăr, că abuzurile care au fost identificate de Comisie în considerentele (877) și (1016) ale deciziei atacate au avut la bază poziția dominantă deținută de Google atât pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală, cât și pe piața magazinelor de aplicații Android. În consecință, presupunând că aceste abuzuri se bazau în mod eronat pe poziția dominantă ocupată de Google pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală, trebuie să se constate că acestea se bazau de asemenea pe poziția dominantă a Google pe piața magazinelor de aplicații Android, care nu a fost repusă în discuție prin argumentele prezentate de Google în cadrul celui de al doilea aspect al primului motiv.

260    În al doilea rând, în orice caz, indiferent de constatarea potrivit căreia abuzurile identificate de Comisie în considerentele (877) și (1016) ale deciziei atacate au decurs și din poziția dominantă a Google pe piața magazinelor de aplicații Android, trebuie să se arate deopotrivă că practicile în cauză au fost strâns legate de poziția dominantă a Google pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală. Întrucât Google Search era un produs pe care utilizatorii dispozitivelor Google Android se așteptau să îl aibă, Google a profitat de puterea sa pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală pentru a furniza această aplicație semnatarilor ADAM.

261    Astfel, contrar celor susținute de Google, abuzurile identificate de Comisie în considerentele (877) și (1016) ale deciziei atacate, care s‑au materializat, desigur, în cadrul relației dintre Google și semnatarii ADAM, au fost îndreptate în realitate către utilizatori și piețele naționale ale serviciilor de căutare generală, pe care Google deținea o poziție dominantă. Faptul că practicile în cauză vizau furnizarea Google Search semnatarilor ADAM nu repune în discuție această constatare. Google Search reprezenta o poartă de intrare importantă către serviciile de căutare generală ale Google, semnatarii ADAM acționând, în acest cadru, ca intermediari între Google și utilizatorii săi.

262    Cu alte cuvinte, poziția dominantă a Google pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală constituia atât punctul de plecare, cât și obiectivul practicilor examinate în considerentele (877) și (1016) ale deciziei atacate [a se vedea în special considerentul (1341) al deciziei atacate], care, potrivit Comisiei, urmăreau de fapt să mențină și să crească puterea deținută de Google pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală, precum și să împiedice apariția oricărui concurent pe această piață.

263    Prin urmare, nu se poate constata nicio contradicție între abuzurile identificate de Comisie în considerentele (877) și (1016) ale deciziei atacate și poziția dominantă a Google pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală.

264    O asemenea interpretare este necesară și în ceea ce privește pretinsa neconcordanță între abuzul identificat în considerentul (1192) al deciziei atacate în ceea ce privește AIV bazate pe portofoliu și poziția dominantă deținută de Google pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală.

265    În timp ce abuzurile identificate în considerentele (877) și (1016) ale deciziei atacate sunt considerate de Comisie ca fiind pachete de produse sau de obligații, abuzul identificat în considerentul (1192) al deciziei atacate viza, prin intermediul AIV bazate pe portofoliu, împărțirea veniturilor din publicitate percepute de Google ca urmare a activității sale pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală. Prin urmare, AIV bazate pe portofoliu depindeau în mod necesar de puterea deținută de Google pe aceste piețe. În plus, în timp ce AIV bazate pe portofoliu priveau relațiile pe care Google le întreținea cu semnatarii acestor contracte, care nu mai puteau preinstala o aplicație concurentă a Google Search, trebuie să se arate din nou că, prin asumarea unei asemenea obligații, acești semnatari permiteau Google să își consolideze poziția pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală destinate utilizatorilor.

266    Prin urmare, nu se poate constata nicio contradicție între abuzul identificat de Comisie în considerentul (1192) al deciziei atacate și poziția dominantă a Google pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală.

267    Așadar, se impune respingerea celui de al treilea aspect al primului motiv ca fiind nefondat, precum și, în consecință, a primului motiv în întregime.

5.      Cu privire la relevanța relativă a concurenței dintre ecosisteme pentru necesitățile prezentei cauze

268    Rezultă din cele menționate anterior că primul motiv trebuie respins în întregime. În special, în ceea ce privește primul și al doilea aspect al motivului menționat, rezultă că Comisia a considerat în mod întemeiat că presiunea concurențială indirectă exercitată de Apple asupra Google a rămas insuficientă.

269    În plus, trebuie să se arate că, în timp ce, în susținerea primului și a celui de al doilea aspect al primului motiv, Google contestă în mod separat definiția, precum și poziția sa ulterioară pe piețele SO cu licență și ale magazinelor de aplicații Android, argumentele sale fac referire și la necesitatea de a lua în considerare realitatea concurenței dintre ecosisteme.

270    Astfel, Comisia a recunoscut în decizia atacată că atât iOS, cât și App Store a Apple ar putea exercita un anumit grad de constrângere asupra Google [considerentele (242), (243) și (322) ale deciziei atacate]. „Ecosistemul” Google, caracterizat prin relația dintre SO Android și Play Store, ar fi fost concurat astfel de „ecosistemul” Apple, caracterizat prin relația dintre iOS și App Store.

271    În acest context, potrivit Google, constrângerile exercitate de Apple prin intermediul iOS și al App Store, care nu fac obiectul unor licențe, nu i‑ar fi permis să se comporte într‑o măsură apreciabilă în mod independent față de acest concurent, în special în ceea ce privește determinarea pozițiilor dominante pe care Comisia i le‑ar fi atribuit pe piețele globale, excluzând China, ale SO cu licență și ale magazinelor de aplicații Android.

272    Or, în această privință, este important să se ia în considerare faptul că Apple nu este capabilă a priori să influențeze poziția dominantă a Google pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală. Astfel, așa cum reiese în special din considerentele (118)-(199) și (515) ale deciziei atacate, Apple a beneficiat pe parcursul perioadei încălcării de un acord de împărțire a veniturilor condiționat de activarea implicită a Google Search în browserul său de internet mobil, Safari. În consecință, ca urmare a acestui acord, Apple nu avea niciun motiv să intervină pe aceste piețe pentru a concura cu Google Search, întrucât utilizarea acestui motor de căutare de către utilizatorii de dispozitive care funcționează pe baza iOS era o sursă de venituri semnificative pentru aceasta.

273    Chiar dacă acest acord nu făcea, desigur, obiectul procedurii, acesta putea fi totuși luat în considerare în decizia atacată, astfel cum a procedat Comisia, în calitate de element factual care permite o mai bună apreciere a situației de putere economică deținută de Google și a capacității acesteia de a se comporta într‑o măsură apreciabilă, independent de concurenții și de clienții săi, precum și față de consumatori.

C.      Cu privire la al doilea motiv, referitor la primele abuzuri, întemeiat pe aprecierea eronată a caracterului abuziv al condițiilor de preinstalare din ADAM

274    Prin intermediul celui de al doilea motiv al acțiunii, care este împărțit în două aspecte, Google susține că Comisia a concluzionat în mod eronat în sensul caracterului abuziv al condițiilor de preinstalare din ADAM, care subordonează obținerea Play Store de preinstalarea aplicației Google Search și obținerea Play Store și a aplicației Google Search de preinstalarea browserului Chrome (denumite în continuare „primele abuzuri”).

1.      Elemente de context

275    Cu titlu introductiv, pentru a răspunde la argumentele părților, este necesar să se prezinte, în primul rând, condițiile necesare pentru a se concluziona că practicile în cauză constituie un abuz de poziție dominantă, în al doilea rând, diferitele elemente prezentate de Comisie în decizia atacată pentru a caracteriza efectele de excludere produse de aceste practici și, în al treilea rând, raporturile dintre aceste practici.

a)      Noțiunile de practici abuzive, de efecte de excludere și de vânzare legată, în special în lumina Hotărârii din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia (T201/04, EU:T:2007:289)

276    Nu este în sine nelegal ca o întreprindere să ocupe o poziție dominantă și să concureze pe baza propriilor merite. Numai în anumite împrejurări, de exemplu atunci când comportamentul său produce efecte de excludere care nu fac parte dintr‑o astfel de concurență, un asemenea comportament constituie un abuz de poziție dominantă în sensul articolului 102 TFUE.

277    Într‑adevăr, articolul 102 TFUE nu are nicidecum ca scop să împiedice o întreprindere să cucerească, prin propriile merite, poziția dominantă pe o piață. Această dispoziție nu urmărește nici să garanteze că rămân pe piață concurenți mai puțin eficienți decât întreprinderea care ocupă o poziție dominantă (a se vedea Hotărârea din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia, C‑413/14 P, EU:C:2017:632, punctul 133 și jurisprudența citată).

278    Astfel, nu orice efect de excludere aduce în mod necesar atingere concurenței. Prin definiție, concurența bazată pe merite poate conduce la dispariția de pe piață sau la marginalizarea concurenților mai puțin eficienți și, așadar, mai puțin interesanți pentru consumatori în special din punctul de vedere al prețurilor, al ofertei, al calității sau al inovării (a se vedea Hotărârea din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia, C‑413/14 P, EU:C:2017:632, punctul 134 și jurisprudența citată).

279    Cu toate acestea, revine întreprinderii care deține o poziție dominantă o răspundere specială de a nu aduce atingere prin comportamentul său unei concurențe efective și nedenaturate pe piața internă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia, C‑413/14 P, EU:C:2017:632, punctul 135 și jurisprudența citată).

280    Acesta este motivul pentru care articolul 102 TFUE interzice printre altele unei întreprinderi care ocupă o poziție dominantă să pună în aplicare practici care produc efecte de excludere a concurenților săi considerați la fel de eficienți ca aceasta și care îi consolidează poziția dominantă prin recurgerea la alte mijloace decât cele care țin de o concurență bazată pe merite. Din această perspectivă, la fel ca orice concurență prin prețuri, nu orice concurență bazată pe alți parametri poate fi considerată, așadar, legitimă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia, C‑413/14 P, EU:C:2017:632, punctul 136 și jurisprudența citată).

281    Efectele de excludere caracterizează situațiile în care accesul efectiv al concurenților reali sau potențiali la piețe sau la componentele acestora este împiedicat sau eliminat ca urmare a comportamentului întreprinderii dominante, permițându‑i astfel acesteia din urmă să influențeze în mod negativ, în propriul beneficiu și în detrimentul consumatorilor, diferiții parametri ai concurenței cum ar fi prețurile, producția, inovarea, varietatea sau calitatea bunurilor sau a serviciilor.

282    Faptul că comportamentul unei întreprinderi aflate într‑o poziție dominantă produce efecte de excludere pe alte piețe decât piața dominată nu împiedică aplicarea articolului 102 TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 noiembrie 1996, Tetra Pak/Comisia, C‑333/94 P, EU:C:1996:436, punctul 25 și jurisprudența citată).

283    În speță, practicile în discuție în cadrul primelor abuzuri sunt vânzările legate. Acestea sunt o practică obișnuită în viața de afaceri, care are ca scop, în general, să ofere clienților produse mai bune sau oferte într‑un mod mai economic. Vânzarea legată constă în faptul că o întreprindere dominantă condiționează vânzarea unui anumit produs (produsul care leagă) de achiziționarea unui alt produs (produsul legat). Ea poate conduce la efecte de excludere pe piața legată, pe piața care leagă sau pe ambele. Într‑adevăr, o întreprindere care ocupă o poziție dominantă pe una sau mai multe piețe de produse (piața produsului care leagă) poate aduce prejudicii consumatorilor prin intermediul acestei practici, prin blocarea pieței celorlalte produse care fac obiectul vânzării legate (piața produsului legat) și, indirect, a pieței care leagă.

284    În această privință, pentru a aprecia caracterul abuziv al unor astfel de practici, s‑a statuat deja că Comisia se poate întemeia pe următoarele elemente (Hotărârea din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia, T‑201/04, EU:T:2007:289, punctul 869):

–        în primul rând, produsul care leagă și produsul legat sunt două produse distincte;

–        în al doilea rând, întreprinderea în cauză deține o poziție dominantă pe piața produsului care leagă;

–        în al treilea rând, această întreprindere nu oferă consumatorilor posibilitatea de a obține produsul care leagă fără produsul legat;

–        în al patrulea rând, practica în cauză „restrânge concurența”;

–        în al cincilea rând, această practică nu este justificată în mod obiectiv.

285    În ceea ce privește în special a patra condiție menționată la punctul 284 de mai sus, referitoare la restrângerea concurenței, Tribunalul a amintit, pe de o parte, la punctul 867 din Hotărârea din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia (T‑201/04, EU:T:2007:289), conținutul jurisprudenței anterioare potrivit căreia, „în principiu, un comportament nu va fi considerat abuziv decât dacă este susceptibil să restrângă concurența”.

286    Cu toate acestea, la punctul 868 din Hotărârea din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia (T‑201/04, EU:T:2007:289), Tribunalul a arătat de asemenea, pe de altă parte, că în decizia care a fost atacată în cauza menționată „Comisia a estimat că, luând în considerare circumstanțele specifice prezentei cauze, nu putea doar să aprecieze – astfel cum [a] proced[at] de obicei în cauzele în materie de vânzări legate abuzive – că vânzarea legată a unui produs determinat și a unui produs dominant [a avut] efect de excludere de pe piață per se” și că, în astfel de împrejurări, „[p]rin urmare, Comisia a examinat mai îndeaproape efectele concrete pe care vânzarea legată respectivă le avusese deja pe piața [relevantă], precum și modul în care această piață ar fi putut evolua” (a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia, T‑201/04, EU:T:2007:289, punctul 1035).

287    Pentru a explica motivul pentru care Comisia a examinat efectele concrete pe piața relevantă ale vânzării legate, Tribunalul a arătat că, în decizia atacată în cauza menționată (Hotărârea din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia, T‑201/04, EU:T:2007:289, punctul 977), Comisia a considerat următoarele:

„Există […] împrejurări care justifică, în ceea ce privește vânzarea legată a playerului [Windows Media Player], o examinare mai atentă a efectelor pe care această practică le produce asupra concurenței. Chiar dacă în cazurile clasice de vânzări legate Comisia și instanța [Uniunii] au considerat că vânzarea legată a unui produs distinct împreună cu produsul dominant reprezenta indiciul efectului de excludere pe care această practică îl avea asupra concurenților, [trebuie arătat că,] în speță, utilizatorii pot să își procure – și își procură într‑o anumită măsură – playere multimedia concurente [ale Windows Media Player] de pe internet, uneori gratuit. Există așadar motive întemeiate pentru a nu se presupune, fără o analiză suplimentară, că vânzarea legată a Windows Media Player constituie un comportament susceptibil, prin natura sa, să restrângă concurența.”

288    În consecință, la punctul 869 din Hotărârea din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia (T‑201/04, EU:T:2077:289), Tribunalul a statuat că problema vânzării legate în cauză trebuia să fie apreciată prin prisma condițiilor enunțate în decizia atacată în acea cauză (reproduse la punctele 842 și 843 din hotărârea menționată), inclusiv condiția potrivit căreia practica în cauză „restrânge[a] concurența”.

289    În speță, în decizia atacată, Comisia se referă la Hotărârea din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia (T‑201/04, EU:T:2007:289), pentru a prezenta condițiile necesare pentru caracterizarea primelor abuzuri [considerentele (741) și (742) ale deciziei atacate].

290    În special, în ceea ce privește a patra condiție menționată la punctul 284 de mai sus, Comisia, după ce a arătat în decizia atacată că, potrivit jurisprudenței anterioare Hotărârii din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia (T‑201/04, EU:T:2007:289), demonstrarea efectelor anticoncurențiale nu era necesară în „cazurile clasice” de vânzări legate, a indicat în esență că a patra condiție necesară pentru a constata existența unei vânzări legate era, în principiu, îndeplinită atunci când practica în cauză „[era] susceptibil[ă] [sau capabilă] să restrângă concurența” [a se vedea considerentul (749) și nota de subsol 813, care face referire la Hotărârea din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia (T‑201/04, EU:T:2007:289, punctul 867)].

291    În această privință, așa cum se va analiza în continuare, reiese că în prezenta cauză, sub acoperirea aplicării unui criteriu formulat ca fiind cel al „capacității de a restrânge concurența”, formulat prin referire la punctul 867 din Hotărârea din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia (T‑201/04, EU:T:2007:289), Comisia s‑a asigurat de asemenea să prezinte în mod concret în decizia atacată diferitele elemente care, în opinia sa, au permis să se stabilească realitatea pretinselor efecte de excludere, în conformitate cu punctul 868 din hotărârea menționată.

292    Astfel, așa cum a susținut Google în prezenta cauză, este ușor pentru utilizatori să obțină aplicații de căutare generală sau de navigare concurente în raport cu cele care fac obiectul vânzărilor legate. Acest fapt este recunoscut de toate părțile în discuție, iar dezbaterea nu privește faptul dacă utilizatorii pot descărca cu ușurință astfel de aplicații, ci stimulentele pe care le‑ar putea avea pentru a face acest lucru [a se vedea considerentul (917) al deciziei atacate].

293    În aceste împrejurări, astfel cum a arătat Tribunalul și au confirmat părțile în ședință, rezultă într‑adevăr din decizia atacată că Comisia s‑a străduit să caracterizeze o restrângere a concurenței nu numai „potențială” sau „eventuală”, ci și „reală” sau „concretă” în ceea ce privește anumite aspecte ale acesteia. Potrivit Comisiei, începând din anul 2011 sau din luna august 2012 până în luna iulie 2018, practicile în cauză au produs efectele de excludere identificate în decizia atacată, care au adus atingere concurenței bazate pe merit.

294    De exemplu, Comisia concluzionează astfel că aceste practici au avut ca efect printre altele faptul de a „face mai dificilă” obținerea de către serviciile de căutare concurente a solicitărilor de căutare, precum și a veniturilor și informațiilor necesare pentru a permite îmbunătățirea serviciilor acestora [considerentul (859) al deciziei atacate], că acestea au „mărit barierele la intrare”, protejând Google de concurența altor servicii de căutare [considerentul (861) al deciziei atacate], și că au „redus stimulentele” pentru inovare pe care concurenții care comercializează un serviciu de căutare specializat într‑o anumită limbă sau care se adresează unui anumit grup de utilizatori doreau să le ofere [a se vedea considerentele (862) și (1213) ale deciziei atacate, acesta din urmă menționând serviciile de căutare Seznam, DuckDuckGO și Qwant, precum și funcția „touch to search” a serviciului de căutare Kikin].

295    Prin urmare, Comisia a considerat în mod corect în speță, ca și în decizia care a condus la pronunțarea Hotărârii din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia (T‑201/04, EU:T:2007:289) (a se vedea punctul 286 de mai sus), că era necesară o examinare atentă a efectelor concrete sau o analiză suplimentară, conform terminologiei utilizate în trecut în această privință, înainte de a concluziona că vânzările legate în cauză sunt dăunătoare concurenței. O asemenea examinare este de interes, pe de o parte, pentru reducerea riscului de a sancționa un comportament care nu este în mod efectiv dăunător concurenței bazate pe merit și, pe de altă parte, pentru o mai bună precizare a gravității comportamentului în cauză, ceea ce va facilita determinarea nivelului adecvat al unei eventuale sancțiuni.

296    Astfel, având în vedere că practicile în discuție s‑au desfășurat pe o perioadă îndelungată și au avut, potrivit deciziei atacate, efecte concrete observabile pe piețele relevante, interesul unei definiri mai vagi a noțiunii de „restrângere a concurenței” sub aspectul „capacității [acesteia] de a restrânge concurența” se dovedește mai puțin important decât ar putea fi în alte împrejurări.

297    Nu se pune problema efectuării de către Comisie a unei analize prospective bazate pe efecte care se vor manifesta în lumina unor ipoteze care nu pot fi încă verificate în practică, astfel cum ar putea fi cazul în alte împrejurări [a se vedea de exemplu Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții, C‑307/18, EU:C:2020:52, punctul 145].

298    În plus, în cazul unor comportamente manifestate pe parcursul mai multor ani, Comisia poate stabili o restrângere a concurenței, considerând că aceste practici au eliminat sau au împiedicat surse de concurență care, în absența lor, ar fi apărut sau s‑ar fi dezvoltat. Prin urmare, nu se contestă că efectele reale și concrete ale practicilor în cauză, care au avut loc în trecut, trebuie evaluate atât în lumina concurenței actuale cu care întreprinderea aflată într‑o poziție dominantă trebuie să se confrunte, cât și în lumina concurenței potențiale care nu a putut apărea din cauza practicilor de excludere.

299    În consecință, diferența dintre „restrângerea concurenței” și „capacitatea de a restrânge concurența” nu are nicio influență asupra demonstrației în cazurile în care, precum în prezenta cauză, Comisia a caracterizat restrângerea concurenței prin prisma efectelor pe care punerea în aplicare a practicilor în cauză le‑au avut pe o perioadă semnificativă, întrucât aceste efecte pot fi observate și permit Comisiei să determine natura și amploarea excluderii anticoncurențiale pe care acestea o produc, iar Tribunalului să controleze aceste aprecieri.

b)      Decizia atacată

300    În decizia atacată, Comisia a considerat că primele abuzuri constau în două vânzări legate care s‑au materializat în condițiile de preinstalare din ADAM pe care trebuiau să le accepte OEM și ORM care doreau să poată comercializa dispozitive cu ansamblul GMS, și anume:

–        prin intermediul primei vânzări legate, prin care aplicația Google Search a fost legată de Play Store, Google ar fi abuzat de poziția sa dominantă pe piața mondială (excluzând China) a magazinelor de aplicații Android, începând de la 1 ianuarie 2011 și până la data deciziei atacate [considerentele (752) și (1009) ale deciziei atacate];

–        prin intermediul celei de a doua vânzări legate, prin care browserul Chrome a fost legat de aplicația Google Search și de Play Store, Google ar fi abuzat de poziția sa dominantă pe piața mondială (excluzând China) a magazinelor de aplicații Android și pe piețele naționale din cadrul SEE ale serviciilor de căutare generală, începând de la 1 august 2012 și până la data deciziei atacate [considerentele (753) și (1010) ale deciziei atacate].

301    Aprecierea de către Comisie a primelor trei condiții menționate în Hotărârea din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia (T‑201/04, EU:T:2007:289), efectuată în decizia atacată, nu este contestată ca atare de Google. Argumentele invocate în cadrul prezentului motiv privesc mai degrabă elementele prezentate în decizia atacată în ceea ce privește al patrulea și al cincilea criteriu din această hotărâre, referitoare la restrângerea concurenței și, respectiv, la justificările obiective prezentate în această privință de Google.

1)      Cu privire la primele trei condiții menționate în Hotărârea din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia (T201/04, EU:T:2007:289)

302    În ceea ce privește pachetul Google Search‑Play Store, Comisia consideră, în primul rând, că acestea sunt produse distincte [considerentele (756)-(762) ale deciziei atacate], în al doilea rând, că Google deține o poziție dominantă pe piața mondială (excluzând China) a magazinelor de aplicații Android [considerentul (763) al deciziei atacate] și, în al treilea rând, că Google Search și Play Store nu pot fi obținute în mod separat [considerentele (764)-(772) ale deciziei atacate].

303    În ceea ce privește pachetul Chrome‑Play Store și Google Search, Comisia califică Chrome ca fiind un produs distinct de Play Store și de aplicația Google Search [considerentele (879)-(885) ale deciziei atacate]. De asemenea, Comisia amintește că Google ocupă o poziție dominantă pe piața mondială (excluzând China) a magazinelor de aplicații Android și pe piețele naționale din cadrul SEE a serviciilor de căutare generală [considerentul (886) al deciziei atacate]. De asemenea, Comisia arată că Play Store și aplicația Google Search nu pot fi obținute fără Chrome, repetând argumentele prezentate cu privire la primul pachet [considerentele (887)-(895) ale deciziei atacate].

2)      Cu privire la condiția referitoare la „restrângerea concurenței”

i)      Pachetul Google SearchPlay Store

304    În ceea ce privește condiția referitoare la „restrângerea concurenței” (titlul punctului 11.3.4 din decizia atacată), Comisia consideră că pachetul Google Search‑Play Store este capabil să restrângă concurența pentru următoarele motive [considerentul (773) al deciziei atacate]:

–        pe de o parte, oferă Google un avantaj competitiv semnificativ, pe care furnizorii concurenți de servicii de căutare generală nu îl pot compensa;

–        pe de altă parte, permite Google să își mențină și să își consolideze poziția dominantă pe fiecare piață națională a serviciilor de căutare generală, sporind barierele la intrare și descurajând inovarea, ceea ce tinde să dăuneze, în mod direct sau indirect, consumatorului.

305    În primul rând, pentru a califica avantajul concurențial semnificativ pe care pachetul Google Search‑Play Store îl acordă Google în detrimentul altor furnizori de servicii de căutare generală, Comisia prezintă următoarele cinci argumente [considerentul (775) al deciziei atacate]:

–        numărul de căutări generale efectuate cu dispozitivele mobile inteligente a crescut în mod semnificativ în cursul perioadei încălcării, depășind în special, începând din anul 2015, numărul de căutări generale efectuate cu calculatoarele personale [considerentul (777) al deciziei atacate];

–        preinstalarea este un canal important pentru distribuirea serviciilor de căutare generală pe dispozitivele mobile inteligente, întrucât ar permite o creștere semnificativă pe o bază durabilă a utilizării serviciului furnizat de aplicație; într‑adevăr, este mai probabil ca utilizatorul să se orienteze către o aplicație preinstalată sau implicită decât să descarce un produs alternativ („tendința de statu‑quo”), iar pachetul Google Search‑Play Store conferă Google garanția că distribuția aplicației Google Search este la fel de largă ca numărul de dispozitive Google Android [considerentele (778)-(800) ale deciziei atacate];

–        este imposibil să se dezinstaleze aplicația Google Search din ansamblul GMS [considerentele (801)-(803) ale deciziei atacate];

–        serviciile de căutare generală concurente nu pot compensa avantajul concurențial conferit de pachetul Google Search‑Play Store nici prin intermediul descărcărilor, prin acorduri cu dezvoltatorii de motoare de căutare sau prin acorduri de preinstalare [considerentele (804)-(834) ale deciziei atacate];

–        evoluția cotelor de piață ale Google în ceea ce privește cererile de căutare generală confirmă constatările menționate anterior [considerentele (835)-(851) ale deciziei atacate].

306    În al doilea rând, pentru a stabili realitatea și caracterul prejudiciabil al efectelor de excludere, Comisia face următoarea demonstrație. Pentru a dovedi că pachetul Google Search‑Play Store „ajută Google să își mențină și să își consolideze poziția dominantă pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală, consolidează barierele la intrare, descurajează inovarea și tinde să aducă prejudicii consumatorilor”, Comisia prezintă mai multe argumente:

–        comportamentul Google „face mai dificilă” posibilitatea concurenților săi de pe piețele serviciilor de căutare generală de a obține solicitări de căutare, precum și veniturile și informațiile aferente, în vederea îmbunătățirii serviciilor lor [considerentele (859) și (860) ale deciziei atacate];

–        comportamentul Google „crește” barierele la intrare, protejând‑o de concurența din partea serviciilor de căutare generală care ar putea pune în discuție poziția sa dominantă pe piețele naționale relevante; astfel, serviciile de căutare generală concurente trebuie să cheltuiască resurse pentru a compensa avantajul conferit de preinstalare, care protejează de asemenea Google de cea mai eficientă concurență, legată de preinstalarea exclusivă [considerentul (861) al deciziei atacate];

–        comportamentul Google „diminuează” stimulentele serviciilor concurente de căutare generală de a investi și a inova, făcând mai dificilă obținerea solicitărilor de căutare, precum și a veniturilor și informațiilor necesare pentru a îmbunătăți aceste servicii [considerentul (862) al deciziei atacate];

–        ca urmare a unei asemenea interferențe în procesul concurențial normal, comportamentul Google „este [de asemenea] de natură să aducă atingere”, în mod direct sau indirect, consumatorilor care pot avea mai puține opțiuni în ceea ce privește serviciile de căutare generală disponibile [considerentul (863) al deciziei atacate].

307    Ca răspuns la argumentele invocate de Google care tind să minimizeze impactul pachetului Google Search‑Play Store pentru motivul că dispozitivele Android au reprezentat doar [10-20 %] până la [20-30 %] din toate căutările efectuate pe Google Search între anii 2013 și 2015, Comisia susține că aceste cifre sunt de două până la cinci ori mai mari decât cele obținute de căutările efectuate pe toate serviciile concurente. În ceea ce privește argumentul potrivit căruia practica respectivă coincide cu o perioadă de îmbunătățire a serviciului de căutare generală, acesta nu poate fi suficient pentru a demonstra lipsa efectelor asupra concurenței [considerentele (864)-(866) ale deciziei atacate]. În plus, Comisia precizează că nu trebuie să demonstreze că, în absența pachetului Google Search‑Play Store, concurența ar fi fost mai intensă, ci numai că acest pachet a fost capabil să restrângă concurența, ceea ce ar fi într‑adevăr cazul [considerentele (867)-(876) ale deciziei atacate].

ii)    Pachetul ChromePlay Store și Google Search

308    În mod similar, în ceea ce privește „restrângerea concurenței” (titlul punctului 11.4.4 din decizia atacată), Comisia consideră că pachetul Chrome‑Play Store și Google Search este capabil să restrângă concurența pentru următoarele motive [considerentul (896) al deciziei atacate]:

–        pe de o parte, acesta oferă Google un avantaj competitiv semnificativ pe care celelalte browsere de internet mobil nespecifice unui SO nu îl pot compensa;

–        pe de altă parte, permite Google să descurajeze inovarea și tinde să prejudicieze consumatorul, în mod direct sau indirect.

309    În primul rând, în ceea ce privește avantajul concurențial semnificativ pe care browserele de internet mobil nespecifice unui SO nu îl pot compensa, Comisia susține următoarele:

–        preinstalarea este un canal important de distribuție a motoarelor de căutare pentru dispozitivele mobile inteligente; acest lucru reiese în special din comparația dintre veniturile generate pe Google Android prin intermediul browserului Chrome preinstalat și al altor browsere neinstalate sau dintre veniturile generate de căutările efectuate prin intermediul unui browser pe SO iOS sau pe SO Android [considerentele (900)-(912) ale deciziei atacate];

–        Google Chrome nu poate fi dezinstalat de pe dispozitivele GMS [considerentele (913)-(915) ale deciziei atacate];

–        browserele de internet mobil concurente nespecifice unui SO nu pot compensa avantajul oferit de pachetul Chrome‑Play Store și Google Search, nici prin intermediul descărcărilor, nici al acordurilor de preinstalare [considerentele (916)-(946) ale deciziei atacate];

–        evoluția cotelor de piață confirmă aceste constatări [considerentele (947)-(963) ale deciziei atacate].

310    De asemenea, Comisia consideră că nu este posibil ca întreprinderile concurente să compenseze avantajul oferit de pachetul Chrome‑Play Store și Google Search prin intermediul unor acorduri de preinstalare cu OEM și ORM [considerentele (964)-(982) ale deciziei atacate].

311    În al doilea rând, pentru a stabili realitatea și caracterul prejudiciabil al efectelor de excludere, Comisia face următoarea demonstrație. Pentru a dovedi că pachetul Chrome‑Play Store și Google Search „ajută Google să își mențină și să își consolideze poziția dominantă pe fiecare piață națională a serviciilor de căutare generală, descurajează inovarea și tinde să aducă prejudicii, în mod direct sau indirect, consumatorului”, Comisia prezintă următoarele argumente:

–        comportamentul Google „descurajează” inovarea în domeniul browserelor de internet prin împiedicarea dezvoltării unor browsere de internet mobil care să prezinte caracteristici inovatoare, nespecifice unui SO [considerentul (970) al deciziei atacate];

–        ca urmare a interferenței Google în procesul concurențial normal, acest comportament „este capabil [de asemenea] să aducă atingere” în mod direct sau indirect consumatorilor, care pot avea mai puține opțiuni în ceea ce privește browserele de internet mobil [considerentul (971) al deciziei atacate];

–        comportamentul Google „contribuie la menținerea și consolidarea” poziției sale dominante pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală și a veniturilor sale în materie de publicitate legată de căutări; în consecință, acest comportament „împiedică” alte servicii de căutare generală să obțină solicitări de căutare, precum și câștigurile în termeni de venituri și informații necesare pentru a îmbunătăți aceste servicii [considerentele (972)-(977) ale deciziei atacate].

312    Aceste aprecieri nu sunt afectate de argumentul potrivit căruia comportamentul Google coincide cu îmbunătățirea browserului Chrome, care ar permite utilizatorilor să modifice serviciul de căutare generală stabilit în mod implicit, și de argumentul potrivit căruia OEM ar rămâne liberi să instaleze alte browsere [considerentul (978) al deciziei atacate]. De asemenea, Comisia susține că diferitele argumente ale Google referitoare la necesitatea de a înțelege practica în contextul său nu sunt dovedite [considerentele (983)-(992) ale deciziei atacate].

3)      Cu privire la condiția referitoare la lipsa unor justificări obiective

313    Comisia a respins de asemenea justificările obiective invocate de Google. În primul rând, Google nu ar fi demonstrat că practicile sale reprezentau un venit necesar pentru a‑i rentabiliza investițiile în Android și în aplicațiile acestuia care nu generau venituri. Ar fi existat și alte soluții, având în vedere veniturile obținute de Google. Aceasta nu ar fi demonstrat nici că nu a avut un interes în dezvoltarea Android pentru a contracara riscurile pe care mobilitatea le reprezenta pentru modelul său comercial. În continuare, Google nu ar fi demonstrat că practicile sale au fost necesare pentru a oferi utilizatorilor experiența pretinsă. În sfârșit, demonstrarea necesității ca Google să evite plățile din partea OEM pentru Play Store este insuficientă, având în vedere veniturile generate de valoarea Play Store [considerentele (993)-(1008) ale deciziei atacate].

c)      Complementaritatea primelor abuzuri

314    Chiar dacă este într‑adevăr posibil, astfel cum procedează Comisia, să se facă o distincție între două pachete de produse pe baza aplicațiilor în cauză, trebuie de asemenea să se țină seama de faptul că aceste pachete sunt similare în două privințe, cu privire la care părțile au fost întrebate în ședință, și prezintă, prin urmare, o anumită complementaritate.

315    Astfel, pentru aprecierea caracterului abuziv al practicilor în cauză în cadrul primelor abuzuri, este necesar de asemenea să se arate că pachetul Chrome‑Play Store și Google Search s‑a suprapus pachetului Google Search‑Play Store pentru a ține seama de evoluția ADAM, care nu a inclus inițial browserul Chrome printre aplicațiile incluse în ansamblul GMS [a se vedea considerentul (1010) al deciziei atacate].

316    În mod similar, trebuie să se arate că, în ambele cazuri, obiectivul celor două pachete identificate de Comisie a fost acela de a permite Google să ajungă la utilizatori pentru ca aceștia să efectueze căutările generale prin intermediul Google Search, fie în calitate de aplicație de căutare generală, fie în calitate de motor de căutare pentru browserul Chrome.

2.      Cu privire la primul aspect, referitor la „restrângerea concurenței”

317    În susținerea primului aspect al celui de al doilea motiv, Google arată că, în decizia atacată, Comisia nu a demonstrat că condițiile de preinstalare din ADAM au exclus concurența.

318    Având în vedere oportunitățile oferite concurenților și utilizatorilor, aceste condiții ar avea doar un impact limitat asupra concurenței. ADAM ar impune doar ca ecranul principal al dispozitivelor pe care OEM doresc să preinstaleze ansamblul GMS să afișeze pictograme pentru Play Store, un dosar de aplicații și Google Search. Această plasare promoțională nu împiedică OEM să preinstaleze servicii concurente, prin plasarea altor pictograme pe ecranul principal, cu o vizibilitate egală sau mai mare. De asemenea, OEM ar rămâne liberi să seteze aceste servicii concurente ca setări implicite, ceea ce le‑ar oferi oportunități de promovare mai mari decât cele impuse de ADAM pentru aplicațiile Google. În plus, ADAM nu ar împiedica utilizatorii să descarce servicii de căutare sau browsere concurente, iar aceștia ar putea de asemenea să acceseze serviciile de căutare direct prin intermediul browserului. Singurul lucru pe care OEM nu l‑ar putea face în cadrul ADAM ar fi să preinstaleze exclusiv servicii de căutare și browsere concurente. Aceștia ar putea întotdeauna să vândă dispozitive Android fără nicio aplicație Google și să preinstaleze exclusiv servicii de căutare și browsere concurente pe aceste dispozitive.

319    Google prezintă cinci critici în susținerea argumentației sale și critică decizia atacată în măsura în care aceasta, în primul rând, nu stabilește că condițiile de preinstalare creează o „tendință de statu‑quo”, în al doilea rând, ignoră faptul că ADAM au lăsat OEM libertatea de a preinstala aplicații concurente și de a le stabili ca serviciu implicit, în al treilea rând, ignoră de asemenea faptul că concurenții dispuneau de alte mijloace eficiente de a ajunge la utilizatori, în al patrulea rând, nu demonstrează că acele cote de utilizare a serviciului de căutare și a browserului deținute de Google erau atribuibile condițiilor de preinstalare contestate și, în al cincilea rând, nu ia în considerare în mod corect întregul context economic și juridic pentru a ajunge la concluzia că condițiile de preinstalare au oferit noi oportunități concurenților, în loc să îi lipsească de acestea.

a)      Preinstalarea și „tendința de statuquo”

320    În cadrul primei sale critici, Google critică raționamentul prezentat de Comisie pentru a susține existența unui avantaj concurențial semnificativ conferit de condițiile de preinstalare din ADAM.

1)      Decizia atacată

321    Luând în considerare diferitele elemente care ar atesta importanța preinstalării sau a unor tehnici similare pentru distribuirea serviciilor de căutare generală și a browserelor pe dispozitivele mobile inteligente, Comisia a considerat că preinstalarea a generat o „tendință de statu‑quo” (status quo bias, conform expresiei utilizate de o întreprindere din sectorul respectiv), având în vedere că utilizatorii aveau tendința să utilizeze ceea ce li se oferea [a se vedea în special considerentele (781) și (782) ale deciziei atacate], iar aceasta permitea astfel creșterea semnificativă și durabilă a utilizării serviciului furnizat [considerentele (779) și (900) ale deciziei atacate].

322    Odată stabilit acest avantaj, Comisia a considerat că el nu putea fi compensat de concurenții Google:

–        nici prin acorduri de preinstalare cu OEM sau cu ORM [considerentele (823)-(834) și (932)-(946) ale deciziei atacate];

–        nici prin descărcarea unor aplicații concurente [considerentele (805)-(816) și (917)-(931) ale deciziei atacate] sau

–        nici prin acorduri cu dezvoltatorii de browsere concurente [considerentele (817)-(822) ale deciziei atacate].

2)      Sinteza argumentelor părților

323    Google susține că condițiile de preinstalare din ADAM nu au fost exclusive, că acestea nu au creat o „tendință de statu‑quo” și, prin urmare, că nu au exclus concurența. Concluzia contrară s‑ar întemeia în esență pe elemente de probă a căror relevanță este contestată de Google, întrucât ar privi mai mult setarea implicită, menționată anterior în comunicarea privind obiecțiunile, decât preinstalarea, care a fost în cele din urmă reținută în decizia atacată.

324    În această privință, Google contestă următoarele elemente:

–        în primul rând, utilizarea declarațiilor sale și a celor ale terților (HP, Nokia, Amazon, Mozilla), analiza Yandex și acordul Microsoft‑Verizon;

–        în al doilea rând, studiul FairSearch, date furnizate de Microsoft, având în vedere în special datele provenite de la NetMarketShare, și compararea veniturilor sale pe dispozitivele Android și iOS;

–        în al treilea rând, compararea veniturilor generate de Safari pe iOS cu cele generate de Chrome și sondajul Opera.

325    Comisia susține că ansamblul de elemente la care se face referire în decizia atacată nu se referă numai la setarea implicită sau la plasarea preferențială. În plus, faptul că aceste tehnici creează o „tendință de statu‑quo” nu schimbă faptul că și preinstalarea creează o astfel de tendință. În prezenta cauză, Google s‑ar întemeia pe o definiție restrânsă a termenului „implicit”, limitată la setarea implicită a unui serviciu într‑o anumită aplicație. Or, similar celorlalți actori din sectorul respectiv, Google utilizează acești termeni și în sensul mai larg al preinstalării sau „preîncărcării” de către OEM și ORM a aplicațiilor pe dispozitivele acestora și, prin urmare, al configurării din fabrică a unui dispozitiv. Reașezate în contextul lor, elementele criticate ar privi efectiv „tendința de statu‑quo” creată prin intermediul preinstalării.

3)      Aprecierea Tribunalului

i)      Observații introductive

326    Înainte de a examina temeinicia argumentelor Google, este necesar să se prezinte două observații introductive referitoare, pe de o parte, la lipsa relevanței practice a distincției propuse între „preinstalare” și „setare implicită” și, pe de altă parte, la importanța cantitativă a condițiilor de preinstalare.

–       Lipsa relevanței practice a distincției propuse

327    Google reproșează în esență Comisiei că a făcut referire în decizia atacată la o „tendință de statu‑quo” aplicabilă condițiilor de preinstalare din ADAM pe baza unor elemente de probă care vizează mai degrabă setarea implicită.

328    În special, Google critică lipsa unei distincții sau ponderări între preinstalare și setarea implicită în ceea ce privește aspectele acoperite de fiecare dintre acestea.

329    Această abordare se bazează pe premisa că o asemenea distincție sau ponderare ar fi ușor de făcut. Prin urmare, ar fi posibil și adecvat să se facă distincția între efectele preinstalării și efectele setării implicite în cadrul nenumăratelor referiri făcute la aceste noțiuni în diferitele documente menționate în decizia atacată.

330    Cu toate acestea, reiese de la început că o asemenea diferențiere nu este ușor de făcut. Astfel, rezultă din anumite documente menționate în decizia atacată că Google însăși utilizează uneori termenul „implicit”, nu pentru a desemna în sens restrâns setarea implicită a unui serviciu în cadrul unei anumite aplicații, ci pentru a face referire, în sens mai larg, la preinstalarea sau la „preîncărcarea” aplicațiilor în etapa de configurare a dispozitivelor, înainte ca acestea să fie comercializate [a se vedea considerentul (787) punctele 2 și 3 al deciziei atacate, care se referă la e‑mailuri interne ale unui responsabil al Google]. Un asemenea amalgam între noțiunile de setare implicită și de preinstalare, care sunt asociate de asemenea unei a treia tehnici utilizate pentru a determina utilizatorii să recurgă la serviciul în cauză, și anume poziționarea privilegiată, este realizat și de alți operatori din sectorul respectiv [a se vedea în special considerentele (781) și (782) ale deciziei atacate, care se referă la declarații ale HP sau Nokia].

331    În plus, după cum s‑a afirmat în ședință, nu se contestă că preinstalarea unei aplicații conferă ca atare un avantaj în raport cu aplicațiile concurente. Cu siguranță, este preferabil ca aceasta să fie disponibilă pe dispozitiv încă de la prima utilizare, decât să nu fie prezentă pe acesta. În general, Google recunoaște în această privință că, la fel ca orice formă de promovare, preinstalarea crește probabilitatea ca utilizatorii să încerce aplicația care este preinstalată. Prin urmare, preinstalarea are cel puțin o valoare promoțională pentru Google, precum și pentru ceilalți actori din sectorul respectiv. Acest punct de vedere, prezentat în decizia atacată pe baza unor pasaje din răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile [considerentul (780) al deciziei atacate], a fost acceptat de Google în ședință.

332    În speță, trebuie să se arate de asemenea că oportunitățile promoționale conferite de condițiile de preinstalare din ADAM au inclus nu numai prevederi referitoare la preinstalarea aplicației Google Search și a browserului Chrome, ci și prevederi referitoare la poziționarea privilegiată sau la setarea implicită. Așa cum a recunoscut Google în ședință, a existat într‑adevăr un element referitor la poziționare în cadrul condițiilor de preinstalare. Prin urmare, nu este vorba, în orice ipoteză, de o simplă preinstalare.

333    Acesta este contextul în care trebuie examinată abordarea reținută în decizia atacată. Potrivit acestei abordări, Comisia consideră că, având în vedere efectele preinstalării, ale setării implicite sau ale poziționării privilegiate, precum și ale unei combinări a acestor tehnici [considerentele (779), (781) și (782) ale deciziei atacate], condițiile de preinstalare din ADAM conferă un avantaj concurențial [considerentul (785) al deciziei atacate].

334    Presupunând că acesta este cazul, elementele de probă criticate de Google în cadrul primului aspect ar putea fi, prin urmare, invocate pentru a stabili existența unei tendințe generale de permanentizare a situației, indiferent dacă acestea se referă în mod efectiv la setarea implicită, la preinstalare sau la poziționarea privilegiată. Astfel, potrivit abordării adoptate în decizia atacată, ceea ce se poate deduce în cazul preinstalării se aplică mutatis mutandis și a fortiori și în cazul setării implicite. În același mod, chiar dacă este menționată numai setarea implicită, acest lucru nu exclude faptul că se poate produce un efect analog în cazul preinstalării, în special dacă aceasta din urmă este combinată cu poziționarea privilegiată sau cu setarea implicită.

335    În consecință, nu este necesar de la bun început, pentru a stabili existența unei „tendințe de statu‑quo”, să se facă distincția exactă, astfel cum urmărește Google, între efectele setării implicite și efectele preinstalării, întrucât, așa cum sugerează decizia atacată, aceste efecte sunt similare în diferite cazuri.

–       Importanța cantitativă a condițiilor de preinstalare

336    Pe de altă parte, trebuie să se sublinieze că preinstalarea aplicației Google Search și a browserului Chrome, dublată în cazul celei dintâi de poziționarea privilegiată, iar în cazul celei de a doua de setarea implicită a aplicației Google Search, are consecințe importante pe plan cantitativ.

337    Astfel, ca urmare a condițiilor de preinstalare din ADAM, aplicația Google Search și browserul Chrome au fost preinstalate pe un număr mare de dispozitive mobile inteligente. În această privință, rezultă din decizia atacată următoarele:

–        în anul 2016, din cele 260 de milioane de telefoane inteligente vândute în Europa, 197 de milioane sau 76 % au fost dispozitive Google Android, iar Google nu contestă afirmația din decizia atacată potrivit căreia aplicația Google Search și browserul Chrome au fost preinstalate pe aproape toate aceste dispozitive [considerentul (783) al deciziei atacate];

–        în mod similar, în anul 2016, din cele 1,65 miliarde de dispozitive mobile inteligente vândute la nivel mondial, 1,33 miliarde sau 81 % erau dispozitive Google Android, dintre care 918 milioane sau 56 %, și anume aproape toate dispozitivele Google Android vândute în afara Chinei, aveau preinstalate aplicația Google Search și browserul Chrome [considerentele (784) și (901) ale deciziei atacate].

338    Cu titlu de comparație, Bing a fost setat ca serviciu de căutare generală implicit pe numai 21 de milioane de dispozitive mobile inteligente vândute la nivel mondial în anul 2016, iar Samsung a preinstalat browserul său Samsung Internet – care, de altfel, a fost setat în mod implicit pe Google Search – pe numai 336 de milioane de astfel de dispozitive [considerentele (784) și (901) ale deciziei atacate].

339    Acesta este contextul în care trebuie examinate argumentele invocate de Google, care privesc, în primul rând, anumite declarații și informații cuprinse în decizia atacată, în al doilea rând, anumite comparații făcute în cadrul acesteia și, în al treilea rând, mai specific, anumite elemente referitoare la Chrome.

ii)    Cu privire la anumite declarații și informații cuprinse în decizia atacată

340    În primul rând, Google susține că elementele de probă menționate în decizia atacată se referă mai mult la setarea implicită decât la preinstalare (elemente referitoare la ea însăși, la HP, Nokia, Amazon și Mozilla), nu fac distincția între preinstalare și setarea implicită (analiza Yandex), sau ilustrează confuzia pe care o face Comisia între avantajele setării implicite și cele ale preinstalării (acordul de preinstalare dintre Microsoft și Verizon). Cu toate acestea, un serviciu setat implicit este activat fără ca utilizatorul să fie nevoit să facă o alegere, în timp ce o aplicație preinstalată care nu este setată în mod implicit trebuie aleasă de utilizator. Prin urmare, preinstalarea neexclusivă a unei aplicații care nu este setată în mod implicit, astfel cum este prevăzută în ADAM, nu poate fi considerată similară cu setarea implicită.

–       Elemente de probă provenite de la Google

341    În ceea ce privește argumentele referitoare la elementele de probă provenite de la Google, este necesar să se arate următoarele în ceea ce privește primul pachet.

342    Primo, într‑un e‑mail intern din 14 noiembrie 2008, un director al Google își exprimă îngrijorarea cu privire la „[serviciul de căutare generală al Google], din cauza implicațiilor în materie de venituri care rezultă din faptul că acesta nu este preîncărcat (ipoteza de bază fiind aceea că preeminența [acestui serviciu] conduce la mai multe căutări, în special cu ajutorul vocii)” și își pune următoarea întrebare [considerentul 787 alineatul (1) al deciziei atacate]:

„Cum poate fi rezolvată această problemă? Am putea măcar să solicităm ca [acest serviciu] să fie preîncărcat pe Android (sau pe toate platformele), ca o condiție necesară pentru orice acord GMS?”

343    Secundo, într‑un e‑mail intern din 1 noiembrie 2010, un alt director al Google afirmă următoarele [considerentul (787) punctul 2 al deciziei atacate]:

„Preîncărcarea rămâne valoroasă pentru utilizatori și, prin urmare, pentru OEM, în pofida separării complete [cu alte cuvinte, aplicațiile Google nu sunt doar preinstalate, ci și disponibile pentru descărcare din Play Store], întrucât majoritatea utilizatorilor utilizează numai ceea ce este furnizat împreună cu dispozitivul. Oamenii rareori schimbă ceea ce este implicit [în sensul de setări implicite].”

344    Tertio, într‑un e‑mail intern din 26 aprilie 2011, același director al Google afirmă următoarele [considerentul (787) punctul 3 al deciziei atacate]:

„Avem nevoie cu adevărat de condițiile de exclusivitate? Versiunea actuală [neaplicabilă în Statele Unite] a acestor condiții conduce aproximativ la același rezultat. OEM preinstalează [setările] implicite în temeiul ADAM + stimulentelor pentru operatori sub forma împărțirii veniturilor, cu evitarea duplicării + obiectivelor privind volumul [acorduri de căutare] = o mulțime de obstacole pentru un operator care dorește să schimbe setările implicite. Aceștia ar avea nevoie de mai mulți bani pentru celălalt motor de căutare [și fie] ar trebui să convingă OEM să solicite din partea noastră (și să obțină) o derogare de la propriul ADAM pentru a autoriza preinstalarea unui alt serviciu de căutare cu preinstalarea unui alt GMS, [fie] să vândă dispozitive fără niciun GMS instalat [cerințele din ADAM]. În practică, expedierea fără niciun GMS nu se întâmplă, cu excepția unor cazuri-limită, precum (anterior) America Movil. Toate piețele dezvoltate au utilizatori care se așteaptă și solicită GMS.”

345    Quarto, în răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile, Google arată, făcând trimitere la un raport din 5 noiembrie 2016 al profesorului Carl Shapiro de la Universitatea din California, Berkeley (Statele Unite), care este anexat la comunicarea privind obiecțiunile, că „[p]reîncărcarea [Google Search și a Google Chrome] și plasarea Google Search pe ecranul de pornire este, fără îndoială, valoroasă pentru [această întreprindere]” [considerentul (788) al deciziei atacate].

346    În plus, în ceea ce privește pachetul Chrome‑Play Store și Google Search, decizia atacată menționează un e‑mail intern al Google din luna aprilie 2012, în care un director al acestei companii subliniază interesul Google de „a face Chrome obligatoriu”, în sensul că acesta ar trebui să fie disponibil pe dispozitivele distribuite de OEM [considerentul (904) al deciziei atacate].

347    Aceste documente sunt prezentate de Comisie în sprijinul afirmației sale conform căreia preinstalarea este importantă pentru Google. Google susține în această privință că, fără a contesta importanța preinstalării unei aplicații ca atare, aceste documente, în special al doilea și al treilea, care sunt documente interne referitoare la perioada încălcării, privesc mai mult setarea implicită decât preinstalarea.

348    Sub acest aspect, după cum susține Comisia, trebuie să se arate că terminologia utilizată de Google rămâne imprecisă. Într‑adevăr, se menționează „preîncărcare” sau „implicit”. Desigur, acești termeni pot fi considerați a priori ca fiind referiri la „setări implicite”, însă, având în vedere conținutul ADAM, care a prevăzut numai preinstalarea și poziționarea privilegiată, nu există nicio îndoială că acești termeni nu au în vedere setarea implicită în sensul strict la care face referire Google.

349    În consecință, având în vedere contextul contractual în care se plasează aceste documente, și anume cel al condițiilor de preinstalare definite de ADAM, trebuie să se respingă argumentele invocate de Google cu privire la necesitatea de a face distincție între preinstalare și setarea implicită și să se admită că argumentele formulate în contextul uneia dintre aceste două noțiuni se pot aplica și în contextul celeilalte.

–       Elemente de probă provenite de la întreprinderi terțe

350    Referitor la argumentele referitoare la elementele de probă provenite de la întreprinderi terțe, trebuie arătate următoarele în ceea ce privește pachetul Google Search‑Play Store.

351    Primo, decizia atacată menționează o declarație a HP [considerentul (781)]. Într‑adevăr, în răspunsul său la o solicitare de informații din 12 iunie 2013 adresată OEM, HP a arătat următoarele, ca răspuns la întrebarea 55 privind „importanța comercială a poziționării privilegiate și a setărilor implicite pentru distribuirea serviciilor mobile și a aplicațiilor pe dispozitivele mobile inteligente”:

„Poziționarea privilegiată și setările implicite oferă aplicațiilor și serviciilor situate în aceste poziții avantajul de a fi primele lucruri pe care utilizatorii le văd atunci când încep să interacționeze cu dispozitivele lor. Utilizatorii sunt mai predispuși să încerce aceste aplicații sau servicii datorită vizibilității mari a acestora și, odată ce le‑au utilizat, vor continua în general să procedeze astfel. Aceasta este o modalitate ușoară de a obține noi utilizatori și de a asigura o adeziune aproape automată la o aplicație sau un serviciu.”

352    Mai întâi, desigur, așa cum arată Google, această declarație nu se referă propriu‑zis la preinstalare. Într‑adevăr, preinstalarea a fost luată în considerare în cadrul întrebărilor 50-54 din secțiunea privind „preinstalarea serviciilor mobile și a aplicațiilor” (a se vedea în special întrebarea 54: „Preinstalarea unei anumite aplicații mobile influențează modul în care utilizatorii folosesc serviciile și aplicațiile mobile concurente?”). Întrebarea 55 deschide însă secțiunea privind „poziționarea privilegiată și setările implicite pentru serviciile mobile și pentru aplicații”.

353    Cu toate acestea, după cum ilustrează diferitele capturi de ecran ale unui dispozitiv Google Android comunicate de HP în răspunsul său la întrebarea 55, poziționarea privilegiată permite utilizatorilor acestui dispozitiv să vadă serviciile furnizate de Google în mod proeminent. Trebuie să se arate de asemenea că, pe lângă aceste capturi de ecran, HP indică, pentru a identifica aplicațiile vizate de poziționarea privilegiată, că acestea sunt „preinstalate”.

354    În plus, se constată deopotrivă, astfel cum reiese din clarificările furnizate cu privire la acest aspect ca răspuns la măsurile de organizare a procedurii, că răspunsul dat de HP la întrebarea 54 nu este de natură să repună în discuție conținutul răspunsului la întrebarea 55, care a fost luat în considerare de Comisie în decizia atacată.

355    În continuare, se constată de asemenea, având în vedere răspunsurile la măsurile de organizare a procedurii, că răspunsul la întrebarea 55 privind importanța comercială a poziționării privilegiate și a setărilor implicite este coroborat de opt din celelalte douăsprezece răspunsuri date de OEM destinatari ai solicitării de informații.

356    Rezultă din aceste răspunsuri că există un anumit consens între OEM în a considera că poziționarea privilegiată sau setarea implicită sau o combinație a acestor tehnici facilitează utilizarea aplicațiilor care beneficiază de ele. Acesta este contextul în care trebuie luată în considerare declarația HP menționată în considerentul (781) al deciziei atacate.

357    În sfârșit, în ceea ce privește conținutul celorlalte răspunsuri date de OEM destinatari ai solicitării de informații la întrebarea 54 privind preinstalarea, al căror conținut a fost comunicat Tribunalului de Comisie, nu se poate deduce din acestea același consens precum cel care reiese din răspunsurile date cu privire la poziționarea privilegiată sau la setarea implicită.

358    Într‑adevăr, din cei nouă OEM care s‑au pronunțat în mod explicit în această privință, cinci susțin că preinstalarea nu influențează modul în care utilizatorii folosesc serviciile și aplicațiile mobile. Un OEM se limitează să răspundă negativ la întrebare, în timp ce alți patru fac referire la oportunitățile oferite de descărcare. Trebuie remarcat, astfel cum susține Google, că acest ultim punct de vedere este împărtășit și de Gigaset și HMD, alți doi OEM. Ceilalți patru OEM care au trimis răspunsuri la întrebarea 54 recunosc, la rândul lor, influența pe care o poate avea preinstalarea, chiar dacă doi dintre aceștia menționează că această influență poate fi compensată de oportunitățile oferite de descărcare.

359    Cu toate acestea, contrar celor susținute de Google, această lipsă de consens în cadrul OEM cu privire la rolul preinstalării asupra comportamentului utilizatorilor nu poate fi suficientă pentru a repune în discuție afirmația făcută de Comisie în considerentul (781) al deciziei atacate. Într‑adevăr, atunci când afirmă că „motivul pentru care preinstalarea, la fel ca setarea implicită sau ca poziționarea privilegiată, poate crește în mod semnificativ și durabil utilizarea unui serviciu furnizat de o aplicație se explică prin faptul că utilizatorii care găsesc aplicații preinstalate și vizibile pe dispozitivele lor mobile inteligente sunt susceptibili să rămână la aceste aplicații”, Comisia ia în considerare declarația HP, dar și alte elemente de probă menționate în decizia atacată.

360    Aceste elemente care coroborează o asemenea afirmație, în special în ceea ce privește aplicația Google Search și, prin analogie și în consecință, browserul Chrome, provin atât de la unii OEM, inclusiv Nokia, cât și de la alți operatori, inclusiv Google, fie că aceștia sunt printre altele dezvoltatori de aplicații sau de sisteme de operare (Amazon, Yandex), un ORM (Hutchison 3G) sau furnizori de servicii de căutare (Yahoo, Qwant, Microsoft).

361    În mod similar, afirmația făcută de Comisie în considerentul (781) al deciziei atacate trebuie analizată în contextul său, și anume având în vedere atât faptul că preinstalarea aplicației Google Search și a browserului Chrome nu a fost o simplă preinstalare, ci o preinstalare însoțită de poziționarea privilegiată sau de setarea implicită a unui motor de căutare și a vizat un număr foarte mare de dispozitive Google Android (a se vedea punctul 337 de mai sus), cât și faptul că descărcarea aplicațiilor concurente a rămas redusă în practică (a se vedea punctele 549 și 550 de mai jos).

362    În plus, trebuie să se arate că intervenția BEUC în prezenta cauză, care poate fi considerată reprezentativă din punctul de vedere al utilizatorilor de servicii de căutare generală, permite nuanțarea observațiilor făcute în această privință de ADA în numele dezvoltatorilor și de CCIA în numele operatorilor din sectorul respectiv. Într‑adevăr, explicațiile furnizate de BEUC în această privință permit susținerea și coroborarea opiniei conform căreia, din punctul de vedere al utilizatorilor, preinstalarea aplicației Google Search și a browserului Chrome pe aproape toate dispozitivele Google Android comercializate în SEE tinde să confere un caracter permanent situației în ceea ce privește utilizarea serviciului general de căutare Google care este asociat acestora.

363    Rezultă din cele ce precedă că obiecțiile prezentate de Google cu privire la declarația HP și la „tendința de statu‑quo” care poate fi asociată preinstalării, la fel cum poate fi asociată și setării implicite sau al poziționării privilegiate, cu care se poate combina, nu sunt de natură să ridice îndoieli de care ar putea beneficia Google. Într‑adevăr, chiar dacă astfel de obiecțiuni par relevante a priori atunci când sunt examinate fără a se ține seama de context, acest lucru nu poate fi totuși suficient pentru a repune în discuție concluzia menționată anterior atunci când se ține seama de contextul și de datele menționate în această privință în decizia atacată, al căror conținut este amintit mai sus.

364    Secundo, decizia atacată menționează o declarație a Nokia [considerentul (782) al deciziei atacate]. Într‑adevăr, în răspunsul său la o solicitare de informații adresată dezvoltatorilor de aplicații la 29 iunie 2015, Nokia a precizat printre altele, la întrebarea 17 referitoare la „preinstalarea aplicațiilor”, în care se solicita estimarea, pentru trei aplicații populare, a venitului mediu suplimentar obținut pentru un dispozitiv atunci când aplicația respectivă era fie preinstalată pe ecranul frontal, fie preinstalată la o glisare cu degetul de ecranul frontal, în raport cu venitul mediu obținut în absența unei astfel de preinstalări, că, „atunci când un produs [era] preîncărcat în mod implicit, consumatorii [aveau] tendința de a rămâne la acest produs, în detrimentul produselor concurente, chiar dacă produsul implicit [era] inferior produselor concurente”. Nokia a precizat în această privință că răspunsul său privea „impactul aplicațiilor preinstalate în general”.

365    Reclamantele fac referire la un alt pasaj din răspunsul Nokia la această întrebare, în care această întreprindere a afirmat că, „în privința impactului aplicațiilor preinstalate în general, [era] clar că relevanța setării implicite pe dispozitivele mobile [era] semnificativă”, pentru a susține că acest răspuns confundă efectele preinstalării cu efectele setării implicite.

366    Reiese din interpretarea întregului răspuns al Nokia că aceasta ia în considerare opțiuni diferite, și anume cea a setării implicite, atunci când se face referire la Apple Maps, și cea a preinstalării, atunci când termenul „preîncărcat” este utilizat cu referire la Google Search sau YouTube. Prin urmare, această declarație trebuie luată în considerare în contextul diferitelor soluții tehnice alese pentru aplicațiile menționate, care pot fi setate în mod implicit, preinstalate sau pot face obiectul unei poziționării privilegiate.

367    Declarația Nokia este coroborată de o declarație a Yandex [considerentul (782) și nota de subsol 834 din decizia atacată]. Într‑adevăr, în răspunsul său la o solicitare de informații adresată dezvoltatorilor de aplicații la 12 iunie 2013, Yandex a arătat, ca răspuns la întrebarea 35.1, că „nivelurile de descărcare a aplicațiilor mobile care concur[au] cu aplicațiile mobile preinstalate [aveau] tendința de a fi scăzute în cazul în care serviciile preinstalate [erau] de o calitate comparabilă sau chiar semnificativ mai redusă”.

368    Tertio, decizia atacată menționează o altă declarație a Nokia [considerentul (789) punctul 1]. Într‑adevăr, în răspunsul său la o solicitare de informații adresată OEM la 12 iunie 2013, Nokia a declarat printre altele ca răspuns la întrebarea 17.2 referitoare la importanța, în calitate de criterii de cumpărare pentru utilizatori, a disponibilității și a preinstalării serviciilor mobile individuale pe dispozitivele acestora, că „preîncărcarea aplicațiilor (spre deosebire de punerea la dispoziție a aplicațiilor pentru descărcare) [juca] un rol esențial pentru dezvoltatori, întrucât faptul de a fi afișate în mod vizibil pe ecranul principal al unui telefon inteligent sau în apropierea acestuia crește[a] în mod inevitabil probabilitatea ca aplicația să fie încercată de consumatori”.

369    Reclamantele fac trimitere la alte pasaje din acest răspuns, în care Nokia a arătat de asemenea că „utilizatorii [s‑au obișnuit] să caute în magazinele de aplicații pentru a descărca aplicațiile pe care doresc să le utilizeze”, că „acest lucru redu[cea] importanța preîncărcării” și că „majoritatea consumatorilor presupun[ea] că dispozitivele inteligente [erau] dotate cu capacități complete de navigare și că [puteau] efectua cu ușurință căutări pe internet cu ajutorul dispozitivului lor inteligent”. Aceste pasaje ar contrazice afirmația potrivit căreia preinstalarea unei aplicații de căutare generală ar crea o „tendință de statu‑quo”.

370    Cu toate acestea, chiar dacă trebuie să se țină seama de pasajele menționate de reclamante, care abordează situația utilizatorilor într‑o măsură mai mare ca pasajul menționat în decizia atacată, ce privește dezvoltatorii de aplicații, trebuie luate în considerare și alte pasaje din răspunsul formulat de Nokia. Într‑adevăr, această întreprindere, pe de o parte, a precizat de asemenea că „Google însăși [era] dispusă să plătească sume importante de bani partenerilor săi de distribuție pentru încorporarea propriilor sale aplicații în mod vizibil pe dispozitive” și, în plus, a precizat, în alte părți ale răspunsul său, că a considerat că preinstalarea putea influența alegerea făcută de consumatori și utilizarea aplicațiilor.

371    În consecință, luând în considerare întregul răspuns al Nokia la solicitarea de informații a Comisiei și soluțiile tehnice la care se face referire în acest răspuns, nu se poate deduce din acestea că preinstalarea unei aplicații de căutare dedicate nu creează o „tendință de statu‑quo”.

372    Quarto, decizia atacată menționează două declarații ale Amazon [considerentul (789) punctul 2]. Astfel, în răspunsul său la o solicitare de informații adresată dezvoltatorilor de aplicații la 29 iunie 2015, Amazon a declarat, ca răspuns la întrebarea 17 privind importanța, în calitate de criteriu de cumpărare pentru utilizatori, a disponibilității și a preinstalării serviciilor mobile individuale pe dispozitivele acestora, că „faptul de a avea o aplicație preinstalată pe un dispozitiv îmbunătățe[a] semnificativ posibilitatea descoperirii acestei aplicații de către utilizatorii finali”. În mod similar, în răspunsul său la o solicitare de informații adresată dezvoltatorilor de sisteme de operare la 12 iunie 2013, Amazon a declarat, ca răspuns la întrebarea 35 privind influența pe care preinstalarea unei anumite aplicații mobile ar putea să o aibă asupra utilizării aplicațiilor concurente, că „poziționarea privilegiată a aplicațiilor preinstalate [avea] un impact semnificativ asupra utilizării acestora” și că „prezența aplicațiilor mobile preinstalate limit[a] în multe cazuri disponibilitatea utilizatorilor de a încerca aplicații mobile concurente”.

373    Reclamantele menționează o a treia declarație a Amazon, făcută în răspunsul acesteia la o solicitare de informații adresată dezvoltatorilor de aplicații la 12 iunie 2013, în care această întreprindere a indicat, ca răspuns la întrebarea 35.1, privind măsura în care utilizatorii descărcau aplicații mobile care concurau cu aplicațiile preinstalate pe dispozitivele mobile inteligente, că deținea informații despre descărcările de aplicații preinstalate numai în ceea ce privește pe cele care beneficiau de poziționare privilegiată sau care făceau obiectul unor setări implicite. Exemplele furnizate de Amazon în acest sens priveau serviciile de cartografie setate în mod implicit.

374    Și în acest caz, examinarea diferitelor declarații menționate de părțile principale, atunci când sunt plasate în context, nu repune în discuție utilizarea acestora în decizia atacată. Extrasele menționate de Comisie pot fi invocate pentru a susține că preinstalarea unei aplicații, combinată sau nu cu o poziționare privilegiată, tinde să confere un caracter permanent situației. Extrasele menționate de Google nu contrazic observațiile de mai sus.

375    Quinto, decizia atacată menționează o declarație a Hutchison 3G [considerentul (789) punctul 3]. Într‑adevăr, în răspunsul său la o cerere de informații adresată către ORM la 12 iunie 2013, Hutchison 3G a indicat, ca răspuns la întrebarea 51, următoarele:

„Este un avantaj foarte puternic de a avea o aplicație preîncărcată, spre deosebire de o tehnică de încărcare de tip «bootstrap» sau chiar de o recomandare de marketing pentru utilizarea aplicației. Precum în cazul oricărui serviciu, dacă aceasta este la îndemână, probabilitatea de a fi utilizată este mai mare.”

376    Reclamantele critică această declarație pentru motivul că societatea respectivă recunoaște, pe de altă parte, că nu dezvoltă aplicații (răspuns la solicitarea de informații din 13 august 2013).

377    Cu toate acestea, faptul că Hutchison 3G declară că nu dezvoltă aplicații nu o împiedică să aibă un punct de vedere cu privire la utilitatea preinstalării, având în vedere în special experiența acesteia, în calitate de ORM, cu privire la comportamentul utilizatorilor. Afirmația reprodusă în decizia atacată rămâne relevantă pentru a evalua efectele preinstalării din perspectiva operatorului în cauză.

378    Sexto, decizia atacată menționează o declarație a Yandex [considerentul (789) punctul 4]. Astfel, în răspunsul său la o solicitare de informații adresată dezvoltatorilor de aplicații la 12 iunie 2013, Yandex a declarat, ca răspuns la întrebarea 25.5, următoarele:

„Cel mai eficient canal de distribuție este preinstalarea efectuată de OEM. OEM preinstalează în principal serviciile care le pot genera venituri suplimentare; serviciul care generează cele mai multe venituri în această privință este serviciul nostru mobil de căutare și serviciile conexe. Prin urmare, majoritatea discuțiilor noastre cu OEM se referă în principal la preinstalarea Yandex Search.”

379    Această declarație nu este contestată de Google. Ea poate fi invocată de Comisie pentru a susține că preinstalarea unei aplicații tinde să confere un caracter permanent situației.

380    În ceea ce privește pachetul Chrome‑Play Store și Google Search, decizia atacată menționează în special o declarație a Mozilla [considerentul (905) punctul 1]. Într‑adevăr, în răspunsul său la o solicitare de informații adresată dezvoltatorilor de aplicații la 12 iunie 2013, Mozilla a declarat, ca răspuns la întrebarea 39 privind poziționarea privilegiată și setările implicite pe dispozitivele mobile inteligente, că „setarea implicită rămâne[a] cea mai puternică influență asupra utilizării aplicațiilor” și că poziționarea privilegiată se situa „[în] ierarhia importanței comerciale, între setarea implicită și preinstalare”, setarea implicită fiind situată deasupra acesteia (a se vedea răspunsul la solicitarea de informații din 22 martie 2016).

381    Potrivit reclamantelor, această declarație ar pune accentul pe setarea implicită. Totuși, rezultă din declarația respectivă că aceasta se referă și la preinstalarea unei aplicații, cu privire la care se constată de asemenea că „crește gradul de adoptare de către utilizator”, chiar dacă într‑o formă mai puțin pronunțată decât în cazul setării implicite. Luând în considerare această distincție, declarația Mozilla rămâne pertinentă.

382    Celelalte declarații menționate în decizia atacată pentru a stabili importanța preinstalării în calitate de canal de distribuție nu sunt contestate de Google.

383    În concluzie, rezultă din cele menționate anterior că diferitele elemente prezentate în decizia atacată permit într‑adevăr Comisiei, atunci când sunt coroborate, să considere că, din punctul de vedere al actorilor de pe piață, preinstalarea aplicațiilor Google Search și Chrome în condițiile prevăzute în ADAM permite „conferirea unui caracter permanent situației” și descurajarea utilizatorilor de a utiliza o aplicație concurentă.

384    Analiza intervențiilor cu privire la acest aspect susține o astfel de concluzie. Astfel, BEUC, FairSearch, Seznam și Qwant, care au intervenit în susținerea Comisiei, confirmă că, în opinia lor, „tendința de statu‑quo” asociată cu preinstalarea poate fi echivalată cu cea ocazionată de setarea implicită. La rândul lor, ADA, CCIA, HMD, Gigaset și Opera, care au intervenit în susținerea Google, nu contestă ca atare existența unei „tendințe de statu‑quo” în legătură cu preinstalarea, ci pun accentul asupra oportunităților oferite de descărcare pentru a remedia situația.

–       Analiza efectuată de Yandex

385    Decizia atacată face referire la analiza efectuată de Yandex cu privire la cotele de piață ale motorului de căutare în Rusia în mai 2015 pentru a indica faptul că, atunci când „aplicația de căutare” era preinstalată pe ecranul de pornire și acest motor de căutare era setat în mod implicit în browserul de internet mobil preinstalat, cota de piață a Yandex pe dispozitivele Android era „de trei ori mai mare” decât cota sa de piață în absența preinstalării [considerentul (789) punctul 5 tabelul 18 și considerentul (798) punctul 4 ale deciziei atacate].

386    Google critică această apreciere pentru motivul că nu face distincție între preinstalare și setarea implicită, dat fiind că motorul de căutare Yandex este „setat în mod implicit în browserul de internet mobil preinstalat”, iar efectele preinstalării depind de această configurare implicită (a se vedea Econometric Data Report). Această analiză ar conține de asemenea mai multe erori metodologice.

387    Cu toate acestea, așa cum susține Comisia, o astfel de distincție nu este necesară pentru a aprecia întinderea aprecierii prezentate în decizia atacată. Într‑adevăr, aceasta se limitează să constate, având în vedere diferitele scenarii examinate în analiza efectuată de Yandex, că, în cazul preinstalării și al setării implicite (coloanele 4 și 5 din tabelul 18 din decizia atacată), cota de piață a acestui motor de căutare este „de trei ori mai mare” decât cota de piață constatată în lipsa preinstalării (coloana 1 din tabelul menționat). Datele prezentate în acest tabel arată de asemenea că cota de piață a Yandex este mai mare atunci când motorul său de căutare este preinstalat sub forma unei „widget” de căutare pe al doilea ecran (coloana 3 din tabelul respectiv) decât în situația în care nu există preinstalare.

388    Prin urmare, analiza efectuată de Yandex și rezultatele acesteia conținute în tabelul 18 din decizia atacată pot fi invocate pentru a susține că preinstalarea unei aplicații, indiferent dacă este sau nu combinată cu setarea implicită sau cu poziționarea privilegiată, permite obținerea unor rezultate mai bune.

389    Faptul că analiza efectuată de Yandex se referă numai la o singură întreprindere și la o singură lună sau că aceasta conține ceea ce Google consideră a fi erori metodologice nu o lipsește de pertinență, în măsura în care această analiză este invocată de Comisie numai pentru a confirma alte elemente de probă referitoare la importanța preinstalării în calitate de canal de distribuție și la „tendința de statu‑quo” pe care aceasta o implică.

390    În plus, trebuie să se arate sub acest aspect că declarațiile făcute de Yahoo și Qwant, care indică în esență că preinstalarea este de natură să îmbunătățească rezultatele serviciilor de căutare care fac obiectul acesteia [considerentul (789) punctele 6 și 7 al deciziei atacate], nu sunt contestate de Google.

–       Acordul dintre Microsoft și Verizon

391    Decizia atacată se referă și la un acord încheiat între Microsoft și Verizon în anul 2008, în temeiul căruia serviciul de căutare generală al Microsoft, Bing, a fost preinstalat în anii 2010 și 2011, alături de Google Search, pe șase modele de dispozitive Google Android, traficul generat de acest acord reprezentând între 15 % și 25 % din volumul total al solicitărilor de căutare generală efectuate pe Bing în Statele Unite în acea perioadă. Cota de piață a Bing în Statele Unite pe parcursul perioadei respective ar fi crescut de la aproape 0 la aproximativ 1,5 % [considerentul (789) punctul 8 și considerentul (798) punctul 3 ale deciziei atacate].

392    Google susține că aceste constatări ilustrează confuzia făcută între avantajele setării implicite și cele ale preinstalării. Într‑adevăr, Microsoft ar fi explicat că acordul respectiv i‑a permis să obțină „setarea de căutare implicită pentru Bing”, dispozitivele mobile fiind „livrate cu Bing [setat] în mod implicit pe toate punctele de intrare”. De altfel, creșterea menționată nu ar fi nici „semnificativă”, nici „durabilă” și nu ar putea fi atribuită preinstalării, ci numai setării implicite.

393    Examinarea răspunsului Microsoft la întrebarea 10.1 din solicitarea de informații adresată furnizorilor de servicii de căutare generală la 20 noiembrie 2015 permite într‑adevăr să se constate că, dintre cele șase dispozitive menționate în cadrul acestuia, unul avea Bing setat în mod implicit pe toate punctele de acces, iar celelalte cinci aveau, pe lângă serviciul Bing setat în mod implicit, și aplicația Google Voice Search cu o pictogramă pe ecranul de pornire. Astfel, Google susține în mod corect că rezultatele obținute de Microsoft ca urmare a acestei înțelegeri cu Verizon se explică prin setarea implicită, iar nu prin preinstalarea pe dispozitivele Google Android.

394    Cu toate acestea, deși acest acord nu poate fi invocat pentru a susține importanța preinstalării, acesta nu neagă totuși importanța preinstalării pentru motivele menționate de Comisie în decizia atacată, în considerarea diferitelor elemente de probă examinate mai sus.

iii) Cu privire la anumite comparații efectuate în decizia atacată

395    În al doilea rând, Google critică anumite comparații efectuate în decizia atacată.

–       Studiul FairSearch

396    În primul rând, decizia atacată se referă la studiul realizat pentru FairSearch în anul 2017 de profesorul Marco Iansiti de la Universitatea Harvard (Statele Unite) (denumit în continuare „studiul FairSearch”) pentru a constata că utilizarea fiecărei aplicații din ansamblul GMS, inclusiv a aplicației Google Search, este semnificativ mai mare pe dispozitivele Google Android, pe care aceste aplicații sunt preinstalate, decât pe dispozitivele iOS, unde utilizatorii trebuie să descarce aceste aplicații. Această constatare este făcută în considerarea datelor furnizate de Microsoft cu privire la utilizarea lunară a acestor aplicații în Regatul Unit în februarie 2016. Astfel, 17 % dintre utilizatorii unui dispozitiv iOS au utilizat aplicația Google Search descărcată, în timp ce 76 % dintre utilizatorii unui dispozitiv Android au utilizat aplicația Google Search preinstalată [considerentele (791) și (792) tabelul 10 și graficul 19, precum și considerentul (799) punctul 1 ale deciziei atacate].

397    Google susține că comparațiile efectuate în studiul FairSearch contrazic afirmația privind o „tendință de statu‑quo”, întrucât acestea arată că procentele sale ar fi similare pentru utilizarea funcțiilor de căutare pe Android, unde se aplică ADAM, și pe iOS, unde nu se aplică ADAM. Pentru a susține o astfel de afirmație, Google se referă, de fapt, la alte date decât cele cuprinse în studiul FairSearch. În special, Google subliniază că studiul FairSearch privește numai utilizarea aplicației Google Search, iar nu utilizarea serviciului Google Search în ansamblul său, care ar constitui totuși piața relevantă potrivit deciziei atacate [a se vedea considerentul (323)], sau căutările efectuate prin intermediul browserului. Or, dacă se ia în considerare accesul prin intermediul browserului, „raza de acțiune” a Google Search pe Android și pe iOS nu ar fi semnificativ diferită [a se vedea considerentul (515) punctul 3 și nota de subsol 857 din decizia atacată]. În acest context general, o comparație a utilizării pe Android și pe iOS nu ar confirma, prin urmare, o „tendință de statu‑quo” care decurge din preinstalare, ci ar sublinia mai degrabă importanța accesului la internet prin intermediul unui browser.

398    Cu toate acestea, contrar celor susținute de Google, constatarea efectuată de Comisie în decizia atacată în considerarea rezultatelor studiului FairSearch își păstrează pertinența în cadrul examinării primului pachet. Într‑adevăr, acest studiu ia în considerare numai solicitările efectuate prin intermediul aplicației Google Search, iar nu cele efectuate prin intermediul altor puncte de acces pentru căutare, precum browserele de internet mobil [a se vedea considerentul (799) punctul 1 al deciziei atacate], care intră sub incidența aprecierii efectuate pentru al doilea pachet.

399    În plus, așa cum susține Comisia, faptul că utilizarea Google Search, iar nu a aplicației Google Search, se dovedește similară pe dispozitivele Android și iOS, se explică prin faptul că, deși Apple nu preinstalează o aplicație de căutare generală pe dispozitivele iOS, ea stabilește Google Search ca serviciu de căutare generală implicit pe browserul Safari [a se vedea în special considerentul (799) punctul 2 al deciziei atacate].

400    În consecință, având în vedere particularitățile menționate anterior, nu există niciun motiv pentru a se considera că examinarea comparațiilor efectuate în cadrul studiului FairSearch contrazice utilizarea acestora în decizia atacată cu privire la existența unei „tendințe de statu‑quo”.

–       Datele furnizate de Microsoft și datele NetMarketShare

401    Secundo, decizia atacată face referire la datele furnizate de Microsoft ca răspuns la întrebarea 13 dintr‑o solicitare de informații din 10 aprilie 2017, care compară solicitările de căutare generală efectuate pe dispozitive Google Android pe care Google Search este preinstalat și cele efectuate pe dispozitive Windows Mobile pe care Bing este setat în mod implicit, în Franța, Germania, Italia, Spania și Regatul Unit, în perioada 2014-2017. Potrivit acestor date, Google Search reprezintă între [10-20] % și [40-50] % din cererile de căutare generală pe dispozitivele Windows Mobile și [90-100] % din cererile de căutare generală pe dispozitivele Google Android [a se vedea considerentul (793) și tabelul 11 din decizia atacată].

402    Google susține că lipsa unei distincții între efectele setării implicite și, respectiv, ale preinstalării subminează relevanța acestor date, întrucât Google Search nu a fost preinstalat pe dispozitivele Windows Mobile pe care Bing este „setat ca serviciu de căutare generală implicit” [a se vedea considerentele (793) și (840) ale deciziei atacate], și că această setare implicită nu ar putea fi, în general, modificată, spre deosebire de setările de căutare implicite de pe dispozitivele Android. Prin urmare, setarea implicită ar putea reprezenta o parte considerabilă sau întreaga diferență menționată în decizia atacată. Mai degrabă, preferința utilizatorilor pentru Google Search este cea care ar explica numărul redus de descărcări ale aplicațiilor concurente de căutare generală (aproximativ 95 % dintre utilizatorii din Marea Britanie, Franța și Germania preferă Google, conform datelor prezentate de Google la sfârșitul anului 2016). În comparație, datele NetMarketShare arată că diferența în privința cotelor solicitărilor de căutare ale Google între dispozitivele Android și Windows Mobile este mai mică, cu o diferență reală de numai 1 % (Data On Operating System Market Share: Mobile OS, Europe, 2015). În decizia atacată s‑ar deplânge faptul că Google nu a furnizat datele cantitative care stau la baza acestor statistici [considerentul (799) punctul 3], dar pe care Comisia le‑ar fi putut obține la cerere.

403    Cu toate acestea, chiar presupunând că o parte din diferența între cotele solicitărilor de căutare pe dispozitivele Android și Windows Mobile poate fi mai degrabă „atribuită setării implicite pe browserul preinstalat” decât preinstalării, datele furnizate de Microsoft rămân pertinente. Într‑adevăr, aceste date reflectă pur și simplu diferențele dintre dispozitivele echipate cu SO Android cu ansamblul GMS și cele echipate cu SO Windows Mobile: primele dispun de aplicația preinstalată a serviciului de căutare Google Search, iar cele din urmă de serviciul de căutare Bing setat în mod implicit.

404    În ceea ce privește datele NetMarketShare furnizate de Google și menționate pentru a arăta că diferența dintre cotele sale de solicitări de căutare pe dispozitivele Android și Windows Mobile este mică și echivalentă cu 1 %, trebuie să se arate mai întâi că acestea rămân succinte. Ele sunt prezentate sub forma unui grafic și a unui tabel lipsite de explicații. În special, astfel cum arată Comisia în considerentul (799) punctul 3 al deciziei atacate, în lipsa informațiilor privind datele de care s‑a ținut seama pentru a determina ce dispozitive au fost luate în considerare pentru a evalua cotele solicitărilor de căutare pe dispozitive echipate cu SO Windows Mobile, este dificil să se aprecieze întinderea reală a datelor menționate în coloana „Windows Phone”. În mod similar, astfel cum a arătat și Comisia în considerentul (799) punctul 3 al deciziei atacate, datele NetMarketShare sunt contrazise de alte date furnizate de Microsoft și de Google în cursul procedurii administrative, care coroborează afirmația făcută în decizia atacată potrivit căreia cota Google în cadrul căutărilor generale efectuate pe dispozitivele Android, în care aplicația Google Search este preinstalată, este mult mai mare decât pe dispozitivele Windows Mobile, în care această aplicație nu este preinstalată.

–       Comparație între veniturile obținute de Google de pe dispozitivele Android și iOS

405    Tertio, decizia atacată face referire la o comparație a veniturilor la nivel mondial ale Google obținute de pe dispozitivele Android și iOS [considerentul (794) și tabelul 12] pentru anii 2014-2016, realizată cu ajutorul datelor furnizate de Google, din care reiese că aceasta obține venituri semnificativ mai mari din utilizarea aplicației sale de căutare generală Google Search pe Android decât pe iOS (+71 % în anul 2014, +134 % în anul 2015 și +193 % în anul 2016), în timp ce veniturile totale obținute pentru căutare au fost la un nivel similar între Android și iOS (+3 % în anul 2014, +22 % în anul 2015 și +28 % în anul 2016).

406    Google susține că neluarea în considerare a solicitărilor de căutare efectuate de pe un browser împiedică efectuarea acestei comparații. În cazul în care asemenea solicitări ar fi luate în considerare, tabelul 12 din decizia atacată ar arăta că veniturile totale ale Google provenite din solicitări efectuate pe iOS au fost mai mari decât cele obținute de pe Android, chiar dacă aplicația Google Search nu este preinstalată pe iPhone‑uri. În plus, Apple nu ar pune la dispoziție browserul Safari pe Android. Prin urmare, cota de piață a Chrome ar fi inevitabil mai mică pe iOS.

407    Cu toate acestea, așa cum arată Comisia, datele furnizate de Google arată că veniturile generate de aplicația Google Search sunt mai mari pe dispozitivele GMS, în care aplicația Google Search este preinstalată, decât pe dispozitivele iOS, în care nu este preinstalată nicio aplicație de căutare generală, inclusiv Google Search. Întrucât această parte a deciziei se concentrează asupra primului pachet, nu este necesar să se includă aici veniturile provenite din punerea în aplicare a celui de al doilea pachet. În sens mai larg, datele respective compară și în acest caz situații în care serviciul de căutare generală în cauză, și anume Google Search, beneficiază fie de preinstalarea aplicației Google Search pe Google Android, fie de setarea implicită a Google Search pe browserul Safari.

408    Prin urmare, trebuie respinsă critica formulată de Google cu privire la comparația între veniturile sale provenite de pe dispozitivele Android și cele provenite de pe dispozitivele iOS, efectuată în decizia atacată.

iv)    Cu privire la anumite elemente referitoare la Chrome

409    În al treilea rând, Google susține că observația potrivit căreia Safari generează venituri mai mari pe iOS decât cele obținute de Chrome [considerentul (907) al deciziei atacate] confundă deopotrivă preinstalarea și setarea implicită și că sondajul Opera [a se vedea considerentul (905) punctul 3 al deciziei atacate] nu stabilește existența unor efecte restrictive.

–       Comparație între veniturile obținute de Google prin intermediul Safari și prin intermediul Chrome

410    Primo, decizia atacată face referire la o comparație între veniturile la nivel mondial ale Google pentru căutările efectuate prin intermediul Safari, care este preinstalat pe dispozitivele iOS, și prin intermediul Chrome, care nu este preinstalat pe aceste dispozitive. Comparația respectivă, efectuată cu ajutorul datelor furnizate de Google, arată că aceasta obține mai multe venituri prin intermediul Safari decât prin intermediul Chrome pe dispozitivele iOS (+ 2 457 % în anul 2014, + 1 988 % în anul 2015 și + 1 883 % în anul 2016) [considerentul (907) și tabelul 16 din decizia atacată]. Pentru anul 2016, în raport cu cele 258 de milioane de preinstalări ale browserului Safari, descărcările browserului Chrome pe dispozitive iOS au reprezentat numai 40 de milioane de cazuri [considerentul (912) punctul 2 al deciziei atacate].

411    Google susține că această observație, potrivit căreia Safari ar genera venituri mai mari pe iOS decât Chrome pe aceleași dispozitive [considerentul (907) al deciziei atacate], face o confuzie între preinstalare și setarea implicită. Într‑adevăr, potrivit Google, Apple ar stabili propriul browser Safari ca browser implicit pe toate dispozitivele iOS, aspect pe care decizia atacată nu l‑ar lua în considerare. Ar fi imposibil să se izoleze în mod corespunzător efectele preinstalării, având în vedere dovezile privind o combinație a preinstalării, a poziționării premium și a setării implicite.

412    Cu toate acestea, o asemenea observație nu lipsește de pertinență comparația dintre veniturile pe care Google le obține de pe dispozitivele iOS în urma solicitărilor de căutare prin intermediul Safari și prin intermediul Google Chrome. Astfel, această comparație a fost efectuată luând în considerare particularitățile acestor browsere pe dispozitivele iOS: primul fiind singurul preinstalat, în timp ce al doilea trebuie descărcat. În plus, utilizatorii descarcă Google Chrome numai pe un procent mic de dispozitive iOS (15 % în anul 2016) [considerentul (912) punctul 2 al deciziei atacate].

413    Prin urmare, trebuie respinsă critica formulată de Google în ceea ce privește comparația efectuată în decizia atacată între veniturile sale generate prin intermediul Safari și prin intermediul Chrome.

–       Sondajul Opera

414    Secundo, decizia atacată face referire la un sondaj efectuat de Opera [a se vedea considerentul (905) punctul 3], care indică, pe de o parte, că în anul 2013, 72 % dintre cei 1 500 de respondenți din Germania, Polonia și Regatul Unit au utilizat browserul preinstalat pe dispozitivele lor mobile inteligente și, pe de altă parte, că 16 % dintre acești respondenți nu au luat în considerare factori precum calitatea, ușurința utilizării, viteza, securitatea sau alte caracteristici, ci au continuat să utilizeze browserul pentru simplul fapt că acesta era preinstalat.

415    Google amintește că întrebarea adresată pentru acest sondaj a fost următoarea: „Ce factori ați luat în considerare atunci când ați ales browserul pe care îl folosiți cel mai des/în mod regulat?”. Decizia atacată se întemeiază pe utilizatorii care au selectat răspunsul potrivit căruia „folose[au] pur și simplu browserul care a fost furnizat împreună cu telefonul [lor] mobil” pentru a‑și susține afirmațiile. Această opțiune nu face distincție între utilizatorii care au ales un browser în funcție de faptul că acesta era preinstalat sau era setat ca implicit. Or, mai multe răspunsuri au adăugat drept comentariu că a fost utilizat „browserul implicit al telefonului”. În plus, după cum arată datele sondajului furnizate de Opera (răspunsul la solicitarea de informații din 15 decembrie 2015), numai 70 de participanți din 500 (14 %) au ales de fapt opțiunea menționată în decizia atacată. În realitate, numărul ar putea fi chiar mai mic: 18 utilizatori din acești 70 par să se refere la dispozitive iOS, iar nu la dispozitive Android, declarând că utilizau Safari ca browser, acesta nefiind disponibil pe Android. Restul de 86 % dintre respondenți au menționat factori precum viteza, ușurința utilizării, securitatea, consumul de date și alți factori legați de calitate. De asemenea, ar fi greșit să se considere că exista numai un singur browser „furnizat împreună” cu telefonul, în condițiile în care, de fapt, OEM preinstalează de obicei două sau mai multe browsere.

416    Cu toate acestea, astfel cum susține Comisia, chiar dacă sondajul Opera nu izolează efectul preinstalării de cel al setării implicite, cel puțin o parte dintre motivele pentru care respondenții au utilizat browserul de internet „furnizat cu dispozitivul mobil” s‑ar datora faptului că OEM preinstalează browserul respectiv. Acest sondaj identifică browserul de internet mobil pe care utilizatorii îl folosesc „cel mai des” pentru a efectua căutări pe internet pe dispozitivele lor. Luând în considerare cele trei țări din SEE (Germania, Regatul Unit și Polonia) incluse în eșantionul de 1 500 de utilizatori, pe de o parte, 853 de utilizatori (57 %) au menționat Chrome sau Safari ca fiind browserul pe care îl folosesc cel mai des – acestea sunt browserele preinstalate pe toate dispozitivele GMS și, respectiv, iOS – și, pe de altă parte, 232 de utilizatori (15 %) au răspuns că folosesc cel mai des browserele setate în mod implicit (și anume Chrome pe dispozitivele GMS și Safari pe dispozitivele iOS).

417    Prin urmare, trebuie respinsă critica formulată de Google cu privire la trimiterile făcute în decizia atacată la rezultatele sondajului Opera.

418    În concluzie, diferitele argumente invocate de Google pentru a combate avantajul conferit de preinstalarea aplicațiilor Google Search și Chrome pe dispozitivele Google Android nu permit repunerea în discuție, în această privință, a concluziilor desprinse de Comisie din diferitele elemente prezentate în decizia atacată.

b)      Posibilitatea ca OEM să preinstaleze sau să seteze în mod implicit servicii de căutare generală concurente

1)      Decizia atacată

419    Decizia atacată consideră că avantajul concurențial conferit de condițiile de preinstalare din ADAM nu poate fi compensat de furnizorii concurenți de servicii de căutare generală prin intermediul altor acorduri de preinstalare, pentru următoarele motive [considerentul (833) al deciziei atacate]:

–        OEM nu ar dori în general să instaleze o altă aplicație de căutare generală; acest lucru s‑ar datora veniturilor suplimentare relativ scăzute care ar rezulta din adăugarea unei asemenea aplicații, costurilor de negociere a unor astfel de acorduri și riscului de duplicare a aplicațiilor, care ar putea afecta negativ experiența utilizatorului sau ar putea cauza probleme de spațiul de stocare; același lucru ar fi valabil, mutatis mutandis, în privința browserelor [considerentele (824)-(829), (933) și (934) ale deciziei atacate];

–        ADAM ar împiedica OEM și ORM să preinstaleze în mod exclusiv o altă aplicație de căutare generală pe dispozitivele Google Android [considerentele (830)-(832) ale deciziei atacate]; în plus, chiar dacă un browser concurent al Chrome ar putea fi preinstalat, acesta nu ar putea fi setat în mod implicit [considerentul (935) al deciziei atacate];

–        AIV încheiate cu OEM și ORM, care au avut ca rezultat preinstalarea exclusivă a aplicației Google Search pe [50-60 %] până la [80-90 %] din toate dispozitivele Google Android din SEE, ar împiedica de asemenea concurenții Google să preinstaleze pe aceste dispozitive o altă aplicație pentru servicii de căutare generală pe lângă cea proprie [a se vedea considerentul (833) al deciziei atacate];

–        numărul de preinstalări ale browserelor concurente pe dispozitivele Google Android ar fi semnificativ mai mic decât numărul de preinstalări ale Google Chrome [considerentul (936) și tabelul 19 din decizia atacată].

420    Astfel, Bing, principalul concurent al Google Search, nu ar fi putut să fie preinstalat pe dispozitivele Google Android între anii 2011 și 2016, cu excepția unui singur model de dispozitiv comercializat în Statele Unite începând cu anul 2011 [considerentul (834) și considerentul (789) punctul 8 ale deciziei atacate].

2)      Sinteza argumentelor părților

421    Google susține că condițiile de preinstalare din ADAM nu au împiedicat OEM să furnizeze aceeași preinstalare pentru serviciile de căutare și browserele concurente pe toate dispozitivele lor Android ca cea acordată în cazul Google Search și Chrome. Ar fi fost chiar posibil să se asigure oportunități promoționale mai mari decât cea a produselor Google, în condițiile în care OEM puteau seta un alt browser decât Chrome ca browser implicit și serviciile de căutare generală concurente ca servicii implicite în cadrul acestor browsere preinstalate. În plus, în cazul în care Google Search ar fi fost setat în mod implicit în Chrome în cadrul barei URL, utilizatorii ar fi putut să schimbe oricând acest serviciu de căutare prin configurarea serviciului unui concurent. Prin urmare, practicile în cauză nu ar fi putut restrânge concurența.

422    Astfel, afirmația potrivit căreia OEM și ORM nu ar dori aplicații concurente pe dispozitivele Android este contrazisă de practicile acestora, fie că este vorba despre servicii de căutare generală, de browsere sau de alte tipuri de aplicații. În mod similar, raționamentul privind AIV ar contrazice afirmația potrivit căreia OEM și ORM nu ar avea niciun interes să preinstaleze aplicații de căutare și de navigare alături de aplicațiile Google [a se vedea considerentele (824)-(829), (933) și (934), în comparație cu considerentul (1208) punctul 1 și cu considerentele (1213), (1214), (1219) și (1220) ale deciziei atacate]. În plus, niciunul dintre cele patru motive invocate pentru a susține că OEM nu au dorit să preinstaleze aplicații concurente alături de aplicațiile Google, și anume barierele legate de „experiența utilizatorului”, problemele privind spațiul de stocare, costurile tranzacțiilor și lipsa avantajelor financiare legate de preinstalare, nu ar fi susținut de dovezi suficiente.

423    Comisia susține că concurenții nu pot compensa prin acorduri de preinstalare avantajul concurențial semnificativ pe care Google și‑l asigură datorită preinstalării aplicației Google Search și a Google Chrome practic pe toate dispozitivele Google Android vândute în SEE.

3)      Aprecierea Tribunalului

i)      Observații introductive

424    Cu titlu introductiv, trebuie să se arate că Google susține în esență în cadrul acestei critici că condițiile de preinstalare din ADAM nu au împiedicat OEM să preinstaleze servicii de căutare generală și browsere concurente pe dispozitivele Google Android vândute în SEE în același mod în care au fost preinstalate Google Search și Chrome.

425    Or, Comisia nu contestă în decizia atacată că ADAM permite OEM să preinstaleze aplicații concurente cu Google Search și Chrome. Prin urmare, concurenții Google puteau, în principiu, să ofere OEM aceleași condiții de preinstalare ca cele prevăzute de ADAM pentru propriile aplicații. Instalarea în comun era posibilă în conformitate cu ADAM.

426    Mai degrabă, în decizia atacată se afirmă, pe de o parte, că ADAM „împiedică” OEM să preinstaleze în mod exclusiv asemenea aplicații în locul Google Search și al Chrome [considerentul (832) al deciziei atacate] și, pe de altă parte, că AIV impun OEM și ORM să preinstaleze în mod exclusiv aplicația Google Search pentru partea acoperită de aceste acorduri, și anume, de‑a lungul timpului, între [80-90 %] și [50-60 %] din dispozitivele Google Android vândute în SEE [considerentul (833) al deciziei atacate], care include AIV bazate pe portofoliu, precum și AIV bazate pe dispozitive, astfel cum a confirmat Comisia ca răspuns la măsurile de organizare a procedurii.

427    În acest context, ținând seama de cotele de piață și de evoluția acestora începând din anul 2011, pentru Google Search, și din anul 2012, pentru Chrome, până la adoptarea deciziei atacate, dezbaterea privind posibilitățile oferite concurenților de a compensa avantajul concurențial acordat prin condițiile de preinstalare din ADAM rămâne în principal teoretică. Astfel, în practică, furnizorii de aplicații concurente nu au fost în măsură să compenseze prin acorduri de preinstalare avantajul concurențial pe care Google și l‑a asigurat prin preinstalarea Google Search și a Chrome practic pe toate dispozitivele Google Android vândute în SEE. Astfel cum se arată în decizia atacată, preinstalarea aplicațiilor de căutare generală și a browserelor concurente nu este comparabilă, din punctul de vedere al razei de acțiune, cu preinstalarea aplicației Google Search și a Google Chrome [a se vedea considerentul (940) al deciziei atacate în ceea ce privește browserele].

428    În această privință, trebuie făcută o distincție între ipotezele teoretice privind concurența și realitatea practică, în care alternativele concurențiale la care face referire Google par să aibă puțină credibilitate sau să fie lipsite de un impact real din cauza „tendinței de statu‑quo” pe care o implică condițiile de preinstalare din ADAM și a efectelor combinate ale acestor condiții și ale celorlalte acorduri contractuale ale Google, printre care AIV.

429    În acest context trebuie examinată argumentația prezentată de Google potrivit căreia, în pofida condițiilor de preinstalare din ADAM, OEM au rămas liberi să ofere aceleași condiții de preinstalare pentru serviciile de căutare generală și browserele concurente pe dispozitivele Google Android vândute în SEE ca cele acordate în beneficiul Google Search și Chrome. Această argumentație ia în considerare, mai întâi, preinstalarea aplicațiilor concurente, în continuare, presupusa contradicție între raționamentul privind AIV și afirmația potrivit căreia preinstalarea aplicațiilor concurente nu ar fi atractivă și, în sfârșit, interesul OEM de a preinstala aplicații concurente.

ii)    Cu privire la preinstalarea aplicațiilor concurente

430    În primul rând, trebuie să se arate că argumentația Google în această privință se concentrează mai mult pe situația browserelor decât pe cea a aplicațiilor pentru servicii de căutare generală. Această argumentație ia în considerare mai întâi aplicația Google Search și aplicațiile concurente, în continuare, browserul Chrome și concurenții săi și, în sfârșit, celelalte aplicații.

–       Cu privire la aplicația Google Search și la concurenții acesteia

431    În ceea ce privește aplicațiile pentru servicii de căutare generală, Google contestă numai referirea făcută la Bing, care, între anii 2011 și 2016, nu putea fi preinstalat decât pe un singur model de dispozitiv Google Android comercializat în Statele Unite în anul 2011 [a se vedea considerentul (834) și considerentul (789) punctul 8 ale deciziei atacate].

432    Potrivit Google, faptul că Bing nu a putut fi preinstalat pe dispozitivele Google Android vândute în SEE nu s-ar explica prin condițiile de preinstalare din ADAM, ci mai degrabă prin lipsa unei programări localizate a Bing pentru majoritatea țărilor din SEE.

433    Cu toate acestea, trebuie să se arate, așa cum procedează și Comisia, că doar în cazuri foarte rare concurenți ai Google au reușit să preinstaleze aplicația lor de căutare generală pe dispozitive, în plus față de aplicația Google Search. În orice caz, acest lucru a afectat numai o parte limitată a dispozitivelor OEM în cauză, în special în SEE.

434    Astfel, numai două cazuri de „preinstalare” a unei aplicații concurente de căutare generală sunt menționate în decizia atacată, iar acestea au fost cazuri în care OEM nu avea sau nu mai avea un AIV cu Google [considerentul (1219) al deciziei atacate]:

–        un acord de împărțire a veniturilor între Microsoft și ZTE, încheiat în februarie 2017, pentru vânzarea anumitor dispozitive Google Android la nivel mondial, inclusiv în SEE, cu Bing setat în mod implicit pe browserul ZTE, precum și pentru vânzarea anumitor cantități de dispozitive Google Android cu aplicația de căutare generală Bing preinstalată pe aceste dispozitive [considerentul (1219) punctul 1 al deciziei atacate];

–        un acord de împărțire a veniturilor încheiat între Yandex și doi OEM pentru vânzarea de dispozitive Google Android la nivel mondial, inclusiv a unui număr mic de dispozitive în SEE, în care erau preinstalate „widget”-ul serviciului de căutare generală Yandex și link‑uri către pagina principală a Yandex în browserul implicit [considerentul (1219) punctul 2 din decizia atacată].

435    În plus, motivul invocat de Google cu privire la Bing nu constituie o explicație plauzibilă pentru incapacitatea Microsoft de a convinge OEM să preinstaleze această aplicație pe dispozitivele Google Android. Într‑adevăr, lipsa programării localizate nu a vizat toate țările din SEE și chiar și în țările în care această aplicație permitea localizarea, precum Marea Britanie sau Germania, OEM nu au preinstalat aplicația Bing. În mod similar, OEM nu au preinstalat aplicația Seznam pe dispozitivele lor din Republica Cehă, în pofida faptului că algoritmii de căutare generală ai acestei aplicații au fost construiți pe baza limbii cehe [a se vedea considerentul (682) și considerentul (814) punctul 4 ale deciziei atacate].

436    Rezultă din cele ce precedă că, în mod contrar celor afirmate de Google, furnizorii de servicii de căutare generală care concurează cu Google Search nu au fost în măsură să compenseze avantajul concurențial conferit de condițiile de preinstalare din ADAM.

–       Cu privire la browserul Chrome și la concurenții acestuia

437    În ceea ce privește browserele, Google indică diverse elemente pentru a susține că cerințele de preinstalare din ADAM nu au împiedicat OEM să ofere browserelor concurente aceleași cerințe de preinstalare ca cele acordate pentru Google Search și Chrome:

–        în decizia atacată se arată că între anii 2013 și 2016 au fost preinstalate browsere concurente alături de Chrome pe aproape 60 % din dispozitivele Android [considerentul (936) și tabelul 19]; prin urmare, numărul acestor preinstalări ale unor browsere concurente nu ar fi „semnificativ mai mic decât numărul de preinstalări ale Google Chrome pe dispozitivele Google Android”;

–        un al doilea browser preinstalat ar putea genera o proporție mai mare de venituri din căutări decât aplicația Google Search sau Chrome, care ar fi preinstalate potrivit ADAM; acest lucru rezultă din următoarele elemente de probă: Samsung, care a început în anul 2016 să preinstaleze propriul browser pe dispozitivele sale, conferindu‑i o poziționare mai bună decât Chrome, acest browser reprezentând 38,4 % din veniturile obținute de Google Search în SEE pe dispozitivele Samsung Galaxy S6, depășind aplicația Google Search (38,1 %) și Chrome (23,3 %) [considerentul (949) al deciziei atacate], Huawei, care a indicat în anul 2015 că „browserul Huawei [era] preîncărcat pe toate telefoanele inteligente Huawei de pe piața SEE ca browser implicit al sistemului” (Huawei, 14 decembrie 2015), și HTC, care a indicat în anul 2015 că browserul său, HTC Internet era preinstalat pe dispozitivele sale și că nu a existat „niciun efect semnificativ” în urma adăugării browserului Chrome la ansamblul GMS în anul 2012, întrucât HTC și‑a preinstalat propriul browser de internet pe majoritatea dispozitivelor sale (HTC, 13 noiembrie 2015).

438    Contrar celor sugerate de Comisie, argumentația Google și diferitele elemente care o susțin nu pot fi respinse în mod automat.

439    Astfel, argumentația expusă de Google permite să se arate a priori, așa cum reiese din elementele factuale prezentate în decizia atacată (a se vedea tabelul 19, care indică rate de preinstalare paralelă de 40-60 % la nivel mondial în perioada 2013-2016), că, în ceea ce privește browserele, situația concurențială este mai animată decât în ceea ce privește aplicațiile pentru servicii de căutare generală. Alte browsere decât Chrome pot fi și sunt adesea preinstalate pe dispozitivele Google Android.

440    Cazul browserului Opera oferă o bună ilustrare. Potrivit Opera, care intervine în susținerea Google, o bună parte dintre utilizatorii săi provin din acordurile de preinstalare încheiate cu OEM (Samsung, Huawei, OPPO și Tecno) în ceea ce privește dispozitivele Google Android. În această privință, Comisia arată că aceste acorduri au vizat mai puțin de 5 % din dispozitivele Google Android vândute în SEE [considerentul (940) al deciziei atacate], întrucât aceste dispozitive au fost vândute în principal în Africa (acordurile Opera cu Samsung și Tecno).

441    Acest exemplu arată că acordurile de preinstalare în comun a browserelor puteau exista pe perioada încălcării, în orice caz într‑o măsură mai mare decât acordurile de preinstalare a unei aplicații pentru servicii de căutare generală. Cu toate acestea, trebuie analizate efectele unor asemenea acorduri cu privire la faptul dacă acestea sunt în măsură să compenseze avantajul care decurge din preinstalare.

442    Astfel, impactul argumentației prezentate de Google asupra analizei își pierde din substanță, având în vedere diferitele observații făcute de Comisie și de părțile care au intervenit în susținerea acesteia. În practică, se pare astfel că, deși libertatea de a preinstala alte aplicații de navigare pe internet a fost într‑adevăr o posibilitate oferită OEM, în practică, producătorii respectivi au putut profita de această posibilitate numai pentru a preinstala aplicații de navigare pe internet care utilizau Google Search ca motor de căutare setat în mod implicit.

443    Într‑adevăr, spre deosebire de exemplul browserului Opera, Seznam descrie în memoriul său în intervenție dificultățile întâmpinate în obținerea preinstalării aplicațiilor sale de căutare și navigare. Astfel, Seznam arată că aceste dificultăți au existat atât în perioada AIV bazate pe portofoliu, cât și ulterior, când au intrat în vigoare AIV bazate pe dispozitive. În mod similar, abia în luna septembrie 2018, și anume după adoptarea deciziei atacate, Qwant a putut fi setat ca motor de căutare implicit pe browserul Brave în Franța și în Germania.

444    Primo, este adevărat că între anii 2013 și 2016, browsere concurente au fost preinstalate alături de Chrome pe aproape 60 % din dispozitivele Android (tabelul 19 din decizia atacată).

445    Cu toate acestea, pe de o parte, în ceea ce privește cazurile Samsung și Huawei menționate de Google, trebuie arătat că singurele browsere de internet mobil care au fost preinstalate pe un număr semnificativ de dispozitive Google Android ale acestor OEM sunt browserele proprii ale OEM respectivi, iar nu browsere terțe [considerentul (936) al deciziei atacate].

446    În această privință, Comisia arată că anumiți operatori, inclusiv Samsung și Huawei, au setat Google Search ca serviciu implicit de căutare generală în browserele lor. În considerentul (798) punctul 2 al deciziei atacate se face astfel referire la „acordurile încheiate cu OEM și ORM pentru a se asigura faptul că Google Search era singurul serviciu de căutare generală preinstalat și setat în mod implicit în toate browserele mobile preinstalate ale terților”. Întrebată în legătură cu acest aspect, Comisia a precizat că aceasta era o referire la AIV. Comisia face referire și la HTC, care a stabilit de asemenea Google Search ca serviciu implicit de căutare generală pe browserul său, pentru a indica faptul că, în orice caz, acesta a încetat să își dezvolte propriul browser începând de la 30 noiembrie 2016.

447    Pe de altă parte, în ceea ce privește situația operatorilor care au încheiat un AIV, trebuie să se arate că, pentru a putea beneficia de împărțirea veniturilor, acești operatori se angajează să seteze Google Search în mod implicit în diferitele puncte de acces ale dispozitivelor Google Android, inclusiv propriul lor browser [considerentul (822) nota de subsol 908 și punctul 6.3.3 privind AIV bazate pe portofoliu], și să nu preinstaleze niciun serviciu concurent de căutare generală [considerentele (192) și (198) ale deciziei atacate].

448    Acest lucru este cu atât mai semnificativ cu cât, în considerentul (822) al deciziei atacate, Comisia arată că, în perioada 2011-2016, AIV au acoperit între [80-90 %] și [50-60 %] din dispozitivele Google Android vândute în SEE. Rezultă din informațiile prezentate la nota de subsol 908 de la considerentul (822) al deciziei atacate că informațiile luate în considerare în această privință includ nu numai informațiile deduse din acoperirea AIV bazate pe portofoliu, ci și cele deduse din acoperirea AIV bazate pe dispozitive, care au urmat după AIV bazate pe portofoliu. Acest lucru a fost confirmat de Comisie ca răspuns la o întrebare adresată în cadrul măsurilor de organizare a procedurii.

449    Astfel, în perioada 2011-2016, mai mult de 50 % din dispozitivele Google Android vândute în SEE au fost acoperite de AIV încheiate cu Google, indiferent că este vorba de AIV bazate pe portofoliu sau de AIV bazate pe dispozitive, toate acestea impunând setarea Google Search ca motor de căutare implicit în browserele preinstalate și interzicând instalarea unui serviciu de căutare concurent.

450    În consecință, și acest lucru este valabil pentru Samsung, HTC, LG și Sony, precum și pentru ceilalți operatori care au încheiat un AIV, rezultă că, atunci când un browser a fost preinstalat alături de Chrome, care este setat în mod implicit pe Google Search, browserul respectiv a fost setat de asemenea în mod implicit pe Google Search.

451    Această observație servește la ilustrarea complementarității diferitelor practici ale Google și implică în mod necesar luarea în considerare – după cum se arată, de altfel, și în decizia atacată – a efectelor combinate ale ADAM și AIV. Astfel, obligația contractuală legată de AIV de a nu instala o altă soluție în afară de Google Search pentru realizarea de căutări generale are ca rezultat că posibilitatea teoretică a preinstalării unui serviciu concurent cu aplicațiile Google, chiar dacă în principiu este permisă de ADAM, a fost exclusă în mod efectiv între anii 2011 și 2016 pentru cel puțin jumătate din dispozitivele Google Android vândute în SEE. Cu alte cuvinte, AIV garantau exclusivitatea pe dispozitivele în cauză, aspect care trebuie luat în considerare în evaluarea efectelor anticoncurențiale ale ADAM.

452    În această privință, trebuie să se arate că luarea în considerare, ca element factual, a efectelor combinate ale ADAM și AIV nu depinde în niciun fel de caracterul abuziv sau neabuziv al AIV, indiferent dacă este vorba de AIV bazate pe portofoliu, care constituie un abuz potrivit analizei Comisiei, repuse în discuție de Google în cadrul celui de al treilea motiv, sau de AIV bazate pe dispozitive, care nu sunt considerate abuzive în decizia atacată.

453    În aceste împrejurări, argumentul invocat de Google în legătură cu un OEM, potrivit căruia browserul de internet mobil al OEM respectiv a generat în anul 2016, pe o categorie de dispozitive ale acestuia, venituri mai mari din căutări în cadrul SEE decât aplicația Google Search sau Chrome, nu repune în discuție analiza menționată anterior.

454    Acest argument, invocat în cererea introductivă, a fost contestat de Comisie pentru motivul că nu a putut verifica o astfel de afirmație, nici pentru categoria specifică de dispozitive ale acestui OEM în anul 2016, nici, într‑un mod mai general, cu privire la alți ani și alte categorii de dispozitive ale OEM respectiv. Ca răspuns, Google a prezentat datele interne utilizate pentru a demonstra afirmațiile făcute în cererea introductivă. Aceste date arată într‑adevăr că, în anul 2016, browserul specific al acestui OEM a generat mai multe venituri din solicitările de căutare decât aplicația Google Search sau Chrome pe două serii de modele.

455    Aceste venituri au fost de asemenea mai mari decât cele generate de Chrome în anul 2017 pe trei serii de modele (cele două menționate anterior și un al treilea), iar în anul 2018 pe patru serii de modele (cele trei menționate anterior și un al patrulea) ale OEM respectiv, dar au fost mai mici decât veniturile generate la momentul respectiv de aplicația Google Search pe aceste dispozitive.

456    Google susține că acesta este un caz în care, prin preinstalarea propriului browser pe dispozitivele sale Google Android, un OEM a reușit să compenseze într‑o anumită măsură avantajul concurențial de care beneficia Google ca urmare a preinstalării aplicației Google Search și a Chrome.

457    Cu toate acestea, în măsura în care OEM în cauză avea obligații în temeiul unui AIV și, prin urmare, se afla sub incidența unei obligații de a seta Google Search ca opțiune implicită în diversele puncte de acces ale dispozitivelor sale, inclusiv propriul browser, efectul concurențial al unei astfel de compensări trebuie relativizat. Acest aspect a fost confirmat de Google ca răspuns la măsurile de organizare a procedurii.

458    În plus, situația unui OEM care preinstalează propriul browser pe dispozitivele sale nu este comparabilă cu cea a unui concurent al Google pe piețele serviciului de căutare generală, care nu dispune de posibilitatea de a fabrica propriile dispozitive, întrucât acesta din urmă trebuie să negocieze cu un OEM pentru a putea preinstala aplicațiile sale.

459    Secundo, în orice ipoteză, Comisia amintește că, inclusiv în cazul în care un browser concurent este preinstalat pe un dispozitiv Google Android, acesta nu poate fi setat în mod implicit [considerentul (935) al deciziei atacate].

460    Pentru a răspunde la afirmațiile făcute de Google cu privire la declarația unui reprezentant al Huawei într‑un e‑mail adresat Comisiei în decembrie 2015, conform căreia un alt browser decât Chrome ar putea fi „browserul implicit al sistemului”, Comisia arată în acest sens că acest lucru nu ar fi fost posibil.

461    Astfel, rezultă, pe de o parte, din ADAM că OEM aveau obligația să preinstaleze Chrome pe aproape toate dispozitivele Google Android ale acestora vândute în SEE și, pe de altă parte, din AAF și din clauza 3.2.3.2 din documentul de definire a compatibilității Android (denumit în continuare „DDC”), că „proiectanții de dispozitive nu trebui[au] să atribuie privilegii speciale utilizării de către aplicațiile de sistem a modelelor de intenție și nici nu trebuie să împiedice aplicații terțe să se asocieze la aceste modele și să preia controlul asupra lor”. În consecință, un OEM care a preinstalat Chrome, ceea ce presupunea semnarea unui ADAM și a unui AAF, nu putea seta un browser de internet mobil concurent ca browser implicit.

462    Declarațiile făcute de Orange și de o altă întreprindere [considerentul (935) al deciziei atacate] confirmă faptul că, chiar și în cazul preinstalării unui browser concurent al Chrome, acesta nu poate fi „setat ca browser implicit”. Acești doi operatori fac referire în acest sens la obligația, menționată mai sus de Comisie, de a nu se favoriza un browser concurent al Chrome atunci când acesta din urmă este de asemenea preinstalat pe dispozitivul Google Android.

463    În acest context, niciun element invocat de Google nu este de natură să susțină afirmația sa potrivit căreia o asemenea setare implicită a browserului concurent ar fi posibilă în prezența Chrome:

–        în ceea ce privește afirmația conform căreia „browserul Huawei este preîncărcat pe toate telefoanele inteligente Huawei de pe piața din cadrul SEE ca browser implicit al sistemului”, se pare că această declarație nu a fost făcută în numele Huawei ca răspuns la o solicitare de informații, ci doar furnizată de un angajat al Huawei ca „informație cu caracter general” în cadrul unui „răspuns preliminar” și nu permite să reiasă din aceasta ce înțelegea angajatul respectiv prin „browserul implicit al sistemului”, în special în lumina cerinței din DDC menționate anterior, potrivit căreia OEM nu puteau seta în mod implicit un browser concurent; în orice caz, începând din anul 2016, Huawei nu mai preinstalează propriul browser de internet mobil (a se vedea Huawei ALE Android 6.0 Release Notes, 7 iunie 2016: „[p]entru o experiență mai bună, toate telefoanele noastre mobile adaptate pentru piețele din străinătate care funcționează cu Android 5.0 și versiunile superioare vor elimina browserul integrat Huawei și vor adopta Google Chrome”);

–        în ceea ce privește declarația făcută de Orange într‑un e‑mail din 3 august 2012, potrivit căreia „Chrome va putea coexista cu browserele producătorilor și Google nu îl impune ca browser implicit”, din aceasta rezultă pur și simplu că ADAM nu obligă OEM să seteze Chrome ca browser implicit, ceea ce Comisia nu contestă, și nu faptul că OEM pot seta propriul browser de internet mobil ca browser implicit.

464    În plus, problema dacă un browser concurent poate fi setat în mod implicit este irelevantă. Google nu contestă, de altfel, natura teoretică a acestei probleme, având în vedere efectele combinate ale ADAM și AAF. Ceea ce este important în prezenta cauză este examinarea diferitelor posibilități practice oferite serviciilor de căutare generală concurente pentru a ajunge la utilizatori, Google asigurându‑se că OEM respectă în privința browserelor concurente ale Chrome obligația, astfel cum decurge din AAF, de a trata Google Search cel puțin în același mod în care ar putea trata un alt serviciu de căutare generală.

465    Tertio, faptul că OEM preinstalează propriile browsere pe unele dintre dispozitivele lor nu schimbă cu nimic faptul că numărul de preinstalări ale fiecăruia dintre aceste browsere este mai mic decât numărul de preinstalări ale Google Chrome pe aceste dispozitive. În special, trebuie să se țină seama de faptul că o parte dintre datele invocate de Google se referă la preinstalarea la scară mondială, inclusiv în China (a se vedea, de exemplu, tabelul 19 din decizia atacată). Or, lipsa preinstalării Google Chrome în China are un impact semnificativ asupra datelor privind SEE. Preinstalarea Google Chrome a acoperit practic toate dispozitivele Google Android din SEE, în timp ce, în comparație, preinstalarea în comun a unui alt browser a rămas mai puțin importantă în ceea ce privește sfera de acoperire și eficiența. Prin urmare, observațiile Comisiei cu privire la acest aspect nu sunt repuse în discuție de Google.

–       Cu privire la celelalte aplicații

466    În ceea ce privește celelalte aplicații în afară de Google Search și Chrome, care sunt incluse în ansamblul GMS, și aplicațiile concurente ale acestora, trebuie să se arate, astfel cum face Comisia, că argumentele Google consacrate acestora sunt lipsite de pertinență. Într‑adevăr, aceste aplicații diferite și aplicațiile concurente nu sunt aplicații de căutare generală sau browsere și, prin urmare, nu fac obiectul abuzurilor de poziție dominantă definite în decizia atacată.

iii) Cu privire la pretinsa contradicție dintre raționamentul privind AIV și afirmația potrivit căreia preinstalarea aplicațiilor concurente nu ar prezenta interes

467    În al doilea rând, Google susține că raționamentul din decizia atacată privind AIV contrazice afirmația potrivit căreia OEM nu ar avea interesul să preinstaleze aplicații de căutare generală și de navigare alături de aplicațiile sale.

468    În această privință, este necesar mai întâi să se evoce conținutul declarațiilor în litigiu.

469    Pe de o parte, pentru a concluziona că acordurile de preinstalare încheiate cu OEM nu puteau fi comparate, din punctul de vedere al domeniului de aplicare și al eficacității, cu acordurile de preinstalare a aplicației Google Search pe dispozitivele GMS, Comisia a considerat – printre alte elemente – că ar fi „puțin probabil” ca OEM să preinstaleze una sau mai multe alte aplicații pentru servicii de căutare generală în plus față de aplicația obligatorie Google Search. Această concluzie s‑ar explica în special prin faptul că OEM ar trebui să pună în balanță veniturile potențiale pe care le‑ar obține din această aplicație diferită pentru servicii de căutare generală cu costul unei astfel de operații și cu celelalte costuri legate de factori precum experiența utilizatorului și asistența [considerentele (823) și (824) ale deciziei atacate].

470    Pentru a explica această concluzie, Comisia a indicat că a luat în considerare următoarele elemente:

–        primo, ponderea veniturilor potențiale pe care OEM le‑ar obține din instalarea uneia sau mai multor alte aplicații în plus față de aplicația Google Search ar fi mică, având în vedere cota de piață de peste 90 % deținută de Google pe majoritatea piețelor naționale din cadrul SEE ale serviciilor de căutare, precum și faptul că Google ar fi totdeauna setat în mod implicit pe toate celelalte puncte de acces principale, în special pe browsere [considerentul (825) al deciziei atacate];

–        secundo, OEM ar trebui să suporte costuri de tranzacționare pentru a obține asemenea acorduri de preinstalare, iar aceste costuri nu ar putea fi probabil justificate pentru un volum mic de dispozitive [considerentul (826) al deciziei atacate];

–        tertio, OEM ar trebui să ia în considerare de asemenea faptul că, în măsura în care ansamblul GMS cuprinde 12 până la 30 de aplicații, ar putea exista o duplicare a aplicațiilor, ceea ce poate avea un impact negativ asupra experienței utilizatorului [considerentele (827)-(829) ale deciziei atacate].

471    În mod similar, pentru a concluziona că acordurile de preinstalare încheiate cu OEM nu pot fi comparate, în ceea ce privește domeniul de aplicare și eficiența, cu preinstalarea browserului Chrome pe dispozitivele GMS, Comisia a considerat, printre alte elemente, că OEM ar fi „reticenți” să preinstaleze aplicații care ar duplica aplicații instalate deja, din cauza problemelor legate de spațiul de stocare al anumitor dispozitive [considerentele (932) și (933) ale deciziei atacate].

472    Pe de altă parte, în partea din decizia atacată referitoare la AIV, Comisia afirmă totuși în mod repetat că ar fi în interesul OEM să obțină asemenea acorduri, pentru următoarele motive:

–        „în lipsa plăților de împărțire a veniturilor pe bază de portofoliu, OEM […] ar fi avut un interes comercial în preinstalarea unor servicii de căutare generală concurente pe cel puțin unele din dispozitivele Google Android” [considerentul (1208) punctul 1 al deciziei atacate];

–        preinstalarea unor servicii de căutare generală concurente ar fi permis OEM „să ofere produse diferențiate” [considerentul (1213) al deciziei atacate];

–        „preinstalarea unor servicii de căutare generală alături de Google ar fi crescut traficul către aceste servicii” [a se vedea considerentul (1214) al deciziei atacate, care menționează Yahoo!, Qwant, Microsoft, Yandex și Seznam];

–        anumiți OEM ar fi încheiat acorduri pentru a preinstala servicii de căutare generală concurente pe dispozitive sau pentru a le seta ca servicii implicite [considerentul (1219) al deciziei atacate];

–        un acord între Mozilla și un serviciu de căutare concurent „arată că Mozilla consideră că OEM […] au un interes comercial să preinstaleze browserul Mozilla cu un serviciu de căutare generală concurent setat ca serviciu implicit pe cel puțin unele dintre dispozitivele lor cu sistem Android” [considerentul (1220) al deciziei atacate].

473    Contrar afirmațiilor Google, nu se poate considera că aceste două raționamente se contrazic. Într‑adevăr, într‑o primă etapă, Comisia examinează probabilitatea sau motivația ca OEM să negocieze acorduri de preinstalare cu concurenți ai aplicației Google Search sau ai Chrome, care sunt preinstalate pe dispozitivele GMS în temeiul ADAM. Cu toate acestea, Comisia nu contestă că OEM respectivi pot avea un interes comercial în negocierea unor asemenea acorduri, la care se face referire în special în legătură cu AIV. Totuși, acest interes comercial trebuie reconciliat cu ceilalți factori menționați în raționamentul Comisiei în ceea ce privește primul pachet (cota de piață reziduală scăzută pentru o a doua aplicație pentru servicii de căutare generală, costurile tranzacției, dificultățile legate de duplicare în ceea ce privește experiența utilizatorului și capacitatea de stocare) și al doilea pachet (probleme legate de spațiul de stocare).

474    Rezultă din cele ce precedă că trebuie respinsă critica potrivit căreia există o contradicție între raționamentul deciziei atacate cu privire la AIV și afirmațiile Comisiei, potrivit cărora este puțin probabil ca OEM să preinstaleze aplicații pentru servicii de căutare generală concurente ale aplicației Google Search și potrivit cărora OEM sunt reticenți să preinstaleze aplicații de navigare concurente ale Chrome.

iv)    Cu privire la interesul OEM de a preinstala aplicații concurente

475    În al treilea rând, Google susține că decizia atacată identifică patru motive în susținerea afirmației potrivit căreia „este puțin probabil ca OEM să preinstaleze o aplicație suplimentară pentru servicii de căutare generală în plus față de aplicația obligatorie Google Search” [considerentul (824) al deciziei atacate, denumită în continuare „afirmația contestată”], și anume existența unor obstacole legate de experiența utilizatorului, probleme legate de spațiul de stocare, costuri de tranzacționare și lipsa unor beneficii financiare legate de preinstalare. Or, având în vedere că OEM ar preinstala de fapt aplicații concurente pe dispozitivele GMS, niciunul dintre aceste motive nu ar fi, în opinia Google, coroborat de dovezi și, prin urmare, afirmația contestată ar fi eronată.

476    Examinarea acestei argumentații necesită mai întâi repunerea ei în contextul său.

477    Pe de o parte, într‑adevăr, afirmația contestată se bazează pe ideea, prezentată în același considerent (824) al deciziei atacate, potrivit căreia decizia de preinstalare a unei aplicații pentru servicii de căutare generală concurente cu aplicația Google Search rezultă dintr‑o evaluare comparativă făcută de OEM, primo, a veniturilor susceptibile de a fi generate de această aplicație suplimentară și, secundo, a costului operațiunii și a efectelor acesteia asupra experienței utilizatorului sau a asistenței tehnice. Prin urmare, afirmația contestată privește în principal interesul OEM de a preinstala o aplicație concurentă a aplicației Google Search sau, cu titlu incidental, a browserului Chrome setat în mod implicit pe serviciul de căutare generală Google Search, iar nu vreuna dintre celelalte aplicații acoperite de ansamblul GMS, în special cele care nu sunt legate de punerea în aplicare a unui serviciu de căutare generală.

478    În consecință, faptele relevante pentru aprecierea temeiniciei afirmației contestate sunt cele referitoare la aplicațiile care implementează un serviciu de căutare generală, iar nu cele referitoare la aplicații de un alt tip.

479    Pe de altă parte, afirmația contestată nu constituie decât prima dintre cele cinci explicații menționate de Comisie pentru a susține, contrar celor susținute de Google în cadrul procedurii administrative, că „acordurile de preinstalare încheiate cu OEM și ORM nu pot fi comparate, în ceea ce privește domeniul de aplicare și eficiența, cu preinstalarea aplicației Google Search pe dispozitivele GMS” [considerentul (823) al deciziei atacate].

480    Google nu contestă următoarele explicații:

–        ADAM a împiedicat OEM să preinstaleze în mod exclusiv o aplicație pentru servicii de căutare generală concurentă cu aplicația Google Search pe dispozitivele Google Android; concurenții Google au fost astfel lipsiți de posibilitatea de a obține condiții mai bune decât cele definite prin ADAM; într‑adevăr, în practică, un OEM care ar accepta o astfel de preinstalare exclusivă a unei aplicații concurente pentru servicii de căutare generală nu ar putea să ofere Play Store sau celelalte aplicații din ansamblul GMS [considerentele (830) și (831) ale deciziei atacate];

–        ADAM a împiedicat de asemenea ORM să solicite OEM să preinstaleze exclusiv o aplicație pentru servicii de căutare generală concurentă a aplicației Google Search pe dispozitivele Google Android, având în vedere că aproape toți OEM au încheiat un ADAM și, prin urmare, s‑au angajat să preinstaleze aplicația Google Search pe dispozitivele GMS [considerentul (832) al deciziei atacate];

–        AIV încheiate cu anumiți OEM și ORM au avut ca rezultat preinstalarea exclusivă a aplicației Google Search în [80-90 %] până la [50-60 %] din dispozitivele Google Android vândute în SEE în perioada 2011-2016, fapt care i‑a lipsit pe concurenții Google de posibilitatea de a preinstala aplicația lor pentru servicii de căutare generală alături de aplicația Google Search [considerentul (833) și punctul 13.4.2.1 din decizia atacată];

–        Bing, principalul concurent al Google Search, nu a putut fi preinstalat pe niciun dispozitiv Google Android din anul 2011 până în anul 2016, cu excepția unui singur model de dispozitiv lansat în Statele Unite în anul 2011 [considerentul (834) și considerentul (789) punctul 8 ale deciziei atacate].

481    În cadrul acestui context factual, care ia în considerare sfera de aplicare și eficacitatea preinstalării aplicației Google Search pe dispozitivele GMS având în vedere diferitele acorduri încheiate de Google în cadrul strategiei sale generale vizând consolidarea și menținerea cotei sale de piață în domeniul internetului mobil în SEE, trebuie examinate argumentele invocate de Google cu privire la afirmația contestată. În esență, Google critică diferitele motive invocate de Comisie (a se vedea punctul 475 de mai sus) pentru a aprecia interesul OEM în preinstalarea aplicațiilor concurente, și anume veniturile potențiale, costurile tranzacției, experiența utilizatorului și spațiul de stocare.

–       Cu privire la veniturile potențiale

482    În cadrul aprecierii sale privind probabilitatea ca un OEM să preinstaleze o aplicație suplimentară pentru servicii de căutare generală pentru dispozitivele GMS, în plus față de aplicația Google Search, Comisia subliniază că „ponderea veniturilor potențiale pe care OEM le‑ar obține din una sau mai multe aplicații suplimentare pentru servicii de căutare generală ar fi redusă, având în vedere că Google deținea cote de piață de 90 % pe majoritatea piețelor naționale și, astfel cum s‑a explicat în considerentul (796) [al deciziei atacate], Google ar fi în continuare setat în mod implicit în celelalte puncte de acces principale, în special în cazul browserelor” [considerentul (825) al deciziei atacate].

483    Această explicație este criticată de Google pentru următoarele motive:

–        potrivit deciziei atacate, concurenții la fel de eficienți ar putea obține o cotă de 22,5 % din solicitările de căutare dacă ar fi preinstalați alături de Google și setați în mod implicit în punctele de acces ale browserelor [a se vedea considerentul (1226) punctul 2 al deciziei atacate]; prin urmare, acești concurenți ar putea să împartă veniturile obținute din aceste solicitări cu OEM (denumită în continuare „prima critică”);

–        afirmația potrivit căreia „Google ar fi întotdeauna setat în mod implicit în celelalte puncte de acces principale, în special în cazul browserelor” [considerentul (825) al deciziei atacate] ar fi eronată, întrucât „ADAM nu a impus niciodată ca Google [Search] să fie setat în mod implicit în browserele concurente”; decizia atacată ar face referire aici la dovezi referitoare la setările implicite pe alte dispozitive decât Android [a se vedea considerentul 796 punctul 2, care menționează browserele de pe dispozitive iOS sau de pe laptopuri], ceea ce ar fi irelevant; în plus, în alte părți ale deciziei atacate s‑ar face referire la o versiune a ADAM care nu impunea totuși setări implicite în browsere și care, în orice caz, a fost eliminată [considerentul (185)] (denumită în continuare „a doua critică”);

–        referirile făcute în alte părți ale deciziei atacate la declarațiile a două întreprinderi, potrivit cărora browserele concurente nu pot fi configurate în mod implicit [considerentul (935) al deciziei atacate], nu ar fi coroborate; niciuna dintre aceste întreprinderi nu a fost parte la ADAM, iar una dintre acestea a precizat că „Chrome [ar] putea coexista cu browserele operatorilor de rețele mobile și că nu era necesar ca acesta din urmă să fie browserul implicit”; aceste declarații ar fi de asemenea contrazise de acei OEM care, precum Huawei, au setat în mod implicit un browser concurent (denumită în continuare „a treia critică”);

–        faptul de a afirma că OEM nu ar avea interesul să preinstaleze aplicații concurente, întrucât cea mai mare parte a utilizării legate de căutare ar reveni Google, ar implica faptul că aceste aplicații sunt mai puțin atractive, ce ar echivala cu protejarea unor concurenți mai puțin eficienți (denumită în continuare „a patra critică”).

484    Aceste critici nu sunt însă de natură să repună în discuție afirmația contestată.

485    Astfel, așa cum s‑a arătat deja, Google nu contestă că ADAM a avut drept consecință faptul că nicio aplicație pentru servicii de căutare generală concurentă cu aplicația Google Search nu a putut obține preinstalarea exclusivă pe dispozitivele Google Android [considerentele (830)-(832) ale deciziei atacate]. Pe aceste dispozitive a fost posibilă numai preinstalarea în comun.

486    În plus, în practică, trebuie să se arate că, doar în temeiul ADAM, Google și‑a asigurat o preinstalare care rămânea exclusivă în cazul în care OEM nu decidea să instaleze în comun o altă aplicație pentru servicii de căutare generală.

487    Spre deosebire de preinstalarea obținută în mod automat de Google în temeiul ADAM, OEM respectiv sau un concurent al Google trebuia să ia în considerare alți parametri pentru a preinstala sau a obține preinstalarea unei alte aplicații pentru servicii de căutare generală.

488    În acest context, ponderea veniturilor potențiale care ar putea proveni din preinstalarea uneia sau a mai multor aplicații suplimentare pentru servicii de căutare generală nu era comparabilă, din punctul de vedere al sferei de aplicare și eficienței, cu cea provenită din ADAM și nu putea fi decât una limitată.

489    Acest lucru se explică mai întâi, astfel cum arată Comisia în considerentele (825) și (830) ale deciziei atacate, prin faptul că serviciul de căutare generală al Google este liderul sectorului, cu cote de piață puternice și stabile de peste 90 % în majoritatea țărilor din SEE, începând din anul 2008 [a se vedea considerentele (683) și (684) ale deciziei atacate]. De asemenea, trebuie să se țină seama de notorietatea deosebită a mărcii Google, de care beneficiază serviciul său de căutare generală [considerentele (712), (812) și (830) ale deciziei atacate]. Niciuna dintre aceste afirmații nu este criticată de Google.

490    Google critică mai degrabă afirmația făcută la finalul considerentului (825) al deciziei atacate, potrivit căreia, chiar și în cazul preinstalării unei aplicații concurente pentru servicii de căutare generală pe dispozitivele GMS, „Google ar fi în continuare setat în mod implicit pe celelalte puncte de acces principale, în special în cazul browserelor”. Astfel, în cadrul celei de a doua critici, Google susține că această afirmație este eronată, pe de o parte, întrucât „ADAM nu a impus niciodată ca Google [Search] să fie setat în mod implicit pe browserele concurente” și, pe de altă parte, întrucât această afirmație se bazează pe elemente de probă referitoare la setarea implicită pe alte dispozitive decât cele Android [a se vedea considerentul (796) punctul 2 al deciziei atacate, care face referire la dispozitive iOS, la calculatoare personale dotate cu Chrome și la calculatoare personale dotate cu Safari, Opera sau Firefox].

491    În ceea ce privește primele două argumente ale celei de a doua critici, trebuie să se arate mai întâi că decizia atacată nu pretinde că setarea implicită a serviciului general de căutare Google Search pe celelalte puncte de intrare principale a fost rezultatul ADAM. Analizată în contextul său, afirmația făcută la finalul considerentului (825) al deciziei atacate lasă mai degrabă să se înțeleagă, astfel cum susține Comisia în memoriul său în apărare, că Google a utilizat mai multe mijloace aflate la dispoziția sa pentru a determina OEM să seteze Google Search ca serviciu de căutare generală implicit în alte puncte de acces decât cel care rezultă din utilizarea aplicației Google Search preinstalate.

492    Desigur, chiar dacă este adevărat, astfel cum subliniază Google, că anumite elemente de probă menționate în decizia atacată pentru a atesta importanța utilizării Google Search pentru efectuarea de căutări generale nu privesc dispozitivele GMS, ci dispozitive iOS, calculatoare personale dotate cu Chrome sau calculatoare personale dotate cu browsere Safari, Opera sau Firefox, toate acestea fiind setate în mod implicit pe Google Search [a se vedea considerentul (796) punctul 2 al deciziei atacate], la fel reiese că, și în cazul dispozitivelor GMS, chiar dacă ar fi preinstalată o aplicație concurentă pentru servicii de căutare generală, Google Search ar fi în continuare setat în mod implicit în alte puncte de intrare, în special în cazul browserelor.

493    Astfel, așa cum reiese din considerentele (818) și (973) ale deciziei atacate, Google nu permite ca un alt serviciu de căutare generală decât Google Search să fie setat în mod implicit în Chrome. Această setare implicită nu poate fi modificată de un OEM.

494    În mod similar, rezultă din răspunsurile la măsurile de organizare a procedurii că, pe majoritatea browserelor preinstalate alături de Chrome sau chiar descărcate, Google Search era serviciul de căutare generală implicit. Acest lucru este valabil în cazul Samsung, al Mozilla și al UC Web browser sau, în SEE, în cazul Opera. Setarea implicită menționată a fost o consecință a unui AIV sau a unui acord în acest sens încheiat între Google și întreprinderea în cauză, ceea ce a avut drept consecință relativizarea interesului financiar pe care un OEM l‑ar fi putut avea în preinstalarea unei aplicații pentru servicii de căutare generală concurente cu aplicația Google Search.

495    Diferitele mijloace utilizate de Google în cadrul strategiei sale de ansamblu de consolidare și menținere a poziției sale pe piețele serviciilor de căutare generală, printre altele căutarea efectuată de pe dispozitive mobile cu acces la internet, i‑au permis astfel să obțină, cu serviciul de căutare generală Google Search și pentru aproape toate piețele naționale din cadrul SEE în anul 2016, o cotă de piață reprezentând de două până la cinci ori cota de piață combinată a tuturor celorlalte servicii de căutare generală [a se vedea considerentul (796) punctul 1 al deciziei atacate].

496    În consecință, având în vedere aceste constatări de fapt, trebuie să se considere că nu este eronată afirmația făcută la finalul considerentului (825) al deciziei atacate potrivit căreia, chiar și în cazul preinstalării unei aplicații concurente pentru servicii de căutare generală pe dispozitivele GMS, „Google ar fi în continuare setat în mod implicit pe celelalte puncte de intrare principale, în special în cazul browserelor”.

497    În orice caz, în ceea ce privește al treilea argument al celei de a doua critici, trebuie relativizată semnificația trimiterilor făcute în decizia atacată la dispozițiile din ADAM referitoare la setarea implicită, menționate de Google, care ar fi fost interpretate în mod eronat și, în orice caz, au fost eliminate, în măsura în care aceste trimiteri nu au nicio incidență asupra raționamentului anterior. În aceste condiții, critica acestora de către Google devine inoperantă.

498    Este adevărat că, în alte părți ale deciziei atacate în afară de considerentul (825), Comisia a indicat că anumite versiuni ale ADAM au fost redactate astfel încât păreau să impună OEM să seteze în mod implicit serviciul general de căutare Google Search pentru toate punctele de acces pentru căutările efectuate pe dispozitive GMS [a se vedea considerentul (185), în care se arată de asemenea că Google a renunțat la această obligație începând cu octombrie 2014].

499    Cu toate acestea, este necesar să se considere că, pentru motivele menționate de Google în cadrul procedurii administrative, nu se mai contestă că aceste dispoziții contractuale nu impuneau OEM să seteze Google Search în mod implicit pentru toate căutările efectuate de pe un browser preinstalat pe un dispozitiv Google Android. Potrivit afirmațiilor Google, fără ca acestea să fie combătute de Comisie, clauza menționată avea ca obiect rezolvarea conflictelor care ar putea apărea atunci când exista riscul ca o solicitare de căutare generală, efectuată din orice aplicație, să fie prelucrată de mai multe aplicații de căutare generală.

500    În consecință, chiar dacă Comisia arată în mod întemeiat că rezultă din dosar că a putut exista o anumită ambiguitate în ceea ce privește sfera reală de aplicare a acestor dispoziții contractuale la începutul perioadei încălcării [a se vedea, pe de o parte, considerentele (1228)-(1238) și, pe de altă parte, considerentul (1230) ale deciziei atacate, în ceea ce privește analiza AIV bazate pe portofoliu], nu este mai puțin adevărat că explicațiile furnizate de Google în această privință sunt convingătoare și permit să se explice raționamentul dispozițiilor contractuale respective. Cu privire la acest aspect, întreprinderii incriminate trebuie să i se acorde beneficiul îndoielii.

501    În ceea ce privește prima critică, trimiterea făcută în cadrul analizei caracterului abuziv al AIV bazate pe portofoliu, care intră sub incidența celui de al treilea motiv, la ipoteza potrivit căreia unul sau mai mulți concurenți ipotetici care sunt la fel de eficienți ca Google ar putea obține o cotă de 22,5 % din solicitările de căutare generală „în cazul în care ar fi preinstalați alături de aplicațiile Google și, de asemenea, setați în mod implicit în punctele de acces ale browserelor” nu repune în discuție raționamentul Comisiei criticat de Google. Într‑adevăr, presupunând că o astfel de ipoteză ar putea fi avută în vedere pentru a evalua „partea din veniturile potențiale pe care OEM ar putea să o obțină din preinstalarea uneia sau a mai multor aplicații suplimentare pentru servicii de căutare generală”, nu este mai puțin adevărat că veniturile în cauză ar fi dificil de comparat cu cele obținute de Google din cauza condițiilor de preinstalare prevăzute în ADAM.

502    În plus, în principiu, pentru a accepta să preinstaleze în comun una sau mai multe alte aplicații pentru servicii de căutare generală, pe lângă cele preinstalate în conformitate cu ADAM, OEM ar solicita o remunerație din partea concurentului Google. Or, având în vedere simpla prezență a aplicației Google Search și a Chrome, chiar și în afara ipotezei plăților efectuate pentru a se obține exclusivitate în temeiul AIV bazate pe portofoliu, ceea ce ar putea oferi în această privință un concurent al Google nu poate fi atractiv, având în vedere veniturile la care s‑ar putea aștepta ca urmare a acestei preinstalări în comun.

503    În ceea ce privește a treia critică, Comisia amintește în mod corect că, chiar presupunând că un OEM a preinstalat și un browser concurent cu Chrome pe dispozitivele GMS, aceasta nu l‑ar putea seta ca browser implicit.

504    Astfel, așa cum reiese din răspunsurile la măsurile de organizare a procedurii, Google nu contestă că, în conformitate cu AAF și DDC, în cazul în care mai mult de un browser era preinstalat pe un dispozitiv Android, niciunul dintre aceste browsere nu putea fi setat în mod implicit.

505    Or, în ceea ce privește dispozitivele Google Android, având în vedere că, în conformitate cu ADAM, OEM era obligat să preinstaleze Chrome pentru a obține ansamblul GMS, considerentul (935) al deciziei atacate prevede, prin urmare, în mod corect că, având în vedere efectele combinate ale acestui acord și ale dispozițiilor menționate anterior, „chiar dacă era instalat un browser concurent, acesta nu putea fi setat ca browser implicit”.

506    În această privință, contrar celor susținute de Google și astfel cum s‑a statuat deja la punctele 462 și 463 de mai sus, declarațiile făcute de anumite întreprinderi nu pot fi invocate în mod util pentru a repune în discuție aprecierea contestată.

507    Un e‑mail al Google din 27 martie 2013 adresat unuia dintre principalii OEM menționează astfel necesitatea ca acesta să permită utilizatorilor, într‑un asemenea caz, să aleagă între browserul preinstalat al acestuia din urmă și Google Chrome.

508    În consecință, declarația făcută de Orange într‑un e‑mail din 3 august 2012, potrivit căreia „Chrome va putea coexista cu browserele producătorilor[;] Google nu îl impune ca browser implicit”, indică doar că ADAM nu impunea OEM să seteze Chrome ca browser implicit și că, prin urmare, acesta putea coexista cu alte browsere (a se vedea punctul 463 de mai sus).

509    Declarațiile făcute de o altă întreprindere în anul 2013 [considerentul (935) punctul 2 al deciziei atacate] se înscriu deopotrivă într‑un context în care, așa cum susține Comisia, OEM și, ulterior, ORM nu puteau seta un browser concurent ca fiind implicit. Aceste declarații puteau fi invocate de Comisie pentru a considera, astfel cum face în considerentul (935) al deciziei atacate, că, „chiar dacă un browser concurent era de asemenea preinstalat, acesta nu putea fi setat ca browser implicit” (a se vedea punctul 462 de mai sus).

510    În ceea ce privește declarația făcută de Huawei în anul 2015, ca răspuns preliminar al unuia dintre angajații săi, potrivit căreia „browserul Huawei este preîncărcat pe toate telefoanele inteligente de pe piața din cadrul SEE ca browser implicit al sistemului”, conținutul acesteia rămâne ambiguu (a se vedea punctul 463 de mai sus). Așa cum susține Comisia, este într‑adevăr dificil să se stabilească ceea ce autorul răspunsului consideră ca fiind un „browser implicit al sistemului”, având în vedere cerința din DDC conform căruia OEM nu puteau seta în mod implicit un browser concurent. Prin urmare, în principiu, browserul Huawei nu putea fi setat ca browser implicit în cazul în care era preinstalat pe un dispozitiv pe care era preinstalat și Chrome, cel puțin în sensul definit de DDC. În consecință, după cum susține și Comisia, este probabil ca expresia „browserul implicit al sistemului” să se refere pur și simplu la faptul că browserul Huawei era „preîncărcat”, și anume preinstalat pe dispozitivele Google Android.

511    În mod similar, nu este posibil să se atribuie o valoare decisivă conținutului scrisorii trimise de Opera, din proprie inițiativă, Comisiei la 31 mai 2017, în care se arată că „unii OEM Android au acceptat să preinstaleze Opera și să seteze Opera ca browser implicit pe dispozitivele lor și să îl afișeze în mod proeminent pe ecranul principal implicit”. Într‑adevăr, scrisoarea menționată contrazice cele prezentate anterior de Opera, în răspunsul său la solicitarea de informații din 19 octombrie 2015, care, la rândul său, a arătat „că disponibilitatea browserului Chrome ca aplicație implicită de navigare pe internet, preinstalată și disponibilă pe ecranul principal al telefoanelor Android limit[a] capacitatea Opera de a concura pentru poziția implicită pe toate dispozitivele Android” [a se vedea considerentul (925) punctul 2 al deciziei atacate].

512    În această privință, pentru a explica evoluția poziției sale, Opera precizează în memoriul său de intervenție că, deși în anul 2015 accepțiunea sa era aceea că „ADAM impuneau OEM nu numai să preinstaleze Chrome, ci și să îl seteze ca browser implicit și să asigure plasarea în prim‑plan pe ecranul principal al dispozitivelor Android”, în anul 2017 aceasta a aflat că „interpretarea sa nu corespundea în mod clar cerințelor de preinstalare din ADAM[;] ADAM impuneau numai ca Chrome să fie preinstalat într‑un folder”. O astfel de explicație poate fi într‑adevăr avansată, întrucât condițiile de preinstalare din ADAM nu impuneau setarea în mod implicit a unui browser în detrimentul altuia în cazul preinstalării în comun (a se vedea punctul 491 de mai sus).

513    Cu toate acestea, așa cum Comisia subliniază în mod corect, setarea implicită a unui browser concurent în cazul preinstalării în comun cu Chrome nu era posibilă din cauza efectelor combinate ale ADAM și DDC. Setarea implicită a unui browser concurent preinstalat era posibilă numai cu intervenția utilizatorului într‑o etapă ulterioară. De altfel, în memoriul său în intervenție, Opera nu se mai prevalează de preinstalarea browserului său cu setarea „ca browser implicit” și plasarea pe ecranul principal, ci doar de preinstalarea browserului său cu plasarea pe ecranul principal.

514    În ceea ce privește a patra critică, nu poate fi acceptată opinia Google atunci când afirmă că aprecierea contestată ar implica faptul că aplicațiile pentru servicii de căutare concurente erau mai puțin atractive pentru utilizatori sau că acestea proveneau de la concurenți mai puțin eficienți. Într‑adevăr, astfel cum s‑a precizat deja (a se vedea punctul 294 de mai sus), decizia atacată prezintă motivele pentru care nu se poate face o astfel de presupunere în prezenta cauză, având în vedere relevanța diferitelor soluții tehnice propuse de concurenții Google pentru utilizatori sau pentru inovare.

515    În concluzie, rezultă din cele menționate anterior că nu trebuie repusă în discuție aprecierea Comisiei potrivit căreia OEM puteau obține doar venituri limitate din preinstalarea unuia sau a mai multor servicii concurente de căutare generală în paralel cu aplicația Google Search.

–       Cu privire la costurile de tranzacționare

516    În al doilea rând, Google critică afirmația potrivit căreia costurile de tranzacționare ar descuraja OEM să negocieze acorduri de preinstalare cu alte servicii de căutare generală, întrucât „este puțin probabil ca asemenea costuri să fie justificate pentru un volum mic de dispozitive” [considerentul (826) al deciziei atacate]. Astfel, nicio dovadă nu ar permite să justifice sau să cuantifice aceste costuri de tranzacționare sau chiar să stabilească motivul pentru care acestea ar acoperi numai un volum mic de dispozitive. Singurul element de probă menționat în această privință, și anume un e‑mail intern al Google din anul 2012 privind discuțiile cu un OEM cu privire la împărțirea veniturilor generate de Play Store pe televiziune și dispozitive mobile [a se vedea considerentul (1222) punctul 2 al deciziei atacate], ar fi insuficient.

517    În opinia Comisiei, decizia atacată nu ajunge la „nicio concluzie generală potrivit căreia costurile de tranzacționare împiedic[au] acordurile de preinstalare”, ci constată pur și simplu că, din cauza costurilor de tranzacționare, era puțin probabil ca OEM să încheie un număr mare de acorduri de volum redus, indiferent că acestea sunt acorduri de preinstalare sau de împărțire a veniturilor. În plus, e‑mailul intern al Google din anul 2012 ar arăta că aceasta ar recunoaște existența unor astfel de costuri de tranzacționare în ceea ce o privește.

518    Rezultă din cele menționate anterior că părțile principale sunt de acord în a recunoaște că afirmația referitoare la costurile de tranzacționare nu poate fi interpretată în sensul că ar împiedica acordurile de preinstalare. Mai degrabă, se pune problema dacă aceste costuri fac improbabilă încheierea de acorduri de preinstalare pentru un volum mic de dispozitive.

519    Singurul element invocat cu privire la acest aspect în decizia atacată, și anume e‑mailul intern al Google din anul 2012, la care se face referire în considerentul (826) și menționat în considerentul (1222) punctul 2, nu poate fi considerat suficient pentru a susține existența unui obstacol în calea negocierii acordurilor de preinstalare.

520    Astfel, este vorba despre un singur document, relativ vechi în ceea ce privește perioada încălcării și care nu este în mod direct pertinent, întrucât se referă la o negociere în curs de desfășurare între Google și un OEM cu privire la împărțirea veniturilor generate de Play Store prin intermediul televizoarelor și al dispozitivelor mobile. Indicațiile potrivit cărora acest acord privea un volum calificat drept „nesemnificativ”, având în vedere resursele alocate și plățile care ar fi efectuate de Google, rămân atât prea generice, în sensul în care nu sunt cuantificate, cât și prea legate de situația specifică a Google pentru a putea fi generalizate la situația concurenților săi.

521    Prin urmare, astfel cum susține Google, nu rezultă din dosar că costurile de tranzacționare menționate în decizia atacată au constituit un obstacol în calea negocierii unor acorduri de preinstalare între OEM și furnizorii unui serviciu de căutare generală concurent cu Google Search. Cu toate acestea, chiar dacă aceste costuri nu împiedică negocierea unor astfel de acorduri, nu este mai puțin adevărat că ele reprezintă un parametru economic pe care OEM îl iau în considerare în aprecierea interesului pentru acordurile respective.

522    Acesta este contextul în care trebuie luate în considerare diferitele elemente și aprecieri menționate în decizia atacată cu privire la costurile de tranzacționare.

–       Cu privire la experiența utilizatorilor

523    În al treilea rând, Google critică afirmația potrivit căreia „duplicarea unui număr prea mare de aplicații poate avea un impact negativ asupra experienței utilizatorilor”, întrucât, de exemplu, utilizatorii „vor fi solicitați să aleagă în mod repetat ce aplicație să utilizeze sau să seteze ca aplicație implicită” [considerentele (827) și (828) ale deciziei atacate]. Astfel, decizia atacată nu ar stabili că alegerea unei aplicații de căutare generală sau a unui browser ar afecta în mod negativ experiența utilizatorului, astfel încât OEM nu ar dori să preinstaleze servicii concurente. Decizia atacată nu ar stabili nici că utilizatorii sunt „solicitați în mod repetat” să selecteze aplicația de căutare generală sau browserul pe care doresc să îl utilizeze sau să îl seteze ca fiind implicit. În plus, preinstalarea unei aplicații de căutare generală și a unui browser concurent nu ar duplica „prea multe aplicații”, ci ar duplica numai Google Search și Chrome. Nu ar fi un caz de „bloatware”, un termen utilizat pentru aplicațiile care nu au nicio utilitate sau au o utilitate mică.

524    La rândul său, Comisia amintește că, în temeiul ADAM, OEM trebuie să preinstaleze un set de 12 până la 30 de aplicații ale Google, iar nu doar aplicația Google Search și Chrome. În acest context, duplicarea unui număr prea mare de aplicații ale Google ar avea un impact negativ asupra experienței utilizatorilor. Această observație s‑ar aplica diverselor aplicații incluse în ansamblul GMS, iar nu în mod specific aplicațiilor de căutare generală și navigare care concurează cu aplicația Google Search sau cu Chrome.

525    Rezultă din cele menționate anterior că părțile principale sunt de acord în a recunoaște că criticile referitoare la duplicarea aplicațiilor nu privesc propriu‑zis aplicațiile Google Search și Chrome sau aplicațiile de căutare generală și browserele concurente, ci mai degrabă alte aplicații, incluse în ansamblul GMS.

526    Elementele de probă menționate în această privință în considerentele (827) și (828) ale deciziei atacate, și anume un e‑mail intern al Google din 10 ianuarie 2012, un e‑mail intern al Google din 17 ianuarie 2014 referitor la stadiul discuțiilor dintre Google și un OEM și un e‑mail din 18 aprilie 2014 al Google către acest OEM, confirmă că aceasta este într‑adevăr situația.

527    În plus, în ceea ce privește mai exact inconvenientul pe care l‑ar putea reprezenta pentru un utilizator faptul de a i se solicita în mod repetat să selecteze aplicația de căutare generală sau browserul pe care dorește să îl utilizeze sau să îl seteze ca implicit, trebuie arătat că Google susține, susținerea sa nefiind contestată sub acest aspect, că o astfel de solicitare ar apărea numai în cazul în care o aplicație intenționează să declanșeze o acțiune de căutare generală sau de navigare, iar aplicația nu a specificat serviciul de căutare generală sau browserul care urmează să fie utilizat și, atunci când se întâmplă acest lucru, utilizatorul va putea, în general, să selecteze „întotdeauna” pentru a utiliza aplicația preferată, caz în care solicitarea nu va mai apărea. Google subliniază de asemenea, fără a fi contrazisă, că, în orice caz, utilizatorii puteau dezactiva cu ușurință aplicațiile Google Search și Chrome, astfel încât acestea să devină invizibile și să nu mai funcționeze.

528    În consecință, așa cum susține Google, nu rezultă din dosar că instalarea a două sau mai multe aplicații de căutare generală și a două sau mai multe browsere afectează experiența utilizatorilor.

–       Cu privire la spațiul de stocare

529    În al patrulea rând, Google critică afirmația potrivit căreia „duplicarea unui număr prea mare de aplicații Google obligatorii [putea] conduce la probleme privind spațiul de stocare pe anumite dispozitive” [considerentele (829) și (933) ale deciziei atacate], întrucât preinstalarea mai multor aplicații de căutare generală și de navigare nu ar putea, cu siguranță, să umple spațiul de stocare al unui dispozitiv mobil modern. Într‑adevăr, capacitatea de stocare a dispozitivelor mobile a crescut în mod exponențial. De exemplu, Samsung Galaxy S9 a fost livrat cu 64 GB de memorie internă, modelul S9+ cu până la 256 GB de memorie, iar HTC Desire dispunea de 512 MB de memorie flash internă, în timp ce dimensiunea unei aplicații concurente de căutare generală precum Bing era de 2,9 MB în anul 2012 și de 14 MB în anul 2016. În plus, potrivit datelor furnizate de International Data Corporation (IDC), în anul 2012, majoritatea telefoanelor inteligente Android livrate dispuneau de o capacitate de stocare de 4 GB sau mai mare, iar în primul semestru al anului 2017, 74 % dintre dispozitive dispuneau de o capacitate de stocare de 16 GB sau mai mare. Declarațiile menționate în decizia atacată nu ar substitui dovada obiectivă privind capacitatea de stocare disponibilă.

530    În opinia Comisiei, în decizia atacată nu se constată că problemele legate de spațiul de stocare al dispozitivelor descurajează, în general, OEM să preinstaleze o aplicație concurentă în plus față de aplicația Google Search sau de browserul Chrome. În decizia atacată s‑ar constata numai că OEM trebuiau să fie atenți la consecințele pe care le‑ar avea asupra experienței utilizatorilor duplicarea unei anumite aplicații Google preinstalate, luând în considerare faptul că, în conformitate cu ADAM, OEM trebuiau să preinstaleze un set de 12 până la 30 de aplicații ale Google și că duplicarea unui număr prea mare al acestor aplicații ale Google putea cauza probleme cu spațiul de stocare al anumitor dispozitive [considerentele (827)-(829) și (926) ale deciziei atacate].

531    Precum în cazul criticii anterioare privind experiența utilizatorilor, părțile principale sunt de acord în a recunoaște că criticile referitoare la duplicarea aplicațiilor nu privesc propriu‑zis aplicațiile Google Search și Chrome sau aplicațiile de căutare generală și browserele concurente, ci mai degrabă alte aplicații, incluse în ansamblul GMS.

532    În ceea ce privește aplicațiile pentru servicii de căutare generală și luând în considerare evoluțiile tehnologice privind memoria dispozitivelor mobile inteligente, precum și ilustrările furnizate de Google, duplicarea acestui tip de aplicații nu pare susceptibilă să pună probleme în mod real. În această privință, trebuie să se arate că declarația Hutchison 3G, menționată în acest sens în considerentul (829) al deciziei atacate, vizează duplicarea aplicațiilor în general, iar nu pe cea a aplicațiilor pentru servicii de căutare generală. Așa cum susține Google, nu reiese, așadar, din dosar că instalarea a două sau mai multe aplicații de căutare generală ridică probleme de stocare.

533    În ceea ce privește browserele, trebuie se arate însă că declarațiile a doi OEM menționate în considerentul (934) al deciziei atacate se referă, în cazul unuia dintre aceștia, la cererile ORM din august 2012 și, în cazul celuilalt, la decizia de a nu mai preinstala propriul browser începând cu anul 2012, având în vedere preinstalarea obligatorie a Chrome în conformitate cu ADAM. În consecință, se poate presupune că asemenea declarații au fost făcute într‑o perioadă în care spațiul disponibil în cadrul dispozitivelor mobile inteligente era încă relativ redus, ceea ce nu a mai fost cazul ulterior, astfel cum arată Google prin furnizarea unor exemple provenite de la dispozitive moderne.

534    În consecință, chiar dacă nu s‑a demonstrat că preinstalarea mai multor aplicații pentru servicii de căutare generală ridică o problemă legată de capacitatea de stocare, reiese însă că anumiți OEM au renunțat de fapt la instalarea browserelor concurente ca urmare a instalării Chrome, cel puțin în primii ani ai încălcării. Reiese deopotrivă din dosar că, cel puțin începând cu anul 2016, unul dintre OEM menționați în considerentul (934) al deciziei atacate a putut să își instaleze propriul browser, în plus față de Chrome, pe dispozitivele sale Google Android. Astfel, constrângerea exercitată de spațiul de stocare pare să fi dispărut rapid.

535    Cu toate acestea, în continuarea acestei analize și, prin urmare, luând în considerare creșterea constantă a capacității de memorie a dispozitivelor mobile, trebuie să se țină seama și de faptul că aplicațiile Google Search și Chrome au fost grupate împreună, ceea ce a condus astfel la creșterea spațiului ocupat.

536    Acesta este contextul în care trebuie să se țină seama de diferitele elemente și aprecieri menționate în decizia atacată în ceea ce privește spațiul de stocare.

–       Concluzie

537    Rezultă din cele ce precedă că, în pofida faptului că anumite critici prezentate de reclamante împotriva anumitor elemente ale motivării deciziei atacate permit limitarea sau nuanțarea domeniului de aplicare a acesteia, Comisia era efectiv în măsură să considere că, chiar dacă furnizorii de servicii de căutare generală care concurează cu Google Search aveau în continuare libertatea de a furniza OEM și ORM aceeași preinstalare precum cea acordată aplicației Google Search și browserului Chrome pe dispozitivele Google Android vândute în SEE, acest lucru nu s‑a materializat în cea mai mare parte a perioadei încălcării și cel puțin o parte din explicația pentru absența unor astfel de preinstalări se datorează efectelor combinate ale ADAM, AIV, precum și ale AAF.

538    Din acest punct de vedere, diferența de situație dintre Seznam, care, în pofida eforturilor sale, nu a reușit să obțină acorduri de preinstalare pe dispozitivele Google Android, și Opera, care a reușit să obțină acorduri de preinstalare pe asemenea dispozitive, este izbitoare, în măsura în care această diferență se explica prin faptul că cea dintâi a urmărit să concureze serviciul de căutare generală Google Search, în timp ce a doua a dorit să utilizeze serviciul respectiv prin setarea acestuia în mod implicit în browserul său.

c)      Alte mijloace decât preinstalarea care permit accesul la utilizatori

1)      Argumentele părților

539    Google susține că concurenții ar fi nu numai liberi să se asigure că OEM preinstalează serviciile lor de căutare generală, le configurează în mod implicit și le asigură o poziționare egală sau superioară în raport cu aplicațiile Google preinstalate, ci ar dispune de asemenea de acces liber la utilizatori prin intermediul descărcării și al browserului în cazul serviciilor de căutare generală. Acest lucru nu ar permite să se concluzioneze că condițiile de preinstalare ar fi în măsură să înlăture utilizatorii. Comportamentul utilizatorilor ar arăta că aceștia descarcă în mod constant aplicații, inclusiv aplicații concurente pentru care există o alternativă preinstalată pe un dispozitiv. Aceste obiceiuri în materie de descărcare ar contrazice afirmația din decizia atacată potrivit căreia preinstalarea ar crea o „tendință de statu‑quo” care ar împiedica utilizatorii să caute servicii concurente.

540    În primul rând, în ceea ce privește descărcarea aplicațiilor de către utilizatori, Google subliniază că descărcarea este o modalitate eficientă de a avea acces la utilizatori, chiar și atunci când sunt preinstalate aplicațiile concurente. Elementele de probă referitoare la aplicația Google Search, la Seznam, Naver și Yandex ar confirma descărcarea unor servicii de căutare generală concurente, în cazul în care acestea ar fi atractive. Browserele ar atinge de asemenea rate de descărcare semnificative. În comparație, elementele pe care se întemeiază decizia atacată nu ar fi suficiente pentru a se afirma că descărcarea este ineficientă. Astfel, răspunsurile la solicitările de informații menționate nu ar reflecta conținutul general al răspunsurilor primite.

541    În consecință, nici reticența generală a utilizatorilor de a descărca aplicații pentru care este preinstalat un serviciu concurent, nici ineficiența descărcării nu ar putea explica ratele scăzute de descărcare a aplicațiilor concurente de căutare generală constatate în decizia atacată [considerentele (808)-(810)]. Având în vedere ratele ridicate de descărcare a altor tipuri de aplicații concurente, ar fi mai plauzibil ca aceste rate scăzute de descărcare să fie rezultatul unor factori care nu au legătură cu ADAM, cum ar fi preferința utilizatorilor pentru Google Search, calitatea și performanța acestuia sau faptul că utilizatorii își efectuează căutările prin intermediul browserului.

542    În al doilea rând, Google arată că utilizatorii pot accesa ușor și rapid serviciile concurente de căutare generală prin intermediul browserului, fără a descărca aplicații. Anumite browsere, precum Chrome, ar oferi deja servicii de căutare generală concurente, furnizând utilizatorilor liste sub formă de meniuri verticale cu diferite servicii de căutare generală care le permit să aleagă unul implicit. În decizia atacată s‑ar constata că majoritatea solicitărilor Google Search ar proveni din browser, iar nu din aplicația Google Search [a se vedea considerentul (1234) punctul 3 litera (b)]. Ponderea ridicată a Chrome în ceea ce privește utilizarea browserelor și setarea de către acesta din urmă a Google Search ca serviciu de căutare implicit [considerentele (818) și (821) ale deciziei atacate] sunt irelevante. Ceea ce ar conta este că utilizatorii pot accesa și accesează servicii concurente de căutare generală prin intermediul Chrome, la fel ca în cazul oricărui browser mobil. Prin urmare, utilizatorii ar avea acces neîngrădit la serviciile concurente de căutare generală prin intermediul browserului și o mare parte dintre căutări sunt efectuate în acest mod.

543    În plus, în cadrul acestei argumentații, Google critică decizia atacată pentru că ar face o confuzie între noțiunile de „avantaj concurențial” și „excludere anticoncurențială”. Aceasta din urmă poate fi dedusă din prima. Or, pentru ca acest comportament să fie considerat abuziv, Comisia ar trebui să demonstreze că efectul de excludere ar face „mai dificil sau chiar imposibil accesul pe piață al concurenților întreprinderii în poziție dominantă”. Un dezavantaj concurențial nu echivalează cu o practică de excludere anticoncurențială. În prezenta cauză, chiar presupunând că condițiile de preinstalare din ADAM conferă Google un „avantaj concurențial semnificativ”, ceea ce nu ar fi cazul, decizia atacată nu ar stabili că concurenții nu au fost în măsură să compenseze acest avantaj sau că condițiile respective au făcut ca „intrarea acestora pe piață să fie foarte dificilă sau chiar imposibilă”. Decizia atacată nu ar încerca să califice pretinsul avantaj concurențial și nu ar examina rata de acoperire a comportamentului, chiar dacă marea majoritate a solicitărilor de căutare generală în SEE – între [80-90] % și [70-80] %, între anii 2013 și 2015 – nu au avut loc pe dispozitive Google Android [considerentul (796)]. ADAM ar fi limitat la dispozitivele GMS, ce reprezintă numai o parte dintre dispozitivele de pe care utilizatorii accesează browsere și servicii de căutare generală, aceștia utilizând în special dispozitivele mobile Apple sau calculatoarele de birou Windows. În plus, dezvoltatorii de browsere și de servicii de căutare generală concurente ar fi liberi să negocieze acorduri de preinstalare pentru dispozitivele GMS și să obțină o promovare identică sau mai bună pentru serviciile lor pe aceste dispozitive. Facilitatea accesului la concurenți datorită descărcării și browserului ar însemna că aceștia dispun de posibilități suplimentare de a ajunge la utilizatori pe aceste dispozitive. Prin urmare, nu ar exista niciun temei pentru a susține existența unei excluderi.

544    Comisia susține că niciuna dintre afirmațiile făcute de Google nu repune în discuție concluzia potrivit căreia concurenții nu pot compensa avantajul concurențial semnificativ pe care Google și‑l asigură datorită preinstalării aplicației Google Search și a Google Chrome practic pe toate dispozitivele Google Android vândute în SEE. Astfel, descărcările de aplicații de căutare generală și de browsere concurente sau setarea în mod implicit a unui serviciu de căutare generală concurent în browserele de pe dispozitivele Google Android nu ar fi comparabile din punctul de vedere al prezenței și al eficacității [a se vedea considerentele (805)-(812) și (917)-(931) ale deciziei atacate]. Pe de altă parte, pentru a stabili restrângerea concurenței, decizia atacată ar lua în considerare nu numai avantajul concurențial semnificativ conferit de preinstalare, ci și faptul că acesta nu ar putea fi compensat de concurenți [a se vedea considerentul (896) punctul 1 al deciziei atacate]. În plus, chiar dacă nu ar fi necesar să se cuantifice avantajul concurențial semnificativ ce rezultă din vânzarea legată și nici să se examineze acoperirea pieței de către aceasta, decizia atacată ar indica în special că, între anii 2013 și 2015, dispozitivele Google Android au reprezentat între [10-20] % și [20-30] % din solicitările de căutare generală de căutare pe Google Search în SEE, iar în anul 2016 [20-30] % din aceste solicitări [a se vedea considerentul (796) al deciziei atacate].

2)      Aprecierea Tribunalului

545    În afară de posibilitățile de preinstalare oferite serviciilor de căutare generală sau browserelor concurente, Google susține de asemenea că concurenții săi pot compensa tendința de a conferi un caracter permanent situației ce rezultă din condițiile de preinstalare din ADAM, bazându‑se pe comportamentul utilizatorilor, care își pot descărca aplicațiile sau își pot accesa serviciul de căutare generală prin intermediul browserului.

i)      Cu privire la descărcarea aplicațiilor concurente

546    Cu titlu introductiv, trebuie să se arate că părțile principale nu contestă că utilizatorii pot descărca cu ușurință aplicații de servicii de căutare generală sau de navigare concurente cu aplicația Google Search sau Chrome.

547    Părțile principale nu sunt de acord cu privire la faptul dacă astfel de descărcări au loc în realitate, ceea ce are un impact direct asupra posibilității concurenților Google de a compensa condițiile de preinstalare din ADAM.

548    Prin urmare, evoluțiile din decizia atacată referitoare la această problemă privesc efectiv caracterizarea efectelor concrete și reale ale comportamentului în litigiu al Google pe parcursul perioadei cuprinse între anii 2011 sau 2012 și anul 2018.

549    În această privință, în ceea ce privește aplicațiile de căutare generală, rezultă din datele furnizate de Google și reproduse în decizia atacată că numărul de descărcări ale unor aplicații concurente cu aplicația Google Search a rămas scăzut în raport cu numărul de dispozitive pe care era preinstalată aplicația Google Search:

–        între anii 2011 și 2016, utilizatorii au descărcat aplicații de căutare generală concurente din Play Store pe mai puțin de 5 % din dispozitivele GMS vândute la nivel mondial, cifră care ar scădea la mai puțin de 1 % pentru dispozitivele GMS vândute în SEE, având în vedere că majoritatea acestor descărcări au fost efectuate în Coreea de Sud [considerentele (808) și (809) ale deciziei atacate];

–        între anii 2011 și 2016, numărul anual de descărcări de aplicații concurente de căutare generală din Play Store în fiecare țară din SEE ar fi fost minim, cu excepția Republicii Cehe în cazul Seznam [considerentul (810) al deciziei atacate];

–        în ceea ce privește Republica Cehă, utilizatorii au descărcat aplicația de căutare Seznam din Play Store pe maximum 23 % din dispozitivele GMS vândute în acest stat membru într‑un anumit an.

550    În mod similar, în ceea ce privește browserele, rezultă din datele furnizate de Google și reproduse în decizia atacată că numărul de descărcări ale unor browsere concurente cu Chrome a rămas scăzut în raport cu numărul de dispozitive pe care era preinstalat Chrome:

–        în anul 2016, niciun browser concurent de internet mobil nu ar fi obținut un număr de descărcări comparabil cu numărul browserelor Google Chrome preinstalate [a se vedea considerentul (919) al deciziei atacate];

–        în anul 2016, utilizatorii ar fi descărcat browsere de internet mobile concurente pe mai puțin de 50 % din dispozitivele GMS vândute la nivel mondial, iar între anii 2013 și 2016 utilizatorii ar fi descărcat browsere de internet mobile concurente numai pe aproximativ 30 % din dispozitivele GMS vândute la nivel mondial [a se vedea considerentul (920) al deciziei atacate];

–        în anul 2016, utilizatorii ar fi descărcat browserele UC, Opera și Firefox pe mai puțin de 1 %, 1,5 % și, respectiv, 4 % din dispozitivele GMS vândute în SEE, iar între anii 2013 și 2016, numărul total de descărcări de browsere de internet mobile concurente din Play Store pe dispozitive GMS în SEE ar fi reprezentat mai puțin de 10 % din dispozitivele GMS pe care era preinstalat Google Chrome [a se vedea considerentele (921) și (922) ale deciziei atacate].

551    În acest context, trebuie să se arate că elementele invocate de Google cu privire la descărcarea aplicațiilor Seznam, Naver și Yandex nu sunt suficiente pentru a repune în discuție constatările de mai sus. Astfel cum au recunoscut părțile principale, aceste trei exemple se explică prin faptul că este vorba despre servicii de căutare generală construite în jurul unui algoritm care ține seama de particularitățile lingvistice ale limbilor cehă, coreeană și rusă.

552    Comisia explică de asemenea în mod convingător că contraexemplul referitor la descărcarea aplicației Google Search pe dispozitivele Windows Mobile pentru care Bing este setat în mod implicit nu este deloc atât de probant cum susține Google, întrucât anul 2016 nu este reprezentativ, iar datele invocate includ nu numai telefoanele inteligente, ci și alte tipuri de dispozitive (nota de subsol 901 din decizia atacată). Astfel, presupusa cifră de 95 % de descărcări ale aplicației Google Search ar fi în realitate de numai 27 % în anul 2016. O astfel de cifră ar putea fi comparată cu cifra de 23 % corespunzătoare descărcării aplicației Seznam pe telefoanele inteligente Google Android vândute în Republica Cehă, toate acestea având preinstalată aplicația Google Search.

553    În mod similar, Comisia constată în mod întemeiat, pentru motivele prezentate în considerentul (813) al deciziei atacate, că analogiile sugerate de Google, având în vedere practicile de descărcare observate pentru alte tipuri de aplicații, precum aplicațiile de mesagerie, nu sunt relevante pentru căutare și navigare pe internet.

554    În plus, contrar celor afirmate de Google, diferitele elemente prezentate în decizia atacată pentru a stabili că descărcarea de aplicații concurente cu Google Search și Chrome nu compensează avantajul acordat prin preinstalare își păstrează pertinența. Aceste elemente confirmă că descărcările nu sunt comparabile, din punctul de vedere al sferei de acoperire și eficienței, cu preinstalarea.

555    Acest lucru este valabil în cazul sondajului furnizat de Opera [considerentele (812) și (923) ale deciziei atacate], care, deși oferă informații numai cu privire la utilizarea browserelor preinstalate și vizează numai anul 2013, poate fi totuși invocat în decizia atacată pentru a susține că „anumiți utilizatori rămân reticenți în a descărca aplicații și preferă să utilizeze browserul de internet mobil preinstalat”.

556    În mod similar, în ceea ce privește diferitele declarații făcute în răspunsurile la solicitările de informații, este adevărat că unele răspunsuri care nu sunt menționate în decizia atacată fac referire la posibilitatea teoretică ca descărcarea să compenseze preinstalarea. Totuși, acest lucru nu lipsește de pertinență diferitele răspunsuri prezentate în decizia atacată care permit să se susțină ideea că utilizatorii tind să prefere aplicația preinstalată în raport cu o aplicație care trebuie descărcată.

557    În plus, contrar celor susținute de Google, decizia atacată nu trebuie considerată ca fiind neconformă cu jurisprudența și cu practica decizională anterioare. Astfel, în decizia atacată nu se contestă că descărcarea poate, în principiu, să compenseze avantajul care ar fi acordat de preinstalare, aspect care a fost deja avut în vedere în alte cauze examinate de Comisie. Cu toate acestea, în speță, pentru motivele prezentate în decizia atacată și examinate mai sus, reiese că, deși aplicațiile generale de căutare sau de navigare pot fi descărcate cu ușurință și gratuit, o astfel de descărcare nu se realizează în practică sau, în orice caz, se realizează în cazul unei proporții insuficiente de dispozitive în cauză.

558    În consecință, trebuie respinsă critica formulată de Google cu privire la descărcarea aplicațiilor concurente.

ii)    Cu privire la accesul la serviciile de căutare concurente prin intermediul browserului

559    Argumentația Google nu repune în discuție concluzia potrivit căreia concurenții nu pot compensa, prin intermediul unor acorduri cu dezvoltatorii de browsere de internet mobil, avantajul concurențial semnificativ pe care Google și‑l asigură datorită preinstalării aplicației Google Search practic pe toate dispozitivele Google Android vândute în SEE.

560    În acest sens, este necesară compararea situației reale, care este observată de Comisie și redată în decizia atacată, cu diferitele soluții alternative invocate de Google, dar care nu au fost concretizate în realitate.

561    Astfel, așa cum precizează Comisia, setarea implicită a unui serviciu concurent de căutare generală în browserele de internet mobil de pe dispozitivele Google Android nu ar fi comparabilă, din punctul de vedere al sferei de acoperire și al eficienței, cu preinstalarea aplicației Google Search [a se vedea considerentele (817)-(822) ale deciziei atacate]. În special, trebuie să se ia în considerare că Google nu permite ca un alt serviciu de căutare decât Google Search să fie setat în mod implicit pe Chrome și că Chrome deținea o cotă de utilizare de aproximativ 75 % din browserele de internet mobil care nu sunt specifice unui SO în Europa și de 58 % la nivel mondial.

562    Comisia prezintă deopotrivă, fără a fi contrazisă de Google sub acest aspect, diferite elemente, printre care prezentări ale Microsoft și Yandex, care permit să se ateste că, în practică, utilizatorii nu accesează alte servicii de căutare generală prin intermediul browserelor și nu modifică decât rareori setările implicite ale acestor browsere. Astfel de observații sunt pertinente, contrar celor afirmate de Google, și permit să se stabilească faptul că, în pofida posibilității oferite în această privință de a seta un alt motor de căutare general, acesta rămâne în practică cel care a fost setat inițial.

563    În asemenea împrejurări, trebuie respinsă critica formulată de Google cu privire la accesul la serviciile de căutare concurente prin intermediul browserului.

iii) Cu privire la confuzia dintre avantajul competitiv și excluderea anticoncurențială

564    În ceea ce privește pretinsa confuzie între avantajul competitiv și excluderea anticoncurențială, trebuie să se arate că această critică provine dintr‑o interpretare eronată a deciziei atacate, din care rezultă că aceasta stabilește, pe de o parte, existența unui avantaj legat de condițiile de preinstalare din ADAM care nu poate fi compensat de concurenți și, pe de altă parte, efectele anticoncurențiale ale acestui avantaj.

565    Cu privire la chestiunea dacă avantajul trebuie cuantificat, este necesar să se observe, în orice caz, astfel cum sugerează Comisia, că, între anii 2013 și 2015, dispozitivele Google Android au reprezentat între 11 % și 24 % din toate solicitările de căutare efectuate pe Google Search în SEE. În anul 2016, dispozitivele Google Android au reprezentat 29 % din aceste solicitări de căutare [considerentul (796) al deciziei atacate]. În mod similar, în anul 2016, ADAM a acoperit toate dispozitivele Google Android vândute în afara Chinei, ceea ce corespunde cu 76 % din numărul total de dispozitive mobile inteligente vândute în Europa și cu 56 % din numărul total de dispozitive mobile inteligente vândute la nivel mondial (inclusiv în China) [considerentele (783), (784) și (901) ale deciziei atacate]. În aceste condiții, este în continuare posibil să se considere, astfel cum face Comisia în decizia atacată, că condițiile de preinstalare din ADAM confereau Google un avantaj concurențial semnificativ.

566    În consecință, trebuie respinsă critica formulată de Google cu privire la confuzia dintre avantajul competitiv și excluderea anticoncurențială.

iv)    Concluzie

567    Rezultă din cele menționate anterior că Comisia are temei să considere că, deși utilizatorii au beneficiat în continuare de libertatea de a descărca aplicații concurente cu aplicația Google Search și Chrome sau să modifice setările implicite sau că dezvoltatorii de browsere de internet mobil au putut să ofere propriile aplicații producătorilor de echipamente originale, acestea nu s‑au realizat suficient în cea mai mare parte a perioadei încălcării din cauza condițiilor de preinstalare din ADAM.

d)      Lipsa unei demonstrații a legăturii dintre cotele de utilizare și preinstalare

1)      Argumentele părților

568    Google subliniază că, potrivit deciziei atacate, cotele sale de căutare generală și de navigare „nu par să fie explicabile” prin intermediul preferințelor utilizatorilor și sunt „conforme” cu o restrângere a concurenței [considerentele (835), (837), (947) și (954)]. Cu toate acestea, în decizia atacată nu s‑ar demonstra că aceste cote de piață ale Google au fost ocazionate de condițiile de preinstalare contestate sau că acestea sunt incompatibile cu concurența bazată pe merit, aspect pe care totuși Comisia ar fi cea care trebuie să îl stabilească. În plus, decizia atacată ar ignora numeroase dovezi potrivit cărora succesul serviciului de căutare generală și al browserului Google ar reflecta calitatea acestora. Menționarea evaluărilor din Play Store pentru aplicația Google Search și pentru concurenții acesteia nu este suficientă pentru a respinge aceste elemente de probă.

569    Comisia susține că niciunul dintre argumentele Google nu repune în discuție concluzia potrivit căreia avantajul concurențial semnificativ ce rezultă din preinstalarea aplicației Google Search și a Google Chrome practic pe toate dispozitivele Google Android vândute în SEE și incapacitatea concurenților de a compensa acest avantaj sunt în concordanță cu evoluția cotelor de piață ale Google. Astfel, succesul aplicației Google Search și al Google Chrome nu ar reflecta numai pretinsele „calități și performanțe superioare ale serviciilor Google”. În mod similar, faptul că evaluările făcute de utilizatori în Play Store se bazează pe eșantioane de dimensiuni diferite nu ar fi determinant. Aceste eșantioane ar fi suficient de mari pentru a fi reprezentative.

2)      Aprecierea Tribunalului

570    În primul rând, în ceea ce privește preinstalarea și efectele acesteia, trebuie să se arate că, în decizia atacată, Comisia a menționat că concluziile sale privind existența unui avantaj concurențial al Google ca urmare a preinstalării, care nu a putut fi compensat de concurenți și a avut ca efect restrângerea concurenței bazate pe merit în detrimentul consumatorilor, au fost confirmate de evoluția cotelor de utilizare atribuibile Google realizate pe dispozitivele mobile inteligente [a se vedea considerentele (835)-(851) și (947)-(963) ale deciziei atacate].

571    În acest context, trimiterile făcute de Comisie la evoluția acestor cote de utilizare nu sunt, în sine, criticabile. Ele permit, într‑adevăr, Comisiei să își susțină demonstrația potrivit căreia, pe de o parte, preinstalarea conferă un avantaj aplicațiilor de căutare generală și de navigare ale Google care fac obiectul acesteia și, pe de altă parte, acest avantaj nu a putut fi compensat de concurenți.

572    În ceea ce privește evoluția cotei de piață a Google pentru solicitările de căutare generală efectuate în funcție de tipul de dispozitiv în Europa din anul 2009 până în luna martie 2017, Comisia este astfel în măsură să constate că această cotă a fluctuat întotdeauna între 95 % și 98 % din anul 2011 până în luna martie 2017 în ceea ce privește dispozitivele mobile inteligente și că această cotă a fost întotdeauna mai mare decât cea observată în aceeași perioadă în ceea ce privește calculatoarele personale (88-95 %) sau tabletele (90-98 % din luna iulie 2012 până în luna martie 2017) [considerentul (836) al deciziei atacate].

573    În ceea ce privește evoluția cotei de utilizare a Chrome în comparație cu cea a altor browsere mobile nespecifice unui SO în Europa, din luna august 2012 până în luna martie 2017, Comisia este de asemenea în măsură să constate că în această perioadă cota browserului Chrome a crescut de la 4,7 % la 74,9 %. În schimb, cota altor browsere Android („browserele bazate pe AOSP” sau „browserele Android”) a scăzut de la 74,5 % la 8,2 % în aceeași perioadă [a se vedea considerentul (949) al deciziei atacate; pentru o prezentare a rezultatelor la nivel mondial, a se vedea considerentul (950) al deciziei atacate; pentru o prezentare a rezultatelor cu browsere pe calculatoare personale, a se vedea considerentul (951) al deciziei atacate; pentru o prezentare a rezultatelor cu browsere specifice unui SO în Europa, a se vedea considerentul (952) al deciziei atacate].

574    Contrar celor susținute de Google, Comisia este îndreptățită să invoce aceste evoluții în sprijinul tezei sale privind prejudiciul. În măsura în care această teză ia ca punct de plecare „tendința de statu‑quo” asociată preinstalării, care perturbă procesul concurențial presupus de Google, potrivit căreia utilizatorul ar putea printre altele să remedieze această tendință prin descărcarea unei aplicații concurente – și anume exact ceea ce acesta nu face –, Comisia poate face referire în mod întemeiat la cotele de utilizare.

575    În al doilea rând, în ceea ce privește factorul referitor la calitate și efectele pretinse ale acestuia, trebuie avut în vedere că, într‑un caz precum cel de față, Comisia nu trebuia să stabilească cu precizie dacă aceste cote de utilizare se explicau nu numai prin intermediul preinstalării – astfel cum consideră aceasta –, ci de asemenea, sau chiar mai degrabă, prin superioritatea calitativă invocată de Google. Astfel, pentru Google, faptul că nu au fost repuse în discuție cotele de utilizare a aplicației Google Search sau creșterea progresivă a cotelor de utilizare a Chrome s‑ar explica mai degrabă prin superioritatea calitativă a produselor sale, decât prin preinstalare. Cu toate acestea, în prezenta cauză, preinstalarea nu este contestată, astfel încât toate dispozitivele Google Android dispuneau de aplicația Google Search și de Chrome, în timp ce impactul calității asupra lipsei preinstalării sau a descărcării a unei aplicații concurente este doar afirmat de Google, fără ca elementele de probă prezentate în această privință să fie suficiente sau deosebit de pertinente.

576    Google se prevalează în acest sens de o declarație a unuia dintre directorii săi, care vorbește despre superioritatea calitativă a aplicației Google Search în raport cu concurenții săi. Acest document face într‑adevăr referire la diferite elemente, printre care un sondaj efectuat în rândul consumatorilor în anul 2016, care arată că Google Search era motorul de căutare generală preferat al consumatorilor din Regatul Unit, Germania și Franța, precum și la diferite articole care indică faptul că Google Search prezenta caracteristici mai bune sau mai noi decât Bing sau că Bing nu era atât de exact precum se anunțase. Cu toate acestea, declarația directorului Google și diferitele elemente atașate acesteia nu sunt suficiente în sine pentru a stabili că ponderea de utilizare a Google Search și a Chrome se explică mai degrabă prin faptul că Google dispune de un serviciu de calitate superioară, decât prin faptul că aceste aplicații sunt preinstalate.

577    În definitiv, chiar presupunând că Google Search și Chrome beneficiază de o superioritate calitativă în raport cu serviciile oferite de concurenți, aceasta nu ar fi determinantă, întrucât nu se pretinde că diferitele servicii oferite de concurenți nu ar fi în măsură să satisfacă din punct de vedere tehnic necesitățile consumatorilor.

578    În plus, astfel cum rezultă din documentele de la dosar, necesitățile consumatorilor nu sunt satisfăcute neapărat de soluția cea mai bună din punct de vedere calitativ, presupunând că Google ar putea pretinde că serviciile sale reprezintă o astfel de soluție, având în vedere că și alte variabile în afară de calitatea tehnică, cum ar fi protecția vieții private sau luarea în considerare a particularităților lingvistice ale solicitărilor de căutare efectuate, joacă de asemenea un rol.

579    În al treilea rând, trebuie să se arate că, pentru a respinge argumentul Google potrivit căruia mai degrabă calitatea produselor acesteia în ochii consumatorilor decât preinstalarea ar explica importanța și evoluția cotelor sale de utilizare, Comisia a arătat în decizia atacată că un astfel de avantaj calitativ nu părea să reiasă din notele acordate în Play Store serviciilor concurente.

580    Pentru primul pachet, notele medii din Play Store au fost de 4,4 pentru aplicația Google Search cu 5,8 milioane de evaluări, de 4,3 pentru aplicația Bing cu 73 000 de evaluări, de 4,2 pentru aplicația Yahoo cu 28 000 de evaluări, de 4,3 pentru aplicația Seznam cu 39 000 de evaluări, și de 4,4 pentru aplicația Yandex cu 219 000 de evaluări [considerentul (837) al deciziei atacate].

581    Pentru al doilea pachet, notele medii din Play Store au fost de 4,3 pentru Chrome cu 7,4 milioane de evaluări, de 4,3 pentru Opera cu 2,2 milioane de evaluări, de 4,4 pentru Firefox cu 2,8 milioane de evaluări, de 4,5 pentru UC Browser cu 13,9 milioane de evaluări și de 4,4 pentru UC Browser Mini cu 2,8 milioane de evaluări [considerentul (954) al deciziei atacate].

582    Desigur, așa cum arată Google, evaluările nu prezintă aceeași importanță și nu constituie neapărat un criteriu de evaluare reprezentativ. Cu toate acestea, așa cum susține Comisia, rezultă în mod clar din aceste note că aprecierea calitativă a diferitelor servicii concurente este similară. Prin urmare, aceasta poate fi avută în vedere pentru a se considera că, pentru fiecare dintre diferitele servicii de căutare și de navigare concurente, calitatea nu este un criteriu determinant pentru utilizarea acestora, întrucât toate oferă un serviciu care poate răspunde cererii.

583    Rezultă din cele menționate anterior că, având în vedere tendința de a conferi un caracter permanent situației legate de condițiile de preinstalare din ADAM și în lipsa unei demonstrări a impactului exact al pretinsei superiorități calitative invocate de Google în ceea ce privește aplicațiile sale de căutare generală și de navigare, Comisia a considerat în mod corect că cotele de utilizare ale Google coroborau „tendința de statu‑quo” legată de preinstalare.

584    În consecință, această critică trebuie respinsă.

e)      Neluarea în considerare a contextului economic și juridic

1)      Argumentele părților

585    Google susține că decizia atacată omite să evalueze dacă condițiile de preinstalare din ADAM erau capabile să aducă atingere concurenței care ar fi existat în lipsa lor, având în vedere întregul context economic și juridic. O analiză completă a acestui context ar stabili că aceste condiții nu erau susceptibile să excludă concurența și nici capabile să facă acest lucru, întrucât ele au creat mai degrabă noi oportunități pentru concurenți decât să elimine astfel de oportunități. Măsura în care Google sau concurenții săi au beneficiat de aceste oportunități ar depinde de calitățile serviciilor acestora și de atractivitatea lor pentru utilizatori. Astfel, cerințele de preinstalare din ADAM ar face parte din modelul de licență gratuită dezvoltat pentru platforma Android și, prin urmare, nu ar putea fi examinate separat. În plus, oricine ar putea prelua și utiliza sistemul de operare Android în mod gratuit.

586    Comisia susține că Google, iar nu decizia atacată este cea care omite să evalueze contextul economic și juridic al vânzării legate a aplicației Google Search cu Play Store și al vânzării legate a Google Chrome cu Play Store și aplicația Google Search. Astfel, în decizia atacată ar lua în considerare natura interacțiunilor dintre diferitele componente ale platformei Android [considerentele (874) și (875), (990) și (991) ale deciziei atacate]. Ar trebui să se țină seama în special de următoarele aspecte în care se înscrie vânzarea legată:

–        în SEE, preinstalarea Google Chrome a acoperit practic toate dispozitivele Google Android [considerentul (901) al deciziei atacate];

–        pe dispozitivele GMS, Google nu autorizează preinstalarea exclusivă a niciunei alte aplicații de căutare generală decât Google Search. Aplicația Google Search este cel mai important punct de acces unic pentru căutările generale pe dispozitivele Google Android și a reprezentat [40-50] % din toate solicitările de căutare generală pe dispozitivele Google Android în anul 2016 [considerentul (799) punctul 1 și considerentul (974) ale deciziei atacate];

–        Google nu permite ca un alt serviciu de căutare generală decât Google Search să fie setat în mod implicit pe Google Chrome [considerentele (818) și (973) ale deciziei atacate], al doilea cel mai important punct de acces pentru căutările generale pe dispozitivele Google Android, cu [30-40] % din toate solicitările de căutare generală pe dispozitivele Google Android efectuate prin utilizarea Google Chrome în anul 2016 [considerentele (818), (973) și (974) ale deciziei atacate];

–        între anii 2011 și 2016, Google a încheiat acorduri de împărțire a veniturilor cu OEM și ORM. În temeiul acestor acorduri, care au acoperit între [50-60] % și [80-90] % din toate dispozitivele Google Android vândute în SEE, OEM și ORM aveau obligația de a preinstala exclusiv aplicația Google Search și de a seta Google Search ca serviciu de căutare generală implicit pentru toate browserele de internet mobil preinstalate [a se vedea considerentele (822) și (833) ale deciziei atacate];

–        în temeiul AAF, OEM care doresc să vândă chiar și un singur dispozitiv cu Play Store și aplicația Google Search preinstalate nu pot vinde niciun alt dispozitiv care să funcționeze pe o ramificație a Android;

–        în temeiul unui acord de împărțire a veniturilor menținut din anul 2007, Apple setează Google Search ca serviciu de căutare generală implicit în browserul Safari pe dispozitivele iOS [a se vedea considerentele (119) și (154), considerentul (515) punctul 1, considerentul (796) punctul 2 litera (a), considerentul (799) punctul 2, considerentele (840) și (1293) ale deciziei atacate];

–        în temeiul acordurilor de împărțire a veniturilor, toate browserele principale de internet pentru calculatoare personale, cu excepția Internet Explorer/Edge de la Microsoft, au obligația de a seta Google Search ca serviciu de căutare generală implicit [a se vedea considerentul (796) punctul 2 litera (c) și considerentul (845) ale deciziei atacate].

2)      Aprecierea Tribunalului

587    În esență, Google reproșează Comisiei că nu a analizat toate împrejurările relevante pentru a aprecia pretinsele efecte ale comportamentului în litigiu.

588    Potrivit Google, Comisia ar fi trebuit să țină seama mai bine, pe de o parte, de motivul care a determinat‑o să dezvolte platforma Android, și anume intenția de a contracara blocarea altor sisteme de operare (iOS sau Windows) de către proprietarii acestora, și, pe de altă parte, de efectele proconcurențiale generate de succesul platformei deschise și gratuite Android, chiar dacă condițiile de preinstalare în litigiu erau în vigoare, efecte care ar fi determinat o creștere a volumului de utilizare a serviciilor de căutare generală și a browserelor, precum și o creștere a numărului de aplicații. În acest context, Comisia ar fi trebuit să evalueze situația prin compararea acesteia cu o situație în care, ca urmare a absenței condițiilor de preinstalare în litigiu, Google nu ar fi fost în măsură să dezvolte și să mențină platforma Android deschisă și gratuită.

589    Cu toate acestea, o asemenea argumentație nu corespunde conținutului deciziei atacate.

590    Astfel, așa cum susține Comisia, comportamentul abuziv descris în decizia atacată nu privește dezvoltarea și întreținerea platformei Android, inclusiv în ceea ce privește aspectul său deschis și gratuit, setat de Google pentru a răspunde la ceea ce consideră a fi blocarea altor sisteme de operare de către proprietarii acestora. De altfel, Comisia recunoaște în fața Tribunalului că platforma Android a sporit oportunitățile pentru concurenții Google.

591    Rezultă de asemenea din decizia atacată că Google a prezentat Comisiei o argumentație de aceeași natură cu cea care este reiterată în fața Tribunalului și că ea a fost respinsă de Comisie în special pentru motivul că aceasta din urmă nu a repus în discuție întregul ADAM, ci numai unul dintre aspectele acestuia, ale cărui efecte erau restrictive în materie de concurență [a se vedea considerentele (867)-(876) în ceea ce privește primul pachet; a se vedea considerentele (983)-(992) în ceea ce privește al doilea pachet]. Prin urmare, argumentația Google a fost luată în considerare de Comisie în cadrul evaluării tuturor împrejurărilor relevante, astfel cum rezultă din decizia atacată.

592    Așa fiind, chiar luând în considerare efectele proconcurențiale generate de platforma Android, din care ADAM este una dintre modalități, Comisia a considerat totuși că un aspect specific al ADAM, și anume condițiile de preinstalare în litigiu, era abuziv.

593    Astfel, așa cum s‑a examinat mai sus în contextul prezentului motiv (a se vedea de asemenea diferitele împrejurări de fapt amintite la punctul 585 de mai sus), Comisia a considerat că cele două pachete de produse au conferit Google un avantaj concurențial ocazionat de „tendința de statu‑quo” asociată cu preinstalarea, care nu putea fi compensat de concurenți și care avea ca efect restrângerea concurenței bazate pe merite în detrimentul consumatorilor.

594    Aceste condiții de preinstalare din ADAM, iar nu, într‑un mod mai general, sistemul de licență deschisă și gratuită urmărit de Google împreună cu OEM semnatari ai acestui acord, sunt cele care constituie comportamentul în litigiu.

595    În consecință, așa cum sugerează Comisia, în acest context trebuie să se facă referire la diferitele contribuții ale Opera. Unele fac referire, astfel cum arată Google, la efectele proconcurențiale ale dezvoltării și întreținerii platformei Android. Altele menționează, așa cum arată Comisia, efectele restrictive în materie de concurență legate de preinstalare.

596    Rezultă din cele menționate anterior că Google nu demonstrează, astfel cum pretinde, că Comisia nu a luat în considerare în mod corespunzător toate împrejurările relevante în scopul aprecierii comportamentului în litigiu. Prin urmare, această critică trebuie respinsă.

3.      Cu privire la al doilea aspect, referitor la justificările obiective

a)      Argumentele părților

597    Google susține că condițiile de preinstalare din ADAM sunt justificate în mod obiectiv, întrucât acestea îi permit să furnizeze platforma Android în mod gratuit, asigurându‑se că aplicațiile generatoare de venituri, Google Search și Chrome, nu sunt excluse de la preinstalare și de la oportunitățile de publicitate asociate. Aceste condiții legitime și favorabile concurenței ar fi contribuit la diversitatea și la adoptarea generalizată a dispozitivelor mobile, ar fi redus barierele la intrare și ar fi creat oportunități pentru concurenți. Sugestia din decizia atacată potrivit căreia ar putea fi percepută o taxă de licență pentru Play Store de la producătorii de echipamente originale, care ar varia pentru dispozitivele din gama inferioară și pentru cele din gama de vârf, ar sacrifica beneficiile proconcurențiale ale ofertei gratuite făcute de Google în ceea ce privește platforma Android. Google contestă de asemenea că poate obține o compensație din datele mobile. În mod similar, schimbul fără caracter monetar creat de condițiile de preinstalare din ADAM ar fi mai eficient și ar crește producția în raport cu un sistem în care OEM ar face plăți în numerar pentru componentele platformei Android.

598    Comisia susține că condițiile de preinstalare a Google Search și Chrome, practic pe toate dispozitivele Google Android vândute în SEE, nu sunt justificate în mod obiectiv. Într‑adevăr, Google ar transforma deja în profit investițiile datorită comercializării datelor colectate de la utilizatori și veniturilor generate de Play Store și de alte aplicații și servicii, inclusiv Google Search. În plus, un număr semnificativ de utilizatori ai Google Android va continua să utilizeze Google Search în lipsa acestor cerințe. Google nu ar demonstra nici că preinstalarea ar fi necesară pentru a se evita ca preinstalarea exclusivă pe dispozitivele Google Android să nu fie accesibilă Google sau pentru a se evita necesitatea ca aceasta să perceapă o taxă pentru Play Store de la OEM.

b)      Aprecierea Tribunalului

599    Trebuie amintit că, în cazul în care s‑a constatat existența unor efecte anticoncurențiale datorate comportamentului unei întreprinderi care ocupă o poziție dominantă, această întreprindere poate justifica acțiuni susceptibile să intre sub incidența interdicției prevăzute la articolul 102 TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 martie 2012, Post Danmark, C‑209/10, EU:C:2012:172, punctul 40 și jurisprudența citată).

600    În special, o asemenea întreprindere poate demonstra, în acest scop, fie că comportamentul său este necesar în mod obiectiv, fie că efectul de excludere pe care îl generează poate fi contrabalansat sau chiar depășit de avantaje în termeni de eficacitate care profită deopotrivă consumatorilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 martie 2012, Post Danmark, C‑209/10, EU:C:2012:172, punctul 41 și jurisprudența citată).

601    În ceea ce privește prima ipoteză, s‑a statuat că, deși sarcina probei cu privire la existența împrejurărilor care constituie o încălcare a articolului 102 TFUE incumbă Comisiei, revine totuși întreprinderii dominante în cauză, iar nu Comisiei, dacă este cazul, și înainte de finalizarea procedurii administrative, obligația să invoce o eventuală justificare obiectivă și să o susțină, în această privință, cu argumente și cu elemente de probă. În continuare, în măsura în care intenționează să concluzioneze în sensul existenței unui abuz de poziție dominantă, Comisia are obligația să demonstreze că argumentele și elementele de probă invocate de întreprinderea respectivă nu pot prevala și, prin urmare, că justificarea invocată nu poate fi acceptată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia, T‑201/04, EU:T:2007:289, punctele 688 și 1144).

602    În ceea ce privește a doua ipoteză, revine întreprinderii care ocupă o poziție dominantă sarcina de a demonstra că câștigurile în termeni de eficacitate care pot rezulta din comportamentul avut în vedere neutralizează efectul de excludere pe care acesta îl implică, că aceste câștiguri în termeni de eficacitate au fost sau pot fi realizate datorită acelui comportament, că acesta din urmă este indispensabil pentru realizarea respectivelor câștiguri și că el nu elimină o concurență efectivă prin înlăturarea tuturor sau a majorității surselor existente de concurență actuală sau potențială (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 martie 2012, Post Danmark, C‑209/10, EU:C:2012:172, punctul 42).

603    În această privință, trebuie să se arate că Comisia a examinat în decizia atacată, sub același titlu, „Justificări obiective și câștiguri în termeni de eficacitate”, diferitele argumente invocate în această privință de Google cu ocazia procedurii administrative [considerentele (993)-(1008)].

604    În înscrisurile sale, Google invocă în esență două serii de argumente pentru a justifica comportamentul său, care se suprapun în bună măsură cu cele pe care le‑a susținut în cadrul procedurii administrative și care au fost examinate și respinse în decizia atacată.

605    În primul rând, Google a susținut în fața Comisiei că practicile sale au fost legitime, întrucât i‑au permis să își rentabilizeze investițiile în Android și în aplicațiile acestuia care nu ar genera venituri [considerentul (993) punctul 1 al deciziei atacate].

606    Această argumentație este reluată în prezenta acțiune, în care Google invocă, pe de o parte, importanța investițiilor sale în dezvoltarea și întreținerea platformei Android, inclusiv a SO Android, a magazinului Play Store și a ansamblului GMS, și, pe de altă parte, caracterul gratuit al acestei platforme. Condițiile de preinstalare din ADAM ar fi, prin urmare, justificate, întrucât acestea ar permite Google, prin intermediul veniturilor generate de aplicațiile Google Search și Chrome, să obțină un randament adecvat al investițiilor sale, fără a exclude însă posibilitatea concurenților sau a utilizatorilor de a recurge la preinstalare sau la alte opțiuni.

607    Pentru a respinge această argumentație, Comisia a considerat că Google nu a demonstrat că pachetele de servicii în litigiu erau necesare pentru rentabilizarea investițiilor sale în Android și în aplicațiile acestuia care nu generau venituri [a se vedea considerentele (995)-(998) ale deciziei atacate].

608    Prin raportare la valoarea investițiilor consacrate de Google dezvoltării și întreținerii Android, indiferent dacă această valoare este cea menționată de Comisie sau cea prezentată de Google, se pare, în orice caz, că Google a fost întotdeauna în măsură să dispună de surse substanțiale de venituri pentru a finanța aceste investiții realizate în cadrul strategiei sale de menținere a cotelor sale de piață în domeniul serviciilor de căutare generală în contextul tranziției la internetul pe dispozitive mobile.

609    În afară de veniturile generate de Play Store [considerentul (996) și nota de subsol 1074 din decizia atacată], care sunt în prezent suficiente în sine pentru a permite Google să recupereze investițiile efectuate pentru dezvoltarea și întreținerea platformei Android în cursul anului respectiv (a se vedea în această privință datele furnizate de Google în fața Tribunalului), Google dispunea și de alte surse de venituri.

610    Într‑adevăr, astfel cum arată Comisia în decizia atacată, Google putea beneficia întotdeauna de valorificarea datelor referitoare la utilizatori obținute de pe dispozitivele Google Android, precum datele de localizare sau datele privind utilizarea serviciilor Google Play. Având în vedere cotele sale de piață semnificative pe calculatoarele personale, Google putea beneficia deopotrivă de veniturile semnificative generate de publicitatea în domeniul căutărilor [considerentele (997)-(998) ale deciziei atacate].

611    Criticile formulate de Google cu privire la aceste posibilități rămân generice și vagi.

612    În consecință, luând în considerare, pe de o parte, valoarea reprezentată de datele privind utilizatorii și, pe de altă parte, importanța veniturilor generate de publicitatea referitoare la căutările efectuate pe calculatoare personale, Comisia a considerat în mod corect că Google avea posibilitatea să nu fi fost nevoită să recupereze toate cheltuielile legate de dezvoltarea și întreținerea platformei Android numai pe baza veniturilor generate de această platformă.

613    În plus, așa cum arată și Comisia în decizia atacată, Google nu a demonstrat că nu a avut un interes în dezvoltarea Android pentru a contracara riscurile pe care tranziția către dispozitivele mobile inteligente le reprezenta pentru modelul său comercial de publicitate asociat căutării [considerentul (999) al deciziei atacate]. Din această perspectivă, se poate considera în mod întemeiat că Google ar fi efectuat cheltuielile legate de dezvoltarea și întreținerea platformei Android chiar și fără a avea certitudinea că aceste cheltuieli ar fi compensate de veniturile generate de pe această platformă, luând în considerare, de exemplu, veniturile generate de Play Store.

614    Rezultă din cele menționate anterior că Google nu a demonstrat că condițiile de preinstalare din ADAM au fost justificate în mod obiectiv, în sensul că i‑au permis, prin garantarea preinstalării aplicației Google Search și a browserului Chrome pe dispozitivele Google Android, să recupereze valoarea cheltuielilor efectuate pentru dezvoltarea și întreținerea platformei Android.

615    În al doilea rând, Google susține că condițiile de preinstalare din ADAM i‑au permis să ofere Play Store în mod gratuit, întrucât valoarea acestuia pentru OEM și utilizatori corespundea valorii, pentru Google, a promovării de către acești OEM a serviciului său de căutare generală. Sugestia făcută de Comisie de a percepe o taxă de licență pentru Play Store ar repune în discuție acest model și efectele sale pozitive asupra concurenței [a se vedea considerentul (993) punctul 3 al deciziei atacate].

616    Cu toate acestea, Google nu a reușit nici în acest caz să își îndeplinească sarcina probei care îi revine în vederea demonstrării unor justificări obiective.

617    Soluția preferată de Google, care constă în acordarea de licențe gratuite, nu exclude însă aplicarea celorlalte soluții avute în vedere de Comisie pentru a‑i permite să înlocuiască veniturile generate de preinstalarea aplicației Google Search și a browserului Chrome pe dispozitivele Google Android, precum, de exemplu, plata unei taxe de licență pentru Play Store, care poate fi compatibilă cu o diferență de tratament între produsele din gama inferioară și cele din gama de vârf.

618    Rezultă din cele ce precedă că Google nu este în măsură să demonstreze că condițiile de preinstalare din ADAM sunt justificate în mod obiectiv, în sensul că acestea îi garantează caracterul gratuit al licențelor referitoare la Play Store.

619    Prin urmare, se impune respingerea celui de al doilea aspect, referitor la justificările obiective ale preinstalării, ca și a celui de al doilea motiv în întregime, întemeiat pe aprecierea eronată a caracterului abuziv al condițiilor de preinstalare din ADAM.

D.      Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe aprecierea eronată a caracterului abuziv al condiției de preinstalare unică, care este inclusă în AIV bazate pe portofoliu

620    Prin intermediul celui de al treilea motiv al acțiunii, Google susține că Comisia a concluzionat în mod eronat că anumite dispoziții incluse în AIV bazate pe portofoliu erau abuzive.

1.      Elemente de context

a)      Decizia atacată

621    Potrivit deciziei atacate, Google a acordat plăți anumitor OEM și ORM, cu condiția ca aceștia să nu preinstaleze sau să nu pună la dispoziție imediat după achiziție niciun serviciu de căutare generală concurent pe un set de dispozitive mobile din cadrul unui portofoliu predefinit [considerentele (198) și (1195) ale deciziei atacate].

622    Rezultă de asemenea din decizia atacată că AIV bazate pe portofoliu sancționate sunt cele care au fost în vigoare de la 1 ianuarie 2011, data la care Comisia a considerat că Google era dominantă pe fiecare piață națională a serviciilor de căutare generală în cadrul SEE, până la 31 martie 2014, când a încetat un AIV bazat pe portofoliu încheiat cu un OEM, menționat de Comisie [considerentul (1333) al deciziei atacate].

1)      Cu privire la natura AIV bazate pe portofoliu

623    Comisia susține că AIV bazate pe portofoliu includ plăți de exclusivitate. Aceasta amintește că, în conformitate cu AIV menționate, în cazul în care OEM sau ORM în cauză preinstalează un serviciu concurent de căutare generală pe un dispozitiv care se încadrează în portofoliul predefinit convenit, acesta trebuie să renunțe la împărțirea veniturilor cu privire la întregul portofoliu.

624    Atât în situația OEM, cât și a ORM în cauză, Comisia subliniază că AIV bazate pe portofoliu au acoperit un segment semnificativ de dispozitive mobile vândute. Documente interne ale Google ar confirma că scopul AIV bazate pe portofoliu a fost de a garanta că Google răspunde tuturor necesităților acestor OEM și ORM în materie de servicii de căutare generală pe dispozitivele incluse în portofoliile respective. Aceste documente ar arăta de asemenea că Google era conștientă că această practică putea ridica probleme de concurență [considerentele (1195)-(1205) ale deciziei atacate].

2)      Cu privire la capacitatea AIV bazate pe portofoliu de a restrânge concurența

625    În considerentele (1206) și (1207) ale deciziei atacate, Comisia susține că prezumția potrivit căreia plățile de exclusivitate ale Google sunt abuzive este confirmată în speță de analiza capacității acestora de a restrânge concurența, având în vedere în special cota de acoperire a piețelor naționale ale serviciilor de căutare generală de către practica contestată.

626    Mai întâi, Comisia consideră că AIV bazate pe portofoliu au redus stimulentele pentru OEM și ORM în cauză pentru a preinstala servicii concurente de căutare generală. În primul rând, în lipsa AIV bazate pe portofoliu, OEM și ORM respectivi ar fi avut un interes comercial să preinstaleze asemenea servicii pe cel puțin o parte dintre dispozitivele Google Android ale acestora. În al doilea rând, serviciile concurente de căutare generală nu ar fi putut oferi acestor OEM și ORM același nivel de venituri precum cel oferit de Google. În al treilea rând, AIV bazate pe portofoliu ar fi unul dintre motivele pentru care OEM și ORM sunt reticenți în a instala servicii concurente de căutare generală pe dispozitivele Google Android ale acestora [considerentele (1208)-(1281) ale deciziei atacate].

627    În continuare, Comisia susține că AIV bazate pe portofoliu au îngreunat accesul concurenților Google pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală. În primul rând, aceste plăți ar fi descurajat OEM și ORM să preinstaleze servicii concurente de căutare generală. În al doilea rând, AIV bazate pe portofoliu ar acoperi o parte semnificativă a piețelor relevante. În al treilea rând, serviciile concurente nu ar fi fost în măsură să compenseze, prin intermediul canalelor de distribuție alternative precum descărcările, avantajul competitiv pe care Google l‑a obținut din practica în litigiu [considerentele (1282)-(1312) ale deciziei atacate].

628    În sfârșit, Comisia afirmă că AIV bazate pe portofoliu au descurajat inovarea, întrucât au împiedicat lansarea de dispozitive Google Android pe care ar fi preinstalate alte servicii de căutare generală decât Google Search. În lipsa unei asemenea practici, utilizatorii ar fi beneficiat de o gamă mai largă de opțiuni. Această practică ar fi redus deopotrivă, pe de o parte, stimulentele concurenților de a dezvolta funcționalități inovatoare, împiedicându‑i să beneficieze de solicitări de căutare suplimentare, precum și de veniturile și de datele necesare pentru a‑și îmbunătăți serviciile, și, pe de altă parte, stimulentul ca Google să inoveze, întrucât nu mai era supusă presiunii concurențiale bazate pe merit. În plus, chiar dacă practica a coincis cu o perioadă de îmbunătățire a serviciului de căutare generală al Google, aceasta nu ar putea face dovada faptului că practica respectivă nu a afectat stimulentele sau capacitatea serviciilor concurente de căutare generală de a‑și îmbunătăți serviciile. Google ar fi putut să își îmbunătățească serviciile într‑o măsură mai mare [considerentele (1313)-(1322) ale deciziei atacate].

629    În plus, astfel cum reiese în special din considerentul (1259) al deciziei atacate, Comisia a examinat în speță capacitatea practicii în cauză de a produce un efect de excludere asupra unor întreprinderi considerate la fel de eficiente ca întreprinderea dominantă. Întrebată cu privire la acest aspect în ședința de audiere a pledoariilor, Comisia a confirmat că a luat într‑adevăr în considerare în evaluarea sa caracteristicile unui astfel de concurent ipotetic.

3)      Cu privire la existența unor justificări obiective

630    Comisia respinge justificările obiective invocate de Google. Astfel, în primul rând, AIV bazate pe portofoliu nu ar fi fost necesare inițial pentru a convinge OEM sau ORM să vândă dispozitive Google Android, având în vedere că dispozitivele Google Android reprezentau deja peste 40 % din vânzările de dispozitive mobile inteligente la nivel mondial în luna ianuarie 2011 și că AIV nu aveau ca obiectiv vânzarea de dispozitive Google Android, ci de a permite „instalarea exclusivă a serviciului de căutare generală al Google” pe aceste dispozitive Google Android. În al doilea rând, Google nu ar demonstra că AIV bazate pe portofoliu erau necesare pentru a‑i permite să recupereze investițiile făcute în Android. În lipsa AIV bazate pe portofoliu, Google ar fi fost întotdeauna în măsură să obțină venituri semnificative de pe urma Android. În al treilea rând, Google nu ar fi demonstrat că AIV bazate pe portofoliu erau necesare pentru a permite dispozitivelor Google Android să concureze cu Apple [considerentele (1323)-(1332) ale deciziei atacate].

b)      Cu privire la distincția dintre AIV bazate pe portofoliu și AIV bazate pe dispozitive

631    Împărțirea veniturilor din publicitate la care se face referire în decizia atacată este condiționată de preinstalarea exclusivă a Google Search pe un set de dispozitive predefinite dintr‑un portofoliu. Cu alte cuvinte, pentru fiecare dintre dispozitivele vizate, OEM și ORM trebuie, pentru a obține o parte dintre veniturile din publicitate ale Google, să îndeplinească condițiile stabilite în AIV bazate pe portofoliu.

632    Așa cum subliniază Comisia în considerentul (197) al deciziei atacate, Google a înlocuit însă în mod progresiv, începând din luna martie 2013, AIV bazate pe portofoliu cu AIV bazate pe dispozitive. În conformitate cu un AIV bazat pe dispozitive, participarea unui OEM și a unui ORM la veniturile Google depinde de numărul de dispozitive vândute și care respectă obligația de a nu preinstala servicii concurente de căutare generală. Astfel, AIV bazate pe dispozitive permit unui OEM sau unui ORM să ofere, pentru același tip de dispozitiv, anumite dispozitive care promovează exclusiv serviciul de căutare generală al Google și altele care oferă de asemenea servicii concurente de căutare generală.

633    În consecință, spre deosebire de poziția prezentată în comunicarea privind obiecțiunile, Comisia nu a considerat în decizia atacată că AIV bazate pe dispozitive, care au fost puse în aplicare în mod progresiv cu mai mult de cinci ani înainte de adoptarea acesteia, au constituit în sine o practică abuzivă. Cu toate acestea, AIV bazate pe dispozitive rămân o parte integrantă a contextului factual în care Comisia a examinat efectele de excludere generate de practicile imputate Google în decizia atacată (a se vedea punctele 448-452 de mai sus).

c)      Cu privire la veniturile împărțite în temeiul AIV bazate pe portofoliu

634    Google împarte în temeiul AIV bazate pe portofoliu o parte dintre veniturile sale din publicitate în schimbul preinstalării exclusive a Google Search pe un set de dispozitive mobile prevăzute într‑un portofoliu predefinit.

635    Comisia subliniază în considerentul (1240) al deciziei atacate că aceste AIV nu acoperă veniturile provenite din solicitările de căutare efectuate pe dispozitivele mobile prin intermediul paginii de acces la internet a Google, aspect pe care aceasta din urmă l‑a confirmat în mod expres ca răspuns la o întrebare adresată de Tribunal înainte de ședință.

636    Cu alte cuvinte, AIV bazate pe portofoliu acoperă veniturile din publicitate obținute din solicitările de căutare efectuate prin intermediul Google Search, al Chrome și al barei URL a altor browsere de internet mobil, atunci când motorul de căutare Google este setat în mod implicit pe acestea. O interpretare coroborată a considerentelor (1234) și (1240) ale deciziei atacate coroborează această constatare.

d)      Cu privire la dovada caracterului abuziv al unei plăți de exclusivitate

637    Potrivit deciziei atacate, scopul AIV bazate pe portofoliu este de a garanta că Google deține exclusivitatea preinstalării aplicațiilor de servicii de căutare generală pe dispozitivele mobile. Această practică conduce la un rezultat identic în esență cu cel al așa‑numitelor reduceri „de fidelitate”, care s‑au aflat în centrul cauzei în care a fost pronunțată Hotărârea din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia (C‑413/14 P, EU:C:2017:632). În prezenta cauză, Google remunerează OEM și ORM pentru a asigura preinstalarea exclusivă a Google Search.

638    În acest context, înainte de a evalua temeinicia argumentelor invocate de Google în susținerea celui de al treilea motiv, este important să se amintească principiile care guvernează aprecierea, în temeiul articolului 102 TFUE, a așa‑numitelor plăți de „exclusivitate”.

639    Rezultă din jurisprudență că, în situația în care, precum în prezenta cauză, întreprinderea vizată de o procedură în temeiul articolului 102 TFUE susceptibilă să conducă la sancționarea sa pentru abuz de poziție dominantă susține, în cadrul acestei proceduri, că comportamentul său nu a avut capacitatea de a restrânge concurența și în special de a produce efectele de excludere care îi sunt reproșate, revine în aceste condiții Comisiei, pentru a stabili vinovăția acestei întreprinderi, sarcina de a analiza diferitele împrejurări care permit să se demonstreze restrângerea concurenței ce rezultă din practica contestată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia, C‑413/14 P, EU:C:2017:632, punctele 137 și 138).

640    Într‑o asemenea situație, Comisia nu este doar obligată să analizeze, pe de o parte, importanța poziției dominante a întreprinderii pe piața relevantă și, pe de altă parte, rata de acoperire a pieței de către practica contestată, precum și condițiile și modalitățile reducerilor în cauză, durata și cuantumul lor, ci este de asemenea obligată să aprecieze existența eventuală a unei strategii privind excluderea concurenților cel puțin la fel de eficienți. În mod similar, punerea în balanță a efectelor, favorabile și defavorabile pentru concurență, ale practicii contestate nu poate fi operată decât în urma unei analize a capacității de excludere a concurenților cel puțin la fel de eficienți, inerentă practicii în cauză (Hotărârea din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia, C‑413/14 P, EU:C:2017:632, punctele 139 și 140).

641    Pentru a aprecia capacitatea inerentă a unei practici de a exclude concurenții care sunt cel puțin la fel de eficienți, se poate dovedi util un așa‑numit test al concurentului la fel de eficient (As Efficient Competitor Test, denumit în continuare „testul AEC”).

642    Testul AEC vizează un concurent ipotetic la fel de eficient, care se presupune că aplică aceleași prețuri pentru clienții săi precum cele aplicate de întreprinderea dominantă, confruntându‑se cu aceleași costuri ca cele suportate de aceasta (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 februarie 2011, TeliaSonera Sverige, C‑52/09, EU:C:2011:83, punctele 40-44). În plus, pe lângă preț, pentru a fi considerat „la fel de eficient” ca întreprinderea dominantă, concurentul ipotetic trebuie să fie la fel de interesant pentru clienții întreprinderii respective din punctul de vedere al ofertei, al calității sau al inovării (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 martie 2012, Post Danmark, C‑209/10, EU:C:2012:172, punctul 22).

643    Testul AEC, menționat în Comunicarea Comisiei – Orientări privind prioritățile Comisiei în aplicarea articolului [102 TFUE] la practicile de excludere abuzivă ale întreprinderilor dominante (JO 2009, C 45, p. 7, denumite în continuare „Orientările privind excluderea abuzivă”), urmărește să facă distincția dintre comportamentul pe care o întreprindere în poziție dominantă nu îl poate adopta și comportamentul care îi este permis. Astfel, testul AEC constituie o posibilă grilă de analiză a efectelor de excludere într‑un anumit caz și a efectelor de excludere reproșate. Acesta este însă numai un element printre altele care poate fi utilizat pentru a se stabili, prin intermediul unor mijloace de probă calitative sau cantitative, existența unei excluderi anticoncurențiale în sensul articolului 102 TFUE.

644    În cazul în care, precum în speță, se aplică testul AEC, acesta trebuie însă efectuat cu rigurozitate. În această privință, pentru a determina dacă un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient riscă să fie exclus de practica contestată, Comisia trebuie să examineze datele economice referitoare la costuri și la prețurile de vânzare și să verifice în special dacă întreprinderea dominantă practică prețuri sub nivelul costurilor. Această metodă presupune însă că sunt disponibile date suficient de fiabile. În cazul în care asemenea date sunt disponibile, Comisia este obligată să utilizeze informațiile privind costurile întreprinderii dominante înseși. Pentru a obține datele necesare, Comisia dispune de competențe de investigare. În plus, în lipsa unor date fiabile privind aceste costuri, Comisia poate decide să utilizeze costurile concurenților sau alte date comparabile fiabile.

645    În cazul plăților de exclusivitate, scopul testului AEC este de a se aprecia dacă un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient ca întreprinderea dominantă ar fi fost capabil să egaleze sau să depășească plățile menționate. În speță, astfel cum reiese din decizia atacată, scopul testului AEC efectuat de Comisie a fost acela de a aprecia dacă un concurent al Google care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient putea avea un interes strategic sau economic în obținerea cotei contestabile a solicitărilor de servicii de căutare generală acoperite de AIV bazate pe portofoliu.

646    În această privință, trebuie amintit că analiza efectuată de Comisie în decizia atacată pentru a stabili caracterul anticoncurențial al AIV bazate pe portofoliu depinde în special de două serii de considerații, și anume, pe de o parte, de examinarea întinderii acestei practici și, pe de altă parte, de rezultatele testului AEC efectuat de Comisie.

647    În lumina acestor considerații introductive, trebuie să se aprecieze temeinicia argumentelor invocate de Google în susținerea celui de al treilea motiv.

648    Al treilea motiv al acțiunii este împărțit în trei aspecte. Prin intermediul primului aspect, Google reproșează Comisiei că a considerat în mod eronat că AIV bazate pe portofoliu au inclus o condiție de exclusivitate. Prin intermediul celui de al doilea aspect, care a fost dezvoltat în ședință, Google susține că decizia atacată are la bază o nemotivare, în sensul în care Comisia nu justifică în ce măsură o practică cu o acoperire limitată a pieței relevante ar restrânge concurența. În cadrul celui de al treilea aspect, Google susține că Comisia nu a reușit să demonstreze, în conformitate cu standardul juridic și factual necesar, caracterul anticoncurențial al AIV.

2.      Cu privire la primul aspect, referitor la natura AIV bazate pe portofoliu

a)      Argumentele părților

649    Google susține că Comisia nu putea califica AIV bazate pe portofoliu ca fiind acorduri de exclusivitate. O situație de exclusivitate ar putea exista, în mod abstract, numai dacă sunt acoperite toate nevoile unui client. Or, în primul rând, AIV bazate pe portofoliu nu sunt menite să reglementeze nevoile OEM și ORM în ceea ce privește serviciile de căutare generală pe dispozitivele mobile care nu utilizează Android sau pe calculatoare. În al doilea rând, AIV bazate pe portofoliu vizează numai unul dintre punctele de acces la serviciile de căutare generală. Acestea impun în mod clar OEM și ORM să păstreze puncte de acces pentru serviciile concurente de căutare generală. În al treilea rând, AIV bazate pe portofoliu sunt, în unele cazuri, limitate din punct de vedere teritorial.

650    Comisia arată că AIV bazate pe portofoliu constituie „vârful” diferitelor practici strâns legate între ele și sancționate în decizia atacată. Astfel, potrivit Comisiei, pentru a putea colecta o parte din veniturile provenite din solicitările efectuate prin intermediul serviciului de căutare generală al Google pe dispozitive care funcționează cu versiuni de Android aprobate de Google, OEM au trebuit să încheie mai întâi un AAF și un ADAM, iar apoi un AIV bazat pe portofoliu, acesta din urmă consolidând capacitățile restrictive ale AAF și ADAM. În plus, niciunul dintre cele trei motive invocate de Google pentru a nega că AIV bazate pe portofoliu sunt acorduri de exclusivitate nu este convingător, întrucât toate aceste motive se concentrează asupra gradului de acoperire a AIV, iar nu asupra caracterului exclusiv al acestora.

b)      Aprecierea Tribunalului

651    În primul rând, astfel cum arată Google, o situație de exclusivitate apare atunci când o întreprindere îngrădește toate sau o parte substanțială a necesităților unui client. Într‑adevăr, pentru o întreprindere aflată într‑o poziție dominantă pe o piață, faptul de a lega cumpărătorii printr‑o obligație sau printr‑o promisiune de a se aproviziona pentru totalitatea sau pentru o parte considerabilă a nevoilor lor exclusiv de la întreprinderea menționată poate constitui o folosire abuzivă a unei poziții dominante în sensul articolului 102 TFUE, indiferent dacă obligația în cauză este stipulată ca atare sau dacă este asumată în schimbul acordării unor reduceri. Situația este identică în cazul în care întreprinderea respectivă, fără a lega cumpărătorii printr‑o obligație formală, aplică, fie în temeiul unor acorduri încheiate cu acești cumpărători, fie în mod unilateral, un sistem de reduceri de fidelitate, și anume reduceri condiționate de aprovizionarea exclusivă a clientului, pentru totalitatea sau pentru o parte importantă a nevoilor sale – oricare ar fi, pe de altă parte, valoarea achizițiilor sale – de la întreprinderea aflată în poziție dominantă (Hotărârea din 13 februarie 1979, Hoffmann‑La Roche/Comisia, 85/76, EU:C:1979:36, punctul 89, și Hotărârea din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia, C‑413/14 P, EU:C:2017:632, punctul 137).

652    În consecință, pentru a aprecia argumentul invocat de Google potrivit căruia Comisia a calificat în mod greșit AIV bazate pe portofoliu ca fiind acorduri de exclusivitate, este necesar să se verifice dacă, în temeiul acestor acorduri, clienții Google, și anume OEM și ORM, puteau, pentru totalitatea sau pentru o parte considerabilă a nevoilor lor, să solicite în egală măsură serviciile sau produsele concurenților întreprinderii aflate în poziție dominantă.

653    Or, în prezenta cauză și fără a aduce atingere examinării acoperirii piețelor naționale ale serviciilor de căutare generală, care face obiectul celui de al treilea aspect al prezentului motiv, trebuie să se constate că Google nu contestă că AIV bazate pe portofoliu au constituit un avantaj financiar acordat OEM și ORM, cu condiția ca aceștia să nu preinstaleze niciun alt serviciu de căutare generală decât Google Search pe un set de dispozitive mobile prevăzute în cadrul unui portofoliu predefinit. În mod similar, este de asemenea cert că AIV bazate pe portofoliu au constituit un stimulent pentru OEM și ORM în cauză, în măsura în care aceștia doreau să comercializeze dispozitive mobile inteligente dotate cu un serviciu de căutare generală, să se aprovizioneze de la Google și să excludă concurenții acesteia în privința unor părți semnificative a acestor dispozitive [a se vedea considerentele (1197) și (1199) ale deciziei atacate].

654    În al doilea rând, Google susține că AIV bazate pe portofoliu nu au exclus accesul la serviciile concurente de căutare generală, care ar rămâne accesibile, în pofida preinstalării exclusive a Google Search. Același lucru este valabil în cazul descărcării unor aplicații concurente sau al accesului direct prin intermediul browserelor de internet mobil, altele decât Chrome.

655    În această privință, rezultă din jurisprudența amintită mai sus cu privire la acordurile de exclusivitate că noțiunea de exclusivitate este apreciată în raport cu posibilitatea clienților întreprinderii care ocupă o poziție dominantă de a solicita servicii identice concurenților acesteia. Prin urmare, exclusivitatea nu este apreciată în raport cu comportamentul utilizatorilor, ci în raport cu cel al clienților întreprinderii în poziție dominantă. În consecință, argumentul desprins de Google din faptul că utilizatorii ar putea recurge pe cont propriu la servicii de căutare generală care concurează cu Google Search prin intermediul descărcării unor aplicații sau al altor browsere decât Chrome trebuie respins ca inoperant.

656    În al treilea rând, Google subliniază că anumite AIV bazate pe portofoliu au avut un domeniu de aplicare geografic redus la anumite state membre. Or, așa cum subliniază în mod corect Comisia, Google nu contestă faptul că piețele vizate reprezintă toate piețele naționale, luate în considerare în mod individual, ale serviciilor de căutare generală. Faptul că anumite AIV bazate pe portofoliu se aplică numai unui număr limitat de state membre nu exclude un efect de exclusivitate pe piețele naționale în cauză.

657    Prin urmare, Google nu are temei să susțină că Comisia a săvârșit o eroare de apreciere prin faptul că a considerat că plățile în cauză erau plăți de exclusivitate.

3.      Cu privire la al doilea aspect, referitor la nemotivare

658    Google a susținut în ședință că decizia atacată este insuficient motivată. Astfel, Comisia nu ar justifica în niciun fel în ce măsură o practică care, potrivit Google, reprezintă o acoperire limitată a pieței relevante poate restrânge concurența.

659    În această privință, trebuie amintit că motivarea impusă la articolul 296 TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să își exercite controlul. Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații propriu destinatarului sau altor persoane vizate în mod direct sau individual de acest act. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse de articolul 296 TFUE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă (Hotărârea din 27 iunie 2012, Microsoft/Comisia, T‑167/08, EU:T:2012:323, punctul 99).

660    Or, mai întâi, trebuie amintit că motivele pentru care Comisia a considerat că AIV bazate pe portofoliu prezentau un caracter abuziv sunt prezentate în considerentele (1188)-(1336) ale deciziei atacate, consacrate examinării caracterului abuziv al AIV bazate pe portofoliu. În această privință, în cadrul acestui raționament, Comisia a consacrat considerentele (1286)-(1304) acoperirii de către practica contestată a piețelor naționale ale serviciilor de căutare generală.

661    Având în vedere raționamentul menționat și argumentația prezentată de Google în această privință în cadrul celui de al treilea aspect al prezentului motiv, Tribunalul consideră, pe de o parte, că Google a putut contesta în mod util analiza Comisiei cu privire la acest aspect și, pe de altă parte, că este în măsură să aprecieze temeinicia acesteia.

662    Prin urmare, critica întemeiată pe nemotivare invocată de Google trebuie respinsă ca nefondată.

4.      Cu privire la al treilea aspect, referitor la constatarea unei restrângeri a concurenței

663    Google susține, ceea ce Comisia contestă, că decizia atacată nu analizează în mod corect, în lumina tuturor împrejurărilor relevante, singura condiție de preinstalare inclusă în AIV bazate pe portofoliu în scopul de a stabili efectele de excludere ale acesteia.

664    În primul rând, decizia atacată nu ar lua în considerare cota de piață redusă acoperită de practica contestată și impactul neglijabil al acesteia. În al doilea rând, decizia atacată ar evalua în mod eronat posibilitatea ca AIV bazate pe portofoliu să excludă concurenți care, ipotetic, sunt cel puțin la fel de eficienți, în special capacitatea acestora din urmă de compensa aceste înțelegeri. În al treilea rând, decizia atacată ar ignora condițiile de acordare a plăților în cauză, care oferă utilizatorilor acces liber la concurenți. În al patrulea rând, Comisia nu ar fi realizat un test contrafactual valid.

a)      Cu privire la acoperirea și la impactul AIV bazate pe portofoliu

1)      Decizia atacată

665    Potrivit deciziei atacate, Comisia a considerat că AIV bazate pe portofoliu acopereau o „parte semnificativă” a piețelor naționale ale serviciilor de căutare generală [considerentul (1286) al deciziei atacate].

666    În primul rând, în susținerea acestei constatări, Comisia subliniază că AIV bazate pe portofoliu au fost încheiate cu principalii OEM care vând telefoane inteligente Google Android și cu principalii ORM activi pe piața europeană. Potrivit Comisiei, OEM în cauză ar fi vândut pe piața europeană aproximativ [80-90] % din telefoanele inteligente Google Android în anii 2011-2012. Ținând seama de asemenea de faptul că telefoanele inteligente Google Android au reprezentat 56 % din toate telefoanele inteligente vândute în anii 2011-2012, Comisia deduce de aici că AIV bazate pe portofoliu au acoperit pe parcursul perioadei respective [40-50] % din toate telefoanele inteligente vândute în Europa. În această privință, Comisia precizează că nu a inclus toate telefoanele inteligente vândute de ORM în temeiul AIV bazate pe portofoliu, care reprezentau în cazul celor doi ORM luați în considerare numai o parte foarte mică din vânzările menționate anterior [considerentele (1287)-(1289) și nota de subsol 1376 din decizia atacată].

667    În al doilea rând, Comisia subliniază că proporția solicitărilor de căutare efectuate pe toate dispozitivele mobile prin intermediul Google Search a crescut semnificativ între anii 2012 și 2014, ajungând la aproape [30-40] % din solicitările de căutare ale Google în anul 2014 în SEE [considerentul (1290) al deciziei atacate].

668    În al treilea rând, Comisia remarcă înlocuirea, începând din anul 2013, a AIV bazate pe portofoliu cu AIV bazate pe dispozitive, care au acoperit aproape [50-60] % și aproape [60-70] % din dispozitivele Google Android în anul 2013 și, respectiv, în anul 2014. În mod similar, Comisia subliniază că Google Search a fost setat în mod implicit în browserul Apple, Safari, pentru toate iPhone‑urile. Astfel, Google Search a fost preinstalat sau setat ca în mod implicit într‑un browser pentru marea majoritate a celorlalte dispozitive mobile sau calculatoare personale [considerentele (1291)-(1293) și (1298) ale deciziei atacate].

669    În al patrulea rând, proporția solicitărilor de căutare de pe dispozitivele Google Android a corespuns cu [10-20] % și, respectiv, [10-20] % din toate solicitările de căutare ale Google efectuate în anii 2013 și 2014 în SEE [considerentul (1294) ale deciziei atacate; aceste date nu sunt disponibile pentru anii 2011 și 2012].

670    În al cincilea rând, ca răspuns la un argument al Google privind „impactul” minim al AIV bazate pe portofoliu, chiar și în lumina anumitor date luate în considerare în comunicarea privind obiecțiunile referitoare la posibilitatea serviciilor concurente de căutare generală de a egala nivelul plăților acordate OEM sau ORM în cauză [a se vedea considerentele (1225)-(1271) ale deciziei atacate], Comisia arată că, deși acest „impact” părea minim pentru Google, era totuși semnificativ pentru aceste servicii, în special pentru că solicitările de căutare menționate în cadrul acestei analize ar fi constituit pentru ei „o cantitate semnificativă de căutări suplimentare” într‑un moment crucial al dezvoltării căutării generale, și anume momentul trecerii de la căutarea generală pe calculatoare personale la căutarea generală pe dispozitive mobile [a se vedea considerentele (1299)-(1302) ale deciziei atacate]. Comisia susține de asemenea că acoperirea semnificativă a piețelor naționale ale serviciilor de căutare generală de practica contestată rezultă din faptul că tipul de căutare în discuție permitea obținerea unor date valoroase de localizare susceptibile, ca atare, să amelioreze serviciul de căutare generală și veniturile din publicitate rezultate din acesta [considerentul (1298) al deciziei atacate].

2)      Argumentele părților

671    Google observă că, în considerentele (1286), (1287) și (1295) ale deciziei atacate, Comisia susține că AIV bazate pe portofoliu „acopereau o parte semnificativă a piețelor naționale relevante ale serviciilor de căutare generală”, pentru motivul că aceste AIV se aplicau „celor mai importanți OEM” care distribuiau dispozitivele Google Android și „principalilor ORM activi în SEE”. Această evaluare nu ar lua în considerare rata de acoperire a practicii contestate. Astfel, o analiză adecvată a acoperirii AIV bazate pe portofoliu ar depinde de proporția de solicitări de căutare atribuibile dispozitivelor Google Android și de proporția de dispozitive Google Android care fac obiectul AIV bazate pe portofoliu.

672    Or, în medie, Google indică la punctul 262 din cererea introductivă sau, luând în considerare observațiile făcute în această privință de Comisie, la punctul 172 din replică, că AIV bazate pe portofoliu au acoperit numai [0-5] % din „piețele” naționale ale serviciilor de căutare generală în perioada pretinsului abuz. Astfel, aceste „piețe” includ, potrivit considerentului (353) al deciziei atacate, „căutările prin intermediul calculatoarelor personale și al dispozitivelor mobile inteligente”, iar AIV bazate pe portofoliu, care se aplicau numai anumitor telefoane inteligente, ar reprezenta numai o parte nesemnificativă dintre solicitările efectuate pe parcursul perioadei relevante. În mod similar, numeroși OEM și ORM nu ar fi semnat niciodată un AIV bazat pe portofoliu. Prin urmare, o rată de acoperire de [0-5] % în medie în perioada 2011-2014 nu ar permite să se concluzioneze că aceste AIV au făcut „mai dificil sau chiar imposibil” accesul concurenților pe piețele relevante. De altfel, o asemenea rată ar fi substanțial sub nivelul de acoperire a pieței pentru practicile care au fost considerate abuzive în cauzele anterioare, care a fost de 39 %, 40 % sau 85 %.

673    Ca răspuns la critica Comisiei potrivit căreia a utilizat valori referitoare la dispozitivele vândute, iar nu la dispozitivele utilizate, Google susține că decizia atacată însăși a luat în considerare dispozitivele vândute ca un indicator al acoperirii pieței. Google adaugă că, chiar dacă își modifică calculele pentru a include dispozitivele utilizate, considerând că fiecare dispozitiv vândut are o durată de viață estimată la aproximativ doi ani, impactul asupra acoperirii rămâne unul minim.

674    Cu titlu incident, Google arată că, în opinia Comisiei, astfel cum reiese din considerentul (1226) al deciziei atacate, serviciile concurente de căutare ar fi putut atinge cel mult [0-5] % din solicitările de căutare pe dispozitivele Google Android care fac obiectul împărțirii veniturilor în cazul în care aplicația acestora ar fi fost preinstalată alături de aplicația Google Search. Astfel, ținând seama de piețele luate în considerare și în conformitate cu propria analiză a Comisiei, impactul AIV bazate pe portofoliu asupra cotelor de solicitări de căutare generală în SEE ar fi extrem de redus în fiecare an al pretinsei încălcări.

675    În consecință, având în vedere acoperirea redusă a AIV bazate pe portofoliu contestate și impactul neglijabil al acestora, motivele invocate pentru a concluziona că acoperirea condiției unice de preinstalare a fost „semnificativă” nu ar trebui să fie reținute.

676    În esență, Comisia susține că acoperirea AIV bazate pe portofoliu sugerată de Google nu ar submina concluzia formulată în decizia atacată cu privire la importanța acestei acoperiri, pentru motivele expuse în decizia menționată.

677    În special, vânzările anuale nu ar putea fi echivalate cu numărul de dispozitive care fac obiectul AIV bazate pe portofoliu, fără a lua în considerare vânzările de dispozitive aflate încă în funcțiune, efectuate în anii precedenți. În plus, calculul de impact al Google s‑ar baza, fără explicații suplimentare, pe cota de piață contestabilă de [0-5] %, în locul cotei contestabile de 22,5 % pe care un concurent ar putea să o atingă în cazul în care serviciul său de căutare ar fi setat în mod implicit pe un alt browser de internet mobil preinstalat decât Chrome.

678    VDZ susține, la rândul său, că gradul de acoperire a pieței este lipsit de pertinență, întrucât concurența ar trebui să fie pe deplin protejată atunci când piața este dominată. În acest context, AIV bazate pe portofoliu au contribuit la consolidarea poziției dominante a Google prin împiedicarea OEM să ofere utilizatorilor servicii de găzduire multiplă.

3)      Aprecierea Tribunalului

679    Trebuie amintit că, în cazul în care, precum în speță, întreprinderea în cauză susține, în cursul procedurii administrative, întemeindu‑se pe elemente de probă, că o practică de exclusivitate al cărei inițiator este nu a avut capacitatea de a restrânge concurența și în special de a produce efectele de excludere reproșate de Comisie, aceasta din urmă este obligată să analizeze în special rata de acoperire a pieței de către practica contestată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia, C‑413/14 P, EU:C:2017:632, punctele 138 și 139).

680    O asemenea analiză permite să se determine efectul de blocare a pieței relevante imputabil practicii contestate, în special pentru a stabili ce parte a pieței este sustrasă concurenței ca urmare a exclusivității conferite de plățile în litigiu.

681    Or, rezultă fără echivoc din considerentul (1286) al deciziei atacate că Comisia a considerat că AIV bazate pe portofoliu încheiate de Google cu anumiți OEM și ORM acopereau o parte semnificativă a piețelor naționale ale serviciilor de căutare generală din cadrul SEE.

682    Rezultă de asemenea din decizia atacată că aceste piețe diferite cuprind toate căutările generale efectuate de pe toate tipurile de dispozitive, inclusiv dispozitivele mobile non‑Android și calculatoarele personale [a se vedea de exemplu considerentul (353) al deciziei atacate].

683    Astfel cum susține Google în această privință, rezultă de asemenea din diferitele exemple desprinse din practica anterioară a Comisiei că aceasta a considerat ca fiind semnificative rate de acoperire a pieței relevante cuprinse între 39 % și 85 %.

684    Cu toate acestea în speță rata de acoperire a practicii contestate considerată semnificativă de către Comisie este, ca atare, considerabil mai mică decât cele reținute trecut de Comisie în practica sa anterioară. Într‑adevăr, conform datelor furnizate de Google în această privință, aceasta ar fi mai mică de 5 % din piața definită de Comisie.

685    Deși Comisia susține că rata de acoperire prezentată de Google în cererea introductivă și, ulterior, în replică subestimează numărul de dispozitive aflate în circulație care au făcut obiectul AIV bazate pe portofoliu în cursul perioadei relevante încălcării, nu este mai puțin adevărat că datele și explicațiile prezentate de Google în acest sens permit considerarea calculului prezentat de Google ca fiind plauzibil.

686    Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât Comisia, chiar dacă este responsabilă în acest sens în conformitate cu jurisprudența citată la punctul 679 de mai sus, a omis să indice care ar fi propria sa estimare a ratei de acoperire a AIV bazate pe portofoliu în ceea ce privește diferitele piețe pe care ea însăși le‑a considerat relevante pentru analiza sa.

687    Într‑adevăr, se pare că, pentru a concluziona că AIV bazate pe portofoliu au acoperit o parte semnificativă a piețelor naționale ale servicii de căutare generală din cadrul SEE, argumentele prezentate de Comisie în decizia atacată se referă fie la un singur segment al diferitelor piețe relevante, și anume cel corespunzător solicitărilor de căutare generale efectuate de pe un dispozitiv mobil inteligent, fie la elemente care nu au legătură cu impactul practicii contestate pe aceste piețe.

688    În primul rând, Comisia observă, astfel, în considerentele (1287)-(1289) ale deciziei atacate, pe de o parte, că AIV bazate pe portofoliu sunt obligatorii în esență pentru OEM (Comisia menționează trei dintre aceștia) și ORM (Comisia menționează patru dintre aceștia) importanți în cadrul SEE și, pe de altă parte, că acordurile obligatorii pentru OEM au reprezentat [40-50] % din toate telefoanele inteligente vândute în Europa în anii 2011 și 2012. Cu toate acestea, asemenea constatări nu susțin opinia potrivit căreia există o acoperire semnificativă a piețelor naționale ale serviciilor de căutare generală de către AIV bazate pe portofoliu. Aceste constatări arată că numai un singur segment al acestor piețe este afectat, cel al căutării de pe dispozitivele mobile. Această cotă trebuie relativizată, cu atât mai mult cu cât rezultă din considerentul (1288) al deciziei atacate că ponderea telefoanelor inteligente Google Android vândute de OEM și vizate de AIV bazate pe portofoliu a scăzut treptat din anul 2011 până în anul 2014, de la [70-80] % în anul 2011 la [5-10] % în anul 2014.

689    Desigur, rezultă din considerentul (1292) al deciziei atacate că, începând din anul 2013, în care proporția de telefoanelor inteligente Google Android vizate de AIV bazate pe portofoliu a scăzut semnificativ, Google a înlocuit treptat AIV bazate pe portofoliu cu AIV bazate pe dispozitive. Comisia observă că acestea din urmă au vizat [50-60] % și [60-70] % din telefoanele inteligente Google Android vândute în anii 2013 și 2014. Nu este mai puțin adevărat că rata de acoperire a unei practici de exclusivitate pretins anticoncurențiale nu poate fi stabilită, în principiu, prin luarea în considerare a unor practici care nu sunt considerate ele însele anticoncurențiale. De asemenea, este irelevant pentru evaluarea ratei de acoperire a AIV bazate pe portofoliu faptul că acestea din urmă au fost înlocuite progresiv cu AIV bazate pe dispozitive începând din anul 2013.

690    În al doilea rând, Comisia subliniază în considerentele (1290) și (1297) ale deciziei atacate că solicitările de căutare generală efectuate pornind de la Google Search pe toate dispozitivele mobile au crescut în mod constant între anii 2012 și 2014 și au reprezentat [30-40] % din toate solicitările Google în SEE în anul 2014. Totuși, această constatare permite nu demonstrarea acoperirii pretins semnificative a AIV bazate pe portofoliu pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală, ci numai a importanței pe care Google Search o are pentru Google ca punct de acces pe dispozitivele mobile.

691    În al treilea rând, în considerentele (1293) și (1298) ale deciziei atacate, Comisia întemeiază acoperirea pretins semnificativă a piețelor naționale ale serviciilor de căutare generală de AIV bazate pe portofoliu pe constatarea potrivit căreia Google Search este setat în mod implicit în browserul Safari încorporat în dispozitivele mobile vândute de Apple. Cu toate acestea, așa cum susține Google, acordul său cu Apple nu face parte din AIV bazate pe portofoliu vizate în decizia atacată.

692    În al patrulea rând, Comisia observă în considerentul (1294) al deciziei atacate că proporția solicitărilor de căutare de pe dispozitivele mobile Google Android a reprezentat [10-20] % și, respectiv, [10-20] % din toate solicitările de căutare ale Google efectuate în anul 2013 și în anul 2014. Această constatare nu coroborează însă existența unei acoperiri pretins semnificative a piețelor naționale ale serviciilor de căutare generală, ci dimpotrivă. Astfel, presupunând, ceea ce nu a fost cazul, că toate dispozitivele mobile Google Android au fost vizate de AIV bazate pe portofoliu în anii 2013 și 2014 și că Google a deținut toate cotele de piață pe piețele naționale ale servicii de căutare generală – ceea ce nu a fost cazul, chiar dacă cotele sale de piață au fost apropiate de acest nivel –, acoperirea teoretică a AIV bazate pe portofoliu pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală nu ar putea depăși, în anii 2013 și 2014, [10-20] % și, respectiv, [10-20] % din piețele naționale ale serviciilor de căutare generală. Comisia a admis în mod expres rezultatul acestui calcul pur teoretic în răspunsul său la o întrebare adresată de Tribunal înainte de ședința de audiere a pledoariilor.

693    În aceste condiții, rata de acoperire a piețelor relevante de practica contestată nu poate fi considerată semnificativă.

694    Desigur, ca răspuns la un argument al Google privind „impactul” minim al AIV bazate pe portofoliu, chiar și în lumina anumitor date luate în considerare în comunicarea privind obiecțiunile în ceea ce privește posibilitatea serviciilor concurente de căutare generală de a egala nivelul plăților acordate OEM sau ORM în cauză [a se vedea considerentele (1225)-(1271) ale deciziei atacate], Comisia arată că, deși acest „impact” părea minim pentru Google, era totuși semnificativ pentru serviciile respective, în special întrucât solicitările de căutare menționate în cadrul acestei analize ar fi constituit pentru aceștia o „cantitate semnificativă de căutări suplimentare” într‑un moment crucial al dezvoltării căutării generale, cel al trecerii de la căutarea generală pe calculatoare personale la căutarea generală pe dispozitive mobile [a se vedea considerentele (1299)-(1302) ale deciziei atacate]. Comisia susține de asemenea, ca răspuns la un alt argument, că caracterul semnificativ al acoperirii piețelor naționale ale serviciilor de căutare generală de practica contestată rezultă din faptul că tipul de căutare în cauză permitea obținerea unor date de localizare valoroase susceptibile, ca atare, să îmbunătățească serviciul de căutare generală și veniturile din publicitate rezultate din acesta [considerentul (1298) al deciziei atacate].

695    Cu toate acestea, prin raportare la raționamentul prezentat în decizia atacată și analizat mai sus, asemenea observații nu pot fi suficiente pentru a stabili caracterul semnificativ al acoperirii piețelor relevante de practica contestată.

696    Situația ar fi fost diferită în cazul în care Comisia ar fi ales să susțină, ceea ce nu a făcut, că, în pofida unei rate de acoperire nesemnificative a piețelor relevante de practica contestată, segmentul acoperit de această practică sau fie și numai OEM și ORM în cauză în speță aveau o importanță strategică atât de mare încât efectul de blocare a pieței imputabil acestei practici era susceptibil să excludă de pe piețele relevante serviciile de căutare generală concurente cu Google. Acest lucru ar fi lipsit ulterior serviciile concurente respective de suficiente oportunități de a concura pe bază de merit prin faptul de a pătrunde sau de a se dezvolta pe aceste piețe într‑un moment în care, atât pentru Google, cât și pentru concurenții săi precum Microsoft, era important să facă față provocărilor legate de trecerea de la căutarea generală pe calculatoare personale la căutarea generală pe dispozitive mobile.

697    O astfel de demonstrație nu reiese din decizia atacată, în care este doar schițată și insuficient motivată de Comisie într‑o secțiune care începe cu afirmația potrivit căreia concluzia acesteia potrivit căreia AIV bazate pe portofoliu acoperă o parte semnificativă a piețelor naționale ale serviciilor de căutare generală nu este repusă în discuție de argumentele Google în această privință [a se vedea considerentul (1295) al deciziei atacate].

698    Rezultă din întreaga analiză referitoare la acoperirea AIV pe bază de portofoliu că aceasta din urmă a fost calificată în mod eronat drept „semnificativă” în considerentul (1286) al deciziei atacate. În consecință, această eroare trebuie luată în considerare pentru aprecierea caracterului intrinsec abuziv al AIV bazate pe portofoliu.

699    În plus, este necesar să se examineze argumentele prezentate de Google și întemeiate pe erorile săvârșite de Comisie în aprecierea condițiilor în care avantajul concurențial conferit de AIV bazate pe portofoliu putea fi compensat de un concurent cel puțin la fel de eficient.

b)      Cu privire la compensarea AIV bazate pe portofoliu

1)      Decizia atacată

700    În decizia atacată, Comisia subliniază că un serviciu concurent de căutare generală nu ar putea compensa pierderea veniturilor din publicitate pe care le‑ar suferi OEM și ORM în cauză în ipoteza în care o aplicație concurentă ar fi preinstalată alături de Google Search. În primul rând, Comisia se întemeiază pe următoarele date [considerentele (1225)-(1271) ale deciziei atacate].

701    Mai întâi, potrivit Comisiei, un serviciu de căutare generală concurent nu s‑ar putea aștepta, în cazul în care aplicația sa ar fi preinstalată alături de Google Search, să capteze mai mult de [0-5] % din solicitările de căutare efectuate pe un dispozitiv mobil, în ipoteza în care aplicația sa ar fi preinstalată alături de Google Search. Această cotă de piață ar atinge 22,5 %, potrivit Comisiei, în cazul în care, pe lângă preinstalarea unei aplicații concurente, OEM și ORM ar seta în mod implicit un motor de căutare concurent pe un alt browser de internet mobil decât Chrome.

702    Primo, Comisia subliniază că, în conformitate cu ADAM, o aplicație concurentă cu Google Search ar putea fi preinstalată numai în completarea acesteia, iar nu în locul său. Ar exista de asemenea confuzie, potrivit anumitor OEM și angajați ai Google, în ceea ce privește obligația impusă în temeiul ADAM de a seta în mod implicit motorul de căutare al Google pe alte browsere de internet mobil decât Chrome. În ipoteza unei setări implicite a motorului de căutare al Google pe toate browserele de internet mobil, maximul la care s‑ar fi putut aștepta un serviciu concurent ar fi fost să obțină preinstalarea aplicației sale mobile alături de Google Search.

703    Secundo, Comisia detaliază calculul cotei contestabile, în ipoteza preinstalării unei aplicații de căutare concurente alături de Google Search. Pe de o parte, aceasta ia în considerare procentul de solicitări de căutare (12 %) efectuate pe calculatoare personale de către toate serviciile concurente de căutare generală în perioada 2011-2014 și transpune acest procent în ipoteza solicitărilor de căutare efectuate de pe un dispozitiv mobil. Pe de altă parte, Comisia ia în considerare proporția pentru Google de solicitări de căutare care provin din Google Search [30-40] %. Astfel, cota contestabilă corespunde unui procent de [0-5] % din solicitările de căutare care provin din această aplicație. Acest lucru se datorează faptului că, în conformitate cu ADAM, orice aplicație concurentă de servicii de căutare trebuie, în acest caz, să fie preinstalată alături de Google Search. Potrivit Comisiei, acest procent este favorabil Google.

704    Tertio, Comisia detaliază calculul cotei contestabile, în ipoteza unei setări implicite suplimentare a unui motor de căutare concurent într‑un alt browser de internet mobil decât Chrome, și anume 22,5 %. Acest procent rezultă din suma dintre cota contestabilă a solicitărilor de căutare prin intermediul unei aplicații mobile [0-5] % și cota de solicitări de căutare obținute de Google prin intermediul barei URL a unui browser de internet mobil [10-20] %.

705    În continuare, Comisia observă că OEM și ORM au primit între [0-20] % și [30-50] % din veniturile din publicitate ale Google acoperite de AIV bazate pe portofoliu.

706    În sfârșit, AIV pe bazate pe portofoliu au acoperit, potrivit Comisiei, numai veniturile din publicitate generate de [70-80] % din solicitările de căutare ale Google. Astfel, Comisia subliniază că AIV bazate pe portofoliu nu vizează veniturile generate de pagina principală de internet a Google.

707    În al doilea rând, având în vedere aceste date, Comisia susține că un serviciu concurent de căutare generală nu ar fi putut compensa pierderea de venituri pe toate dispozitivele vizate de AIV bazate pe portofoliu. Comisia ia în considerare două scenarii distincte, în funcție de existența sau nu a unei obligații în temeiul ADAM de a seta motorul de căutare al Google în mod implicit pe alte browsere de internet mobil.

708    Pe de o parte, în ipoteza inexistenței unei asemenea obligații, Comisia afirmă că, pentru a concura cu o cotă de [30-40] % de venituri împărțite, un serviciu concurent ar trebui să renunțe la mai mult de 100 % din veniturile sale din publicitate. Pentru a concura cu o cotă de [10-20] % de venituri împărțite, Comisia adaugă că un serviciu concurent ar trebui să renunțe la mai mult de [70-80] % din veniturile sale din publicitate. Acest procent scade la [50-60] % în cazul în care Google împarte [10-20] % din veniturile sale din publicitate și la [30-40] % în cazul în care Google împarte [10-20] % din veniturile sale din publicitate. Aceste diferențe se explică prin faptul că, în timp ce Google împarte aproape [70-80] % din veniturile sale din publicitate, un serviciu concurent ar putea împărți, în funcție de cota contestabilă, cel mult 22,5 % din aceste venituri.

709    Comisia subliniază de asemenea că acest calcul este valabil numai dacă serviciile concurente sunt prezente pe cel puțin [70-80] % din dispozitivele mobile acoperite de AIV bazate pe portofoliu în cazul unei împărțiri de [10-20] %, pe cel puțin [50-60] % din dispozitivele mobile în cazul unei împărțiri de [10-20] % și pe cel puțin [30-40] % din dispozitivele mobile în cazul unei împărțiri de [10-20] %. În cazul unei împărțiri de [30-40] %, compensarea ar fi în orice caz imposibilă.

710    Preinstalarea serviciilor concurente de căutare generală pe un număr mare de dispozitive mobile s‑ar dovedi dificilă în practică, în special pentru cele care se adresează unui grup mai mic de consumatori, precum serviciul Seznam, care vizează vorbitorii de limbă cehă. Dificultatea ar fi cu atât mai mare cu cât serviciile concurente de căutare generală ar putea fi preinstalate numai pe noile dispozitive mobile, nu și pe cele aflate deja în circulație. Cu cât ar fi mai mare numărul de dispozitive mobile Google Android aflate în circulație, cu atât ar fi mai ridicat procentul de venituri la care serviciile concurente ar trebui să renunțe pentru a compensa AIV bazate pe portofoliu.

711    Pe de altă parte, ipoteza existenței unei asemenea obligații de a seta în mod implicit Google Search pe un alt browser de internet mobil preinstalat decât Chrome nu ar determina, potrivit Comisiei, nicio îndoială. Astfel, pentru a compensa chiar și împărțirea de către Google a [10-20] % din veniturile sale din publicitate, un serviciu concurent ar trebui să ofere mai mult de 100 % din aceleași venituri. S‑ar adăuga aici constrângerea legată de preinstalarea aplicației concurente pe un număr probabil limitat de dispozitive mobile vizate de AIV bazate pe portofoliu.

2)      Argumentele părților

712    Google susține că, din cauza acoperirii reduse a pieței de către AIV bazate pe portofoliu, a accesului liber al utilizatorilor la concurenți și a posibilității concurenților la fel de eficienți de a egala plățile pe care Google le efectuează în temeiul AIV bazate pe portofoliu, este greșit să se considere că acestea din urmă au fost capabile să excludă concurenți la fel de eficienți. Astfel, pe baza propriei analize a deciziei atacate, concurenți la fel de eficienți sau chiar mai puțin eficienți ar fi putut egala plățile în temeiul AIV bazate pe portofoliu.

713    În primul rând, Google susține că marea majoritate a AIV bazate pe portofoliu au condus la plăți de [10-20] % din veniturile din căutări și că plățile de peste [20-30] % au fost extrem de rare. Or, calculele prezentate în decizia atacată, în special în considerentul (1243), arată că concurenții la fel de eficienți (sau chiar mai puțin eficienți) puteau compensa AIV bazate pe portofoliu care ofereau plăți de până la [20-30] %. Mai exact, în decizia atacată s‑ar indica faptul că, „pentru un OEM sau un ORM care a primit din partea Google o plată de [20-30] % din veniturile bazate pe portofoliu, un serviciu concurent de căutare generală ar fi trebuit să ofere o cotă din veniturile sale de peste [70-80] %”. Astfel, potrivit deciziei atacate, concurenții puteau compensa AIV bazate pe portofoliu, păstrând în același timp o marjă de aproximativ [30-40] % provenită din veniturile din căutări efectuate pe dispozitive vizate. Această marjă ar crește la [60-70] % în ceea ce privește plățile de [10-20]% aferente împărțirii veniturilor Google.

714    Cu toate acestea, decizia atacată ar menționa în considerentul (1246) că concurenții nu ar fi avut nicio marjă din veniturile obținute din căutări pe dispozitivele acoperite atunci când plățile efectuate de Google pentru împărțirea veniturilor ar fi atins un nivel de [40-50] %, însă această situație ar viza numai doi ORM. Niciun alt partener nu ar fi primit plăți de împărțire a veniturilor la acest nivel. Or, acordul cu unul dintre acești doi ORM parteneri a fost încheiat înainte ca Google să devină pretins dominantă și a încetat cu aproape un an înainte de pretinsa încălcare, iar acordul cu al doilea ORM partener ar acoperi numai anumite state membre ale SEE, astfel cum reiese din considerentele (208) și (209) ale deciziei atacate. Întrucât acoperirea AIV bazate pe portofoliu a fost foarte scăzută în ansamblu, acoperirea acestor două AIV bazate pe portofoliu ar fi fost considerabil mai scăzută. Prin urmare, decizia atacată nu ar putea stabili efectele probabile de excludere în privința acestor acorduri.

715    În al doilea rând, Google susține că analiza efectuată în decizia atacată cu privire la capacitatea concurenților de a egala plățile aferente AIV bazate pe portofoliu conține mai multe erori care viciază concluzia sa potrivit căreia un serviciu concurent de căutare generală nu ar fi putut compensa, în cazul unui OEM sau ORM, pierderea plăților efectuate de Google în temeiul AIV relevante.

716    Astfel, marja pe care un serviciu concurent de căutare ar putea să o obțină prin egalarea cotelor de venituri ale Google ar depinde de cota de solicitări pe care un concurent la fel de eficient și de atractiv s‑ar putea aștepta să o câștige atunci când aplicația sa este preinstalată alături de Google, de proporția dispozitivelor pentru care un OEM sau un ORM ar fi dispus să preinstaleze un concurent și de costurile unui concurent la fel de eficient. În ceea ce privește aceste aspecte, decizia atacată ar comite erori care, odată corectate, ar demonstra că concurenții ar fi putut să supraliciteze AIV bazate pe portofoliu ale Google, inclusiv AIV care oferă cote de venit de [40-50] %.

717    Primo, un concurent la fel de eficient ar fi putut obține mult mai mult de 12 % din solicitările de căutare ale aplicației Google Search în cazul în care aplicația de căutare concurentă ar fi fost de asemenea preinstalată. De exemplu, Seznam ar fi obținut în Republica Cehă până la 26 % din cotele anuale ale solicitărilor de căutare generală pe calculatoarele personale în perioada presupusului abuz. Prin urmare, un concurent la fel de atractiv și la fel de eficient ar putea obține cel puțin 26 % din solicitările de căutare generală.

718    Secundo, un concurent la fel de eficient ar fi putut obține solicitări prin intermediul paginii sale de internet principale și ar fi putut genera venituri partajabile prin intermediul acestui punct de acces. Chiar dacă Google nu împarte astfel de venituri, un concurent cel puțin la fel de eficient ar putea supralicita prin împărțirea unor asemenea venituri.

719    Tertio, un concurent la fel de eficient ar fi putut obține solicitări suplimentare prin intermediul setării implicite a unui browser de internet mobil, fără ca ADAM să interzică acest lucru. Declarațiile a trei OEM, menționate în decizia atacată, nu dovedesc că OEM ar fi înțeles greșit condițiile din ADAM. În orice caz, această chestiune ar trebui evaluată pe baza prevederilor obiective din ADAM, iar nu pe baza unor neînțelegeri. În plus, aceste declarații nu ar sugera că OEM nu puteau să seteze în mod implicit un alt browser sau un alt serviciu de căutare în bara URL a altor browsere. Alte documente ar demonstra că OEM aveau libertatea, în temeiul ADAM, de a seta servicii concurente de căutare în mod implicit pe browsere și ar confirma că OEM înțeleseseră că așa stau lucrurile. Prin urmare, decizia atacată ar supraestima pretinsul efect de excludere al AIV ale Google.

720    Quarto, decizia atacată nu ar explica nici motivul pentru care un concurent la fel de eficient nu ar putea obține preinstalarea decât pe o proporție limitată de dispozitive ale OEM și nici motivul pentru care un anumit OEM ar fi fost împiedicat să preinstaleze aplicații duplicate pe unele dintre dispozitivele sale, dar nu și pe altele și nici motivul pentru care aplicațiile concurente nu puteau fi preinstalate pe dispozitive care fuseseră deja vândute în perioada în care AIV era în executare.

721    Quinto, decizia atacată ar supraestima costurile Google și, din această cauză, ar subestima marja pe care un concurent la fel de eficient ar putea să o obțină prin egalarea AIV bazate pe portofoliu ale Google.

722    În opinia Google, un concurent la fel de eficient ar fi putut atrage cel puțin [30-40] % din solicitările de căutare în cazul în care ar fi fost preinstalat alături de Google Search și setat în mod implicit. Acesta ar fi fost capabil să își asigure preinstalarea pe un întreg portofoliu de dispozitive și s‑ar fi confruntat cu costuri de numai [5-10] %. În consecință, aceasta ar fi putut face o ofertă mai bună decât AIV bazate pe portofoliu ale Google, obținând o marjă cuprinsă între [10-20] % în raport cu AIV care generează plăți de [40-50] % și [70-80] % în raport cu AIV care generează plăți de [10-20] %.

723    La rândul său, Comisia observă, în primul rând, că analiza privind incapacitatea concurenților la fel de eficienți de a compensa plățile efectuate de Google este doar un factor printre alții pentru a determina capacitatea AIV bazate pe portofoliu de a restrânge concurența. În plus, aplicarea testului AEC nu ar fi relevantă într‑o situație în care piața este structurată astfel încât apariția unui concurent la fel de eficient este practic imposibilă.

724    Comisia consideră de asemenea că, în prezenta cauză, ar fi nerealist să nu se țină seama de poziția dominantă a Google în domeniul căutării generale, care ar amplifica efectul de pârghie de care Google ar beneficia prin încheierea de AIV bazate pe portofoliu cu OEM și ORM. Motivațiile Google pentru a încheia aceste AIV sunt de asemenea relevante, la fel ca obiectivul AIV de a se asigura că toate necesitățile în materie de servicii de căutare generală ale OEM și ORM pe dispozitivele incluse în portofoliul convenit sunt asigurate de Google.

725    În al doilea rând, în ceea ce privește aprecierea AIV bazate pe portofoliu, Comisia insistă asupra lipsei de uniformitate a AIV, precum și asupra existenței unor restricții prevăzute în ADAM, care sunt impuse OEM. În această privință, în decizia atacată se constată că ar exista un anumit număr de puncte de acces pentru căutări pe un dispozitiv Google Android deja configurate în avantajul Google de ADAM, cu cerința de a fi preinstalată aplicația Google Search pe ecranul principal al dispozitivului și de a fi preinstalat Google Chrome, Google fiind setat în mod implicit pentru căutarea generală.

726    În acest context, Google a plătit OEM sau ORM între [0-10] % și [30-40] % din veniturile nete din publicitate ale Google generate de căutările Google pe o gamă definită de dispozitive, realizate cu ajutorul aplicației Google Search, al barei URL a Chrome și al barei URL a tuturor celorlalte browsere de internet mobil. Aceste plăți erau subordonate obligației OEM sau ORM de a menține exclusivitatea, și anume de a nu instala niciun serviciu similar cu Google Search pe niciun dispozitiv din gama vizată.

727    Comisia amintește de asemenea că problema dacă ADAM împiedicau OEM să seteze în mod implicit un alt serviciu de căutare generală într‑un browser pe care acești OEM ar fi putut să îl preinstaleze în plus față de Chrome era un punct de incertitudine pentru OEM. Anumiți OEM ar fi înțeles că propriile ADAM le impuneau să facă din serviciul de căutare generală al Google serviciul implicit pentru toate punctele de acces pe dispozitivele din gama lor. Cu toate acestea, pentru a determina dacă un serviciu concurent de căutare generală putea egala plățile efectuate de Google, Comisia a plecat de la principiul, favorabil Google, potrivit căruia ADAM nu au impus o astfel de restricție. Prin urmare, argumentele invocate de Google în acest sens sunt inoperante.

728    În al treilea rând, primo, criticile formulate de Google împotriva raționamentului urmat în decizia atacată ar lua ca punct de pornire o etapă intermediară a calculului, fără a lua în considerare analiza prezentată în continuare cu privire la întinderea limitată a instalării pe care un concurent s‑ar putea aștepta să o realizeze. Aceste observații nu ar fi repuse în discuție de criticile formulate în legătură cu AIV bazate pe portofoliu, încheiate cu doi ORM parteneri ai Android.

729    Secundo, în ceea ce privește argumentația Google vizând combaterea relevanței criteriului de 12 % bazat pe cota totală obținută de concurenți pentru solicitările de căutare generală pe calculatoare personale, pentru motivul că acest criteriu nu ar reflecta cota pe care ar putea să o obțină un concurent, Comisia amintește că aprecierea sa privind capacitatea concurenților de a egala plățile efectuate de Google a fost favorabilă Google. În mod similar, Comisia respinge toate argumentele prezentate de Google în această privință.

730    Tertio, în ceea ce privește argumentația prin care Google invocă împărțirea de către concurenți a veniturilor generate prin intermediul paginii de internet principale, ar fi iluzoriu, în opinia Comisiei, să se considere că acești concurenți ar accepta să împartă venituri pe care Google nu le‑ar împărți în cadrul propriilor AIV.

731    Quarto, decizia atacată ar explica, într‑adevăr, motivul pentru care ar fi puțin probabil ca serviciile de căutare generală concurente să fi fost instalate pe întregul portofoliu de dispozitive ale unui OEM, care ar fi impactul preinstalării aplicației Google Search pe dispozitivele deja vândute, motivul pentru care un serviciu concurent de căutare nu ar putea compensa plățile efectuate de Google, în pofida creșterii vânzărilor de dispozitive noi și motivul pentru care OEM nu ar putea să încheie AIV cu mai multe servicii concurente pentru a compensa plățile efectuate de Google.

732    Quinto, în ceea ce privește argumentația prezentată de Google referitoare la costuri, aceasta ar fi inoperantă în cazul în care Tribunalul ar accepta argumentele Comisiei privind acuratețea analizei referitoare la imposibilitatea unui concurent de a se alinia la condițiile din AIV bazate pe portofoliu. În orice caz, această argumentație ar fi nefondată printre altele întrucât costurile calculate de Google nu ar include o parte din costurile fixe, în special cele pentru cercetare și dezvoltare (R&D).

3)      Aprecierea Tribunalului

733    Google reproșează Comisiei că a considerat că întreprinderile concurente erau în imposibilitatea de a compensa pierderile pe care le‑ar suferi OEM și ORM în cazul în care aceștia din urmă ar decide să preinstaleze o aplicație concurentă de căutare generală alături de Google Search.

734    Pentru a ajunge la această concluzie, Comisia a efectuat în special un test AEC, ale cărui rezultate, ca și metodologia și ipotezele cantitative aplicate sunt contestate de Google. În consecință, erorile invocate de Google trebuie să fie examinate în lumina principiilor jurisprudențiale amintite la punctele 639-645 de mai sus.

i)      Cu privire la costurile care pot fi atribuite unui concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient

735    Potrivit Google, în considerentele (1265) și (1266) ale deciziei atacate, Comisia ar supraestima costurile sale și, în mod corelativ, ar subestima marja pe care un serviciu concurent de căutare ar putea să o obțină în cazul în care aplicația sa ar fi preinstalată alături de Google Search.

736    Astfel, Comisia ar reține în mod eronat că costurile suportate de Google ar corespunde unei proporții de [10-20] % din veniturile sale din publicitate și că, pentru a concura cu Google, un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient ar trebui să rețină cel puțin [10-20] % din veniturile din publicitate. Or, costurile suportate de Google și relevante pentru efectuarea testului AEC ar fi, potrivit Google, mai degrabă de ordinul a [0-10] %. În loc să facă presupuneri cu privire la costurile suportate de Google, Comisia ar fi putut avea cu ușurință acces la informații exacte prin solicitarea accesului la datele sale financiare.

737    Comisia susține că problema costurilor este irelevantă. Capacitatea pe care Google i‑ar atribui‑o unui concurent la fel de eficient de a deduce numai [0-10] % din costuri în loc de [10-20] % ar fi insuficientă pentru a modifica rezultatul analizei făcute în decizia atacată. Google nu ar aduce dovezi contrare și ar oculta, astfel cum se arată în considerentul (1267) al deciziei atacate, faptul că un serviciu concurent de căutare generală ar trebui să acopere și o parte din costurile sale fixe, în special costurile R&D.

738    În plus, critica referitoare la neluarea în considerare a „informațiilor relevante și disponibile” ar fi, în opinia Comisiei, nefondată. Datele anexate de Google la cererea introductivă nu ar fi fost furnizate în cursul procedurii administrative.

739    În această privință, trebuie să se arate că un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient este un concurent care, așa cum subliniază Comisia în considerentul (1259) al deciziei atacate, are cel puțin aceeași capacitate de a genera venituri și se confruntă cu costuri identice cu cele ale întreprinderii în poziție dominantă. Această cerință este prevăzută de asemenea în Orientările privind excluderea abuzivă. Astfel, Comisia subliniază în esență la punctul 25 din aceste orientări că, pentru a stabili dacă un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient riscă să fie exclus prin practici de natură tarifară, aceasta examinează în special datele economice referitoare la costurile întreprinderii dominante, atunci când sunt disponibile.

740    Într‑adevăr, costurile care trebuie luate în considerare au un impact direct asupra marjei pe care un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient ca Google ar putea să și‑o rezerve în cazul în care ar fi nevoită să efectueze plăți de exclusivitate pentru a compensa, în prezenta cauză, AIV bazate pe portofoliu. Cu cât costurile care trebuie acoperite sunt mai mici, cu atât este mai probabil ca un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient să își rezerve o marjă importantă și, în consecință, să împartă venituri substanțiale.

741    În plus față de această observație introductivă, în primul rând, trebuie să se arate că, în considerentul (1265) al deciziei atacate, Comisia afirmă că Google ar fi „recunoscut”, în răspunsul său la a doua scrisoare de expunere a faptelor, că așa‑numitele sale costuri „operaționale” ar fi de [10-20] % și că, în esență, un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient ca Google ar trebui să suporte același nivel al costurilor.

742    Desigur, în răspunsul său la a doua scrisoare de expunere a faptelor, Google admite că documentul pe care se întemeiază Comisia, și anume un AIV bazat pe portofoliu încheiat cu un OEM, include o rubrică privind „costurile operaționale”, care se ridică la [10-20] %. Cu toate acestea, trebuie să se constate că Google a subliniat de asemenea în mod clar că procentul reținut de Comisie nu corespunde costurilor relevante pentru punerea în aplicare a testului AEC, care ar trebui să fie costurile marginale.

743    Într‑adevăr, Google a informat Comisia că acest procent nu avea nicio legătură cu costurile pe care ar trebui să le suporte un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient. El ar corespunde numai reducerii cotei de venituri împărțite cu cealaltă parte contractantă, care ar fi exprimată doar în cifre brute, nu în cifre nete. Acest aspect a fost menționat de Google în răspunsul său la prima scrisoare de expunere a faptelor.

744    Prin urmare, Comisia nu poate pretinde, fără a denatura răspunsul Google la a doua scrisoare de expunere a faptelor, că Google a consimțit în mod implicit la luarea în considerare a unui astfel de procent în calitate de costuri relevante pentru punerea în aplicare a testului AEC.

745    În al doilea rând, Google a subliniat în răspunsul său la a doua scrisoare de expunere a faptelor că era de competența Comisiei să efectueze o investigație adecvată pentru a defini cu precizie costurile relevante. În special, Google a criticat Comisia pentru că a considerat că costurile pe care trebuia să le ia în considerare în cadrul testului AEC erau de [10-20] %, întrucât a extras acest procent din documente furnizate de o parte terță, iar nu dintr‑un răspuns la o solicitare de informații adresată direct acesteia.

746    Or, rezultă în special din cuprinsul punctului 25 din Orientările privind excluderea abuzivă că Comisia ia în considerare datele economice provenite de la întreprinderea dominantă, în cazul în care acestea sunt disponibile, astfel încât, în speță, Comisia nu a efectuat o examinare adecvată a costurilor.

747    În plus, chiar dacă, așa cum subliniază Comisia, Google nu a furnizat asemenea date din proprie inițiativă în cursul procedurii administrative, aceasta nu poate fi criticată pentru acest lucru.

748    Într‑adevăr, sarcina probei privind caracterul abuziv al unei practici revine Comisiei, ținând seama de eventualele justificări prezentate de întreprinderea în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia, C‑413/14 P, EU:C:2017:632, punctele 138-140). Prin urmare, în speță, Comisia nu putea să se întemeieze exclusiv pe datele cuprinse într‑un document prezentat de un terț și să nu le coroboreze cu Google, eventual prin intermediul unei solicitări de informații.

749    În al treilea rând, rezultă din considerentul (1266) al deciziei atacate că Comisia recunoaște relevanța costurilor marginale pentru punerea în aplicare în prezenta cauză a testului AEC, constatând că, în măsura în care „costurile operaționale” deduse de Google reprezintă un procent din veniturile asociate solicitărilor de căutare, ele se apropie în esență de costurile respective.

750    Trebuie să se arate însă că, în această privință, Comisia se întemeiază doar pe simple presupuneri, fără a se referi la date mai exacte provenite de la Google. Acest aspect este cu atât mai important cu cât Google indică în fața Tribunalului o cifră de [0-10] % pentru costurile sale marginale, care trebuiau luate în considerare în cadrul testului AEC. Or, astfel cum susține Google în mod corect, nu se poate exclude că, fiind nevoit să acopere numai [0-10] % din costuri, un concurent care în mod ipotetic este la fel de eficient se află într‑o poziție mai avantajoasă pentru a compensa AIV bazate pe portofoliu decât cea prevăzută de Comisie.

751    În aceste condiții, Comisia nu se poate limita să susțină caracterul inoperant al argumentației invocate de Google, afirmând în fața Tribunalului că luarea în considerare a unui procent mai mic ar lăsa neschimbat rezultatul testului AEC și că Google nu ar sugera contrariul.

752    Rezultă că referirea făcută de Google la un procentaj substanțial mai mic decât cel reținut de Comisie în decizia atacată, împreună cu lipsa unei investigații suplimentare efectuate de Comisie și lipsa unor motive detaliate în acest sens în decizia atacată, sunt de natură să ridice îndoieli cu privire la corectitudinea și validitatea testului AEC efectuat de Comisie.

ii)    Cu privire la veniturile care pot fi împărțite de un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient

753    Potrivit Google, Comisia ar oculta în mod eronat cota de solicitări de căutare pe care o întreprindere concurentă ar putea să o obțină prin intermediul paginii principale de internet a motorului său de căutare. În timp ce Google nu împarte veniturile din publicitate generate de solicitările de căutare efectuate pe pagina sa principală de internet, întreprinderi concurente cel puțin la fel de eficiente ar fi putut alege să împartă veniturile menționate și, procedând astfel, să concureze cu Google. În considerentul (1264) al deciziei atacate, Comisia ar exclude această posibilitate, fără a furniza însă o motivare adecvată.

754    În această privință, trebuie să se arate de la bun început că Google contestă numai unul dintre cele două motive care au determinat Comisia să respingă această posibilitate. În considerentul (1264) al deciziei atacate, Comisia observă astfel că serviciile concurente de căutare generală nu ar împărți veniturile din publicitate generate de solicitările de căutare efectuate pe pagina de internet a motoarelor lor de căutare, în măsura în care, în primul rând, Google nu împarte aceste venituri și, în al doilea rând, aceste venituri sunt generate independent de orice acord de împărțire a veniturilor încheiat cu OEM și ORM.

755    Argumentul Google nu poate fi admis. Pentru a aprecia capacitatea unei practici de a exclude un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient, este necesar să fie luate în considerare veniturile împărțite de întreprinderea care ocupă o poziție dominantă. A proceda altfel ar echivala cu aprecierea efectelor comportamentului unei întreprinderi dominante asupra unui concurent mai puțin eficient, în măsura în care acesta din urmă ar trebui să împartă o sursă suplimentară de venituri pentru a concura.

756    În plus, al doilea motiv menționat în considerentul (1264) al deciziei atacate este suficient pentru a exclude luarea în considerare a unor astfel de venituri în efectuarea testului AEC în prezenta cauză. Logica unui acord de împărțire a veniturilor este aceea de a determina OEM și ORM să favorizeze căutările efectuate în special de pe o aplicație mobilă sau de la un alt punct de acces. În schimb, OEM și ORM nu au nicio posibilitate de a‑i determina pe utilizatori să acceseze din proprie inițiativă pagina principală de internet a unui motor de căutare concurent, indiferent de eventualele acorduri încheiate.

757    Prin urmare, acest argument trebuie respins ca nefondat.

iii) Cu privire la cota din solicitările de căutare ce poate fi contestată de un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient

758    Google susține că marja pe care întreprinderile concurente ar fi putut să și‑o rezerve pentru a contracara AIV bazate pe portofoliu trebuie reevaluată în sens ascendent. Acest lucru s‑ar datora faptului că cota contestabilă a solicitărilor de căutare reținută în considerentul (1234) al deciziei atacate ar fi trebuit să fie mai mare. Google insistă de asemenea asupra faptului că ADAM nu au împiedicat OEM și ORM în cauză să seteze în mod implicit un serviciu concurent de căutare pe un alt browser preinstalat de internet mobil decât Chrome. La rândul său, Comisia observă că datele reținute în decizia atacată sunt favorabile Google. De asemenea, aceasta subliniază că ADAM aveau un domeniu de aplicare ambiguu și că acest lucru s‑ar fi reflectat în conduita OEM și a ORM.

759    În această privință, în primul rând, trebuie să se arate că domeniul de aplicare al ADAM nu a fost apreciat în același mod de toți OEM și ORM în cauză. Astfel cum observă Comisia în considerentele (1229) și (1230) ale deciziei atacate, unii OEM și ORM, dar nu toți, au interpretat ADAM în sensul că interziceau setarea implicită a unui serviciu concurent de căutare generală pe un alt browser de internet mobil decât Chrome.

760    Această constatare nu este lipsită de efect asupra raționamentului urmat de Comisie în decizia atacată. Astfel, în ipoteza unei cote contestabile de solicitări de căutare care include și setarea implicită a unui motor de căutare concurent pe un browser terț ca punct de acces la serviciile de căutare generală concurente, în considerentul (1243) al deciziei atacate, Comisia ajunge în esență, într‑o etapă intermediară a analizei sale, la concluzia potrivit căreia un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient ca Google ar putea compensa aproape toate AIV bazate pe portofoliu. Această constatare este însă repusă în discuție chiar de Comisie în considerentul (1244) al deciziei atacate, în măsura în care aceasta integrează, ca parametru suplimentar, contestat de asemenea de Google în cadrul prezentei acțiuni, gradul limitat de preinstalare care ar putea fi obținut, în practică, de un serviciu concurent de căutare generală.

761    Dimpotrivă, în cazul în care se ia în considerare numai un singur punct de acces, și anume preinstalarea unei aplicații concurente alături de Google Search, Comisia concluzionează încă din etapa intermediară a analizei sale, în considerentul (1253) al deciziei atacate, că este imposibil ca un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient ca Google să compenseze AIV bazate pe portofoliu. În acest context, este, prin urmare, important să se soluționeze problema referitoare la faptul dacă interpretările multiple având ca obiect ADAM trebuie luate în considerare în cadrul punerii în aplicare a testului AEC.

762    Or, o incertitudine sau o îndoială cu privire la întinderea unei obligații contractuale, cum este cazul în speță, trebuie, în cadrul unei investigații cu scop represiv care poate conduce la aplicarea unei amenzi, să beneficieze întreprinderii incriminate, cu excepția cazului în care aceasta din urmă trebuie să suporte sarcina unei astfel de îndoieli (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 noiembrie 2012, E.ON Energie/Comisia, C‑89/11 P, EU:C:2012:738, punctele 71 și 72).

763    Prin urmare, în scopul punerii în aplicare a testului AEC, Comisia putea lua în considerare numai ipoteza unei cote contestabile care să includă atât cota indusă de preinstalarea unei aplicații concurente alături de Google Search, cât și cea indusă de setarea implicită a unui serviciu de căutare concurent pe un alt browser de internet mobil decât Chrome.

764    În al doilea rând, Google reproșează Comisiei că a evaluat în sens descendent cota contestabilă a solicitărilor de căutare pe dispozitive mobile efectuate de un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient. Potrivit Google, un astfel de concurent ar fi măsură să își rezerve peste 12 % din solicitările de căutare pe care utilizatorii le efectuează prin intermediul Google Search.

765    Trebuie amintit de la bun început că această cotă contestabilă de 12 % din solicitările de căutare corespunde, astfel cum rezultă din considerentul (1234) al deciziei atacate, cotei contestate de toate serviciile concurente de căutare generală în ceea ce privește solicitările de căutare generală efectuate pe calculatoare personale în SEE. Comisia a transpus astfel cota contestată pentru solicitările de căutare generală pe calculatoare personale în cota contestabilă a solicitărilor de căutare generală pe dispozitive mobile. Pornind de la această cotă, Comisia a determinat proporția maximă de solicitări de căutare generală pe care un serviciu concurent de căutare generală ar fi putut să și‑o rezerve în cel mai bun caz, dacă aplicația sa ar fi fost preinstalată alături de Google Search.

766    În susținerea pretențiilor sale, în primul rând, Google subliniază că cota contestată din solicitările de căutare generală de toate serviciile concurente de căutare generală pe calculatoare personale este minimă. Acest lucru presupune, potrivit Google, că serviciile concurente de căutare generală nu sunt, în mod ipotetic, concurenți cel puțin la fel de eficienți. Google subliniază de asemenea că pe piețele naționale pe care serviciile concurente au o acoperire semnificativă, precum Seznam în Republica Cehă, cota contestată este mai ridicată. În al doilea rând, potrivit Google, Comisia ar fi ocultat faptul că, în perioada reținută, Bing era setat în mod implicit pe aproape toate calculatoarele personale.

767    În această privință, pe de o parte, argumentul privind setarea implicită a Bing pe aproape toate calculatoarele personale nu poate fi admis. Comisia subliniază astfel, fără a fi contestată de Google cu privire la acest aspect, că, în perioada reținută, și anume 2011-2014, Bing nu era setat în mod implicit pe toate calculatoarele personale. În acea perioadă, Microsoft a fost obligată să ofere utilizatorilor posibilitatea de a alege.

768    Pe de altă parte, Google susține că, atunci când a reținut o cotă contestabilă de 12 % din solicitările de căutare, Comisia nu s‑ar fi bazat pe cota care ar putea fi contestată de un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient ca Google. Dimpotrivă, Comisia ar fi reținut cota contestată în mod efectiv de toate serviciile concurente de căutare generală pe calculatoare personale, care sunt potențial mai puțin eficiente. Această eroare ar vicia întregul test AEC pus în aplicare de Comisie.

769    Or, definiția cotei contestabile din solicitările de căutare se întemeiază, astfel cum subliniază în mod corect Google, pe o eroare de raționament și pe o concepție distorsionată a testului AEC.

770    În primul rând, faptul că Comisia a ales să rețină ca premisă a raționamentului său cota din solicitările de căutare generală contestată în mod real de toate serviciile concurente de căutare generală pe calculatoare personale nu permite să se afirme cu suficientă certitudine că un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient ar fi putut contesta doar o cotă identică pe dispozitivele mobile. Luarea în considerare a procentelor contestate efectiv pe calculatoare personale nu putea constitui în mod rezonabil în prezenta cauză baza unui test AEC care să vizeze verificarea cotei contestabile din solicitările de căutare generală de către un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient ca Google pe dispozitivele mobile.

771    În al doilea rând, pentru anumite piețe naționale ale serviciilor de căutare generală, în special în Republica Cehă, cota contestată de anumiți concurenți, precum Seznam, pare să fie mult mai mare decât cea reținută de Comisie în decizia atacată. Într‑adevăr, Google subliniază, susținerea sa nefiind contestată sub acest aspect de Comisie, că, în timpul perioadei de încălcare, Seznam a obținut până la 26 % din solicitările de căutare generală pe calculatoare personale.

772    Nici faptul că cota contestabilă de 12 % din solicitările de căutare ia în considerare cota contestată de Seznam în Republica Cehă nu permite să se considere că un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient nu ar putea, în același mod ca Seznam în Republica Cehă, să conteste o cotă mai mare din solicitările de căutare în SEE. Însuși faptul că Google se confruntă cu o concurență mai mare pe anumite piețe naționale ale serviciilor de căutare generală ridică îndoieli cu privire la corectitudinea unui asemenea procent.

773    În al treilea rând, nici faptul că numai Google putea beneficia de avantajele legate de puterea sa de piață pentru a îmbunătăți și a oferi un serviciu de precizie nu permite să se excludă cu certitudine că un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient, în special în ceea ce privește calitatea serviciilor și inovarea, ar putea contesta o cotă mai mare decât 12 % din solicitările de căutare.

774    Prin urmare, Comisia a săvârșit de asemenea o eroare atunci când a pornit de la premisa potrivit căreia un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient ca Google ar putea să conteste numai 12 % din solicitările de căutare efectuate de utilizatori pe dispozitivele mobile prin intermediul Google Search.

iv)    Cu privire la gradul de preinstalare a unei aplicații a unui concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient

775    Potrivit Google, Comisia nu ar justifica în considerentul (1244) al deciziei atacate motivele pentru care o aplicație concurentă de servicii de căutare nu ar putea fi preinstalată decât pe un număr limitat de dispozitive mobile. Potrivit Google, trimiterea la partea din decizia atacată referitoare la ADAM nu ar fi suficientă și ar fi în contradicție cu considerentul (1208) al deciziei atacate, potrivit căruia Comisia ar sublinia că, în absența AIV bazate pe portofoliu, OEM și ORM ar avea un interes comercial să preinstaleze mai multe aplicații de căutare generală.

776    În această privință, trebuie să se arate că, în considerentul (1244) al deciziei atacate, Comisia își motivează afirmația potrivit căreia un concurent nu ar putea pretinde să obțină din partea unui OEM sau ORM preinstalarea aplicației sale pe întregul portofoliu de dispozitive mobile acoperite de AIV bazate pe portofoliu, făcând trimitere la considerentele (824)-(832) ale deciziei atacate.

777    Considerentele (824)-(832) ale deciziei atacate privesc aprecierea caracterului anticoncurențial al ADAM. Comisia arată în cadrul acestora că, în timp ce, în conformitate cu ADAM, OEM și ORM nu erau, în teorie, împiedicați să preinstaleze aplicații concurente de servicii de căutare generală, în practică, aceștia erau reticenți în a preinstala mai multe aplicații de servicii de căutare generală.

778    Cu toate acestea, referirea în considerentul (1244) al deciziei atacate la motivele referitoare la aprecierea caracterului abuziv al ADAM pentru a relativiza capacitatea unui concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient de a compensa AIV bazate pe portofoliu nu poate fi convingătoare, așa cum subliniază în mod corect Google. Într‑adevăr, contextul aprecierii concurențiale a ADAM este diferit de cel al aprecierii posibilității ca un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient ca Google și care dorește să obțină preinstalarea aplicației sale în schimbul unei părți din veniturile din publicitate să compenseze AIV bazate pe portofoliu.

779    În primul rând, pentru a demonstra că avantajul concurențial pe care Google îl obține din ADAM nu poate fi compensat prin preinstalarea unor aplicații concurente, Comisia subliniază, în considerentele (825)-(832) ale deciziei atacate, că OEM și ORM ar fi susceptibili să primească doar venituri suplimentare mici, având în vedere cota de piață a Google și omniprezența sa în punctele de acces la serviciile de căutare generală. În plus, OEM și ORM s‑ar confrunta cu costuri de tranzacționare mai mari și cu probleme tehnice legate de capacitatea de stocare, care ar degrada astfel experiența utilizatorilor.

780    Or, aceste motive, chiar dacă sunt relevante atunci când se ia în considerare situația unui concurent actual al Google care nu ar încerca să împartă veniturile sale din publicitate, nu susțin în niciun caz argumentul conform căruia un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient și care dorește să împartă veniturile sale nu ar fi în măsură să obțină preinstalarea aplicației sale pe întregul portofoliu de dispozitive mobile al OEM și ORM în cauză.

781    O asemenea preinstalare în comun ar putea crește atractivitatea dispozitivelor mobile inteligente și, în consecință, ar putea corespunde intereselor OEM și ORM. Într‑adevăr, prin oferirea mai multor aplicații de căutare generală, și anume cele ale Google și ale unui concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient, experiența utilizatorilor ar putea fi îmbunătățită, ceea ce ar face ca dispozitivele mobile în cauză să fie cu atât mai atractive, astfel cum recunoaște în plus Comisia în considerentul (1213) al deciziei atacate.

782    În plus, veniturile în temeiul AIV bazate pe portofoliu pe care OEM și ORM le‑ar pierde în cazul în care Google Search nu ar mai beneficia de preinstalarea exclusivă ar putea fi compensate, astfel cum rezultă din considerentul (1243) al deciziei atacate, de un concurent cel puțin la fel de eficient în ipoteza în care toate dispozitivele mobile sunt acoperite de împărțirea veniturilor din publicitate de către un astfel de concurent. Comisia subliniază, pe de altă parte, în considerentul (1216) al deciziei atacate, pe baza declarațiilor făcute de Google, că, în absența AIV bazate pe portofoliu, OEM și ORM ar putea primi întotdeauna venituri de la Google, ceea ce permite din nou relativizarea afirmației potrivit căreia un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient ar putea obține preinstalarea aplicației sale numai pe un număr limitat de dispozitive mobile.

783    În al doilea rând, Comisia notează în considerentele (830)-(832) ale deciziei atacate că ADAM interzic OEM și ORM să preinstaleze exclusiv o aplicație concurentă de servicii de căutare generală sau interzic ORM să solicite OEM preinstalarea exclusivă a unei astfel de aplicații.

784    Or, ipoteza avută în vedere în considerentul (1244) al deciziei atacate este aceea a unei preinstalări în plus față de Google Search, iar nu în lipsa acestei din urmă aplicații. Constatarea făcută de Comisie în considerentele (830)-(832) ale deciziei atacate nu este utilă, în măsura în care ipoteza avută în vedere în temeiul compensării AIV pleacă de la premisa potrivit căreia o aplicație concurentă este preinstalată alături de Google Search.

785    În al treilea rând, Comisia se întemeiază în considerentul (1247) al deciziei atacate pe două exemple prevăzute în considerentul (1219) pentru a ilustra faptul că concurenții care au reușit, în practică, să obțină preinstalarea unor servicii de căutare generală nu au putut acoperi decât un număr limitat de dispozitive mobile sau, în orice caz, un număr insuficient pentru a compensa AIV bazate pe portofoliu. Google subliniază, dimpotrivă, că unul dintre exemplele menționate de Comisie susține opinia contrară.

786    Or, exemplele pe care se întemeiază Comisia sunt cele ale concurenților actuali. În plus, Comisia nu indică în definitiv, în considerentul (1247) al deciziei atacate, dacă consideră că aceștia sunt concurenți care, în mod ipotetic, sunt cel puțin la fel de eficienți ca Google și care au încercat să își împartă veniturile din publicitate.

787    În al patrulea rând, trebuie să se arate că afirmația potrivit căreia avantajul concurențial pe care Google îl obține din ADAM nu poate fi compensat de comportamentul OEM și al ORM care ar alege să preinstaleze o aplicație concurentă este motivată înainte de toate, astfel cum reiese din considerentul (833) al deciziei atacate, de faptul că aceștia din urmă au de asemenea obligații față de Google prin intermediul AIV bazate pe portofoliu. Or, scenariul analizat în prezenta cauză vizează un concurent ipotetic care propune înlocuirea acordului de împărțire a veniturilor al Google cu propriul acord de împărțire a veniturilor.

788    Prin urmare, Comisia nu poate relativiza capacitatea unui concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient de a compensa AIV bazate pe portofoliu prin simpla afirmație că un asemenea concurent ar putea, în această situație, să obțină preinstalarea aplicației sale numai pe un număr limitat de dispozitive mobile ale unui OEM sau ale unui ORM.

v)      Cu privire la aplicarea ratione temporis a testului AEC

789    Contrar abordării urmate de Comisie în considerentul (1249) al deciziei atacate, Google susține că posibilitatea unui concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient de a compensa AIV bazate pe portofoliu ar trebui verificată numai din momentul intrării în vigoare a acordurilor menționate. În orice caz, Comisia nu ar examina capacitatea dispozitivelor mobile recente de a genera venituri mai mari decât dispozitivele aflate deja în circulație. De asemenea, aceasta ar înlătura în mod greșit faptul că veniturile generate de dispozitivele vechi scad în timp, pentru simplul motiv că Google nu ar fi furnizat dovezi în acest sens în cursul procedurii administrative. Comisia susține că niciunul dintre elementele de probă prezentate de Google nu permite repunerea în discuție a deciziei atacate.

790    În această privință, trebuie subliniat că, la fel ca în cazul anumitor sisteme de rabaturi acordate în funcție de cantitățile vândute în decursul unei perioade de referință, în cazul cărora presiunea exercitată asupra cumpărătorului pentru a realiza cifra de afaceri care îi dă dreptul la rabatul respectiv crește la sfârșitul perioadei de referință, efectul de exclusivitate al unui acord de împărțire a veniturilor se intensifică pe măsură ce crește numărul de bunuri vândute și care integrează serviciile aflate la originea veniturilor menționate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2015, Post Danmark, C‑23/14, EU:C:2015:651, punctul 34).

791    Or, în prezenta cauză, Comisia a apreciat în mod corect în considerentul (1249) al deciziei atacate natura anticoncurențială a AIV bazate pe portofoliu, nu numai în momentul încheierii lor, ci și în cursul perioadei în care au fost în vigoare. Contrar celor susținute de Google, nu se poate nega că, pe măsură ce a crescut numărul dispozitivelor mobile în circulație vizate de AIV bazate pe portofoliu, cu atât capacitatea unui concurent, chiar și a unuia care în mod ipotetic este cel puțin la fel de eficient, de a le egala s‑a dovedit mai dificilă în practică. Aceasta este situația în prezenta cauză, în măsura în care veniturile împărțite de Google depind de căutările efectuate pe dispozitivele mobile vândute.

792    Prin urmare, nu este posibilă săvârșirea unei erori de drept de către Comisie prin faptul că a analizat capacitatea unui concurent de a compensa AIV bazate pe portofoliu într‑o manieră dinamică, iar nu una statică.

793    Cu toate acestea, pe de o parte, trebuie să se arate că considerațiile menționate în considerentul (1249) al deciziei atacate rămân pur teoretice. Comisia nu cuantifică în speță impactul concret al dispozitivelor deja vândute asupra capacității unui concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient ca Google de a compensa AIV bazate pe portofoliu.

794    Pe de altă parte, în timp ce asemenea date ar putea fi relevante, astfel cum subliniază în mod corect Google, pentru a relativiza impactul asupra capacității unui concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient de a compensa AIV bazate pe portofoliu, Comisia respinge, în considerentul (1270) al deciziei atacate, tendința dispozitivelor mobile recente de a genera venituri mai mari decât dispozitivele mobile vechi, pentru simplul motiv că Google nu ar fi furnizat, în răspunsul său la a doua scrisoare de expunere a faptelor, nicio dovadă în acest sens.

795    Or, caracterul abuziv al plăților de exclusivitate nu se poate baza pe o simplă prezumție de abuz, pe care întreprinderea care ocupă o poziție dominantă trebuie să o infirme. Dimpotrivă, rezultă în mod clar din jurisprudență că, în cazul contestării caracterului restrictiv în materie de concurență al unei practici tarifare, Comisia este obligată să aprecieze toate circumstanțele relevante în care se înscrie practica în cauză pentru a analiza capacitatea de excludere a concurenților cel puțin la fel de eficienți, inerentă practicii în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia, C‑413/14 P, EU:C:2017:632, punctele 139 și 140).

796    Astfel, în măsura în care, în prezenta cauză, sarcina probei privind efectul de excludere al AIV bazate pe portofoliu asupra unui concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient nu revenea Google, ci Comisiei, aceasta din urmă nu se putea întemeia, în considerentul (1270) al deciziei atacate, pe pretinsa lipsă de acțiune a Google, considerând ca fiind de la sine înțeleasă, fără o analiză suplimentară, capacitatea dispozitivelor mobile noi și vechi de a genera venituri identice din căutări generale.

797    Prin urmare, Comisia nu a putut efectua o examinare adecvată a capacității unui concurent care este, în mod ipotetic, cel puțin la fel de eficient de a compensa AIV pe bază de portofoliu în perioada în care acestea au fost în vigoare.

vi)    Concluzie privind validitatea testului AEC

798    Rezultă din cele ce precedă că testul AEC pus în aplicare de Comisie în decizia atacată conține mai multe erori de raționament. Ele privesc, mai întâi, una dintre premisele testului AEC, și anume cota solicitărilor de căutare generală ce poate fi contestată de un concurent care este, în mod ipotetic, cel puțin la fel de eficient în cazul în care aplicația sa ar fi preinstalată alături de Google Search. În continuare, trebuie să se arate că Comisia nu a reușit să izoleze costurile care ar putea fi atribuite unui concurent care este, în mod ipotetic, cel puțin la fel de eficient și a ales pur și simplu să extrapoleze date dintr‑un document prezentat de un terț și contestat de Google în timpul procedurii administrative. În plus, motivele prezentate în considerentul (1244) al deciziei atacate nu susțin în niciun fel afirmația potrivit căreia un concurent care este, în mod ipotetic, cel puțin la fel de eficient ar putea, în lipsa AIV bazate pe portofoliu, să obțină preinstalarea aplicației sale numai pe un număr limitat de dispozitive mobile. În sfârșit, Comisia a apreciat în mod incomplet tendința dispozitivelor mobile aflate deja în circulație de a genera venituri mai mici decât cele ale dispozitivelor mobile mai noi.

799    Această cvadruplă constatare este, în sine, de natură să ridice îndoieli cu privire la acuratețea rezultatului testului AEC efectuat de Comisie și, în consecință, cu privire la presupusul efect de excludere al AIV bazate pe portofoliu asupra unui concurent care este, în mod ipotetic, cel puțin la fel de eficient. În consecință, astfel cum a fost efectuat de Comisie, testul AEC nu poate corobora constatarea unui abuz rezultat din AIV bazate pe portofoliu.

5.      Concluzie privind validitatea motivelor referitoare la caracterul abuziv al AIV bazate pe portofoliu

800    Ca urmare a diverselor erori din raționamentul Comisiei, concluzia potrivit căreia AIV bazate pe portofoliu au fost abuzive nu poate fi considerată suficient dovedită. Într‑adevăr, erorile menționate privesc aspecte esențiale ale analizei concurențiale a AIV bazate pe portofoliu, și anume aprecierea acoperirii acestora și punerea în aplicare a testului AEC.

801    Neluând în considerare aceste etape din raționamentul Comisiei, caracterul abuziv al AIV bazate pe portofoliu nu poate fi întemeiat doar pe dubla constatare a unei restricții asupra inovației sau a unui interes al OEM și ORM, în lipsa AIV respective, de a preinstala mai multe aplicații de servicii de căutare generală. Chiar dacă Google nu ar contesta aceste două aspecte ale raționamentului Comisiei, trebuie să se arate că acestea sunt, prin ele însele, insuficiente pentru a înlătura îndoiala indusă de erorile comise de Comisie în cadrul analizei, prin intermediul testului AEC pe care l‑a efectuat, a acoperirii și a capacității AIV bazate pe portofoliu de a exclude un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient.

802    În consecință, decizia atacată trebuie anulată în măsura în care consideră că AIV bazate pe portofoliu constituie în sine un abuz, fără a fi necesar să se examineze argumentele Google referitoare la accesul utilizatorilor la servicii concurente de căutare generală și la necesitatea unui test contrafactual.

E.      Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe aprecierea eronată a caracterului abuziv al condiționării acordării licențelor pentru Play Store și Google Search de respectarea OAF

1.      Observații introductive cu privire la întinderea celui de al doilea abuz identificat în decizia atacată

803    În cadrul celui de al patrulea motiv, care este alcătuit din două aspecte, Google contestă faptul că practica sa de a condiționa acordarea licențelor pentru Play Store și Google Search (în cadrul unui ADAM) de acceptarea OAF conținute în AAF poate fi calificată drept abuz de poziție dominantă pe piețele magazinelor de aplicații Android și ale serviciilor de căutare generală.

804    Comisia consideră că practicile în cauză au un caracter abuziv și, în plus, că o parte din argumentele prezentate de Google în susținerea celui de al patrulea motiv este inoperantă. În această privință, Comisia arată de asemenea că Google nu contestă numeroase elemente de probă pe care se întemeiază decizia atacată.

805    Astfel cum reiese din dosar, Google a impus OEM care doreau să beneficieze de posibilitatea de a comercializa dispozitive mobile inteligente pe care erau preinstalate Play Store și Google Search să încheie un AAF. Astfel, semnarea unui ADAM a fost condiționată de încheierea unui AAF.

806    Trebuie amintit faptul că este o practică obișnuită ca OAF să impună respectarea unui standard de compatibilitate minimă pentru implementarea codului sursă Android. Acest standard, definit de Google în DDC, care este publicat pe internet, impune în special ca dispozitivele mobile inteligente să permită instalarea de aplicații, să transmită corect dimensiunea ecranului lor către aplicații, să implementeze funcțiile de securitate de bază și să includă un set complet de IPA pentru Android.

807    OAF se aplică tuturor dispozitivelor comercializate de fiecare OEM care a încheiat un AAF, cu condiția ca aceste dispozitive să funcționeze cu Android sau cu o ramificație a sistemului Android (și anume un sistem de operare dezvoltat pe baza codului sursă Android). Pentru a demonstra compatibilitatea cu standardele stabilite în DDC, dispozitivele trebuie să treacă o serie de teste de compatibilitate (denumită în continuare „STC”). STC, la care Google asigură accesul public pe site‑ul Android, constă într‑o serie de teste pentru a demonstra că un dispozitiv mobil inteligent care funcționează cu o ramificație a Android îndeplinește toate cerințele tehnice de compatibilitate prevăzute în DDC. OEM au responsabilitatea de a trece ei înșiși STC cu dispozitivele lor care funcționează cu o ramificație a Android, inclusiv cele pe care nu sunt preinstalate aplicațiile Google.

808    Prin convenție, ramificațiile Android care promovează STC vor fi denumite în continuare „ramificații compatibile ale Android”. La rândul lor, ramificațiile Android care nu au fost supuse acestor teste sau care nu le‑au promovat, și anume variantele derivate din codul sursă al Android care nu au demonstrat în mod efectiv capacitatea lor de a promova STC, vor fi denumite în continuare „ramificații necompatibile ale Android”.

809    Potrivit deciziei atacate, începând cu 1 ianuarie 2011, Google a abuzat de poziția sa dominantă, pe de o parte, pe piața mondială, excluzând China, a magazinelor de aplicații Android și, pe de altă parte, pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală, prin condiționarea acordării licențelor pentru Play Store și Google Search de acceptarea OAF. Al doilea abuz ar fi început la 1 ianuarie 2011, data la care Google a dobândit o poziție dominantă pe piețele menționate anterior, și ar fi continuat la data adoptării deciziei atacate [considerentul (1187) al deciziei atacate].

810    Trebuie precizat de la bun început că, astfel cum au confirmat părțile principale în ședință, AAF sunt considerate abuzive în decizia atacată numai în măsura în care impun OEM să asigure compatibilitatea cu DDC a tuturor dispozitivelor pe care le comercializează și al căror sistem de operare este Android sau o ramificație a Android, inclusiv a celor pe care nu sunt preinstalate aplicații ale Google. Cu alte cuvinte, AAF sunt considerate abuzive numai în măsura în care interzic comercializarea de dispozitive mobile inteligente care au ca SO ramificații necompatibile ale Android, chiar și în lipsa preinstalării aplicațiilor Google pe aceste dispozitive.

811    Astfel, chiar dacă este adevărat că Comisia a considerat în general că faptul de a condiționa acordarea licențelor pentru Play Store și Google Search de respectarea OAF era de natură să restrângă concurența [considerentul (1036) al deciziei atacate], această apreciere trebuie totuși coroborată cu cea potrivit căreia, în timp ce pot fi acceptate justificări pentru dispozitivele mobile inteligente pe care este preinstalat pachetul GMS, nu se poate spune în niciun caz același lucru cu privire la dispozitivele care funcționează cu ramificații ale Android pe care nu sunt instalate aplicațiile Google [considerentul (1173) al deciziei atacate].

812    Astfel, făcând referire la Hotărârea din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia (T‑201/04, EU:T:2007:289), și la condițiile în care se poate stabili caracterul abuziv al unui pachet de produse sau de obligații, Comisia reproșează în esență Google că a pus în aplicare o practică anticoncurențială menită să priveze de debușee comerciale ramificațiile necompatibile ale Android.

813    Rezultă că argumentele prezentate de Google și de intervenienții în susținerea reclamantelor, care urmăresc să demonstreze legitimitatea aplicării OAF în cazul dispozitivelor pe care este instalat ansamblul GMS, nu sunt, în orice caz, de natură să demonstreze că Comisia a săvârșit o eroare în aprecierea celui de al doilea abuz.

814    În cadrul primului aspect al celui de al patrulea motiv invocat, Google contestă aprecierile Comisiei referitoare la caracterul restrictiv în materie de concurență al practicii în cauză. În cadrul celui de al doilea aspect al motivului menționat, Google susține că, în orice caz, comportamentul său este justificat în mod obiectiv.

2.      Cu privire la primul aspect, referitor la restrângerea concurenței

a)      Decizia atacată

815    Făcând referire la Hotărârea din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia (T‑201/04, EU:T:2007:289), Comisia arată că, pentru a caracteriza al doilea abuz, trebuie să se stabilească, în primul rând, că OAF nu sunt legate de licența pentru Play Store și Google Search, în al doilea rând, că Google deține o poziție dominantă pe piața magazinelor de aplicații Android și pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală, în al treilea rând, că Play Store și Google Search nu pot fi obținute fără acceptarea OAF și, în al patrulea rând, că OAF sunt capabile să restrângă concurența [considerentul (1011) și următoarele ale deciziei atacate].

816    După aprecierea primelor trei criterii, Comisia dezvoltă șase serii de argumente pentru a stabili că OAF sunt susceptibile să restrângă concurența: în primul rând, ramificațiile necompatibile ale Android reprezintă o amenințare concurențială credibilă pentru Google, în al doilea rând, Google definește OAF, controlând astfel conținutul acestora, și monitorizează în mod efectiv respectarea aplicării acestora de către OEM, în al treilea rând, OAF împiedică dezvoltarea ramificațiilor necompatibile ale Android, în al patrulea rând, ramificațiile compatibile ale Android nu reprezintă o amenințare concurențială credibilă pentru Google, în al cincilea rând, capacitatea OAF de a restrânge concurența este sporită de indisponibilitatea IPA brevetate ale Google pentru dezvoltatorii de ramificații necompatibile ale Android, ceea ce reduce interesul dezvoltatorilor de a concepe aplicații menite să funcționeze pe asemenea SO, și, în al șaselea rând, comportamentul Google menține și consolidează poziția sa dominantă pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală, descurajează inovarea și tinde să prejudicieze în mod direct sau indirect consumatorii [considerentul (1036) al deciziei atacate].

b)      Argumentele părților

1)      Argumentele invocate de Google

817    În susținerea primului aspect al celui de al patrulea motiv, Google arată că OAF nu limitează competitivitatea variantelor Android, ci, dimpotrivă, sporesc această competitivitate prin menținerea unui standard de compatibilitate minimă care garantează buna funcționare a aplicațiilor pe toate aceste variante. Ramificațiile necompatibile ale Android care nu respectă acest standard nu au nicio valoare și pun în pericol întregul „ecosistem Android”.

818    În primul rând, potrivit Google, respectarea standardelor tehnice din DDC este indispensabilă, pe de o parte, pentru a garanta buna funcționare a dispozitivelor mobile inteligente al căror SO este Android sau o ramificație a Android și, pe de altă parte, pentru a permite compatibilitatea acestor dispozitive între ele, precum și cu aplicațiile dezvoltate pentru Android (denumită în continuare „interoperabilitate”). Dimpotrivă, incompatibilitățile dovedite ar reduce atractivitatea SO și a ramificațiilor Android pentru utilizatori și pentru dezvoltatorii de aplicații. OAF ar permite astfel OEM să beneficieze de flexibilitatea ridicată a modelului deschis al Android, protejând în același timp viabilitatea și calitatea acestui SO, precum și a ramificațiilor Android împotriva disfuncționalităților cauzate de incompatibilități. Google susține că OAF sunt menite să tragă învățăminte din experiențele anterioare și din dispariția altor ecosisteme deschise, precum Symbian și Unix. În consecință, OAF, fiind indispensabile pentru protejarea „ecosistemului Android”, nu ar restrânge concurența.

819    În al doilea rând, decizia atacată nu ar indica cerințele specifice ale OAF care se presupune că restrâng concurența. Aceasta nu ar preciza nici ce parametru concurențial relevant ar putea fi afectat. Părțile la AAF s‑ar angaja pur și simplu să se asigure că ramificațiile Android ale acestora sunt conforme cu cerințele de compatibilitate prevăzute în DDC. OAF ar lăsa astfel OEM libertatea de a concura cu ajutorul ramificațiilor Android ale acestora pe toți parametrii concurențiali imaginabili, inclusiv prețul, calitatea și inovarea. Aceștia ar putea aduce inovații codului sursă al Android, ar putea dezvolta noi funcționalități și ar putea adăuga IPA. OAF nu ar împiedica furnizorii de SO sau OEM care au încheiat un AAF să ofere servicii de căutare generală concurente. Într‑adevăr, ramificațiile compatibile ale Android nu ar fi mai puțin adaptate decât ramificațiile necompatibile pentru a oferi servicii de căutare concurente.

820    În al treilea rând, Google susține de asemenea că AAF au extins, prin asigurarea dezvoltării și întreținerii platformei Android, oportunitățile pentru concurenți, prin evitarea de către aceștia a costurilor sporite de dezvoltare care ar fi rezultat din testele suplimentare solicitate în cazul unei platforme fragmentate, fapt care, în consecință, ar fi condus și la creșterea costurilor pentru utilizatori. De exemplu, solicitarea ca toate IPA Android să fie instalate pe un dispozitiv dezvoltat special pentru a funcționa cu Android sau cu o ramificație a Android ar constitui un avantaj, nu o constrângere. Astfel, fiecare dispozitiv ar avea acces imediat la o gamă largă de aplicații concepute pentru toate sistemele de operare compatibile. Celelalte cerințe tehnice din DDC ar viza același rezultat. Toți operatorii economici în cauză nu ar fi nevoiți astfel să își construiască propriul „ecosistem” de la zero.

821    În al patrulea rând, Google susține că afirmația potrivit căreia OAF restrâng concurența se bazează pe argumente vagi și eronate, care, în plus, nu ar avea nicio legătură cu OAF. În această privință, Google face referire în special la pretinsa amenințare concurențială reprezentată de ramificațiile necompatibile ale Android, la dificultățile întâmpinate de anumite ramificații necompatibile ale Android, precum SO Fire OS al Amazon și SO Aliyun al Alibaba, precum și la afirmația privind caracterul dezirabil al anumitor incompatibilități, care ar fi ilustrat de decizia Google de a pune capăt compatibilității Android cu Java. Potrivit Google, eșecul ramificațiilor necompatibile ale Android se datorează slăbiciunii lor inerente, iar nu AAF.

822    În al cincilea rând, afirmația potrivit căreia Google ar putea „în principiu” să modifice cerințele din DDC pentru a le face mai restrictive în viitor este speculativă și nu poate caracteriza o încălcare. Google și‑ar fi exercitat niciodată controlul limitat asupra platformei pentru a restrânge concurența și nu ar exista niciun motiv pentru a crede că ar putea fi determinată să facă acest lucru. Google amintește că AAF prevăd că pot fi acordate și excepții de la cerințele de compatibilitate.

823    În al șaselea și ultimul rând, Google susține că, în mod contrar celor afirmate în decizia atacată, OAF nu au consolidat poziția acesteia pe piața serviciilor de căutare generală. Într‑adevăr, serviciile concurente ar putea la fel de bine să folosească ramificații compatibile sau necompatibile ale Android în calitate de canal de distribuție. OAF nu i‑ar împiedica pe dezvoltatorii de SO sau pe OEM să comercializeze dispozitive pe care este preinstalat un serviciu concurent de căutare generală. În plus, Comisia nu ar fi explicat în decizia atacată de ce a considerat că ramificațiile necompatibile ale Android ar oferi un canal de distribuție mai bun pentru serviciile de căutare generală care concurează cu Google Search. Perspectivele comerciale ale ramificațiilor necompatibile ale Android, fiind inferioare celor ale ramificațiilor compatibile, ar constitui canale de distribuție mai puțin bune. Exemplele de preinstalare a Bing de către Amazon și Nokia pe ramificații necompatibile ale sistemului Android nu ar fi relevante.

824    În susținerea acestei argumentații, părțile care au intervenit în susținerea Google arată în special următoarele:

–        ADA susține că Comisia ar fi trebuit să examineze AAF în lumina interacțiunilor dintre SO și aplicații; în acest context, ramificațiile necompatibile nu ar constitui o amenințare concurențială credibilă, din cauza costurilor de transfer și a inconvenientelor legate de incompatibilități; astfel, fără IPA brevetate ale Google, aplicațiile nu ar funcționa corect, iar remedierea acestor disfuncționalități ar implica costuri multiple și ridicate; aceste incompatibilități ar prezenta, prin urmare, un dezavantaj pentru dezvoltatori și inconveniente pentru utilizatori; așadar, nu ar exista o alternativă realistă la AAF;

–        CCIA susține că Comisia ar fi trebuit să identifice un scenariu contrafactual realist, care ar fi fost suficient pentru a demonstra că, contrar celor afirmate în decizia atacată, AAF au sporit de fapt posibilitățile pentru concurență;

–        Gigaset și HMD susțin că AAF au încurajat concurența prin protejarea viabilității Android în raport cu alte modele alternative; acest lucru ar fi fost în beneficiul dezvoltatorilor de aplicații, al OEM și al consumatorilor; domeniul de aplicare al DDC ar fi lipsit de ambiguitate; efectele disfuncționalităților create de ramificațiile necompatibile ar fi negative pentru toate părțile implicate;

–        Opera susține că modelul comercial al Android i‑a adus beneficii, oferindu‑i o platformă fiabilă care îi permite să aibă acces la mulți utilizatori potențiali; acest model ar fi mai favorabil concurenței decât oricare altul.

2)      Argumentele Comisiei

825    Comisia face trimitere în esență la conținutul deciziei atacate. Astfel, documente interne și comunicări ale Google cu OEM ar arăta că această întreprindere dorea ca AAF să împiedice OEM care doreau să vândă dispozitive pe care erau preinstalate Play Store și aplicația Google Search să vândă și dispozitive care să funcționeze cu ramificații necompatibile ale Android. De asemenea, AAF ar restrânge concurența în domeniul serviciilor de căutare generală, împiedicând partenerii și concurenții Google să dezvolte ramificații necompatibile ale Android situate în afara controlului Google, pe care OEM ar fi putut preinstalata și seta ca implicite servicii concurente de căutare generală.

826    Astfel, în primul rând, potrivit Comisiei, obiectivul vizat de AAF este de a preveni, pe de o parte, dezvoltarea de ramificații necompatibile ale Android atât de către dezvoltatorii de SO, cât și de către OEM, precum și, pe de altă parte, vânzarea de dispozitive care funcționează pe baza unor asemenea ramificații. Un atare obiectiv ar fi suficient pentru a caracteriza strategia Google de a elimina ramificațiile necompatibile ale Android. În al doilea rând, ramificațiile necompatibile ale Android ar constitui pentru Google o amenințare concurențială mai credibilă decât ramificațiile compatibile ale Android. În al treilea rând, efectele de excludere inerente AAF nu ar fi atenuate de existența altor SO cu licență decât Android. În al patrulea rând, Comisia amintește că anumiți OEM au dorit să vândă dispozitive care funcționează cu ramificații necompatibile ale Android. Or, în toate aceste cazuri, AAF ar fi împiedicat OEM și dezvoltatorii interesați să satisfacă o astfel de cerere.

827    Părțile care au intervenit în sprijinul Comisiei arată în special următoarele:

–        VDZ susține că concurența din partea ramificațiilor necompatibile ale Android permite creșterea diversității și scăderea prețului dispozitivelor, încurajând în același timp inovația; prin urmare, OAF ar depăși ceea ce este necesar;

–        FairSearch susține că OAF au fost concepute pentru a exclude concurența din partea software‑ului cu open source și că Google dispune de putere discreționară în interpretarea termenului „fragmentare”, care i‑ar permite să își consolideze puterea pe piață; astfel, OAF nu ar fi nici justificate, nici proporționale;

–        Seznam subliniază că este obligată să utilizeze Play Store din cauza imposibilității de a convinge dezvoltatorii să creeze propriul magazin de aplicații numai pentru o piață atât de mică precum Republica Cehă; OAF ar lipsi‑o de orice opțiune de interes comercial și împiedică concurența bazată pe merit pe piețele pentru servicii de căutare generală;

–        Qwant susține că, de la adoptarea deciziei atacate, ofertele OEM de ramificații necompatibile ale Android au devenit competitive, astfel cum ilustrează exemplul Fairphone; prin împiedicarea dezvoltării de ramificații necompatibile ale Android, AAF ar fi lipsit platformele de distribuție de motoare de căutare care concurează cu Google Search.

c)      Aprecierea Tribunalului

828    Astfel cum s‑a amintit mai sus, Comisia critică Google pentru faptul că a condiționat acordarea licențelor pentru Play Store și Google Search de un set de obligații care restrâng libertatea OEM care doresc să obțină aceste licențe, tocmai prin faptul că acestea le interzic să comercializeze orice alt dispozitiv care rulează o ramificație necompatibilă a Android. Această restricție derivă din AAF, în cadrul cărora constituie, în măsura în care se aplică dispozitivelor mobile inteligente pe care nu sunt preinstalate aplicațiile Google, singura obligație considerată abuzivă în decizia atacată. Într‑adevăr, Comisia nu contestă dreptul Google de a impune cerințe de compatibilitate pentru dispozitivele pe care sunt instalate aplicațiile sale. În schimb, aceasta consideră abuzivă practica Google de a împiedica dezvoltarea și prezența pe piață a dispozitivelor care funcționează cu o ramificație necompatibilă a Android. Prin urmare, este necesar să se examineze dacă Comisia a reușit să demonstreze că Google a pus în aplicare, astfel cum consideră în decizia atacată, o practică menită să elimine ramificațiile necompatibile ale Android și dacă această practică poate fi calificată drept anticoncurențială în sensul articolului 102 TFUE.

829    Potrivit articolului 102 a doilea paragraf litera (b) TFUE, practicile abuzive care pot constitui un abuz de poziție dominantă constau în special în limitarea producției, a debușeelor, a comercializării sau a dezvoltării tehnice în dezavantajul consumatorilor. Pentru a aprecia dacă al doilea comportament al Google, calificat ca fiind un abuz în decizia atacată, constituie o astfel de practică abuzivă, este necesar să se verifice, în primul rând, dacă Comisia a demonstrat existența acestuia și, ulterior, dacă aceasta a stabilit că practica respectivă era capabilă să restrângă concurența.

1)      Cu privire la existența practicii

830    În ceea ce privește existența practicii în cauză, interdicția impusă părților la AAF de a comercializa dispozitive care rulează ramificații necompatibile ale Android nu este contestată de părți. Aceasta reiese de asemenea din înscrisurile de la dosar.

831    În primul rând, existența acestei practici este coroborată de răspunsurile prezentate de Google la întrebările scrise care i‑au fost adresate de Tribunal, în care a amintește că decizia sa de a institui AAF datează încă de la începuturile Android. Aceasta susține că a ales să negocieze din punct de vedere comercial numai cu întreprinderi care ar fi de acord să nu pună în pericol Android. Potrivit acesteia, un astfel de obiectiv ar putea fi atins numai prin limitarea tuturor surselor posibile de incompatibilități și în special a dezvoltării de ramificații necompatibile ale Android. Prin crearea unui risc de funcționare defectuoasă a aplicațiilor, ele reprezintă o amenințare la adresa reputației sale și un dezavantaj, atât din punctul de vedere al dezvoltatorilor, cât și al consumatorilor. Prin urmare, trebuie să se constate că Google recunoaște că a instituit AAF încă de la început, pentru a împiedica dezvoltarea unor ramificații necompatibile ale Android.

832    În al doilea rând, Google nu contestă realitatea celor șapte exemple prezentate în decizia atacată, potrivit cărora a intervenit în mod activ pentru a le aminti obligațiile contractuale OEM care luaseră măsuri să comercializeze dispozitive ce rulau ramificații necompatibile ale Android sau pentru a exercita presiuni asupra dezvoltatorilor în scopul de a‑i descuraja să conceapă aplicații pentru ramificații necompatibile ale Android [considerentele (1051)-(1059) ale deciziei atacate]. Chiar dacă Google a susținut în cursul procedurii administrative că intervențiile sale au avut ca scop remedierea unor deficiențe de hardware, nu a prezentat niciun element de probă în sprijinul afirmațiilor sale. Dimpotrivă, rezultă din e‑mailurile trimise de Google întreprinderilor în cauză la momentul respectiv că intervențiile sale au fost motivate de dorința de a împiedica dezvoltarea unor ramificații necompatibile ale Android, iar nu de necesitatea de a rezolva dificultăți tehnice legate de dispozitivele propriu‑zise.

833    În al treilea rând, observațiile transmise Comisiei de către o întreprindere chestionată în cursul procedurii administrative arată că Google a monitorizat ea însăși respectarea AAF de către OEM prin efectuarea unor achiziții sporadice de la ORM și supunând ea însăși STC dispozitivele achiziționate [considerentul (1061) al deciziei atacate].

834    Prin urmare, trebuie să se considere că este stabilită existența materială a practicii considerate de Comisie ca fiind al doilea abuz, recunoscută de Google. Rezultă de asemenea din cele menționate anterior că aceasta a fost pusă în aplicare în mod eficient încă de la începutul Android.

835    În consecință, trebuie să se verifice dacă această practică, care urmărește limitarea dezvoltării de ramificații necompatibile ale Android, constituie un abuz de poziție dominantă în sensul articolului 102 TFUE. În acest scop, este necesar să se examineze motivele pentru care Comisia a considerat, în decizia atacată, că această excludere a restrâns concurența sau, cel puțin, era capabilă să facă acest lucru, precum și argumentele prin care Google contestă aceste aprecieri.

2)      Cu privire la caracterul anticoncurențial al practicii

836    În ceea ce privește caracterul anticoncurențial al practicii în cauză, potrivit deciziei atacate, Google a urmărit obiective anticoncurențiale și comportamentul său a produs în mod efectiv efecte de restrângere a concurenței. În consecință, trebuie examinate aceste aprecieri.

i)      În ceea ce privește caracterul anticoncurențial al obiectivelor urmărite

837    Rezultă din documentele interne menționate în decizia atacată că OAF au fost concepute în special cu intenția de a împiedica orice dezvoltare neaprobată de Google a codului sursă al Android, prin lipsirea de debușee comerciale a dezvoltatorilor de ramificații necompatibile ale Android. În plus, acest obiectiv este confirmat și de argumentele prezentate de Google în cadrul primului aspect al celui de al patrulea motiv.

838    Astfel, pe de o parte, rezultă din e‑mailurile interne menționate în decizia atacată că strategia vizând împiedicarea dezvoltării de ramificații necompatibile ale Android a fost pusă în aplicare încă de la început pentru a împiedica partenerii și concurenții Google să dezvolte versiuni autonome ale Android. Încă de la început, astfel cum reiese din e‑mailurile interne și din informațiile publicate pe site‑ul de internet al Android, Google a intenționat să rezerve accesul la „ecosistem” ramificațiilor compatibile ale Android și să interzică întreprinderilor participante să comercializeze dispozitive care funcționează cu ramificații necompatibile ale Android [considerentele (159) și (160) ale deciziei atacate].

839    Pe de altă parte, argumentele prezentate de Google în cadrul primului aspect al prezentului motiv pentru a contesta caracterul anticoncurențial al practicii în cauză se întemeiază pe pretinsa necesitate de a proteja „ecosistemul Android” de fragmentarea inerentă așa‑numitelor modele de licență „open source”. Această pretinsă necesitate ar constitui o împrejurare care exclude faptul de a considera comportamentul său ca fiind abuziv, întrucât avantajele proconcurențiale care rezultă din nefragmentarea „ecosistemului Android” ar depăși cu mult efectele anticoncurențiale ale excluderii ramificațiilor necompatibile ale Android. Or, potrivit Google, acest risc de fragmentare ar decurge din simpla prezență pe piață a unor ramificații necompatibile ale Android, care, din cauza incompatibilității lor, pot aduce atingere interoperabilității, și anume capacității de a face să funcționeze toate aplicațiile concepute pentru Android pe toate dispozitivele care utilizează Android sau orice ramificație a sistemului Android ca SO. Astfel, Google recunoaște că necesitatea de combate o asemenea amenințare a determinat‑o să împiedice dezvoltarea ramificațiilor necompatibile.

840    În acest sens, Google susține că numai stimulentele de piață nu ar fi putut atinge rezultatul dorit, întrucât dezvoltatorii și OEM nu ar fi avut un interes suficient în a remedia pe cont propriu orice risc de incompatibilitate în lipsa AAF. Astfel, Google susține că interdicția de comercializare a ramificațiilor necompatibile ale Android conținută în AAF a fost, prin urmare, necesară. În ceea ce privește chestiunea dacă riscul de fragmentare invocat de Google este de natură să justifice în mod obiectiv acest comportament, aceasta va fi examinată în cadrul celui de al doilea aspect al prezentului motiv.

841    Prin urmare, este necesar să se constate că rezultă din înseși declarațiile Google coroborate cu înscrisurile de la dosar că practica calificată drept abuzivă în decizia atacată a fost pusă în aplicare cu bună știință în scopul de a limita accesul pe piață al ramificațiilor necompatibile ale Android.

ii)    În ceea ce privește restrângerea concurenței

842    În consecință, trebuie să se examineze dacă Google are temei să susțină că Comisia nu a stabilit în mod suficient în decizia atacată că practica în cauză era capabilă să restrângă concurența. În această privință, elementele reținute de Comisie în decizia atacată pentru a stabili capacitatea, contestată de Google, a celui de al doilea abuz de a restrânge concurența pot fi grupate în trei motive principale. În primul rând, ramificațiile necompatibile ale Android ar fi concurenți mai credibili ai Google decât ramificațiile compatibile ale Android. În al doilea rând, al doilea abuz ar fi permis Google să excludă în mod efectiv ramificațiile necompatibile ale Android. În sfârșit, în al treilea rând, această excludere ar fi în detrimentul concurenței, întrucât ar avea drept consecință consolidarea poziției dominante a Google pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală și ar constitui o piedică în calea inovării.

–       Cu privire la amenințarea potențială exercitată de ramificațiile necompatibile

843    Potrivit Comisiei, ramificațiile necompatibile ale Android constituie o amenințare concurențială pentru Google care nu este numai credibilă, ci chiar mai mare decât cea reprezentată de ramificațiile compatibile ale Android și decât cea pe care ar putea să o reprezinte SO diferite, precum Windows Mobile sau Linux. În această privință, părțile sunt în dezacord, pe de o parte, cu privire la măsura în care aplicațiile concepute pentru Android ar putea funcționa în mod corect pe ramificații necompatibile ale Android și, pe de altă parte, cu privire la costurile implicate de adaptarea acestor aplicații la ramificațiile necompatibile ale Android, Comisia considerând că, în cazul în care o aplicație concepută pentru Android este transferată pe o ramificație necompatibilă a Android, costurile sunt mai mici decât cele care ar fi necesare pentru transferul aplicației respective pe SO diferite.

844    În această privință, rezultă fără echivoc din înscrisurile de la dosar că ramificațiile necompatibile ale Android constituie sisteme SO cu licență, la fel ca Android și ca ramificațiile compatibile ale Android. În plus, rezultă din examinarea primului motiv că SO cu licență constituie o piață relevantă pentru aprecierea relațiilor concurențiale. În consecință, ramificațiile necompatibile ale Android sunt susceptibile să intre în concurență cu Google pe piața SO cu licență. Prin urmare, este irelevantă chestiunea dezbătută de părți referitoare la măsura în care presiunea concurențială relativă exercitată asupra Google de ramificațiile compatibile ale Android și de celelalte SO cu licență este mai mult sau mai puțin semnificativă în comparație cu presiunea concurențială exercitată de ramificațiile necompatibile ale Android. Astfel, pentru a caracteriza o restrângere a concurenței, este suficient să se demonstreze că ramificațiile necompatibile ale Android ar fi fost concurente ai Android pe piața SO cu licență, aspect pe care Google nu îl contestă.

845    În mod similar, este de asemenea lipsită de relevanță problema dacă costurile de transfer al aplicațiilor către ramificații necompatibile ale Android, și anume cheltuielile de dezvoltare care trebuie efectuate pentru a permite funcționarea corectă a aplicațiilor concepute pentru Android pe dispozitive al căror SO este o ramificație necompatibilă a Android, sunt mai ridicate sau mai reduse decât cele de transfer către SO diferite de Android. Într‑adevăr, chiar și admițând că costurile de transfer al aplicațiilor concepute pentru „ecosistemul Android” către ramificații necompatibile ale Android sunt comparabile cu cele care trebuie efectuate pentru transferul către SO complet diferite, și anume care nu sunt dezvoltate plecând de la codul sursă Android, aspect pe care Google nu l‑a demonstrat, trebuie să se considere că, în ceea ce privește aceste cheltuieli, amenințarea concurențială pentru Google exercitată de ramificațiile necompatibile ale Android nu poate fi mai mică decât cea reprezentată de celelalte SO cu licență analizate în decizia atacată.

846    Nici capacitatea ramificațiilor necompatibile ale Android de a exercita o presiune concurențială asupra Google nu este repusă în discuție de argumentele reclamantelor potrivit cărora dezvoltarea de ramificații necompatibile ale Android nu prezintă niciun interes comercial, ceea ce ar exclude faptul că ramificațiile respective constituie o amenințare pentru ele. Astfel, Google face o afirmație generală și abstractă în această privință, a cărei temeinicie nu este susținută de niciun element de probă concludent. Dimpotrivă, Seznam, în răspunsul său la întrebările scrise ale Tribunalului, susține că a încercat în zadar să convingă OEM care încheiaseră un AAF cu Google să comercializeze dispozitive care rulează ramificații necompatibile ale Android, pe care intenționa să instaleze propriul motor de căutare. Acest exemplu coroborează aprecierile din decizia atacată potrivit cărora al doilea abuz a contribuit la înlăturarea amenințării concurențiale pe care ramificațiile necompatibile ale Android ar fi putut să o reprezinte pentru Google, atât pe piața SO cu licență, cât și pe piața serviciilor de căutare generală.

847    Rezultă din cele ce precedă că Google nu a demonstrat că ramificațiile necompatibile ale Android nu ar fi putut constitui în niciun caz o amenințare concurențială la adresa sa. În consecință, trebuie să se examineze dacă AAF ar fi putut îngreuna în mod efectiv accesul acestor concurenți ai Google pe piața SO.

–       Cu privire la excluderea efectivă a ramificațiilor necompatibile ale sistemului Android și la efectele anticoncurențiale ale acestei excluderi

848    Este cert că, în perioada încălcării avute în vedere în decizia atacată, nicio ramificație necompatibilă a Android nu a putut exista pe piață în mod durabil. Părțile sunt în dezacord cu privire la interpretarea acestei constatări, Comisia considerând în decizia atacată că eșecul comercial al ramificațiilor necompatibile existente ale Android, pe de o parte, și lipsa accesului pe piață a unor noi ramificații necompatibile ale Android, pe de altă parte, sunt rezultatul comportamentului Google. În special, Comisia critică Google pentru că a impus încheierea unui AAF tuturor OEM care doreau să beneficieze de instalarea Play Store și a Google Search pe dispozitivele pe care le comercializau. Dimpotrivă, Google susține că eșecul ramificațiilor necompatibile ale Android se datorează slăbiciunilor lor inerente și lipsei de interes comercial a acestora.

849    Mai întâi, trebuie remarcat că Google nu contestă observațiile menționate în secțiunea 6.3.1 din decizia atacată, referitoare la acoperirea AAF. În această privință, în decizia atacată se amintește că Google a încheiat AAF sau acorduri similare cu aproximativ 100 de întreprinderi active pe piața dispozitivelor mobile inteligente, la toate nivelurile lanțului de producție a acestor dispozitive. În special, au fost încheiate AAF cu cei mai importanți 30 de OEM în ceea ce privește vânzările de dispozitive mobile inteligente ale acestora (graficul 7 din decizia atacată). Durata acestor acorduri încheiate cu OEM a fost cel puțin egală cu durata ADAM, AAF trebuind să fie reînnoite în cazul în care OEM doreau să beneficieze în continuare de un ADAM. Prin urmare, trebuie să se considere dovedit faptul că, în timpul perioadei încălcării, cei mai importanți operatori economici susceptibili să ofere un debușeu comercial pentru dezvoltatorii de ramificații necompatibile ale Android au fost împiedicați de AAF să facă acest lucru.

850    În continuare, Google contestă interpretarea Comisiei cu privire la eșecul Fire OS, o ramificație necompatibilă a Android dezvoltată de Amazon și concepută pentru a crea un „ecosistem” independent de Google, dar care să permită funcționarea aplicațiilor concepute pentru Android. Potrivit Google, eșecul Fire OS s‑a datorat mai multor factori, inclusiv indisponibilitatea în Play Store, lucru pe care însăși Amazon l‑ar fi recunoscut. În această privință, trebuie remarcat că este cu siguranță adevărat că Play Store este un „must have” rezervat în mod deliberat participanților la „ecosistemul Android”. Cu toate acestea, Google nu furnizează niciun element de probă susceptibil să infirme constatările din decizia atacată potrivit cărora șase dintre cei mai importanți OEM în ceea ce privește vânzările au refuzat să încheie acorduri pentru a dezvolta dispozitive care să funcționeze cu Fire OS, exprimându‑și îngrijorarea față de Amazon că aceasta ar fi o încălcare clară a AAF [considerentul (1094) al deciziei atacate]. În consecință, trebuie să se considere că, chiar dacă ar putea exista și alte motive care să explice eșecul comercial al Fire OS, care nu sunt de altfel independente de politica comercială a Google, Comisia a stabilit totuși că AAF au lipsit acest SO de debușeele pe care piețele comerciale pe care le‑ar fi putut constitui pentru acesta OEM care au încheiat un AAF cu Google.

851    În plus, Google nu neagă că a intervenit în mod activ pentru a aminti obligațiile ce le reveneau mai multor OEM care intenționau să comercializeze, inițial în China, SO Aliyun, o ramificație necompatibilă a Android dezvoltată de Alibaba. Astfel, din declarațiile făcute de aceasta din urmă în cursul procedurii administrative rezultă că intenționa să încheie acorduri de producție pentru a introduce în China propriul SO și, ulterior, pe plan mondial, inclusiv în SEE. De asemenea, rezultă din declarațiile făcute de mai mulți OEM că Google le‑a cerut în mod expres să suspende toate negocierile comerciale cu Alibaba [considerentele (1054), (1057) și (1069) ale deciziei atacate]. Or, deși Google consideră că intervențiile sale sunt justificate din motive legate de protecția reputației sale și de dorința de a nu permite concurenților săi să beneficieze de externalități pozitive datorate caracterului „open source” al licenței Android, aceasta nu contestă că a intervenit pentru a se asigura că acești OEM își respectă obligațiile conținute în AAF referitoare la interdicția de a oferi debușee pe piețe comerciale pentru ramificațiile necompatibile ale Android. În aceste condiții, Google nu are temei pentru a susține că eșecul Alibaba în China se explică exclusiv prin defecțiuni de hardware și probleme de calitate a produselor contrafăcute.

852    În plus, trebuie amintit că, în cadrul celui de al doilea aspect celui de al patrulea motiv, Google susține, ca răspuns la un argument al Comisiei, că, în lipsa AAF, disciplina pieței, în pofida lipsei unui interes comercial în dezvoltarea unor ramificații necompatibile ale Android, nu ar fi fost suficientă pentru a asigura absența incompatibilităților. Astfel, în lipsa unor angajamente obligatorii, Google consideră că operatorii din „ecosistemul Android” ar fi avut interesul de a profita de interoperabilitatea rezultată din compatibilitate, dar nu neapărat de a suporta ei înșiși cheltuielile necesare pentru a remedia toate incompatibilitățile.

853    În sfârșit, părțile sunt în dezacord și cu privire la consecințele care trebuie desprinse din faptul că Google și‑a rezervat proprietatea asupra IPA, precum și asupra altor programe pe care le‑a dezvoltat ea însăși, care contribuie la funcționarea aplicațiilor pe dispozitive, permițându‑le să comunice în mod eficient cu SO. Chiar dacă Comisia consideră în decizia atacată că refuzul Google de a pune propriile IPA la dispoziția dezvoltatorilor de ramificații necompatibile ale Android a contribuit la al doilea abuz, trebuie să se arate însă că, astfel cum a confirmat în ședință, Comisia nu contestă, ca atare, dreptul de proprietate al Google asupra programelor pe care aceasta din urmă le‑a dezvoltat. În plus, trebuie să se arate că Google a declarat, fără a fi contrazisă, că toate versiunile succesive ale codului sursă al Android pe care le‑a dezvăluit au inclus o actualizare a IPA „de bază” și că acestea au fost suficiente pentru a permite aplicațiilor concepute pentru Android să funcționeze pe toate dezvoltările compatibile ale codului sursă.

854    În prezenta cauză, trebuie să se arate că utilizarea de către o întreprindere, chiar și de către una care deține o poziție dominantă, a unui drept de proprietate dobândit în mod legitim nu poate fi considerată ca atare abuzivă în sensul articolului 102 TFUE. Într‑adevăr, exercitarea unui drept exclusiv legat de un drept de proprietate intelectuală face parte dintre prerogativele titularului unui astfel de drept, astfel încât exercitarea unui asemenea drept, chiar în condițiile în care ar fi actul unei întreprinderi în poziție dominantă, nu poate constitui în sine un abuz de această poziție. Cu toate acestea, asemenea comportamente nu pot fi admise nici atunci când au ca obiect tocmai să întărească poziția dominantă a autorului lor și să abuzeze de ea [a se vedea Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții, C‑307/18, EU:C:2020:52, punctele 150 și 151 și jurisprudența citată].

855    În prezenta cauză, trebuie să se țină seama de declarațiile obținute de la trei întreprinderi în cursul procedurii administrative, potrivit cărora punerea unor IPA din ce în ce mai performante la dispoziția exclusivă a participanților la „ecosistemul Android” a avut tendința de a face ca dezvoltatorii de aplicații pentru Android să depindă în mod critic de aceste IPA. Astfel, costul unui eventual transfer al aplicațiilor către ramificații necompatibile ale Android a devenit mai disuasiv. Având în vedere aceste constatări, trebuie să se considere că politica comercială adoptată de Google în ceea ce privește punerea la dispoziție a propriilor IPA trebuie luată în considerare ca element contextual în evaluarea efectului restricțiilor instituite în AAF privind debușeele. Acest efect este cu atât mai important cu cât Google nu contestă aprecierile Comisiei potrivit cărora decalajul tehnologic dintre IPA ale Google și versiunile de bază ale codului sursă a crescut pe parcursul perioadei încălcării. Accesul la IPA brevetate ale Google a prezentat astfel un interes strategic pentru dezvoltatori și OEM. ADA, intervenientă în susținerea Google, confirmă, de altfel, faptul că fără IPA brevetate ale Google aplicațiile nu ar funcționa corect, iar remedierea acestor disfuncționalități ar implica costuri multiple și ridicate.

856    Or, astfel cum reiese din examinarea celui de al doilea motiv, OEM care doreau să aibă acces la IPA brevetate ale Google trebuiau să încheie un ADAM, ceea ce presupunea acceptarea în prealabil a condițiilor din AAF. În consecință, trebuie constatat că politica Google de dezvoltare și distribuire a propriilor IPA a constituit un stimulent pentru încheierea unor AAF, care, după cum tocmai s‑a constatat, au limitat debușeele pentru ramificațiile necompatibile ale Android.

857    Pentru a stabili caracterul anticoncurențial al practicii de excludere care constituie al doilea abuz, Comisia subliniază, în decizia atacată, pe lângă împiedicarea dezvoltării concurenților actuali sau potențiali ai Google pe piața SO cu licență, două consecințe principale. Pe de o parte, potrivit Comisiei, al doilea abuz ar fi condus la consolidarea poziției dominante a Google pe piața serviciilor de căutare generală. Pe de altă parte, acesta ar constitui o piedică în calea inovării și ar limita diversitatea ofertelor disponibile pentru consumatori [considerentele (1139)-(1145) ale deciziei atacate].

858    În ceea ce privește primul punct menționat mai sus, pe de o parte, Google contestă că AAF au contribuit la consolidarea poziției sale dominante pe piețele serviciilor de căutare generală. În sprijinul contestației sale, Google susține în esență că AAF nu conțineau nicio clauză care să interzică OEM să instaleze servicii de căutare generală care să concureze cu Google Search și că succesul propriului său serviciu se explică prin meritele acestuia.

859    În această privință, este suficient să se constate că Comisia nu a considerat abuzive clauzele din AAF, în măsura în care acestea s‑au aplicat dispozitivelor pe care este instalat pachetul GMS. În schimb, în cadrul celui de al doilea abuz, Comisia critică Google pentru că a luat măsuri pentru a lipsi ramificațiile necompatibile ale Android de orice debușeu comercial. Or, este clar că politica în materie de licențe pusă în aplicare de Google consta în a rezerva ansamblul GMS ramificațiilor compatibile ale Android. Prin urmare, instalarea Google Search era exclusă pe dispozitive care funcționează cu ramificații necompatibile ale Android. Această simplă împrejurare este suficientă pentru a se stabili că ramificațiile necompatibile ale Android ar fi putut constitui canale de distribuție pentru servicii concurente de căutare generală. Astfel, chiar dacă AAF nu conțineau, desigur, nicio interdicție privind preinstalarea unor servicii de căutare generală concurente cu Google Search, acestea contribuiau totuși, prin limitarea debușeelor pentru ramificațiile necompatibile ale Android, să lipsească serviciile concurente de căutare generală de situații în care, făcând obiectul unei preinstalării exclusive, nu ar fi intrat în concurență directă cu Google Search pe un anumit dispozitiv.

860    Astfel, pe dispozitivele care funcționează cu ramificații necompatibile ale Android, serviciile de căutare generală concurente cu Google Search ar fi putut pretinde nu numai preinstalarea, ci chiar instalarea exclusivă. De altfel, potrivit Seznam, acesta este motivul pentru care a propus unor OEM comercializarea de dispozitive care funcționează cu ramificații necompatibile ale Android, pe care ar fi instalat numai propriul serviciu de căutare generală. De asemenea, FairSearch susține, fără a fi contrazisă în mod real, că practica în litigiu a îngreunat dezvoltarea și accesul pe piața pentru servicii de căutare generală care pun accentul pe protecția vieții private a utilizatorilor.

861    Rezultă că Google nu are temei să conteste aprecierile potrivit cărora practica sa de excludere a ramificațiilor necompatibile ale Android a contribuit la consolidarea poziției sale dominante pe piețele serviciilor de căutare generală.

862    Pe de altă parte, în ceea ce privește piedica în calea inovării, Comisia a considerat, în decizia atacată, că practica de excludere a ramificațiilor necompatibile ale Android instituită în AAF, prin împiedicarea dezvoltării unor variante diferite ale SO, a constituit astfel un obstacol în calea posibilităților de inovare și a lipsit utilizatorii de funcționalități diferite sau suplimentare față de cele oferite de ramificațiile compatibile sau suplimentare ale Android. În această privință, contrar celor susținute de Google, Comisia nu era obligată, pentru a stabili temeinicia acestei aprecieri, să definească mai exact funcționalitățile care ar fi putut fi puse în aplicare în absența practicii în litigiu. Într‑adevăr, Google nu contestă că piețele în cauză sunt caracterizate de rapiditatea inovării, la care ar fi fost în măsură să contribuie ramificații cu caracteristici diferite de cele ale ramificațiilor compatibile.

863    Rezultă din cele ce precedă că Comisia a stabilit în mod suficient că AAF au interzis semnatarilor acestora să ofere debușee pentru ramificațiile necompatibile ale Android. Acest obstacol în calea concurenților direcți ai Google pe piața SO, ale cărui efecte sunt consolidate și de politica Google privind condițiile de comercializare a IPA ale acesteia și a altor aplicații brevetate, a contribuit în plus la consolidarea poziției dominante a Google pe piețele serviciilor de căutare generală și s‑a dovedit a fi de asemenea în detrimentul utilizatorilor finali.

864    Întrucât Comisia a considerat că al doilea abuz a constat în aplicarea tuturor standardelor tehnice definite în DDC în cazul aparatelor pe care nu era instalat ansamblul GMS și a efectuat o analiză globală a efectelor restrângerii concurenței determinate de practica în litigiu, aceasta nu avea obligația, contrar celor susținute de Google, să identifice cu exactitate standardele din DDC care se aflau la originea acestor efecte. Astfel, criticile adresate Google în decizia atacată nu se referă la conținutul obligațiilor de compatibilitate definite de aceasta, ci la practica sa de a împiedica ramificațiile necompatibile ale Android să găsească debușee comerciale.

865    Întrucât existența și efectele acestei practici pot fi considerate dovedite prin elementele menționate anterior, nu este necesar să se statueze în cadrul acestui aspect asupra argumentelor referitoare la claritatea OAF, la caracterul pur teoretic al posibilității ca Google să modifice conținutul DDC în mod anticoncurențial sau la existența, din partea acesteia, a unei intenții de inducere în eroare a cocontractanților săi. Aceste argumente vizează contestarea unor motive suplimentare reținute în alte puncte ale deciziei atacate, astfel încât examinarea lor nu este de natură să repună în discuție concluziile de mai sus. În schimb, este necesar să se examineze în acest moment justificările obiective prezentate de Google.

3.      Cu privire la al doilea aspect, referitor la existența unor justificări obiective

a)      Decizia atacată

866    Comisia consideră că niciuna dintre justificările obiective invocate de Google nu poate fi admisă. Aceasta contestă argumentația în opt puncte dezvoltată de Google în cursul procedurii administrative, și anume că, în primul rând, OAF ar fi necesare pentru a asigura compatibilitatea în cadrul „ecosistemului Android”, întrucât modelele comerciale ale dezvoltatorilor altor SO sunt mai restrictive în materie de concurență, în al doilea rând, OAF ar fi necesare pentru a preveni fragmentarea, care este dăunătoare pentru întreg „ecosistemul Android”, în al treilea rând, OAF ar fi necesare pentru protejarea reputației sale, în al patrulea rând, OAF ar fi necesare pentru a împiedica dezvoltatorii de ramificații necompatibile ale Android să beneficieze de externalități nejustificate legate de reducerea costurilor de dezvoltare ale acestora prin punerea la dispoziție în mod gratuit a unui cod sursă care este deja operațional, în al cincilea rând, OAF ar fi necesare pentru a împiedica dezvoltatorii de ramificații necompatibile ale Android să beneficieze de externalități nejustificate legate de punerea la dispoziția acestora de către Google a tehnologiei sale, în special prin comunicarea prematură a codului sursă sau prin organizarea de ateliere de perfecționare pentru dezvoltatori, în al șaselea rând, OAF ar fi fost introduse înainte ca Google să dețină o poziție dominantă, în al șaptelea rând, OAF nu ar fi fost concepute pentru a induce în eroare cu privire la domeniul de aplicare al acestora întreprinderile care au încheiat un AAF și, în al optulea rând, Comisia nu ar fi făcut bilanțul efectelor anticoncurențiale și favorabile concurenței ale OAF [considerentele (1155)-(1183) ale deciziei atacate].

b)      Argumentele părților

1)      Argumentele invocate de Google

867    În susținerea celui de al doilea aspect al celui de al patrulea motiv, Google arată că decizia atacată nu ia în considerare natura proconcurențială a OAF, care sunt necesare pentru a proteja integritatea și calitatea platformei Android împotriva riscurilor inerente ale unor eventuale incompatibilități.

868    În primul rând, Google susține că OAF sunt necesare pentru a proteja viabilitatea și calitatea Android împotriva riscurilor pe care le‑ar aduce incompatibilitățile. OAF ar asigura dezvoltatorii că aplicațiile lor vor funcționa pe diferite dispozitive Android fără disfuncționalități. De asemenea, acestea ar asigura utilizatorii finali că aplicațiile dezvoltate pentru Android vor funcționa pe dispozitivul Android ales de aceștia. În consecință, promovarea compatibilității ar constitui un avantaj concurențial atât pentru dezvoltatorii de ramificații ale Android, cât și pentru dezvoltatorii de aplicații, OEM și utilizatori. Păstrarea acestei interoperabilități și protejarea integrității și calității platformei Android ar fi obiective legitime și lipsite de caracter anticoncurențial.

869    În al doilea rând, Google amintește că Android a fost introdus pe baza unui model de licență deschisă, oferind OEM și dezvoltatorilor mai multă flexibilitate decât așa‑numitele modele de licență „brevetate”, permițându‑le să modifice codul sursă și să îl adapteze la nevoile lor. Platforma Android, în cadrul căreia ar coexista mai multe ramificații, ar avea astfel vocația să se dezvolte într‑o manieră pluralistă și diversificată. Aceste particularități ar face însă indispensabilă punerea în aplicare a unor mecanisme menite să prevină fragmentarea, care ar putea conduce la distrugerea întregii platforme Android. Prin urmare, OAF, care ar viza exclusiv îndeplinirea unui astfel de obiectiv, sunt justificate, chiar și presupunând că acestea prezintă un caracter anticoncurențial, aspect pe care Google îl contestă, de altfel, în cadrul primului aspect al prezentului motiv.

870    Mai multe elemente ar demonstra necesitatea OAF. Primo, experiențele anterioare de fragmentare a platformelor deschise Unix, Symbian și Linux Mobile ar arăta consecințele iremediabile ale proliferării incompatibilităților. Secundo, mărturiile multor participanți la „ecosistemul Android” ar corobora poziția Google. Astfel, peste 94 % (35 din 37) dintre părțile la Android care au răspuns pe fond la întrebările Comisiei cu privire la fragmentare (inclusiv dezvoltatorii de aplicații, OEM, ORM și alte întreprinderi) ar fi indicat că amenințarea reprezentată de incompatibilități era o sursă de preocupare. Tertio, documentele interne ale Google prezentate în cursul procedurii administrative ar atesta că singura rațiune de a fi a OAF a fost aceea de a asigura compatibilitatea și de a păstra integritatea platformei Android.

871    În al treilea rând, Google arată că, în decizia atacată, Comisia menționează că OAF nu erau necesare întrucât dezvoltatorii de ramificații ar evita în mod spontan incompatibilitățile pentru a asigura buna funcționare a aplicațiilor. Potrivit Google, Comisia nu ar putea, fără a se contrazice, pe de o parte, să critice OAF pentru motivul că acestea ar împiedica dezvoltarea de ramificații necompatibile ale Android și, pe de altă parte, să susțină că dezvoltatorii ar minimiza incompatibilitățile indiferent de existența OAF. Google consideră că dezvoltatorii s‑ar putea asigura de compatibilitatea propriilor ramificații ale sistemului Android numai prin respectarea cerințelor tehnice din DDC. În consecință, compatibilitatea nu ar putea fi garantată în absența OAF. De asemenea, nu se poate susține că dezvoltatorii de ramificații sau OEM ar asigura ei înșiși compatibilitatea, întrucât aceștia ar avea interesul să profite de interoperabilitate, dar nu ar fi suficient de motivați să depună ei înșiși toate eforturile pentru a o asigura în absența unor criterii comune de definire și control, pe care numai Google era în măsură să le pună în aplicare.

872    În al patrulea rând, Google arată că aplicarea OAF, a căror legitimitate este recunoscută de Comisie în măsura în care acestea se aplică dispozitivelor pe care este instalat pachetul GMS, trebuie extinsă în mod necesar la dispozitivele pe care aceste aplicații nu sunt preinstalate. În caz contrar, integritatea și viabilitatea întregii platforme Android nu ar putea fi protejate de problemele create de incompatibilități, și anume riscul de fragmentare a Android.

873    În al cincilea rând, Google contestă argumentele Comisiei referitoare la posibilitatea ca dezavantajele fragmentării să poată fi remediate printr‑o politică adecvată în materie de proprietate intelectuală. În această privință, Comisia ar sugera că problemele de incompatibilitate ar afecta numai reputația Google și ar putea fi rezolvate printr‑o strategie de promovare a mărcii care să limiteze utilizarea denumirii „Android” la dispozitivele compatibile. Incompatibilitatea și riscul de funcționare defectuoasă a aplicațiilor Android nu ar reprezenta însă o problemă de reputație, ci o problemă tehnică care amenință integritatea și viabilitatea „ecosistemului Android”. Acest argument ar ignora de asemenea faptul că OAF se aplică numai dispozitivelor „dezvoltate special pentru a funcționa cu Android”. În cazul în care aceste dispozitive nu s‑ar ridica la nivelul așteptărilor în materie de compatibilitate ale utilizatorilor și dezvoltatorilor de aplicații, acestea ar submina încrederea în Android în ansamblul său.

2)      Argumentele Comisiei

874    Comisia susține că AAF sunt contestate în decizia atacată numai în măsura în care acestea impun OEM ca dispozitivele acestora pe care nu sunt preinstalate aplicațiile Google să promoveze STC. În opinia Comisiei, trebuie înlăturate justificările obiective invocate cu privire la necesitatea de a evita riscurile asociate aplicațiilor care nu funcționează sau care funcționează defectuos pe dispozitivele pe care nu sunt preinstalate aplicațiile Google. Într‑adevăr, utilizatorii și dezvoltatorii de aplicații nu ar atribui Google eventualele defecțiuni sau disfuncționalități ale aplicațiilor pe aceste dispozitive.

875    OAF nu ar avea ca unic scop asigurarea compatibilității și păstrarea integrității platformei Android, ci ar urmări de asemenea să combată consecințele negative pe care le‑ar avea pentru Google concurența din partea ramificațiilor necompatibile ale Android. Acest lucru ar reieși din documentele interne ale Google și din răspunsurile la solicitările de informații.

c)      Aprecierea Tribunalului

876    Potrivit jurisprudenței la care s‑a făcut referire în cadrul examinării celui de al doilea aspect al celui de al doilea motiv, un comportament nu este abuziv în cazul în care este justificat de avantaje proconcurențiale sau dacă servește unor interese legitime. În special, întreprinderea care ocupă o poziție dominantă poate demonstra, în acest scop, fie că comportamentul său este necesar în mod obiectiv, fie că efectul de excludere pe care îl generează poate fi contrabalansat sau chiar depășit de avantaje în termeni de eficacitate care profită deopotrivă consumatorilor. În acest scop, revine întreprinderii în cauză care ocupă o poziție dominantă sarcina de a demonstra că câștigurile în termeni de eficacitate care pot rezulta din comportamentul avut în vedere neutralizează efectul de excludere pe care acesta îl produce, că aceste câștiguri în termeni de eficacitate au fost sau pot fi realizate datorită acelui comportament, că acesta din urmă este indispensabil pentru realizarea respectivelor câștiguri și că el nu elimină o concurență efectivă prin înlăturarea tuturor sau a majorității surselor existente de concurență actuală sau potențială (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 martie 2012, Post Danmark, C‑209/10, EU:C:2012:172, punctele 40-42 și jurisprudența citată). În lumina acestor principii trebuie apreciate justificările prezentate de Google.

1)      Cu privire la necesitatea de a proteja compatibilitatea în cadrul „ecosistemului Android” și de a preveni „fragmentarea”

877    Google consideră că comportamentul în litigiu este necesar pentru a asigura compatibilitatea în cadrul „ecosistemului Android”, pentru care fragmentarea reprezintă o amenințare. Totuși, acestea sunt două obiective diferite, care trebuie apreciate în mod separat.

878    Pe de o parte, trebuie amintit că Comisia nu a considerat în decizia atacată că instituirea unor obligații de a fi asigurată compatibilitatea ramificațiilor sistemului Android pe care erau instalate Play Store și Google Search a constituit o încălcare a articolului 102 TFUE. Trebuie amintit de asemenea că Comisia nu contestă dreptul Google de a rezerva instalarea ansamblului GMS pentru dispozitivele care funcționează cu ramificații compatibile ale Android. Comisia a considerat abuzivă numai interdicția impusă OEM care comercializează dispozitive pe care a fost instalat ansamblul GMS de a oferi debușee comerciale și pentru ramificațiile necompatibile ale Android. Rezultă că prima justificare invocată de Google, și anume necesitatea de a asigura compatibilitatea în cadrul „ecosistemului Android”, nu are legătură cu al doilea abuz și, în consecință, este lipsită de relevanță în prezenta cauză.

879    Pe de altă parte, Google nu poate justifica lipsirea, rezultată din AAF, a ramificațiilor necompatibile ale Android de toate debușeele pentru simplul motiv că „fragmentarea”, și anume multiplicarea platformelor reciproc incompatibile, ar amenința însăși supraviețuirea Android. Google face referire cu privire la acest aspect la eșecurile pe care le‑au înregistrat din această cauză SO anterioare distribuite în regim „open source”, precum Android.

880    Or, și fără a fi necesar să se soluționeze disputa dintre părți cu privire la caracterul nefast sau la avantajele pe care fragmentarea ar fi putut să le reprezinte pentru Google și pentru întregul sector, este suficient să se constate că Google nu repune în discuție în mod real constatările făcute în decizia atacată cu privire la gradul preeminent de putere pe piață al „ecosistemului Android”. În această privință, trebuie amintit că trebuie respinse argumentele invocate în susținerea primului motiv referitor la poziția dominantă a Google pe piețele magazinelor de aplicații și ale SO. În plus, Google nu contestă că ocupă o poziție dominantă pe piețele serviciilor de căutare generală. Mai mult, potrivit tabelului 1 din decizia atacată, pe care Google de asemenea nu îl contestă, ponderea dispozitivelor care funcționează cu un SO cu licență vândute la nivel mondial, excluzând China, de OEM obligați printr‑un AAF a crescut de la [70-80] % în anul 2011 la [90-100] % în anul 2016 [considerentul (167) al deciziei atacate]. Google nu contestă nici exactitatea informațiilor cuprinse în graficul 16 din decizie, din care rezultă că numărul de aplicații disponibile în Play Store a atins 1 milion în anul 2013 și 2,8 milioane în anul 2017 [considerentul (607) al deciziei atacate]. Desigur, nu se poate exclude ca situația Android să poată fi comparată, la momentul lansării sale, cu cea a SO preexistente distribuite în regim „open source”, precum Unix, Symbian și Linux. Cu toate acestea, creșterea extrem de rapidă a „ecosistemului Android” de la începutul anilor 2010 face puțin credibile afirmațiile Google privind riscul ipotetic ca amenințarea pe care o descrie pentru însăși supraviețuirea acestui „ecosistem” să fi continuat pe toată perioada încălcării. Rezultă că această justificare trebuie înlăturată.

2)      Cu privire la necesitatea de ași proteja reputația

881    Google susține că, deși erau destinate în primul rând să rezolve probleme tehnice al căror impact era mult mai grav, OAF erau de asemenea necesare pentru protejarea reputației sale.

882    În această privință, mai întâi, trebuie amintit că Comisia nu a considerat că OAF erau abuzive în măsura în care se aplicau dispozitivelor pe care era instalat pachetul GMS, și anume aplicațiile Google. Prin urmare, afirmațiile Google referitoare la protecția reputației sale trebuie examinate exclusiv în lumina obstacolului pe care OAF l‑au constituit pentru ramificațiile necompatibile ale Android, pe care instalarea acestor aplicații a fost în orice caz exclusă de Google. Astfel, este cert că Google rezervă dreptul de a instala aplicațiile sale OEM ce respectă obligațiile tehnice stabilite în DDC.

883    În continuare, Google contestă aprecierea din decizia atacată potrivit căreia ar putea institui măsuri care să permită eliminarea oricărei confuzii în ceea ce privește originea comercială a dispozitivelor care funcționează cu ramificații compatibile ale Android, de exemplu prin înregistrarea unor mărci care să le rezerve denumirea „Android” [considerentele (1172)-(1176) ale deciziei atacate]. În această privință, Google se limitează să susțină că astfel de măsuri nu ar fi suficiente, dar nu furnizează niciun element detaliat în susținerea acestei afirmații. În consecință, nu se poate stabili ineficacitatea apărării de către Google a drepturilor sale de proprietate intelectuală în scopul protejării reputației sale prin interzicerea, de exemplu, a utilizării denumirilor „Google” și „Android” pe dispozitivele care funcționează cu ramificații necompatibile ale Android, în afara „ecosistemului Android”. Astfel de măsuri ar fi, cu siguranță, mai puțin restrictive pentru concurență decât excluderea ramificațiilor necompatibile ale Android care rezultă din AAF, care este, prin urmare, disproporționată în raport cu scopul pretins.

884    În sfârșit, Google evidențiază în esență, în susținerea încălcării în cauză, riscurile care, în opinia sa, ar rezulta din „fragmentare”, eventualele disfuncționalități imputabile unor ramificații necompatibile ale sistemului Android răsfrângându‑se asupra întregului „ecosistem”. Or, rezultă din cele ce precedă (a se vedea punctele 879 și 880 de mai sus), că riscul de propagare în detrimentul ecosistemului Android nu este suficient de bine stabilit în prezenta cauză.

3)      În ceea ce privește necesitatea de a elimina efectele neașteptate

885    Google susține că OAF sunt necesare pentru a limita efectele neașteptate care decurg din punerea la dispoziția terților a tehnologiei sale. Referitor la externalitățile pozitive de care ar beneficia ramificațiile necompatibile ale Android, potrivit Google, acestea sunt, pe de o parte, efecte financiare neașteptate, ce rezultă din reducerea costurilor de dezvoltare atât în ceea ce privește sistemul de operare, cât și în ceea ce privește aplicațiile, și, pe de altă parte, efecte tehnice neașteptate, legate de transferurile tehnologiei sale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 martie 2012, Post Danmark, C‑209/10, EU:C:2012:172, punctele 41 și 42).

886    În acest sens, trebuie amintit că Comisia contestă AAF numai în măsura în care acestea includ obligații de a lipsi ramificațiile necompatibile ale Android de debușee comerciale. Or, dreptul unei întreprinderi de a beneficia de avantajele economice ale serviciilor pe care le dezvoltă nu se poate extinde la dreptul de a împiedica concurenții potențiali să existe pe piață. În plus, este necesar să se constate, astfel cum a făcut Comisia [considerentele (1177)-(1181) ale deciziei atacate], că posibilitatea ca terții să beneficieze de tehnologia dezvoltată de Google este inerentă alegerii făcute de această întreprindere de a dezvălui codul sursă al Android prin intermediul licenței AOSP. În consecință, eventualitatea ca concurenții Google să poată beneficia de efectele neașteptate nu poate justifica al doilea abuz.

4)      Cu privire la anterioritatea în raport cu dobândirea poziției dominante și lipsa absența unei induceri în eroare

887    Pe de o parte, Google nu repune în discuție relevanța observațiilor din decizia atacată, potrivit cărora faptul că comportamentul în litigiu a început înainte ca aceasta să dobândească o poziție dominantă pe piețele magazinelor de aplicații Android și ale serviciilor de căutare generală nu este de natură să justifice al doilea abuz. În această privință, trebuie remarcat doar că Comisia nu a impus o sancțiune Google pentru perioada anterioară dobândirii poziției sale dominante.

888    Pe de altă parte, Comisia nu acuză Google că a încercat să inducă în eroare părțile la AAF sau părți terțe cu privire la întinderea OAF, astfel încât argumentul Google privind lipsa oricărei induceri în eroare din partea sa trebuie respins ca inoperant.

5)      Cu privire la luarea în considerare a efectelor proconcurențiale ale OAF

889    Google reproșează Comisiei că nu a efectuat o evaluare comparativă a efectelor proconcurențiale și anticoncurențiale ale OAF. În această privință, trebuie amintit că Comisia nu contestă faptul că standardele de compatibilitate stabilite de Google au contribuit la dezvoltarea „ecosistemului Android”. Comisia nu contestă nici că această compatibilitate a produs efecte proconcurențiale, prin favorizarea dezvoltării participanților la acest ecosistem, precum și a concurenței dintre aceștia. Comisia nu consideră nici că Google nu putea stabili standarde pentru a asigura compatibilitatea în cadrul „ecosistemului” menționat. În schimb, Comisia a considerat că, întrucât Google nu a justificat în mod obiectiv obstacolele în calea ramificațiilor necompatibile ale Android ce rezultă din AAF, nu era obligată să ia în considerare efectele proconcurențiale ale OAF [considerentul (1183) al deciziei atacate].

890    În această privință, mai întâi, trebuie amintit că Comisia consideră că dispozițiile din AAF sunt abuzive numai în măsura în care acestea interzic OEM să ofere debușee comerciale pentru ramificațiile necompatibile ale Android. În consecință, acest impediment trebuie considerat distinct, în sensul articolului 102 TFUE, de obligațiile de a asigura compatibilitatea ramificațiilor compatibile ale Android și interoperabilitatea în cadrul „ecosistemului Android”, ale căror efecte proconcurențiale nu sunt contestate. Astfel, așa cum s‑a amintit mai sus, impedimentul în cauză își produce efectele în afara ecosistemului Android, întrucât privește ramificații necompatibile pe care aplicațiile brevetate ale Google, precum pachetul GMS, nu sunt destinate a fi instalate și în privința cărora nu se urmărește în mod necesar compatibilitatea și interoperabilitatea.

891    Într‑adevăr, împiedicarea dezvoltării de ramificații necompatibile ale Android nu poate fi considerată indispensabilă în sine pentru definirea standardelor de compatibilitate destinate să fie aplicate în cadrul „ecosistemului Android”. Din faptul că trebuie înlăturate justificările Google referitoare la necesitatea de a combate „fragmentarea” rezultă în special că Google nu a demonstrat că era imposibil să asigure supraviețuirea „ecosistemului Android” în lipsa condițiilor în litigiu. În consecință, în lipsa oricărei relații de necesitate între, pe de o parte, excluderea ramificațiilor necompatibile ale Android și, pe de altă parte, compatibilitatea în cadrul ecosistemului Android, care constituie, de altfel, obiectivul urmărit de OAF, Google nu are temei să susțină că Comisia ar fi trebuit să efectueze o evaluare comparativă, pe de o parte, a efectelor proconcurențiale ale OAF în cadrul ecosistemului Android, care decurg, pentru participanții la ecosistemul menționat, din avantajele compatibilității, și, pe de altă parte, a restrângerilor concurenței exercitate în afara acestui ecosistem, identificate ca reprezentând al doilea abuz.

4.      Concluzie privind aprecierea celui de al patrulea motiv

892    Rezultă din cele menționate anterior că natura anticoncurențială a excluderii ramificațiilor necompatibile ale Android prin intermediul AAF trebuie considerată dovedită. Acest comportament a lipsit concurenții potențiali sau existenți ai Google de orice debușeu, a consolidat poziția dominantă a Google pe piețele serviciilor de căutare generală și a acționat ca o piedică în calea inovării. În plus, Google nu a demonstrat că excluderea ramificațiilor necompatibile ale Android rezultată din AAF a corespuns unui obiectiv legitim și nici nu a stabilit că această excludere a generat efecte pro‑concurențiale care pot fi atribuite acestei întreprinderi.

893    De asemenea, rezultă din cele menționate anterior că, în mod contrar celor susținute de Google, Comisia a luat în considerare în mod corespunzător contextul economic și juridic relevant, precum și efectele concrete produse de al doilea abuz. În consecință, după ce a demonstrat în mod suficient existența restricțiilor în litigiu și efectele acestora asupra concurenței, Comisia nu avea obligația, în rest, contrar celor susținute de Google și de părțile care au intervenit în susținerea Google, să efectueze o analiză contrafactuală destinată să evalueze consecințele ipotetice care ar fi putut fi observate, în lipsa celui de al doilea abuz, pe piața magazinelor de aplicații Android și pe piețele serviciilor de căutare generală pe care s‑a constatat abuzul menționat, precum și pe piața SO cu licență, pe care Google deține de asemenea o poziție dominantă.

894    Prin urmare, al patrulea motiv trebuie respins.

F.      Cu privire la cel de al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare

895    În cadrul celui de al cincilea motiv, care este împărțit în două aspecte, Google susține că Comisia a încălcat dreptul său la apărare prin nerespectarea, pe de o parte, a dreptului său de a fi ascultată și, pe de altă parte, a dreptului său de acces la dosar. Aceste neregularități procedurale ar invalida concluziile deciziei atacate și ar justifica anularea acesteia. Trebuie să se analizeze mai întâi al doilea aspect al motivului.

1.      Cu privire la al doilea aspect al celui de al cincilea motiv, referitor la încălcarea dreptului de acces la dosar

a)      Argumentele părților

896    Google susține că conținutul notelor de la reuniunile pe care Comisia le‑a avut cu terții cu privire la obiectul investigației este insuficient și nu permite garantarea dreptului său la apărare sau, cel puțin, respectarea principiului bunei administrări. Aceste note ar fi fost pregătite ulterior, uneori la mulți ani după întâlnirea în cauză. Numai 3 dintre cele 35 de note transmise în această privință ar putea fi considerate complete. Celelalte 32 ar fi prea scurte și prea sumare în raport cu ceea ce este prevăzut pentru un interviu cu un terț la articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003, în special în lumina Hotărârii din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia (C‑413/14 P, EU:C:2017:632).

897    În special, Google critică insuficiența informațiilor transmise în ceea ce privește întâlnirile cu membrul Comisiei responsabil pentru probleme de concurență sau cu un membru al cabinetului acesteia, precum și anonimizarea anumitor date nominale.

898    Din cauza caracterului succint al notelor transmise, Google nu ar putea determina conținutul discuțiilor desfășurate între Comisie și terții audiați și nici natura informațiilor furnizate în acest context. Această încălcare a dreptului la apărare ar fi substanțială, în special în ceea ce privește interviurile cu dezvoltatorii de aplicații, în cadrul cărora ar fi plauzibil ca aceștia să fi făcut declarații dezincriminatoare care nu ar fi fost raportate în notele transmise de Comisie.

899    Comisia contestă temeinicia acestei argumentații.

900    Cu titlu introductiv, Comisia susține că este obligată să redacteze un proces‑verbal complet al unei reuniuni cu un terț numai în cazul în care reuniunea este un „interviu” în sensul articolului 19 din Regulamentul nr. 1/2003, și anume o reuniune al cărei scop este acela de a colecta informații referitoare la investigație. În cazul celorlalte reuniuni, Comisia ar trebui doar să facă însemnări succinte în ceea ce privește, pe de o parte, orice element de probă furnizat în timpul reuniunii în cauză pe care intenționează să îl utilizeze în decizie și, pe de altă parte, orice element de probă potențial favorabil furnizat cu aceeași ocazie, pe care întreprinderea care face obiectul investigației s‑ar fi putut întemeia pentru a contracara concluziile Comisiei.

901    În acest context, Comisia susține că reuniunile cu membrul Comisiei responsabil pentru probleme de concurență și cu un membru al cabinetului său nu au avut ca scop colectarea de informații referitoare la obiectul investigației.

902    În ceea ce privește însemnările referitoare la celelalte reuniuni, Comisia susține că a furnizat informații suficiente cu privire la momentul și la modul în care a pregătit aceste însemnări, referitoare în special la motivele pentru care au fost omise anumite date nominale.

b)      Aprecierea Tribunalului

903    Prin intermediul celui de al aspect al celui de al cincilea motiv, Google reproșează în esență Comisiei că i‑a transmis însemnări referitoare la reuniunile cu terții care nu îi permit să înțeleagă conținutul discuțiilor și nici natura informațiilor furnizate cu privire la aspectele abordate în cadrul acestor reuniuni și, în consecință, să își exercite în mod corespunzător dreptul la apărare în această privință.

904    Rezultă într‑adevăr din decizia atacată că, la 15 septembrie 2017, ca urmare a Hotărârii din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia (C‑413/14 P, EU:C:2017:632), Google a solicitat toate documentele relevante referitoare la reuniunile pe care Comisia le‑a putut avea cu terți [a se vedea considerentul (30) al deciziei atacate]. Comisia a răspuns la această solicitare la 28 februarie 2018 [a se vedea considerentele (33) și (63) ale deciziei atacate].

905    Rezultă de asemenea din decizia atacată că, din momentul transmiterii acestor documente, Comisia a declarat că nu deținea alte documente referitoare la aceste reuniuni, indiferent dacă ele au avut loc cu prezență fizică sau la telefon [a se vedea considerentul (64) al deciziei atacate]. Această afirmație nu este repusă în discuție prin niciunul dintre înscrisurile de la dosarul prezentei cauze.

906    Trebuie amintit de la bun început că dreptul la apărare se încadrează în drepturile fundamentale care fac parte integrantă din principiile generale de drept a căror respectare este asigurată de Tribunal și de Curte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 octombrie 2011, Solvay/Comisia, C‑109/10 P, EU:C:2011:686, punctul 52).

907    De asemenea, Comisia trebuie să se asigure, în conformitate cu principiul bunei administrări, că normele sale interne respectă dreptul la apărare.

908    În contextul dreptului concurenței, respectarea dreptului la apărare presupune ca, în cursul procedurii administrative, oricărui destinatar al unei decizii prin care se constată că a săvârșit o încălcare a normelor de concurență să i se fi oferit posibilitatea să își prezinte în mod util punctul de vedere asupra caracterului veridic și pertinent al faptelor și al circumstanțelor care îi sunt reproșate, precum și asupra înscrisurilor reținute de Comisie în susținerea afirmației sale privind existența unei asemenea încălcări (Hotărârea din 25 octombrie 2011, Solvay/Comisia, C‑109/10 P, EU:C:2011:686, punctul 53, și Hotărârea din 25 martie 2021, Deutsche Telekom/Comisia, C‑152/19 P, EU:C:2021:238, punctul 106).

909    Corolar al principiului respectării dreptului la apărare, dreptul de acces la dosar presupune obligația Comisiei de a da întreprinderii în cauză posibilitatea de a recurge la o examinare a tuturor înscrisurilor din dosarul de investigare care pot fi pertinente pentru apărarea sa. Acestea includ atât înscrisurile incriminatoare, cât și pe cele dezincriminatoare, sub rezerva secretelor comerciale ale altor întreprinderi, a documentelor interne ale Comisiei și a altor informații confidențiale (Hotărârea din 7 ianuarie 2004, Aalborg Portland și alții/Comisia, C‑204/00 P, C‑205/00 P, C‑211/00 P, C‑213/00 P, C‑217/00 P și C‑219/00 P, EU:C:2004:6, punctul 68, și Hotărârea din 12 iulie 2011, Toshiba/Comisia, T‑113/07, EU:T:2011:343, punctul 41).

910    În plus, trebuie amintit de asemenea că articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003, menționat de Google, constituie un temei juridic care abilitează Comisia să procedeze la un interviu cu o persoană fizică sau juridică în cadrul unei investigații (Hotărârea din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia, C‑413/14 P, EU:C:2017:632, punctul 86).

911    Reiese din chiar textul articolului 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 că acesta din urmă are vocația să se aplice oricărui interviu care vizează obținerea de informații privind obiectul unei investigații. Astfel, niciun element dedus din textul acestei dispoziții sau din scopul pe care îl urmărește nu permite să se deducă faptul că legiuitorul a intenționat să excludă din domeniul de aplicare al dispoziției respective unele dintre aceste interviuri (Hotărârea din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia, C‑413/14 P, EU:C:2017:632, punctele 84 și 87).

912    Or, atunci când organizează un interviu în temeiul articolului 19 din Regulamentul nr. 1/2003 în scopul obținerii de informații privind obiectul unei investigații, Comisia are obligația de a înregistra, într‑o formă la alegerea sa, un astfel de interviu. În acest scop, nu este suficient ca Comisia să realizeze un scurt rezumat al subiectelor abordate în timpul interviului. Acesta trebuie să fie în măsură să ofere o indicație cu privire la conținutul discuțiilor care au avut loc în cadrul interviului, în special în ceea ce privește natura informațiilor furnizate în cursul interviului cu privire la subiectele abordate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia, C‑413/14 P, EU:C:2017:632, punctele 91 și 92).

913    În sfârșit, trebuie să se arate că, potrivit unei jurisprudențe consacrate, încălcarea dreptului la apărare are loc atunci când există o posibilitate ca, din cauza unei neregularități săvârșite de Comisie, procedura administrativă inițiată de aceasta să fi putut avea un rezultat diferit. O întreprindere reclamantă dovedește că o astfel de încălcare a avut loc atunci când demonstrează în mod suficient nu că decizia Comisiei ar fi avut un conținut diferit, ci că și‑ar fi putut asigura mai bine apărarea în cazul inexistenței neregularității procedurale (Hotărârea din 2 octombrie 2003, Thyssen Stahl/Comisia, C‑194/99 P, EU:C:2003:527, punctul 31, și Hotărârea din 13 decembrie 2018, Deutsche Telekom/Comisia, T‑827/14, EU:T:2018:930, punctul 129). Aprecierea respectării de către Comisie a dreptului la apărare trebuie efectuată în raport cu circumstanțele de fapt și de drept specifice fiecărei cauze (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 iunie 2020, Comisia/RQ, C‑831/18 P, EU:C:2020:481, punctul 107).

914    Argumentele părților cu privire la al doilea aspect al celui de al cincilea motiv trebuie examinate în lumina acestor principii.

915    În primul rând, în ceea ce privește chestiunea dacă toate notele referitoare la reuniunile cu terții privesc interviuri în sensul articolului 19 din Regulamentul nr. 1/2003, este necesar să se constate că, răspunzând la o întrebare adresată de Tribunal în ședință, Comisia a recunoscut, fapt consemnat în procesul‑verbal, că 33 dintre cele 35 de note transmise către Google se refereau la interviuri în sensul acestei dispoziții.

916    Prin urmare, numai în ceea ce privește două dintre cele 35 de reuniuni menționate în notele trimise către Google, și anume cele două reuniuni la care a participat membrul Comisiei responsabil cu problemele legate de concurență sau un membru al cabinetului acesteia, Comisia contestă calificarea drept interviu în sensul articolului 19 din Regulamentul nr. 1/2003. Această obiecție este formulată pentru motivul că scopul acestor reuniuni nu a fost acela de a colecta informații referitoare la obiectul investigației.

917    Cu toate acestea, contrar celor susținute de Comisie, și aceste două reuniuni trebuie considerate în prezenta cauză ca fiind interviuri în sensul articolului 19 din Regulamentul nr. 1/2003. Astfel, din interpretarea notelor trimise de Comisie cu privire la aceste reuniuni reiese că ele corespund unor interviuri care au ca scop colectarea de informații referitoare la obiectul investigației.

918    Astfel, rezultă din prima dintre aceste note că, în cadrul unui interviu din 2 iulie 2015, o întreprindere din acest sector a putut prezenta Comisiei opiniile sale cu privire la platformele mobile, inclusiv Android, precum și cu privire la mediul concurențial în care evoluau aplicațiile și serviciile sale.

919    În mod similar, rezultă din a doua dintre aceste note că, în cursul unui interviu din 27 septembrie 2017, ADA a putut prezenta Comisiei opiniile sale cu privire la investigația care a condus la adoptarea deciziei atacate, în special în ceea ce privește AAF, precum și soluțiile avute în vedere pentru a remedia problemele de concurență identificate. De asemenea, în nota respectivă se arată că ADA a confirmat Comisiei că tot ceea ce ADA a declarat în cursul acelui interviu fusese deja explicat Comisiei în documentele care i‑au fost transmise.

920    În consecință, împrejurarea că interviurile realizate de Comisie cu terții au putut lua forma unor reuniuni cu membrul Comisiei însărcinat cu probleme în materie de concurență sau cu un membru al cabinetului său nu este de natură să le excludă din domeniul de aplicare al articolului 19 din Regulamentul nr. 1/2003, întrucât scopul acestor reuniuni este acela de a colecta informații referitoare la obiectul unei investigații.

921    În al doilea rând, în ceea ce privește validitatea, în temeiul articolului 19 din Regulamentul nr. 1/2003, a notelor referitoare la interviurile pe care Comisia le‑a realizat cu terți în scopul colectării de informații referitoare la obiectul investigației, trebuie arătat că Google susține în esență că aceste note sunt atât tardive, cât și incomplete.

922    În ceea ce privește caracterul tardiv, trebuie să se observe că, dintre cele 35 de note comunicate Tribunalului într‑o anexă la cererea introductivă, numai trei privesc interviuri care au avut loc după pronunțarea Hotărârii din 6 septembrie 2017, P Intel/Comisia (C‑413/14 P, EU:C:2017:632). Este vorba despre două interviuri cu ADA, desfășurate la 18 și 27 septembrie 2017, și un interviu cu BEUC, desfășurat la 20 decembrie 2017. Celelalte 32 de interviuri au avut loc între 30 mai 2013 și 26 iulie 2017, dintre care 21 de interviuri între anii 2013 și 2015.

923    Întârzierea transmiterii unora dintre aceste note, în special a celor finalizate la mulți ani după interviul în cauză, se explică în speță prin împrejurările specifice ale prezentei cauze.

924    Astfel, mai întâi, rezultă din dosar că, la 2 septembrie 2016, Google a solicitat Comisiei să îi comunice note care să cuprindă conținutul integral al tuturor discuțiilor desfășurate între Comisie și terți cu privire la obiectul investigației. În răspunsul său din 22 septembrie 2016, Comisia a indicat că respinge o asemenea cerere, invocând în această privință jurisprudența Tribunalului anterioară Hotărârii Curții din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia (C‑413/14 P, EU:C:2017:632), printre care în special Hotărârea din 12 iunie 2014, Intel/Comisia (T‑286/09, EU:T:2014:547, punctul 619 și jurisprudența citată).

925    Rezultă de asemenea din dosar că, la 15 septembrie 2017, Google a reiterat solicitarea sa, prevalându‑se cu această ocazie de Hotărârea din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia (C‑413/14 P, EU:C:2017:632), și de precizările aduse de această hotărâre cu privire la noțiunea de interviu care vizează colectarea de informații referitoare la obiectul unei investigații.

926    Pentru a răspunde la această solicitare, Comisia a indicat, la 28 februarie 2018, că a contactat toți terții cu care a avut reuniuni pentru a obține acordul acestora cu privire la conținutul discuțiilor care au fost preluate în notele referitoare la aceste reuniuni. Prin urmare, notele menționate au fost finalizate, în cazul celor 32 de note referitoare la interviurile desfășurate înainte de pronunțarea Hotărârii din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia (C‑413/14 P, EU:C:2017:632), ca urmare a cererii făcute de Google la 15 septembrie 2017.

927    În lipsa unor înregistrări realizate la momentul oportun ale declarațiilor făcute de terți în timpul interviurilor, Comisia s‑a străduit, așadar, astfel cum a explicat consilierul‑auditor în scrisoarea sa din 30 aprilie 2018 ca răspuns la o sesizare din partea Google cu privire la gestionarea cererilor sale de acces la dosar, să pregătească note mai detaliate, menționând, atunci când a fost posibil, documentele relevante din dosar care fuseseră deja comunicate Google sau prezentând cât mai bine posibil amintirile persoanelor prezente, atunci când asemenea documente nu puteau fi identificate.

928    Nu este mai puțin adevărat, astfel cum susține Google, că unele dintre notele care i‑au fost trimise nu au fost pregătite imediat sau la scurt timp după reuniunea în cauză, ci uneori la mulți ani după desfășurarea acesteia. Din acest motiv, este necesar să se considere că transmiterea unei mari părți din notele referitoare la reuniunile cu terții a fost tardivă.

929    În ceea ce privește caracterul incomplet, trebuie să se arate că Google consideră că numai 3 dintre cele 35 de note transmise de Comisie îndeplinesc cerințele articolului 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 pentru un interviu în vederea obținerii de informații referitoare la obiectul unei investigații. Acestea sunt notele referitoare la interviul din 26 ianuarie 2015 cu o întreprindere din sector, interviul din 28 mai 2015 cu o întreprindere al cărei nume nu a fost comunicat Google și interviul din 18 septembrie 2017 cu ADA.

930    În ceea ce privește celelalte 32 de note, este necesar să se considere, așa cum susține Google, că acestea rămân prea sumare pentru a constitui o înregistrare a unui interviu care vizează obținerea de informații privind obiectul unei investigații, astfel cum prevede articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003. În special, în măsura în care aceste note permit identificarea conținutului general al discuțiilor purtate în cadrul acestor interviuri, notele respective rămân în continuare prea vagi sau insuficient de detaliate în ceea ce privește conținutul exact al acestor discuții și natura informațiilor pe care terții respectivi le‑au furnizat în cadrul acestor interviuri.

931    În consecință, având în vedere caracterul tardiv deja menționat anterior, este necesar să se considere, așa cum susține Google, că cele 32 de note transmise în februarie 2018 pe care aceasta le contestă sunt prea sumare. Prin urmare, reconstituirea a posteriori a conținutului interviurilor pe care Comisia le‑a realizat cu terții în scopul obținerii de informații privind obiectul investigației sau referirile făcute ulterior la documente anterioare sau ulterioare din dosarul de investigație referitoare la aceste interviuri nu sunt suficiente pentru a compensa lipsa unei înregistrări efectuate în mod corespunzător.

932    Rezultă din cele menționate anterior că o bună parte dintre notele transmise de Comisie la 28 februarie 2018 sunt prea tardive și prea sumare pentru a putea constitui o înregistrare a unui interviu în sensul stabilit de articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003.

933    În viitor, ar fi util și adecvat ca înregistrarea fiecărui interviu al Comisiei cu un terț în scopul obținerii de informații privind obiectul unei investigații să fie efectuată sau validată cu ocazia desfășurării acestui interviu sau la scurt timp după acest moment, pentru a face parte din dosar cât mai curând posibil, astfel încât să permită persoanei acuzate, la momentul potrivit, să ia cunoștință de aceasta în scopul exercitării dreptului la apărare.

934    În al treilea rând, în ceea ce privește consecințele care trebuie desprinse din neregularitățile procedurale referitoare la înregistrarea interviurilor cu terții în sensul stabilit la articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003, trebuie să se stabilească dacă, având în vedere circumstanțele de fapt și de drept specifice prezentei cauze, Google a demonstrat în mod suficient că ar fi fost în măsură să își asigure mai bine apărarea în lipsa acestor neregularități. Într‑adevăr, în absența unei astfel de demonstrații, nu se poate stabili nicio încălcare a dreptului său la apărare.

935    O asemenea demonstrație ar fi efectuată în cazul în care conținutul elementelor de probă nedivulgate nu poate fi nici determinat, nici determinabil. În această ipoteză, nu se poate cere întreprinderii dovada insurmontabilă a conținutului documentului, în special existența unor elemente de probă incriminatoare sau dezincriminatoare nedivulgate. Astfel, întreprinderea se poate limita să menționeze simpla posibilitate ca informațiile nedivulgate să fi putut fi utile în apărarea sa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 octombrie 2011, Solvay/Comisia, C‑110/10 P, EU:C:2011:687, punctele 59-62).

936    În schimb, în cazul în care conținutul elementelor de probă la care a fost restricționat accesul este determinat sau este determinabil a posteriori, întreprinderea nu poate fi exonerată de obligația de a dovedi că nu a avut acces la elemente de probă incriminatoare sau dezincriminatoare, precum și de a explica consecințele care trebuie desprinse din acest aspect în ceea ce privește exercitarea dreptului său la apărare. Acest lucru este valabil în cazul în care întreprinderea dispune de dovezi concludente cu privire la autorii, precum și natura și conținutul documentelor la care i‑a fost refuzat accesul (a se vedea în acest sens Concluziile avocatului general Kokott prezentate în cauza C‑110/10 P, Solvay/Comisia, EU:C:2011:257, punctul 37).

937    În prezența unor elemente de probă incriminatoare nedivulgate, este important ca întreprinderea în cauză să demonstreze că procedura ar fi putut conduce la un rezultat diferit în cazul în care elementele de probă incriminatoare ar fi fost divulgate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 ianuarie 2004, Aalborg Portland și alții/Comisia, C‑204/00 P, C‑205/00 P, C‑211/00 P, C‑213/00 P, C‑217/00 P și C‑219/00 P, EU:C:2004:6, punctele 71 și 73, și Hotărârea din 12 iulie 2011, Toshiba/Comisia, T‑113/07, EU:T:2011:343, punctul 46).

938    În ceea ce privește elementele de probă dezincriminatoare, întreprinderea în cauză trebuie să demonstreze că ar fi putut utiliza astfel de elemente în apărare, în sensul că, dacă s‑ar fi putut prevala de acestea în cursul procedurii administrative, ar fi putut invoca elemente care nu corespundeau cu concluziile Comisiei în acea etapă și ar fi putut, așadar, influența în orice mod aprecierile Comisiei în decizia sa. Rezultă că întreprinderea în cauză trebuie să dovedească, pe de o parte, că nu a avut acces la anumite elemente de probă dezincriminatoare și, pe de altă parte, că le‑ar fi putut utiliza în apărare (Hotărârea din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia, C‑413/14 P, EU:C:2017:632, punctele 97 și 98).

939    Or, în speță, Google nu a reușit să demonstreze că, în lipsa neregularităților procedurale sus‑menționate privind caracterul tardiv și incomplet al notelor transmise pe care le contestă, ar fi fost în măsură să își asigure mai bine apărarea.

940    În această privință, Google se limitează să afirme în termeni generali că o consemnare exactă a conținutului discuțiilor desfășurate cu terții intervievați i‑ar fi furnizat explicații și elemente de context cu privire la documentele din dosarul de investigație pe care s‑a întemeiat Comisia.

941    Or, în primul rând, în ceea ce privește posibilitatea de a stabili a posteriori dacă nu au fost divulgate elemente de probă, trebuie amintit că, în absența unor înregistrări ale interviurilor, Comisia s‑a străduit totuși să reconstituie conținutul acestora pentru a permite Google să își exercite dreptul la apărare.

942    Prin urmare, este important să se arate că, printre observațiile formulate la 28 februarie 2018 ca răspuns la solicitarea Google, Comisia a indicat, pe de o parte, că nu a utilizat niciuna dintre notele transmise ca probă incriminatoare, nici în comunicarea privind obiecțiunile, nici în prima scrisoare de expunere a faptelor, și, pe de altă parte, că a furnizat Google toate probele potențial dezincriminatoare furnizate în cadrul fiecăreia dintre aceste reuniuni, astfel încât să poată fi utile în apărarea acesteia din urmă.

943    Nu rezultă din examinarea deciziei atacate și a dosarului aflat la dispoziția Tribunalului în prezenta procedură că elemente din dosarul menționat sunt de natură să repună în discuție asigurările furnizate de Comisie în această privință.

944    În al doilea rând, este necesar să se constate că, pentru 26 dintre cele 32 de note al căror caracter complet este contestat de Google, se arată că conținutul discuțiilor care au avut loc în cadrul acestor interviuri se regăsește în întregime în documente specifice din dosarul de investigație, la care Google, ca răspuns la o întrebare a Tribunalului, a recunoscut că a avut acces. 24 dintre aceste 26 de note indică de asemenea că Comisia a obținut validarea conținutului notei de la partea terță audiată, ceea ce confirmă relevanța și caracterul exhaustiv al referirilor făcute la documentele din dosar. În ceea ce privește cele două note al căror conținut nu a putut fi validat cu terțul audiat, în cadrul acestora se oferă o explicație: primul dintre acești terți nu mai exista, iar al doilea nu a răspuns la solicitările repetate de aprobare venite din partea Comisiei.

945    În aceste condiții, trebuie să se considere că, în pofida neregularităților procedurale referitoare la înregistrările interviurilor, Google a putut obține informații din partea Comisiei cu privire la conținutul discuțiilor purtate în cadrul acestor interviuri, în special în legătură cu natura informațiilor furnizate cu acele ocazii cu privire la subiectele care au fost abordate.

946    Or, având în vedere indicațiile furnizate de Comisie și concluziile care ar putea fi desprinse din acestea pentru aprecierea conținutului interviurilor, Google nu prezintă niciun argument detaliat care să permită înțelegerea motivului pentru care ar fi putut să își asigure mai bine apărarea, inclusiv în ceea ce privește interviurile realizate cu cei doi terți al căror acord cu privire la conținutul notelor corespunzătoare nu a putut fi obținut.

947    În al treilea rând, în ceea ce privește cele șase note rămase, ce reproduc în mod sumar conținutul discuțiilor și nu fac referire la niciun document din dosarul de investigație care ar putea fi utilizat pentru a completa conținutul acestora, trebuie arătate următoarele.

948    Prima notă în ordine cronologică privește un interviu realizat la 2 iulie 2015 cu o întreprindere din sector. Cu această ocazie, întreprinderea respectivă a putut prezenta Comisiei opiniile sale privind platformele mobile, inclusiv Android, precum și cu privire la mediul concurențial în care evoluau aplicațiile și serviciile sale.

949    Chiar dacă în această notă nu se face referire la niciun document din dosar, Google a putut totuși să o plaseze în contextul informațiilor furnizate în legătură cu alte două interviuri realizate cu aceeași întreprindere la 10 decembrie 2014 și la 12 ianuarie 2016 referitoare la același subiect. Or, notele transmise Google cu privire la aceste interviuri, care au fost validate de întreprinderea în discuție, fac referire la documente din dosarul de investigație ce reflectă conținutul discuțiilor purtate cu acele ocazii, și anume atât înainte, cât și după interviul menționat anterior. Prin urmare, Google cunoștea poziția acestei întreprinderi în cadrul investigației.

950    În asemenea împrejurări, Google nu prezintă însă niciun argument detaliat care să permită înțelegerea modului în care aceasta ar fi putut să își asigure mai bine apărarea în prezenta cauză.

951    A doua notă privește un interviu realizat la 15 iulie 2015 cu un furnizor de securitate al cărui nume nu a fost comunicat Google. Acest interviu a constituit ocazia – după cum precizează Comisia în nota sa, care a fost validată de întreprinderea în discuție – pentru a discuta despre dinamica pieței în ceea ce privește SO Android. Cu toate acestea, așa cum reiese din conținutul acestei note, preocupările exprimate cu ocazia acestui interviu au privit în esență soluțiile de securitate, și anume un aspect al dosarului care nu este abordat în decizia atacată, iar nu restricțiile în litigiu examinate în cadrul diferitelor abuzuri avute în vedere de Comisie.

952    În mod similar, a treia notă privește un interviu realizat la 28 octombrie 2015 cu un prestator de servicii de plată. Cu această ocazie, furnizorul respectiv a putut prezenta Comisiei opiniile sale cu privire la dinamica pieței referitoare la dispozitivele mobile și la aplicațiile acestora în ceea ce privește sistemele de plăți mobile. Acesta este de asemenea un aspect al dosarului care nu este avut în vedere în decizia atacată.

953    În orice caz, în afară de lipsa dovezilor privind o legătură între aceste interviuri și abuzurile reproșate în decizia atacată, trebuie să se arate că Google nu prezintă niciun argument detaliat care să explice modul în care ar fi putut să își asigure mai bine apărarea în prezenta cauză în absența neregularităților procedurale privind înregistrarea acestor două interviuri în sensul articolului 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003.

954    A patra și a cincea notă privesc două interviuri cu BEUC la 1 februarie și la 20 decembrie 2017. Scopul acestor interviuri a fost, din perspectiva BEUC, să obțină din partea Comisiei informații cu privire la evoluția investigației. Însuși scopul acestor interviuri și rezumatul lor, validat de BEUC, servesc astfel la excluderea ipotezei potrivit căreia Comisia a ascuns probe.

955    A șasea și ultima notă privește declarații făcute de ADA, o entitate care a intervenit în susținerea Google în cursul procedurii administrative, cu ocazia unui interviu desfășurat la 27 septembrie 2017. Chiar dacă este redactată în termeni generali, rezultă în mod clar din această notă că ADA nu vedea niciun motiv pentru a solicita Google să își schimbe comportamentul. În plus, reprezentantul ADA a confirmat în nota menționată că discuția s‑a purtat cu privire la informații pe care ADA le furnizase deja Comisiei. În această privință, este important să se arate că Google nu susține că nu a avut acces la toate documentele din dosarul de investigație transmise de ADA în cursul procedurii administrative. Aceste împrejurări, precum și prezența ADA, care intervine în susținerea Google în prezenta acțiune, și faptul că nu a făcut niciun comentariu în această privință permit Tribunalului să excludă ipoteza potrivit căreia Comisia a ascuns probe.

956    În această privință, nu este convingătoare argumentația prezentată de Google în cererea introductivă, potrivit căreia ar fi plauzibil ca, în timpul diferitelor discuții ale dezvoltatorilor de aplicații cu Comisia, aceștia să fi făcut declarații dezincriminatoare care nu au fost raportate în notele transmise. Într‑adevăr, având în vedere intervenția ADA în susținerea Google în cadrul prezentei acțiuni și numeroasele ocazii oferite acestei părți și Google de a preciza care ar fi putut fi declarațiile care nu ar fi fost consemnate de Comisie, trebuie să se considere că o astfel de ipoteză nu este dovedită.

957    Rezultă din cele menționate anterior că, având în vedere elementele reținute în decizia atacată, precum și informațiile furnizate de Comisie Google în cursul procedurii administrative, nu este necesar să se considere că redactarea sumară și, în cele mai multe cazuri, tardivă a notelor referitoare la interviurile cu terții a lipsit Google de acces la elemente de probă incriminatoare sau dezincriminatoare care i‑ar fi putut permite să își asigure mai bine apărarea.

958    Prin urmare, neregularitățile procedurale care constau în lipsa unor reproduceri exacte ale interviurilor realizate de Comisie cu terții nu pot conduce, în circumstanțele specifice ale cauzei, la o încălcare a dreptului la apărare al Google.

959    În plus, această concluzie nu este repusă în discuție de anonimatul acordat de Comisie anumitor terți. Astfel, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 27 din Regulamentul nr. 1/2003, dreptul de acces la dosar nu include informațiile confidențiale, care pot include, în funcție de împrejurările cauzei, date personale ale reprezentanților societăților audiate și numele societăților propriu‑zise, pentru a preveni posibile represalii. În prezenta cauză, nu rezultă din înscrisurile de la dosar că anonimatul acordat de Comisie și dezbătut în fața consilierului‑auditor nu este rezultatul unei evaluări comparative corecte a două interese contradictorii, cel al întreprinderii audiate (și/sau al reprezentanților acesteia) de a figura în mod anonim, și cel al Google de a obține informații suficiente cu privire la discuțiile care au avut loc.

960    În mod similar, argumentele întemeiate pe nerespectarea de către Comisie a principiului bunei administrări, a manualului său de proceduri interne, precum și a comunicării sale din 20 octombrie 2011 trebuie respinse ca inoperante. Într‑adevăr, întrucât Tribunalul a concluzionat mai sus că neregularitatea procedurală referitoare la conținutul notelor în cauză nu a constituit, în prezenta cauză, o încălcare a dreptului la apărare al Google, constatarea unui viciu de procedură suplimentar în ceea ce privește întocmirea notelor menționate și comunicarea lor către Google, chiar dacă ar fi dovedită, nu ar avea nicio incidență asupra chestiunii dacă, în lipsa acestei erori de procedură, Google ar fi fost în măsură să își asigure mai bine apărarea.

961    În consecință, cel de al doilea aspect trebuie respins ca nefondat.

2.      Cu privire la primul aspect al celui de al cincilea motiv, referitor la refuzul unei audieri cu privire la testul AEC

a)      Argumentele părților

962    Google susține că, în loc să îi trimită scrisori de expunere a faptelor, Comisia ar fi trebuit să adopte una sau mai multe comunicări suplimentare privind obiecțiunile și să îi acorde astfel din nou dreptul la o audiere. Această audiere ar fi trebuit să privească aspecte esențiale ale cauzei în ceea ce privește AIV bazate pe portofoliu și testul AEC. În această privință, nu s‑ar putea considera că Google a renunțat la o audiere încă din stadiul comunicării privind obiecțiunile sau că scrisorile de expunere a faptelor nu au făcut decât să precizeze evaluarea provizorie conținută în comunicarea privind obiecțiunile.

963    Comisia susține că Google a renunțat la dreptul său la o audiere în urma comunicării privind obiecțiunile și, întrucât scrisorile de expunere a faptelor nu conțin o obiecțiune nouă, nu era obligată să trimită o comunicare suplimentară privind obiecțiunile. Scrisorile de expunere a faptelor ar privi un comportament în legătură cu care Google a avut deja posibilitatea de a‑și prezenta observațiile. În consecință, Comisia nu avea obligația de a acorda din nou Google dreptul la o audiere.

b)      Aprecierea Tribunalului

964    Cu titlu introductiv, trebuie să se arate că, în răspunsul la o întrebare adresată de Tribunal în cadrul ședinței de audiere a pledoariilor, Google a recunoscut în mod expres, astfel cum s‑a consemnat în procesul‑verbal al ședinței, că orice constatare a unei încălcări a dreptului său la apărare în temeiul primului aspect al celui de al cincilea motiv ar putea conduce numai la anularea părții din decizia atacată referitoare la abuzul ce rezultă din AIV bazate pe portofoliu.

965    Într‑adevăr, primul aspect al celui de al cincilea motiv constituie componenta procedurală a celui de al treilea motiv al acțiunii, prin care Google contestă temeinicia motivelor deciziei atacate referitoare la caracterul abuziv al AIV bazate pe portofoliu. Astfel, Google susține că Comisia i‑a încălcat dreptul la apărare în cursul procedurii administrative prin faptul că nu i‑a oferit posibilitatea de a se exprima oral în timp util cu privire la elemente esențiale ale analizei concurențiale a AIV bazate pe portofoliu, în special în ceea ce privește testul AEC.

966    Este important de amintit că respectarea dreptului la apărare constituie un principiu general al dreptului Uniunii care își găsește aplicarea atunci când administrația își propune să adopte față de o persoană un act care îi cauzează un prejudiciu (Hotărârea din 16 ianuarie 2019, Comisia/United Parcel Service, C‑265/17 P, EU:C:2019:23, punctul 28).

967    Acest principiu este transcris în special la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor [101] și [102 TFUE] (JO 2004, L 123, p. 18, Ediție specială 08/vol. 1, p. 242). Acest articol impune Comisiei, pe de o parte, să informeze în scris întreprinderea în cauză cu privire la obiecțiunile ridicate împotriva acesteia și, pe de altă parte, să ofere întreprinderii în cauză posibilitatea de a o informa în scris în legătură cu punctul său de vedere cu privire la aceste obiecțiuni.

968    Articolul 12 din Regulamentul nr. 773/2004 precizează de asemenea că o întreprindere căreia i s‑a adresat o comunicare privind obiecțiunile poate solicita Comisiei, în observațiile sale scrise, desfășurarea unei audieri pentru a‑și putea elabora argumentele pe cale orală

969    Or, în prezenta cauză, în răspunsul său la comunicarea privind obiecțiunile din 23 decembrie 2016, Google a indicat că și‑a declinat dreptul la o astfel de audiere („We therefore declined our right to such a hearing”). În răspunsul respectiv, Google a indicat în esență că nu a avut timp suficient pentru a pregăti în mod corespunzător o audiere la sediul Comisiei, într‑un termen limitat.

970    Mai exact, Google a subliniat că, întrucât aproximativ 60 de documente din dosarul de investigație au fost primite cu mai puțin de trei săptămâni înainte de termenul limită de 23 decembrie 2016 pentru transmiterea răspunsului său la comunicarea privind obiecțiunile, iar două documente, dintre care unul deosebit de important în ceea ce privește preinstalarea unui serviciu de căutare generală concurent pe dispozitivele Android, au fost primite cu o zi înainte de termenul limită, nu a putut stabili, în timp util, dacă era oportun să recurgă la o audiere. Potrivit Google, renunțarea la dreptul său la audiere a fost cu atât mai necesară cu cât consilierul‑auditor i‑a indicat că audierea se va desfășura la sfârșitul lunii ianuarie 2017, fapt care a lăsat Google și consilierilor săi numai o lună pentru a pregăti audierea, într‑o perioadă, în plus, de activitate intensă.

971    Prin urmare, indiferent de dificultățile menționate de Google pentru a decide, în acest context particular și în acest stadiu al investigației, cu privire la utilitatea organizării unei audieri, Google nu poate reproșa Comisiei că nu a organizat o audiere în urma comunicării obiecțiilor.

972    În consecință, se ridică problema dacă, după ce și‑a declinat dreptul la audiere la 23 decembrie 2016 în răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile, Google a fost în măsură să susțină necesitatea respectării dreptului său la apărare pentru a putea obține o audiere din partea Comisiei în mai 2018, și anume 16 luni mai târziu.

973    Având în vedere dispozițiile de fond privind exercitarea dreptului la apărare, este evident, într‑adevăr, că o întreprindere poate obține, în temeiul articolului 12 din Regulamentul nr. 773/2004, dreptul la o nouă audiere, în cazul în care Comisia ar adopta o comunicare suplimentară privind obiecțiunile.

974    Într‑adevăr, rezultă din articolul 11 din Regulamentul nr. 773/2004 că Comisia poate reține în deciziile sale numai obiecțiunile cu privire la care întreprinderea în cauză a avut posibilitatea de a prezenta observații. Prin urmare, o nouă obiecțiune necesită ca întreprinderii în cauză să i se acorde din nou posibilitatea de a prezenta observații scrise și de a solicita organizarea unei audieri pentru a‑și putea elabora argumentele.

975    Cu toate acestea, în prezenta cauză, între răspunsul la comunicarea privind obiecțiunile din 23 decembrie 2016 și decizia atacată din 18 iulie 2018, Comisia nu a adoptat o comunicare suplimentară privind obiecțiunile. În afară de diferitele măsuri adoptate de Comisie în urma răspunsului la comunicarea privind obiecțiunile pentru a permite accesul Google la dosar și în special la elementele de probă obținute ulterior, Comisia a ales să trimită Google scrisori de expunere a faptelor.

976    Astfel, Comisia a trimis Google două scrisori de expunere a faptelor, una la 31 august 2017 și cealaltă la 11 aprilie 2018, în legătură cu care Google a avut posibilitatea de a‑și prezenta observațiile în scris la 23 octombrie 2017 și, respectiv, la 7 mai 2018. Potrivit Comisiei, această procedură a exclus orice drept al Google la organizarea unei noi audieri și a stat la baza respingerii de către consilierul‑auditor, la 18 mai 2018, a cererii introduse în acest sens de Google la 7 mai 2018.

977    În această privință, trebuie amintit că comunicarea privind obiecțiunile constituie un act de procedură pregătitor în raport cu decizia care constituie finalizarea procedurii administrative. În consecință, până la adoptarea unei decizii finale, Comisia poate, în special în lumina observațiilor scrise sau orale ale părților, fie să abandoneze unele sau chiar totalitatea obiecțiunilor formulate inițial împotriva lor și să își modifice astfel poziția în favoarea lor, fie, invers, să decidă să adauge noi obiecțiuni, cu condiția să dea întreprinderilor în cauză ocazia de a‑și prezenta punctul de vedere în legătură cu acest subiect (Hotărârea din 27 iunie 2012, Microsoft/Comisia, T‑167/08, EU:T:2012:323, punctul 184).

978    Comunicarea către persoanele interesate a unor obiecțiuni suplimentare nu devine necesară decât în cazul în care rezultatul verificărilor determină Comisia să impute întreprinderii în cauză acte noi sau să modifice în mod semnificativ elementele de probă ale încălcărilor contestate, iar nu atunci când Comisia își îndeplinește obligația de a abandona obiecțiuni care, având în vedere răspunsurile la comunicarea privind obiecțiunile, s‑au dovedit neîntemeiate (a se vedea Hotărârea din 27 iunie 2012, Microsoft/Comisia, T‑167/08, EU:T:2012:323, punctul 191 și jurisprudența citată).

979    Pe de altă parte, în conformitate cu punctul 111 din Comunicarea Comisiei din 20 octombrie 2011 privind cele mai bune practici de desfășurare a procedurilor inițiate în aplicarea articolelor 101 și 102 TFUE (JO 2011, C 308, p. 6), care este opozabilă Comisiei, adoptarea unei simple scrisori de expunere a faptelor este justificată numai în cazul în care Comisia ar dori să se bazeze pe noi elemente de probă care coroborează obiecțiunile formulate deja în comunicarea privind obiecțiunile. Pentru a respecta principiul contradictorialității, Comisia aduce aceste noi elemente de probă la cunoștința întreprinderii ale cărei practici fac obiectul unei investigații și colectează observațiile scrise ale acesteia într‑un termen pe care îl stabilește. Punctul 111 din comunicarea menționată a Comisiei nu menționează nimic cu privire la posibilitatea de fi a prezentate și observații orale.

980    Astfel, este important ca Tribunalul să verifice dacă opțiunea Comisiei de a utiliza scrisori de expunere a faptelor și decizia subsecventă a consilierului‑auditor de a refuza solicitarea Google de organizare a unei audieri pentru a‑i permite acesteia să își elaboreze pe cale orală observațiile cu privire la noile elemente de probă invocate de Comisie nu constituie o încălcare a dreptului la apărare al acestei întreprinderi în cadrul unei proceduri represive în care se urmărește sancționarea unui abuz de poziție dominantă.

981    Or, în prezenta cauză, chiar dacă scrisorile de expunere a faptelor nu adaugă în mod formal nicio obiecțiune la cele menționate în comunicarea privind obiecțiunile, în sensul că vizează în continuare practicile abuzive identificate de Comisie în aceasta din urmă, trebuie să se constate însă că, în realitate, scrisorile de expunere a faptelor completează în mod substanțial conținutul și întinderea obiecțiunii referitoare la caracterul abuziv al AIV bazate pe portofoliu, care nu a fost suficient de bine argumentat în comunicarea privind obiecțiunile, și, prin urmare, modifică în mod semnificativ dovezile privind încălcările contestate.

982    Acest aspect privește în special testul AEC, care a prezentat o importanță reală în prezenta cauză în aprecierea de către Comisie a capacității AIV bazate pe portofoliu de a produce un efect de excludere a unor concurenți la fel de eficienți (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia, C‑413/14 P, EU:C:2017:632, punctul 143).

983    Astfel, în timp ce punctele 718-722 din comunicarea privind obiecțiunile au conținut numai o analiză sumară a capacității unui concurent de a egala plățile efectuate de Google în temeiul AIV bazate pe portofoliu, Google a putut să ia cunoștință pe deplin de testul și raționamentul favorizat de Comisie în prezenta cauză doar începând cu scrisorile de expunere a faptelor, dintre care ultima a fost transmisă cu trei luni înainte de adoptarea deciziei atacate. Analiza cantitativă din comunicarea privind obiecțiunile privind capacitatea concurenților de a egala plățile făcute de Google în temeiul AIV bazate pe portofoliu poate fi înțeleasă numai în lumina unei interpretări coroborate a primei și a celei de a doua scrisori de expunere a faptelor.

984    Adoptată la opt luni după comunicarea privind obiecțiunile, prima scrisoare de expunere a faptelor susține analiza cantitativă prin modificarea substanțială a abordării reținute în mod provizoriu în comunicarea privind obiecțiunile.

985    În aceasta din urmă, Comisia și‑a structurat întreaga analiză în jurul a două elemente, și anume imposibilitatea ca un concurent să obțină mai mult de 5 % din solicitările de căutare pe dispozitive mobile, având în vedere procentul de solicitări de căutare captate de Google în perioada 2012-2015, și pretinsa obligație, în temeiul ADAM, de a nu seta în mod implicit un motor de căutare concurent pe un browser terț.

986    Or, în prima scrisoare de expunere a faptelor, Comisia a relativizat obligația în temeiul ADAM de a seta în mod implicit serviciile de căutare ale Google pe browserele terțe. De asemenea, Comisia a formulat pentru prima dată ipoteza, reluată în considerentul (1234) al deciziei atacate, potrivit căreia un concurent care este cel puțin la fel de eficient ca Google nu ar putea contesta pe dispozitivele mobile mai mult de 12 % din solicitările de căutare generală. Pe baza acestei noi premise, Comisia a considerat că o aplicație concurentă cu Google Search ar putea capta, cel mult, numai [0-10] % din solicitările de căutare efectuate de utilizatori prin intermediul Google Search.

987    Prima scrisoare de expunere a faptelor modifică cu atât mai mult în profunzime abordarea reținută în mod provizoriu în comunicarea privind obiecțiunile, cu cât Comisia ajunge la un rezultat vădit mai nuanțat decât cel prevăzut inițial în ceea ce privește capacitatea unui concurent de a egala plățile efectuate de Google în temeiul AIV bazate pe portofoliu.

988    În timp ce, în conformitate cu comunicarea privind obiecțiunile, Comisia a subliniat că un concurent ar trebui, în orice caz, să împartă toate veniturile sale din publicitate pentru a egala, nu pentru a depăși, plățile efectuate de Google, Comisia a indicat în prima scrisoare de expunere a faptelor că un concurent ar putea, în cazul în care ar fi setat în mod implicit pe un browser terț, să egaleze sau chiar să depășească cele mai frecvente plăți ale Google fără a fi nevoit să împartă toate veniturile sale.

989    Adoptată la opt luni după prima scrisoare de expunere a faptelor și cu trei luni înainte de decizia atacată, a doua scrisoare de expunere a faptelor a adus de asemenea ajustări semnificative la analiza din prima scrisoare de expunere a faptelor și, cu atât mai mult, la cea din comunicarea privind obiecțiunile.

990    În primul rând, după ce a obținut informații de la Google cu privire la aspecte contemporane ale comunicării privind obiecțiunile, Comisia a exclus faptul că un concurent ar putea dori să împartă venituri din publicitate obținute din solicitările de căutare efectuate de pe pagina principală a motorului de căutare, întrucât Google însăși nu împărțea astfel de venituri.

991    În al doilea rând, Comisia a introdus două noi variabile în testul AEC, și anume imposibilitatea ca un concurent să obțină preinstalarea aplicației sale de căutare generală pe toate dispozitivele mobile din portofoliul unui OEM sau al unui ORM și obligația unui concurent de a compensa pierderile suferite de OEM și ORM în cauză în ceea ce privește veniturile asociate dispozitivelor mobile aflate deja în circulație și acoperite de AIV bazate pe portofoliu. Aceste două puncte par a fi determinante, întrucât permit Comisiei să relativizeze capacitatea unui concurent de a egala plățile efectuate de Google în cazul în care serviciile de căutare concurente ar fi de asemenea setate în mod implicit pe un browser terț.

992    În al treilea rând, Comisia a adăugat anumite date financiare referitoare la Google, pe care nu le‑a obținut de la aceasta, ci de la un OEM. Este cazul așa‑numitelor costuri „operaționale”, cuantificate la [10-20] %, pe care Comisia le menționează pentru prima dată în a doua scrisoare de expunere a faptelor și le extrapolează la un concurent care, în mod ipotetic, este cel puțin la fel de eficient ca Google. Această cifră este însă în continuare contestată de Google în fața Tribunalului, atât în ceea ce privește cuantumul său, cât și în ceea ce privește categoria de costuri relevante aplicabilă testului AEC.

993    În această privință, Comisia nu poate pretinde că Google a acceptat, în observațiile sale din răspunsul la prima scrisoare de expunere a faptelor, să fie luate în considerare astfel de date. Google afirmă doar, în ceea ce privește raționamentul Comisiei cu privire la AIV bazate pe dispozitive, iar nu pe portofoliu, că procentele din veniturile împărțite sunt exprimate numai în termeni bruți, aceste procente fiind reduse cu [10-20] %, fără a preciza însă natura unei astfel de reduceri. În orice caz, Comisia, căreia îi revine sarcina probei privind efectele de excludere reproșate, nu a făcut nicio încercare de a compara datele menționate cu cele pe care Google le‑ar fi putut transmite în mod direct.

994    În mod similar, contrar celor susținute de Comisie în memoriul în apărare, declarațiile unui OEM, precum și datele conținute în documente transmise de acesta din urmă nu au fost utilizate exclusiv în scopul analizei AIV bazate pe dispozitive. Astfel, aceste date au servit pentru a completa analiza Comisiei privind AIV bazate pe portofoliu, așa cum ilustrează o simplă lectură a celei de a doua scrisori de expunere a faptelor.

995    Rezultă din cele ce precedă că, prin faptul că a comunicat numai în etapa celei de a doua scrisori de expunere a faptelor datele pe care intenționa să le utilizeze pentru a efectua testul AEC, trebuie să se considere că Comisia a modificat în mod substanțial conținutul obiecțiunii referitoare la AIV bazate pe portofoliu.

996    Astfel, comunicarea privind obiecțiunile nu poate fi considerată suficient de bine argumentată cu privire la acest punct crucial al analizei concurențiale a AIV bazate pe portofoliu pentru ca o audiere, care ar fi trebuit organizată la începutul anului 2017, să fi putut fi utilă pentru Google. Numai începând cu a doua scrisoare de expunere a faptelor, trimisă în aprilie 2018, și anume cu trei luni înainte de adoptarea deciziei atacate, comunicarea privind obiecțiunile a putut fi suficient de bine argumentată și a permis astfel Google să ia cunoștință de aspectele principale și determinante ale testului AEC avut în vedere de Comisie. De asemenea, în acest context special, Comisia, care nu era supusă niciunei presiuni de timp, ar fi trebuit să adopte o comunicare suplimentară privind obiecțiunile.

997    Prin transmiterea a două scrisori de expunere a faptelor în locul unei comunicări suplimentare privind obiecțiunile și prin faptul că nu a admis organizarea unei audieri cu privire la observațiile prezentate ca răspuns la aceste două scrisori de expunere a faptelor, Comisia a eludat astfel dreptul Google de a‑și putea elabora pe cale orală argumentele cu privire la aceste observații și a încălcat dreptul la apărare al acestei întreprinderi.

998    Astfel, având în vedere importanța organizării unei audieri în cadrul unei proceduri represive care vizează sancționarea unui abuz de poziție dominantă, omisiunea unei asemenea audieri a viciat neîndoielnic această procedură, independent de demonstrarea de către Google a faptului că această omisiune a putut influența, în detrimentul său, desfășurarea procedurii și conținutul deciziei atacate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 septembrie 2017, Feralpi/Comisia, C‑85/15 P, EU:C:2017:709, punctele 45-47).

999    În plus, în orice caz, trebuie să se constate că, având în vedere natura testului AEC, precum și importanța acordată testului menționat de către Comisie în scopul aprecierii capacității AIV bazate pe portofoliu de a produce un efect de excludere a unor concurenți la fel de eficienți, Google ar fi putut să își elaboreze mai ușor pe cale orală observațiile cu privire la modul de concepere a acestui test, pentru care furnizează, într‑o anexă la cererea introductivă, o versiune alternativă elaborată ulterior deciziei atacate de o societate de experți economici și care conduce la un rezultat diferit.

1000 Această constatare nu poate fi repusă în discuție de faptul că Comisia a permis Google să prezinte în scris observațiile sale cu privire la prima și la a doua scrisoare de expunere a faptelor. Deși contradictorialitatea a fost respectată în scris, Comisia nu a făcut nicio încercare de a permite Google să își elaboreze pe cale orală observațiile, astfel cum ar fi fost necesar în cazul adoptării unei comunicări suplimentare privind obiecțiunile.

1001 Interesul unei astfel de discuții orale poate fi ilustrat, de exemplu, de problema costurilor care trebuie reținute în scopul elaborării testului AEC. Astfel, cu privire la acest aspect, costurile imputate Google de Comisie au fost extrase din documente transmise de un OEM, necoroborate prin intermediul unei solicitări de informații adresate părții principale interesate. Comisia s‑a abătut în esență de la Orientările sale privind excluderea abuzivă, potrivit cărora, „[î]n cazul când sunt disponibile [date fiabile], Comisia va utiliza informații cu privire la costurile întreprinderii dominante înseși”.

1002 Astfel, o audiere ar fi permis Google să ofere Comisiei clarificări care ar fi permis ca unele dintre ambiguitățile din jurul elaborării testului AEC să fie înlăturate într‑o etapă anterioară și discutate direct cu aceasta. Într‑adevăr, organizarea unei audieri ar fi determinat Comisia să se angajeze pe deplin într‑un dialog cu Google pentru a identifica în mod util punctele de controversă, atât în fapt, cât și în drept. Importanța unei audieri este cu atât mai evidentă în prezenta cauză, în măsura în care obiecțiunile formulate de Google în cadrul prezentei acțiuni conduc la admiterea de către Tribunal, ca urmare a temeiniciei acestora, a celui de al treilea motiv al acțiunii.

1003 De asemenea, având în vedere dificultățile inerente elaborării unui test AEC, în cazul unei audieri, Google ar fi avut posibilitatea de a‑și asigura mai bine apărarea și de a convinge Comisia de necesitatea de a reevalua mai multe aspecte ale analizei sale.

1004 În definitiv, faptul de a permite Google să își elaboreze pe cale orală argumentele cu privire la modificările substanțiale aduse de Comisie elementelor de probă utilizate pentru a stabili caracterul abuziv al AIV bazate pe portofoliu ar fi putut permite Comisiei să își detalieze analiza.

1005 În consecință, se impune admiterea primului aspect al celui de al cincilea motiv al acțiunii și, inclusiv pe acest temei, anularea deciziei atacate, în măsura în care aceasta califică drept abuzive AIV bazate pe portofoliu.

G.      Cu privire la consecințele examinării primelor cinci motive și cu privire la al șaselea motiv

1006 Google arată că decizia atacată impune cea mai mare amendă aplicată vreodată în Europa de o autoritate de concurență, și anume 4 342 865 000 de euro.

1007 Indiferent care este acest cuantum, scopul represiv și disuasiv al amenzilor aplicate de Comisie pentru a sancționa o încălcare a articolului 102 TFUE obligă Tribunalul să asigure, în calitate de instanță imparțială și independentă, caracterul efectiv al dreptului la o cale de atac eficientă consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale atunci când se pronunță asupra unei acțiuni introduse împotriva unei sancțiuni aplicate de o autoritate administrativă care exercită în același timp și funcții de investigație.

1008 În cadrul prezentei acțiuni, Google solicită, pe de o parte, anularea deciziei atacate și, pe de altă parte, în caz contrar, desființarea sau reducerea amenzii, în exercitarea competenței de fond cu care este învestit Tribunalul.

1009 În urma examinării primelor cinci motive, este necesar să se aprecieze consecințele concluziilor expuse anterior asupra deciziei atacate. În măsura în care aceste consecințe afectează amenda, este necesar de asemenea să se precizeze în ce măsură aprecierea pe care Tribunalul o va face în această privință în exercitarea competenței sale de fond va ține seama de argumentația menționată în cadrul celui de al șaselea motiv, care privește diferite elemente luate în considerare pentru calcularea amenzii.

1.      Legătura dintre primele cinci motive și al șaselea motiv în ceea ce privește amenda

1010 Prin intermediul celui de al șaselea motiv, care este împărțit în trei aspecte, Google arată că, deși, contrar argumentelor invocate în primele cinci motive, Tribunalul confirmă aprecierile din decizia atacată privind existența unei încălcări a articolului 102 TFUE, trei erori impun însă desființarea sau reducerea substanțială a amenzii. Astfel, ca urmare a acestor erori, amenda ar trebui desființată sau, în caz contrar, Tribunalul ar trebui să își exercite competența de fond pentru a reduce substanțial cuantumul acesteia.

1011 În acest context, Google susține, în primul rând, că nu a săvârșit încălcarea nici cu intenție și nici din neglijență, în al doilea rând, că decizia atacată încalcă principiul proporționalității și, în al treilea rând, că aceasta conține erori de calcul semnificative în lumina aplicării de către Comisie a orientărilor sale. În această privință, Google afirmă că Comisia a calculat greșit valoarea relevantă a vânzărilor, a aplicat un coeficient de multiplicare incorect pentru gravitate, a adăugat un cuantum suplimentar nejustificat și nu a luat în considerare diferite circumstanțe atenuante, printre care durata limitată a anumitor comportamente.

1012 Comisia contestă această argumentație. Decizia atacată ar stabili cuantumul amenzii în conformitate cu orientările, iar acest cuantum ar corespunde gravității și duratei încălcării unice și continue.

1013 Rezultă din cele menționate anterior că, deși argumentația dezvoltată în cadrul celui de al șaselea motiv se întemeiază pe premisa potrivit căreia Tribunalul validează analiza Comisiei contestată în cadrul primelor cinci motive, această argumentație conține însă o serie de critici care pot fi examinate în prezenta cauză de Tribunal atunci când acesta își exercită în mod autonom competența de fond.

1014 Pentru acest motiv, în măsura în care acest lucru se dovedește relevant și adecvat pentru exercitarea competenței de fond, Tribunalul va răspunde la aceste critici în cadrul examinării care urmează.

2.      Concluzii privind încălcarea, în urma examinării primelor cinci motive

1015 Rezultă din examinarea primului, a celui de al doilea și a celui de al patrulea motiv, în ceea ce privește aspectele de fond, precum și din examinarea celui de al doilea aspect al celui de al cincilea motiv ale acțiunii, în ceea ce privește aspectele procedurale, că Comisia a stabilit caracterul abuziv al primului și al celui de al doilea aspect al încălcării unice și continue descrise ca fiind primul până la al treilea abuz distinct în decizia atacată. În schimb, rezultă din examinarea celui de al treilea motiv și a primului aspect al celui de al cincilea motiv ale acțiunii că, în măsura în care a considerat că al treilea aspect al acestei încălcări, descris drept al patrulea abuz distinct în decizia atacată, a constituit un abuz de poziție dominantă în sensul articolului 102 TFUE, aceasta a încălcat dreptul la apărare și a viciat decizia atacată cu mai multe erori de apreciere.

1016 Rezultă că articolele 1, 3 și 4 din decizia atacată trebuie să fie anulate numai în măsura în care în articolul 1 din aceasta se constată că Google a săvârșit o încălcare unică și continuă a articolului 102 TFUE constituită din patru abuzuri distincte, dintre care al patrulea constă în condiționarea împărțirii veniturilor cu OEM și ORM în cadrul anumitor AIV de preinstalarea exclusivă a Google Search pe un portofoliu predefinit de dispozitive, și în măsura în care acest al patrulea abuz este vizat în articolele 3 și 4. Rezultă de asemenea că articolul 2 din decizia atacată trebuie să fie reformat în măsura în care în acesta se impune o amendă care sancționează participarea societăților Google și Alphabet la o încălcare unică și continuă a articolului 102 TFUE care include al patrulea abuz.

1017 Într‑adevăr, în prezenta cauză, Comisia nu și‑a îndeplinit obligația de a analiza capacitatea de excludere a concurenților cel puțin la fel de eficienți, inerentă celui de al patrulea abuz, referitor la AIV bazate pe portofoliu (al treilea aspect al încălcării unice și continue). Prin urmare, Tribunalul are îndoieli cu privire la capacitatea plăților în cauză de a restrânge concurența și, în special, de a produce efectele de excludere reproșate.

1018 Cu toate acestea și indiferent de temeinicia calificării lor în temeiul articolului 102 TFUE, trebuie amintit că AIV bazate pe portofoliu – precum, de altfel, și AIV bazate pe dispozitive – au fost luate în considerare în mod corect în decizia atacată ca elemente ale contextului factual, pentru aprecierea efectelor de excludere determinate de primul și de al doilea aspect ale încălcării unice și continue (descrise ca fiind primul, al doilea și al treilea abuz, distincte în decizia atacată), al căror caracter abuziv a fost confirmat cu ocazia examinării celui de al doilea și a celui de al patrulea motiv.

1019 În special, trebuie amintit că, indiferent de calificarea AIV în temeiul dreptului concurenței, efectele combinate ale practicilor puse în aplicare de Google i‑au permis să beneficieze, în ceea ce privește Google Search, de o preinstalare exclusivă care a acoperit, cel puțin până în anul 2016, mai mult de jumătate din dispozitivele comercializate în SEE care funcționează cu un sistem de operare derivat din Android [considerentul (822) și nota de subsol 908 din decizia atacată].

1020 În plus, trebuie amintit că ADAM prevedeau că dispozitivele GMS trebuiau să îndeplinească normele tehnice de compatibilitate conținute în DDC care erau aplicabile și OEM, pentru toate dispozitivele lor, al căror SO era o versiune derivată a Android, în temeiul AAF, încheierea acestora fiind impusă drept condiție prealabilă pentru încheierea ADAM. Această legătură între DDC și ADAM a facilitat punerea în aplicare a strategiei globale dorite de Google. Prin urmare, Comisia a luat în considerare în mod corect DDC în scopul aprecierii efectelor ADAM asupra piețelor serviciilor de căutare generală.

1021 Aceste elemente, care sunt împrejurări de fapt relevante pentru aprecierea caracterului abuziv al comportamentului imputat Google, stabilesc astfel existența unei legături, pe de o parte, între primul aspect al încălcării unice și continue și AIV încheiate de Google de‑a lungul perioadei încălcării și, pe de altă parte, între primul și al doilea aspect ale încălcării unice și continue.

1022 În plus, examinarea primului, a celui de al doilea și a celui de al patrulea motiv ale acțiunii demonstrează că prima și a doua restricție în litigiu se înscriu într‑o strategie globală. Pe baza acestei constatări, Comisia a considerat în mod întemeiat că comportamentul reclamantelor, care a constat, pe de o parte, în impunerea unor condiții specifice pentru utilizarea SO Android, precum și, pe de altă parte, a anumitor aplicații și servicii trebuie calificat drept încălcare unică și continuă a articolului 102 TFUE [a se vedea considerentul (2) și articolul 1 din decizia atacată].

1023 Într‑adevăr, abuzurile constatate s‑au înscris în cadrul unei strategii globale care a vizat anticiparea dezvoltării internetului pe dispozitivele mobile, menținând în același timp modelul comercial specific Google, care se bazează pe veniturile pe care aceasta le obține în esență din utilizarea serviciului său de căutare generală.

1024 În această privință, trebuie amintit că Google nu contrazice aprecierile cuprinse în decizia atacată potrivit cărora modelul său comercial se bazează pe interacțiunea dintre, pe de o parte, produse și servicii legate de internet, oferite cel mai adesea în mod gratuit utilizatorilor, și, pe de altă parte, servicii de publicitate online, din care obține marea majoritate a veniturilor sale. Astfel, veniturile Google sunt legate în esență de audiența serviciilor sale de căutare generală online, care îi permit să vândă serviciile de publicitate online din care își obține remunerația [considerentul (153) al deciziei atacate].

1025 În cadrul acestei strategii globale urmărite de Google, menținerea poziției dominante pe care aceasta a deținut‑o pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală pe parcursul întregii perioade a încălcării a avut, prin urmare, o importanță determinantă, la care au contribuit prima și a doua restricție în litigiu. Într‑adevăr, astfel cum reiese din examinarea celui de al patrulea motiv, excluderea SO concurente care ar putea permite preinstalarea unor servicii de căutare generală concurente cu Google Search sau care ar putea chiar să beneficieze de exclusivitate în ceea ce privește instalarea a contribuit de asemenea la atingerea aceluiași obiectiv.

1026 În sfârșit, trebuie să se țină seama de faptul că efectele punerii în aplicare a acestei strategii globale s‑au înscris într‑o situație de fapt în care Google Search a beneficiat de facto, în virtutea AIV încheiate de Google și indiferent de calificarea acestora din punctul de vedere al dreptului concurenței, de o preinstalare exclusivă care a acoperit, cel puțin până în anul 2016, mai mult de jumătate din dispozitivele comercializate în SEE care funcționează cu un sistem de operare derivat din Android [considerentul (822) și nota de subsol 908 din decizia atacată].

1027 Într‑un sens mai larg, trebuie să se facă referire de asemenea, ca element de fapt care trebuie luat în considerare în cadrul aprecierii tuturor circumstanțelor relevante, la împrejurarea că, pe parcursul întregii perioade a încălcării, Google a avut un acord cu Apple care îi permitea ca motorul său de căutare să fie setat în mod implicit pe toate iPhone‑urile acestui OEM [a se vedea considerentele (118) și (119) ale deciziei atacate]. Prin urmare, prezența ecosistemului Apple, care coexista cu ecosistemul Android pe piața mondială a dispozitivelor mobile inteligente, nu reprezenta o amenințare concurențială semnificativă pentru Google în ceea ce privește veniturile generate de publicitatea aferentă serviciilor de căutare generală [a se vedea de exemplu considerentul (515) al deciziei atacate].

1028 În plus, practicile abuzive ale Google au avut ca efect în special lipsirea concurenților de posibilitatea de a oferi în mod nerestricționat soluții alternative la serviciul de căutare generală Google Search în beneficiul utilizatorilor care doreau acest lucru [considerentele (862) și (1213) ale deciziei atacate]. Astfel, în general, aceste practici au adus atingere interesului consumatorilor de a dispune de mai mult de o sursă pentru obținerea de informații pe internet. De asemenea, mai concret, aceste practici au restricționat și dezvoltarea unor servicii de căutare destinate acelor segmente de consumatori care acordă o valoare specială printre altele protecției vieții private sau particularităților lingvistice în SEE. Astfel de interese erau nu numai în concordanță cu concurența bazată pe merit, în sensul că încurajau inovarea în beneficiul consumatorilor, ci erau și necesare pentru a asigura pluralitatea într‑o societate democratică.

1029 Rezultă din cele menționate anterior că, deși articolele 1, 3 și 4 din decizia atacată trebuie să fie anulate în parte, și articolul 2 din decizia atacată trebuie să fie reformat, în măsura în care Comisia nu a demonstrat caracterul abuziv al AIV bazate pe portofoliu, constatarea unei încălcări unice și continue care se înscrie într‑o strategie globală la care au contribuit primul și al doilea aspect ale încălcării unice și continue nu este afectată, în schimb, de nicio ilegalitate. În consecință, revine Tribunalului să stabilească el însuși cuantumul adecvat al amenzii în lumina celor menționate anterior și a tuturor circumstanțelor relevante ale cauzei, prin exercitarea competenței sale de fond, astfel cum solicită Google în cererea sa de reformare a deciziei atacate.

1030 Consecințele care trebuie desprinse dintr‑o anulare în parte a deciziei atacate în ceea ce privește stabilirea cuantumului amenzii au fost menționate în mod expres și discutate pe larg cu părțile în cadrul ședinței.

1031 Tribunalul consideră că este oportun să amintească în prealabil că, întrucât, în exercitarea competenței sale de fond, efectuează o apreciere independentă a criteriilor relevante pentru stabilirea cuantumului amenzii, nu este necesar să se desprindă consecințe automate din această anulare în parte în ceea ce privește definiția încălcării unice și a componentelor acesteia pentru stabilirea cuantumului amenzii. În schimb, Tribunalul va ține seama de toate elementele de fapt dovedite și de aprecierile făcute în mod legal în decizia atacată care pot avea un impact asupra caracterului adecvat al cuantumului amenzii.

3.      Cu privire la reformarea amenzii

1032 Având în vedere cele menționate anterior și în conformitate cu cererea prezentată în acest sens, este necesar să se statueze asupra cuantumului amenzii în conformitate cu competența de fond conferită Tribunalului de articolul 261 TFUE și de articolul 31 din Regulamentul nr. 1/2003.

1033 Competența de fond conferită Tribunalului abilitează această instanță, dincolo de simplul control al legalității, care nu permite decât respingerea acțiunii în anulare sau anularea actului atacat, să substituie aprecierea Comisiei cu propria apreciere și, în consecință, să reformeze actul atacat, chiar în lipsa anulării, ținând seama de toate împrejurările de fapt, în scopul modificării, de exemplu, a cuantumului amenzii, atât pentru a‑l reduce, cât și pentru a‑l majora (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 februarie 2007, Groupe Danone/Comisia, C‑3/06 P, EU:C:2007:88, punctele 61 și 62, și Hotărârea din 3 septembrie 2009, Prym și Prym Consumer/Comisia, C‑534/07 P, EU:C:2009:505, punctul 86). În aceste împrejurări, Tribunalul poate, dacă este cazul, să facă aprecieri diferite de cele reținute de Comisie în decizia atacată în ceea ce privește sancțiunea aplicată Google.

1034 Acest exercițiu nu impune Tribunalului să aplice Orientările Comisiei privind calcularea amenzilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2016, Trafilerie Meridionali/Comisia, C‑519/15 P, EU:C:2016:682, punctele 52-55), chiar dacă aceste norme orientative pot eventual să îl ghideze (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 ianuarie 2016, Galp Energía España și alții/Comisia, C‑603/13 P, EU:C:2016:38, punctul 90 și jurisprudența citată).

1035 În cadrul obligației sale de motivare, revine de asemenea Tribunalului sarcina de a preciza în detaliu factorii de care ține seama pentru a stabili cuantumul amenzii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2016, Trafilerie Meridionali/Comisia, C‑519/15 P, EU:C:2016:682, punctul 52).

1036 În prezenta cauză, pentru a stabili cuantumul amenzii destinate să sancționeze participarea Google la încălcarea unică și continuă, astfel cum rezultă din anularea în parte a articolului 1 din decizia atacată în urma examinării primelor cinci motive ale acțiunii, Tribunalul trebuie să țină seama de următoarele împrejurări.

a)      Încălcarea săvârșită cu intenție sau din neglijență

1037 Este important să se stabilească dacă încălcarea a fost săvârșită cu intenție sau din neglijență. Această distincție, prevăzută la articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, poate avea într‑adevăr un impact asupra cuantumului amenzii.

1038 Părțile se pronunță asupra acestui aspect în cadrul primului aspect al celui de al șaselea motiv.

1039 În această privință, Google susține că amenda nu ia în considerare lipsa intenției sau a neglijenței din partea sa. Astfel, decizia atacată nu ar prezenta nicio dovadă privind intenția, întrucât practicile contestate au avut loc înainte ca Google să dobândească pretinsa poziție dominantă. În mod similar, Google nu ar fi putut, în special pe baza practicii anterioare și concomitente deciziei atacate, să fie „conștientă” de natura anticoncurențială a modelului său comercial deschis, care este liber și, în mod inerent, proconcurențial. Nu ar exista nicio informație cu privire la momentul în care Comisia și‑a modificat aprecierea.

1040 În ceea ce o privește, Comisia susține că nu este necesar să demonstreze intenția de excludere pentru a concluziona că încălcarea a fost săvârșită în mod deliberat. Ar fi suficient ca Google să nu fi putut „să ignore natura anticoncurențială a comportamentului său”. În prezenta cauză, încălcarea a fost într‑adevăr „menită să consolideze” poziția dominantă a Google pe piețele serviciilor de căutare generală [considerentele (858)-(860), (972)-(977) și (1140) ale deciziei atacate]. În plus, încălcarea a fost săvârșită cel puțin din neglijentă, întrucât Google cunoștea „elementele esențiale” care justificau concluziile din decizia atacată privind poziția dominantă și abuzurile.

1041 Trebuie amintit că, potrivit articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia poate aplica, prin decizie, o amendă atunci când, în mod intenționat sau din neglijență, o întreprindere încalcă dispozițiile articolului 102 TFUE.

1042 În ceea ce privește condiția ca încălcarea să fie săvârșită cu intenție sau din neglijență, rezultă din jurisprudență că prima ipoteză este îndeplinită atunci când întreprinderea în cauză subscrie la o practică și o pune în practică cunoscând pe deplin efectele anticoncurențiale pe care aceasta le are pe piață, fără a fi necesar să se demonstreze dacă aceasta este sau nu conștientă că procedând astfel încalcă normele de concurență (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 noiembrie 1983, IAZ International Belgium și alții/Comisia, 96/82-102/82, 104/82, 105/82, 108/82 și 110/82, EU:C:1983:310, punctul 45).

1043 Or, în primul rând, nu există nicio îndoială că Google a pus în aplicare, astfel cum a subliniat în mod corect Comisia, practicile în cauză în mod deliberat, și anume în deplină cunoștință de cauză cu privire la efectele pe care aceste practici urmau să le producă pe piețele relevante.

1044 Într‑adevăr, Google nu putea în mod rezonabil să ignore că deținea o poziție dominantă sau o putere semnificativă pe piețele magazinelor Android și ale serviciilor de căutare generală. În definitiv, Google nu contestă, în cadrul prezentei acțiuni, faptul că a ocupat o poziție dominantă pe piețele serviciilor de căutare generală pe parcursul perioadei încălcării.

1045 În plus față de poziția sa pe piețele relevante, Google urmărea în mod conștient o strategie de tip „morcov și băț”, conform înșiși termenilor utilizați într‑o prezentare internă a Google pe care Comisia a preluat‑o în decizia atacată [considerentul (1343)]. Scopul declarat era acela de a împiedica utilizarea unor versiuni alternative neaprobate ale Android și de a promova utilizarea exclusivă a serviciilor Google prin intermediul ADAM, AAF și AIV, fără a ține seama de faptul că în decizia atacată nu erau suficiente dovezi ale caracterului abuziv al AIV bazate pe portofoliu, cu obiectivul clar de a proteja și a consolida poziția Google pe piețele serviciilor de căutare generală [considerentele (1343), (1350) și (1351)]. Efectele care au justificat intervenția Comisiei și adoptarea deciziei atacate erau cu atât mai căutate cu cât acestea rezultau din clauze contractuale cuprinse în acordurile în discuție, concepute și redactate de Google. Declarațiile făcute de reprezentanții Google și preluate în decizia atacată coroborează această interpretare, unul dintre aceștia precizând în mod clar că obiectivul era acela de a preveni apariția unor versiuni ale Android care integrează servicii de căutare aflate în concurență cu Google [considerentele (1344) și (1347) ale deciziei atacate].

1046 În special, intenția Google de a împiedica orice dezvoltare a codului sursă Android prin lipsirea dezvoltatorilor de ramificații alternative ale sistemului Android de debușee comerciale este incontestabilă, astfel cum reiese din examinarea celui de al patrulea motiv al prezentei acțiuni. Voința de a împiedica dezvoltarea de ramificații alternative ale sistemului Android este inclusă în diferitele obiective urmărite de AAF, chiar dacă Google ar susține că a fost obligată să facă acest lucru pentru a asigura supraviețuirea Android. În plus, rezultă din e‑mailurile interne menționate în decizia atacată că această strategie de împiedicare a dezvoltării de ramificații alternative ale Android a fost pusă în aplicare cu intenție de la început, pentru a împiedica partenerii și concurenții Google să dezvolte versiuni autonome ale Android [considerentele (159) și (160) ale deciziei atacate].

1047 În al doilea rând, Google nu poate pretinde că a ignorat efectele anticoncurențiale ale acordurilor în cauză doar pentru motivul că acestea din urmă au fost puse în aplicare înainte să dobândească o anumită poziție dominantă. Astfel, primo, indiferent de poziția sa pe piețele relevante, trebuie să se arate că Google a urmărit în mod conștient producerea efectelor acordurilor în cauză. În al doilea rând, aceasta nu putea să ignore natura lor anticoncurențială în momentul în care puterea sa de piață a crescut în mod substanțial. Prin urmare, din momentul în care a devenit dominantă, Google putea fi sancționată pentru încălcarea cu intenție a articolului 102 TFUE, astfel cum a procedat Comisia în decizia atacată.

1048 În mod similar, simpla constatare că Google a intenționat, potrivit acesteia, să urmărească alte obiective pretins proconcurențiale, referitoare la dezvoltarea și protecția platformei Android, nu poate repune în discuție faptul că aceasta a urmărit deopotrivă o strategie de tipul „morcov și băț” prin intermediul acordurilor în discuție, pentru a‑și păstra și consolida poziția, în special pe piețele serviciilor de căutare generală, și pentru a limita prezența concurenților săi pe aceste piețe sau chiar pentru a împiedica dezvoltarea oricărei concurențe.

1049 Prin urmare, Google nu poate pretinde că punerea în aplicare a practicilor în cauză a fost altfel decât intenționată sau că nu a urmărit efectele pe care aceste practici erau susceptibile să le producă și care au justificat adoptarea de către Comisie a deciziei atacate.

1050 Această constatare nu poate fi repusă în discuție de argumentele societății referitoare la incertitudinea cu privire la calificarea practicilor în cauză ca fiind abuzive în lumina practicilor jurisprudențiale și decizionale anterioare deciziei atacate. Astfel, efectuarea acestei analize ar echivala cu a se verifica dacă Google ar fi putut avea cunoștință de faptul că comportamentul său implica o încălcare a articolului 102 TFUE, ceea ce, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții, este irelevant. Tot ceea ce contează, în cazul unei încălcări săvârșite cu intenție, este dovada că o practică a fost pusă în aplicare în deplină cunoștință de cauză cu privire la efectele sale anticoncurențiale care ar rezulta pe piață.

1051 Prin urmare, așa cum Comisia a constatat, de altfel, în mod corect, Google a săvârșit încălcarea cu intenție. Tribunalul va lua în considerare această împrejurare în stabilirea cuantumului amenzii.

b)      Cu privire la luarea în considerare a gravității și a duratei încălcării

1052 În exercitarea competenței sale de fond, revine Tribunalului să stabilească cuantumul amenzii ținând seama de toate circumstanțele cauzei. Acest exercițiu presupune, în temeiul articolului 23 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1/2003, să se ia în considerare gravitatea încălcării în cauză, precum și durata acesteia, cu respectarea principiilor, printre altele, ale proporționalității și individualizării sancțiunilor (Hotărârea din 21 ianuarie 2016, Galp Energía España și alții/Comisia, C‑603/13 P, EU:C:2016:38, punctul 90 și jurisprudența citată).

1)      Luarea în considerare a valorii vânzărilor ca date inițiale

1053 Cu titlu introductiv, în ceea ce privește valoarea vânzărilor realizate de Google în legătură cu încălcarea, care permite Comisiei să stabilească cuantumul de bază al amenzii ce urmează să fie aplicată în conformitate cu orientările sale, Tribunalul dorește să arate că, deși, potrivit unei jurisprudențe constante, stabilirea unei amenzi nu este un exercițiu aritmetic exact (Hotărârea din 5 octombrie 2011, Romana Tabacchi/Comisia, T‑11/06, EU:T:2011:560, punctul 266, și Hotărârea din 15 iulie 2015, SLM și Ori Martin/Comisia, T‑389/10 și T‑419/10, EU:T:2015:513, punctul 436), utilizarea unei asemenea valori este susceptibilă, în prezenta cauză, să constituie un punct de plecare adecvat pentru determinarea cuantumului amenzii.

1054 Pentru a determina cuantumul amenzii, este într‑adevăr oportună utilizarea unei metodologii care, la fel ca cea urmată de Comisie, identifică, într‑o primă etapă, un cuantum de bază care, într‑o a doua etapă, poate fi ajustat în funcție de circumstanțele specifice ale cauzei. În această privință, valoarea vânzărilor aflate în legătură cu încălcarea reflectă în prezenta cauză impactul economic al încălcării, precum și importanța întreprinderii care a participat la aceasta.

1055 Acesta este contextul în care Tribunalul va examina argumentele prezentate împotriva cuantumului luat în considerare de Comisie în cadrul celui de al treilea aspect al celui de al șaselea motiv.

1056 În primul rând, Google reproșează Comisiei că a luat în considerare valoarea vânzărilor realizate în anul 2017, ultimul an complet de participare la încălcare, în timp ce ar fi trebuit să ia în considerare mai degrabă valoarea medie a vânzărilor realizate pe parcursul întregii perioade a încălcării. O astfel de luare în considerare ar fi justificată de creșterea exponențială a veniturilor Google între anii 2011 și 2017, datorată trecerii de la telefoanele digitale la telefoanele inteligente și creșterii corespunzătoare a internetului pe dispozitive mobile.

1057 Dimpotrivă, Comisia subliniază că Google trebuia să demonstreze că vânzările realizate în cursul anului 2017 nu reflectau realitatea economică a încălcării și nici dimensiunea și puterea sa pe piață. Simpla constatare a creșterii veniturilor acesteia între anii 2011 și 2017 nu ar fi suficientă în acest scop.

1058 Trebuie amintit că scopul luării în considerare a valorii vânzărilor în calculul cuantumului de bază al amenzii este acela de a reflecta realitatea și amploarea economică a încălcării sancționate. Cu toate acestea, nu ar trebui să fie utilizat întotdeauna ultimul an de participare la încălcare ca perioadă de referință pentru calculul valorii vânzărilor, în special atunci când vânzările întreprinderii realizate în ultimul an de participare la încălcare nu permit reflectarea dimensiunii economice a încălcării (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iulie 2014, Esso și alții/Comisia, T‑540/08, EU:T:2014:630, punctul 95).

1059 Simpla constatare a creșterii semnificative a veniturilor Google între anii 2011 și 2017 nu este însă suficientă pentru a stabili că veniturile pe care aceasta le‑a generat în anul 2017 nu reflectă realitatea economică, amploarea încălcării, dimensiunea acestei întreprinderi și puterea sa pe piață. Dimpotrivă, caracterul unilateral al practicilor sancționate de Comisie, care au permis Google, între anii 2011 și 2017, să își consolideze poziția dominantă și puterea pe piață și să împiedice expansiunea concurenților săi, chiar să îi excludă de pe piață sau să împiedice apariția unor concurenți potențiali, justifică luarea în considerare a veniturilor realizate în anul 2017, an în care Google a putut să culeagă toate beneficiile economice ale practicilor pe care le‑a pus în aplicare începând cu anul 2011.

1060 În consecință, Tribunalul consideră oportun să ia în considerare, în cadrul exercitării competenței sale de fond, valoarea vânzărilor realizate de Google în ultimul an al participării sale depline la încălcare.

1061 În al doilea rând, Google reproșează Comisiei că a inclus în valoarea relevantă a vânzărilor venituri care nu prezintă nicio legătură cu încălcarea. Acesta ar fi cazul veniturilor generate de Google ca urmare a accesării de către utilizatori a link‑urilor publicitare în urma unor solicitări de căutare generală efectuate nu prin intermediul aplicațiilor Google preinstalate, ci prin intermediul paginii principale a Google. Aceste venituri nu ar fi fost vizate de AIV bazate pe portofoliu, iar Google a fost în măsură să izoleze aceste venituri de cele generate de solicitările efectuate prin intermediul aplicațiilor sale.

1062 Dimpotrivă, Comisia subliniază importanța luării în considerare a unor astfel de venituri în ceea ce privește încălcarea.

1063 În această privință, este necesar să se considere că valoarea vânzărilor reținută în calculul cuantumului de bază al amenzii trebuie să aibă o legătură directă sau cel puțin indirectă cu încălcarea sancționată, pentru ca realitatea economică și amploarea acestei încălcări să nu fie denaturate în etapa de stabilire a sancțiunii.

1064 Or, în speță, veniturile generate de Google cu ocazia accesărilor efectuate de utilizatori pe link‑urile publicitare în urma unor solicitări de căutare efectuate nu prin intermediul aplicațiilor Google preinstalate, ci prin intermediul paginii principale a Google prezintă o legătură cel puțin indirectă cu încălcarea. Astfel, așa cum rezultă în mod corect în decizia atacată, practicile sancționate de Comisie au permis Google să își mențină și să își consolideze poziția dominantă și puterea pe piață pe toate piețele naționale ale serviciilor de căutare generală, indiferent dacă aceste căutări au fost efectuate prin intermediul unei aplicații preinstalate sau prin intermediul paginii de principale a Google [considerentul (1439) al deciziei atacate].

1065 Prin îngreunarea utilizării și a accesului la serviciile de căutare concurente și prin captarea utilizatorilor unor astfel de servicii, practicile puse în aplicare de Google i‑au permis în mod indirect să beneficieze de venituri substanțiale și prin intermediul paginii sale principale. Faptul că AIV bazate pe portofoliu nu iau în considerare astfel de venituri este irelevant în această privință.

1066 Prin urmare, Tribunalul consideră că este oportun să nu excludă din valoarea vânzărilor reținută pentru calculul cuantumului de bază al amenzii veniturile generate de solicitările de căutare generală efectuate pe pagina principală a Google.

1067 În al treilea rând, Google reproșează Comisiei că a luat în considerare în privința valorii vânzărilor venituri generate nu de Google, ci de terți. Acesta ar fi cazul costurilor de achiziție de trafic, și anume plăți efectuate de Google pentru afișarea link‑urilor sale publicitare pe paginile de internet ale unor terți.

1068 Comisia susține, dimpotrivă, că aceste costuri de achiziție de trafic sunt o parte integrantă a veniturilor obținute de Google din publicitatea contextuală, în cadrul cărora acestea reprezintă o componentă a prețului facturat agenților de publicitate pentru serviciile Google.

1069 În această privință, trebuie amintit că articolul 23 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1/2003 are în vedere, în formularea sa, cifra de afaceri totală a întreprinderii în cauză, fără nicio deducere (Hotărârea din 12 decembrie 2012, Almamet/Comisia, T‑410/09, nepublicată, EU:T:2012:676, punctul 225).

1070 Or, în speță, astfel cum a subliniat în mod corect Comisia în decizia atacată, deși costurile de achiziție de trafic sunt într‑adevăr costuri suportate de Google, în sensul că acestea constituie cheltuieli voluntare ale Google pentru a afișa link‑urile sale pe site‑urile de internet ale unor terți, costurile menționate sunt în esență facturate agenților de publicitate, astfel încât ele constituie o componentă a veniturilor Google [a se vedea considerentul (1442) al deciziei atacate].

1071 Prin urmare, contrar celor pretinse de Google, costurile de achiziție de trafic nu pot fi deduse din valoarea vânzărilor. Într‑adevăr, aceste costuri nu au impact asupra cuantumului brut al veniturilor obținute de Google și reflectă în mod adecvat realitatea și amploarea economică a încălcării sancționate.

1072 În consecință, Tribunalul decide să ia în considerare, în scopul stabilirii cuantumului amenzii, aceeași valoare a vânzărilor ca cea reținută de Comisie în decizia atacată.

2)      Luarea în considerare a gravității

1073 În ceea ce privește aprecierea gravității încălcării, s‑a statuat printre altele că aceasta trebuie să facă obiectul unei aprecieri individuale și că trebuie să se țină seama de toate elementele de natură să fie luate în considerare în această apreciere, cum ar fi, de exemplu, numărul și intensitatea comportamentelor anticoncurențiale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 septembrie 2018, Infineon Technologies/Comisia, C‑99/17 P, EU:C:2018:773, punctele 196 și 197 și jurisprudența citată).

1074 În speță, în exercitarea competenței sale de fond, Tribunalul consideră că este oportun mai întâi să ia în considerare următoarele elemente, la care face referire și Comisia în orientările sale, și anume natura încălcării, poziția Google pe piețele relevante, sfera geografică a acestei încălcări și faptul dacă încălcarea a fost sau nu pusă în aplicare.

1075 În ceea ce privește natura încălcării, rezultă din analiza de mai sus că Comisia a caracterizat în mod corespunzător cerințelor legale mai multe practici de excludere abuzive ale Google, care au împiedicat concurența prin excluderea concurenților acesteia în detrimentul consumatorilor. Aceste practici sunt legate de condițiile de preinstalare din ADAM și de efectele de excludere determinate de AAF și sunt analizate în lumina contextului factual relevant pe durata încălcării.

1076 În ceea ce privește poziția Google pe piețele relevante și sfera geografică a încălcării, nu se contestă că, pe întreaga durată a încălcării, Google a deținut o poziție dominantă pe piețele naționale ale serviciilor de căutare generală din cadrul SEE. Aceste piețe sunt cele care au făcut obiectul strategiei globale a Google de menținere a puterii pe piață pe care o deținea în ceea ce privește solicitările de servicii de căutare generală efectuate de pe un calculator personal și solicitările de servicii de căutare generală efectuate de pe un dispozitiv mobil inteligent. O astfel de constatare nu este repusă în discuție dacă sunt luate în considerare nu numai solicitările de servicii de căutare generală efectuate de pe un dispozitiv Android, ci și solicitările de servicii de căutare generală efectuate de pe un iPhone.

1077 În ceea ce privește faptul dacă încălcarea a fost sau nu pusă în aplicare, Tribunalul consideră că este deosebit de necesar, în această privință, pentru a respecta principiile proporționalității și individualizării sancțiunilor, să aprecieze numărul și intensitatea comportamentelor anticoncurențiale ale Google.

1078 Un astfel de exercițiu este facilitat de examinarea atentă a efectelor concrete pe care Comisia a efectuat‑o în prezenta cauză pentru a evalua impactul asupra concurenței bazate pe merit al strategiei globale a Google și al diferitelor mijloace utilizate pentru punerea sa în aplicare.

1079 În această privință, Tribunalul observă că, deși în decizia atacată Comisia s‑a limitat inițial la a considera că „piețele relevante pentru încălcare [erau] de o importanță economică semnificativă”, ceea ce însemna că „orice comportament anticoncurențial pe aceste piețe [era] susceptibil să aibă un impact considerabil” [considerentul (1449)], aceasta a avut grijă totuși să precizeze ulterior că o asemenea apreciere s‑a întemeiat pe concluziile pe care le‑a desprins din analiza efectelor de restrângere a concurenței care au fost efectuate în decizia atacată în legătură cu fiecare comportament în cauză [considerentul (1455)].

1080 Aprecierea făcută de Tribunal în această privință rezultă din analiza prezentată mai sus în cadrul motivelor corespunzătoare în ceea ce privește prima și a doua restricție în litigiu. Această analiză ia în considerare nu numai efectele de excludere constatate de Comisie în decizia atacată, ci și diferitele argumente menționate de părți în ceea ce privește interesul dezvoltării și al menținerii SO Android și a „ecosistemului” acestuia, care trebuie considerat ca fiind stabilită, astfel cum rezultă în special din cuprinsul punctelor 889 și 890 de mai sus.

1081 În această privință, după luarea în considerare a tuturor acestor elemente, Tribunalul consideră oportun să precizeze că apreciază că aplicarea unui coeficient de gravitate fix de 11 % din valoarea vânzărilor determinată de Comisie [considerentul (1447) al deciziei atacate] nu reflectă în mod suficient realitatea punerii în aplicare a încălcării și în special intensitatea acesteia în perioada în cauză, în special în ceea ce privește, astfel cum va fi examinat în continuare, comportamentul anticoncurențial al Google în anii 2012-2014.

3)      Luarea în considerare a duratei

1082 În ceea ce privește aprecierea duratei încălcării, trebuie să se țină seama de următoarele împrejurări, care, de altfel, nu sunt contestate de Google în cadrul prezentei acțiuni.

1083 Pe de o parte, Google LLC a participat fără întrerupere, de la 1 ianuarie 2011 până la 18 iulie 2018, data adoptării deciziei atacate, la următoarele două aspecte ale încălcării unice și continue: cel referitor la gruparea aplicației Google Search cu Play Store și cel referitor la condiționarea acordării licenței pentru Play Store și aplicația Google Search de încheierea unui AAF.

1084 Pe de altă parte, Google LLC a participat fără întrerupere de la 1 august 2012 până la 18 iulie 2018, data adoptării deciziei atacate, la un alt aspect al încălcării unice și continue, și anume gruparea Google Chrome cRSAu Play Store și aplicația Google Search.

1085 Cu toate acestea, spre deosebire de Comisie, care a utilizat un coeficient multiplicator unic și global pentru a ține seama de durata participării Google la încălcare [considerentul (1461) al deciziei atacate], valoarea vânzărilor luate în considerare fiind înmulțită cu acest coeficient de durată, Tribunalul consideră că, în prezenta cauză, este mai potrivit să se țină seama și de alți parametri pentru a reprezenta mai bine anumite particularități specifice evoluției în timp a încălcării, având în vedere în special intensitatea variabilă a acesteia.

4)      Aprecierea combinată în funcție de intensitate

1086 În cadrul aprecierii cuantumului amenzii în funcție de gravitatea și de durata încălcării, Tribunalul consideră că este preferabil să utilizeze o altă tehnică decât cea aritmetică și liniară definită de Comisie în conformitate cu metodologia generală pe care aceasta a prezentat‑o în orientări. O asemenea alegere este mai în măsură să asigure, în conformitate cu principiile proporționalității și individualizării sancțiunilor, faptul că se va ține seama în mod corespunzător de particularitățile prezentei cauze, fără ca acest lucru să aducă atingere necesității de a atinge un nivel disuasiv satisfăcător.

1087 Pe de o parte, în prezenta cauză este oportun să se ia în considerare complementaritatea primelor abuzuri. Astfel cum reiese din analiza efectuată în această privință, reiese că practicile abuzive ale Google în cadrul strategiei sale globale au fost consolidate din momentul în care atât aplicația Google Search, cât și browserul Chrome au făcut obiectul condițiilor de preinstalare din ADAM. Procedând astfel, Google și‑a asigurat un avantaj competitiv semnificativ în ceea ce privește cele două puncte principale de acces pentru efectuarea unei căutări pe internet, avantaj concurențial pe care concurenții Google au avut mari dificultăți în a‑l compensa.

1088 Pe de altă parte, este de asemenea necesar ca Tribunalul să țină seama în mod special de intensitatea comportamentelor anticoncurențiale de‑a lungul timpului, precum și de celelalte elemente de fapt din jurul acestor comportamente menționate în decizia atacată, precum AIV. În această privință, se pot distinge mai multe perioade:

–        o perioadă inițială exploratorie, de la 1 ianuarie 2011 la 1 august 2012, marcată de implementarea strategiei globale dorite de Google pentru a asigura tranziția la internetul pe dispozitivele mobile;

–        o a doua perioadă, de la 1 august 2012 până la data încheierii AIV bazate pe portofoliu, la 31 martie 2014, în care intensitatea încălcării a fost maximă, întrucât efectele acesteia au combinat aspectele restrictive ale ADAM (pentru ambele pachete) și ale AAF, într‑un context în care exclusivitatea conferită de AIV bazate pe portofoliu a redus în mod corespunzător posibilitățile teoretice de preinstalare în comun pe dispozitive GMS;

–        o a treia perioadă, de la 31 martie 2014 până la data adoptării deciziei atacate, în care se poate considera că concurenții au beneficiat de o mai mare libertate cu AIV bazate pe dispozitive decât au avut sub imperiul AIV bazate pe portofoliu, dar în care, în paralel, trebuie să se țină seama și de dezvoltarea IPA, care a agravat efectele de excludere ale AAF.

1089 Această segmentare determină Tribunalul să țină seama la stabilirea cuantumului amenzii de următoarele împrejurări.

1090 Mai întâi, este adevărat, astfel cum susține Google în cadrul celui de al doilea aspect al celui de al șaselea motiv, că trebuie luat în considerare faptul că, începând cu 31 martie 2014, aceasta a pus capăt în mod voluntar AIV bazate pe portofoliu și le‑a înlocuit cu AIV bazate pe dispozitive, iar acest lucru a avut în mod necesar efectul de a reduce blocajul conferit de preinstalarea exclusivă a aplicației Google Search și a Chrome pe anumite dispozitive GMS comercializate în SEE.

1091 Or, utilizarea a doi coeficienți multiplicatori ficși și globali, unul pentru gravitate și celălalt pentru durată, nu permite luarea în considerare a acestei împrejurări, la fel cum, de altfel, nu permite luarea în considerare a faptului că condițiile de preinstalare din ADAM au avut în vedere browserul Chrome numai începând de la 1 august 2012.

1092 În continuare, trebuie să se arate și că efectele practicilor în cauză în cadrul celei de a doua perioade au fost deosebit de importante, aspect care trebuie de asemenea luat în considerare în mod special, întrucât aceste efecte au intervenit într‑un moment critic atât pentru Google, cât și pentru concurenții săi, și anume cel al dezvoltării internetului pe dispozitive mobile.

1093 În acea perioadă, crucială pentru dezvoltarea serviciilor de căutare online efectuate de pe un dispozitiv mobil inteligent, practicile abuzive ale Google au fost dăunătoare pentru concurenții săi, pentru care era deosebit de important să fie prezenți, chiar și numai pe un număr redus de dispozitive. Acest punct de vedere a fost prezentat în mod convingător în ședință de diferiți concurenți ai Google care au intervenit în procedură.

1094 Prin urmare, Tribunalul va ține seama la stabilirea cuantumului amenzii atât de durata fiecăreia dintre diferitele componente ale încălcării unice și continue, cât și de diferențele existente între diferitele perioade, astfel cum s‑a constatat mai sus, pentru a aprecia intensitatea diferită a efectelor acestei încălcări.

c)      Circumstanțe atenuante sau agravante

1095 Tribunalul consideră că contextul factual al prezentei cauze nu justifică faptul de a recunoaște Google beneficiul unor circumstanțe atenuante sau, dimpotrivă, faptul de a ține seama de circumstanțe agravante.

1096 În ceea ce privește argumentele invocate în această privință în cadrul celui de al treilea aspect al celui de al șaselea motiv, trebuie subliniat, mai întâi, că Google nu poate pretinde beneficiul unei reduceri a amenzii pentru motivul că ar fi săvârșit încălcarea din neglijență. Astfel cum a stabilit în mod corect Comisia în decizia atacată și așa cum reiese din cuprinsul punctelor precedente, Google a săvârșit încălcarea cu intenție, urmărind în mod conștient efectele pe care acordurile în cauză erau susceptibile să le aibă.

1097 În mod similar, Google nu poate solicita o reducere a cuantumului amenzii în schimbul presupusei sale cooperări active pe parcursul procedurii administrative. Desigur, Google a propus în mod voluntar angajamente pentru a răspunde preocupărilor Comisiei privind concurența. Cu toate acestea, o asemenea propunere nu poate, în sine, să depășească obligațiile legale ale Google de a coopera pe parcursul procedurii administrative și nu poate justifica, numai pentru acest motiv, o reducere a amenzii ca urmare a cooperării sale active.

1098 În plus, Tribunalul nu consideră că este necesar să fie luate în considerare alte circumstanțe de fapt care ar putea influența în sens descrescător sau în sens crescător cuantumul amenzii.

d)      Cuantumul amenzii și răspunderea solidară a Alphabet

1099 Pe baza considerațiilor menționate anterior, în special punerea în aplicare în mod deliberat, pe parcursul unei perioade de timp semnificative, a unei strategii globale, a cărei existență nu este repusă în discuție de erorile săvârșite de Comisie care afectează al treilea tip de comportamente examinat în decizia atacată și care a avut efecte de intensitate variabilă în cursul perioadei încălcării, Tribunalul consideră că se face o justă apreciere a gravității încălcării și a duratei, având în vedere în special principiul individualizării sancțiunii, prin stabilirea cuantumului amenzii aplicate Google LLC la 4 125 000 000 de euro, în loc de 4 342 865 000 de euro.

1100 În plus, Alphabet, Inc. trebuie considerată răspunzătoare în solidar, în calitate de societate‑mamă, pentru comportamentul ilicit al Google LLC din perioada cuprinsă între 2 octombrie 2015 și 18 iulie 2018, pentru motivele prezentate în decizia atacată și care nu sunt contestate în cadrul prezentei acțiuni [considerentele (1388) și (1389) ale deciziei atacate]. În speță, având în vedere că Alphabet, Inc. a controlat Google LLC timp de 1013 zile dintre cele 2 748 de zile de încălcare unică și continuă, aceasta este obligată în solidar la plata sumei de 1 520 605 895 de euro.

e)      Caracterul adecvat al sancțiunii

1101 Tribunalul consideră că o amendă în limita unui cuantum de 4 125 000 000 de euro este adecvată în raport cu importanța încălcării. În ceea ce privește argumentele invocate de Google în această privință în cadrul celui de al doilea aspect al celui de al șaselea motiv, în primul rând, este necesar să se arate că, în mod contrar celor susținute de Google, Comisia nu era obligată, în cadrul competenței sale de a impune sancțiuni, să facă dovadă de moderație pentru a ține seama de pretinsa noutate a practicilor în discuție. Același lucru este valabil și pentru Tribunal în exercițiul competenței sale pe fond.

1102 Desigur, Comisia efectuează pentru prima dată o analiză concurențială a platformei Android. Cu toate acestea, aprecierile privind piețele, poziția dominantă ocupată de Google pe acestea din urmă și abuzurile identificate de Comisie în decizia atacată se bazează pe analize consacrate în dreptul concurenței. Comisia subliniază în mod corect în decizia atacată că sancționează mai multe acorduri a căror analiză revelează situații clasice de vânzări legate sau de exclusivitate între operatori [considerentul (1432) al deciziei atacate].

1103 De asemenea, contrar celor susținute de Google, prezenta cauză nu poate fi, astfel, comparată cu cea în care a fost pronunțată Hotărârea din 3 iulie 1991, AKZO/Comisia (C‑62/86, EU:C:1991:286), în care Curtea a ținut seama de sancțiunea fără precedent a prețurilor de ruinare pentru a reduce cuantumul amenzii, fără ca acest aspect să fie, de altfel, singurul luat în considerare în acest scop.

1104 O interpretare similară trebuie făcută în ceea ce privește Decizia 93/82/CEE a Comisiei din 23 decembrie 1992 privind o procedură de aplicare a articolului [101 TFUE] (IV/32.448 și IV/32.450 – Cewal, Cowac, Ukwal) și a articolului [102 TFUE] (IV/32.448 și IV/32.450 – Cewal) (JO 1993, L 34, p. 20), pe care se întemeiază Google. Este adevărat că, în considerentul (116) al acestei decizii, Comisia a ținut seama de faptul că împrejurarea potrivit căreia întreprinderile în cauză erau susceptibile să nu fi avut cunoștință de obligațiile care le reveneau în temeiul dreptului concurenței sau să fi putut subestima gravitatea încălcării sancționate ar fi putut avea un impact asupra stabilirii cuantumului amenzii.

1105 Cu toate acestea, pe de o parte, în speță, trebuie să se constate că o întreprindere de dimensiunea Google și care deține o putere substanțială pe piețele vizate în decizia atacată nu poate ignora obligațiile care îi revin în temeiul dreptului concurenței. Pe de altă parte, rezultă în mod clar din documentele interne și din declarațiile Google pe care se întemeiază Comisia că Google era pe deplin conștientă de efectele practicilor puse în discuție în decizia atacată [considerentele (1343)-(1347)].

1106 În speță, Tribunalul consideră de asemenea că diferitele exemple de comportamente în cauză făceau deja obiectul unei practici decizionale anterioare a Comisiei, care fusese de asemenea verificată anterior de instanțele Uniunii, fie în Hotărârea din 17 septembrie 2007, Microsoft/Comisia (T‑201/04, EU:T:2007:289), fie în Hotărârea din 6 septembrie 2017, Intel/Comisia (C‑413/14 P, EU:C:2017:632), care au adus clarificări cu privire la criteriile de analiză care trebuie utilizate pentru aprecierea acestor diferite comportamente. Prin urmare, nu se poate considera că amenda aplicată este disproporționată întrucât nu ar ține seama de pretinsa noutate a practicilor în cauză.

1107 În al doilea rând, Google pretinde că comportamentul său a fost de o gravitate relativă și a produs efecte proconcurențiale. Prin urmare, potrivit Google, amenda aplicată ar trebui să corespundă gravității comportamentului său, dar să nu depășească acest prag.

1108 În această privință, reiese că, în cadrul exercitării competenței sale de fond, Tribunalul a ținut seama pe deplin în cadrul stabilirii gravității încălcării de toate împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, inclusiv de argumentele menționate de părți în ceea ce privește dezvoltarea și mentenanța SO Android și a „ecosistemului” acestuia, în scopul de a se asigura conformitatea amenzii cu principiul proporționalității.

f)      Caracterul suficient de disuasiv al sancțiunii, având în vedere dimensiunea întreprinderii

1109 La fel ca în cazul Comisiei [considerentul (1479) al deciziei atacate], nu este necesar ca, în prezenta cauză, Tribunalul să majoreze în mod specific amenda pentru a asigura un efect disuasiv.

1110 Cuantumul amenzii stabilit de Tribunal ține seama în mod corespunzător de necesitatea de a impune Google o amendă cu într‑un cuantum disuasiv.

g)      Conformitatea cu plafonul de 10 % din cifra de afaceri totală

1111 Cuantumul amenzii stabilit de Tribunal în exercitarea competenței de fond care îi este conferită prin articolul 31 din Regulamentul nr. 1/2003 nu depășește cuantumul prevăzut la articolul 23 alineatul (2) al doilea paragraf din regulamentul menționat, și anume 10 % din cifra de afaceri totală realizată de Alphabet în cursul exercițiului financiar precedent.

1112 Această concluzie este valabilă atât în ceea ce privește exercițiul financiar din anul 2017, exercițiu financiar anterior amenzii aplicate de Comisie [considerentul (1481) al deciziei atacate], cât și în ceea ce privește exercițiul financiar din anul 2021, ultimul exercițiu financiar disponibil, această cifră de afaceri totală fiind în continuă creștere din anul 2017.

h)      Concluzie cu privire la reformare

1113 Rezultă din cele menționate anterior că articolul 2 din decizia atacată trebuie reformat în sensul în care cuantumul amenzii aplicate Google LLC pentru încălcarea unică și continuă menționată la articolul 1 din decizia atacată, pentru care Alphabet, Inc. este răspunzătoare în solidar pentru perioada cuprinsă între 2 octombrie 2015 și data adoptării deciziei atacate, trebuie stabilit la 4 125 000 000 de euro.

1114 Având în vedere împrejurările luate în considerare de Tribunal în cadrul exercitării competenței sale de fond, nu pare necesar să statueze asupra temeiniciei argumentelor prezentate de Google în ceea ce privește cuantumul suplimentar echivalent cu 11 % din valoarea vânzărilor relevante realizate în anul 2017 [considerentele (1467) și (1468) ale deciziei atacate], întrucât un asemenea parametru nu a fost luat în considerare de Tribunal în cadrul exercițiului financiar respectiv.

IV.    Cu privire la cheltuielile de judecată

1115 Potrivit articolului 134 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, în cazul în care mai multe părți cad în pretenții, Tribunalul decide asupra împărțirii cheltuielilor de judecată. În prezenta cauză, fiecare dintre părțile principale va suporta propriile cheltuieli de judecată.

1116 Potrivit articolului 138 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, Tribunalul poate decide ca un intervenient, altul decât cei menționați la alineatele (1) și (2) ale acestui articol, să suporte propriile cheltuieli de judecată. În prezenta cauză, ADA, CCIA, Gigaset, HMD, Opera, BEUC, VDZ, BDZV, Seznam, FairSearch și Qwant vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a șasea extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Anulează articolele 1, 3 și 4 din Decizia C(2018) 4761 final a Comisiei Europene din 18 iulie 2018 referitoare la o procedură inițiată în temeiul articolului 102 din TFUE și al articolului 54 din Acordul privind SEE (cazul AT.40099 – Google Android) în măsura în care privesc al patrulea abuz din cadrul încălcării unice și continue, care constă în condiționarea încheierii unor acorduri de împărțire a veniturilor cu anumiți producători de echipamente originale și operatori de rețele mobile de preinstalarea exclusivă a Google Search pe un portofoliu predefinit de dispozitive.

2)      Stabilește cuantumul amenzii aplicate Google LLC la articolul 2 din Decizia C(2018) 4761 final, pentru încălcarea unică săvârșită de aceasta, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 1 de mai sus, la 4 125 000 000 de euro, pentru care Alphabet, Inc. este obligată în limita unui cuantum de 1 520 605 895 de euro în temeiul răspunderii sale în solidar.

3)      Respinge în rest acțiunea.

4)      Google și Alphabet suportă propriile cheltuieli de judecată.

5)      Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.

6)      Application Developers Alliance, BDZV – Bundesverband Digitalpublisher und Zeitungsverleger eV, Bureau européen des unions des consommateurs (BEUC), Computer & Communications Industry Association, FairSearch AISBL, Gigaset Communications GmbH, HMD global Oy, Opera Norway AS, Qwant, Seznam.cz, a.s. și Verband Deutscher Zeitschriftenverleger eV suportă propriile cheltuieli de judecată.

Marcoulli

Frimodt Nielsen

Schwarcz

Iliopoulos

 

      Norkus

Pronunțată în ședință publică la Luxemburg, la 14 septembrie 2022.

Semnături


Cuprins



*      Limba de procedură: engleza.