Recurs introdus la 28 aprilie 2011 de Oscar Orlando Arango Jaramillo și alții împotriva Ordonanței pronunțate la 4 februarie 2011 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-34/10, Arango Jaramillo și alții/BEI

(cauza T-234/11 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurenți: Oscar Orlando Arango Jaramillo (Luxemburg, Luxemburg), Maria Esther Badiola (Luxemburg), Marcella Bellucci (Luxemburg), Stefan Bidiuc (Grevenmacher, Luxemburg), Raffaella Calvi (Schuttrange, Luxemburg), Maria José Cerrato (Luxemburg), Sara Confortola (Verona, Italia), Carlos D'Anglade (Luxemburg), Nuno Da Fonseca Pestana Ascenso Pires (Luxemburg), Andrew Davie (Medernach, Luxemburg), Marta De Sousa e Costa Correia (Itzig, Luxemburg), Nausica Di Rienzo (Luxemburg), José Manuel Fernandez Riveiro (Sandweiler, Luxemburg), Eric Gällstad (Rameldange, Luxemburg), Andres Gavira Etzel (Luxemburg), Igor Greindl (Canach, Luxemburg), José Doramas Jorge Calderon (Luxemburg), Monica Lledo Moreno (Sandweiler), Antonio Lorenzo Ucha (Luxemburg), Juan Antonio Magaña-Campos (Luxemburg), Petia Manolova (Bereldange, Luxemburg), Ferran Minguella Minguella (Gonderange, Luxemburg), Barbara Mulder-Bahovec (Luxemburg), István Papp (Luxemburg), Stephen Richards (Blaschette, Luxemburg), Lourdes Rodriguez Castellanos (Sandweiler), Daniela Sacchi (Mondorf-les-Bains, Luxemburg), Maria Teresa Sousa Coutinho da Silveira Ramos (Almargem do Bispo, Portugalia), Isabelle Stoffel (Mondorf-les-Bains), Fernando Torija (Luxemburg), Maria del Pilar Vargas Casasola (Luxemburg), Carolina Vento Sánchez (Luxemburg), Pé Verhoeven (Bruxelles, Belgia), Sabina Zajc (Contern, Luxemburg) și Peter Zajc (Contern) (reprezentanți: B. Cortese și C. Cortese, avocați)

Cealaltă parte în proces: Banca Europeană de Investiții

Concluziile

Recurenții solicită Tribunalului:

anularea ordonanței atacate, respingerea excepției de inadmisibilitate invocată de BEI în cauza F-34/10 și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Funcției Publice în vederea pronunțării asupra fondului, precum și asupra cheltuielilor de judecată în conformitate cu concluziile prezentate de recurente în primă instanță;

în subsidiar, ținând seama de noutatea problemelor de drept puse de prezentul recurs, să repartizeze cheltuielile de judecată între părți în măsura în care echitatea o impune.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenții invocă trei motive.

Primul motiv împărțit în trei aspecte și întemeiat pe o eroare de drept în stabilirea termenului rezonabil aplicabil la introducerea cererii în litigiile dintre BEI și agenții acestuia.

în temeiul primului aspect, recurenții reproșează TFP că a dat jurisprudenței privind termenele de introducere a acţiunilor formulate de agenții BEI o aplicabilitate care îi este străină, renunțând de facto la regula termenului rezonabil, care este însăși prin natura sa flexibilă și deschisă evaluării concrete a intereselor în cauză, pentru a o înlocui cu un termen de aplicare strict și generalizat de trei luni.

în temeiul celui de al doilea aspect, recurenții susțin că, în ceea ce privește litigiile dintre BEI și agenții acestuia, nu este stabilit nici un termen în textele aplicabile, în condițiile în care TFP ar fi aplicat prin analogie termenul de trei luni și zece zile prevăzut la articolul 91 din statutul funcționarilor, precum și la articolul 100 alineatul (3) din regulamentul de procedură.

în temeiul celui de al treilea aspect, recurenții invocă încălcarea principiului proporționalității, precum și încălcarea dreptului lor la o protecție jurisdicțională efectivă, în măsura în care TFP ar fi calificat nerezonabil termenul respectat de recurenți, diferit cu câteva secunde faţă de termenul de referință aplicabil în relațiile statutare.

Al doilea motiv invocat cu titlu subsidiar și întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea normelor procedurale aplicabile, interpretate în lumina principiului cazului fortuit.

Al treilea motiv invocat cu titlu subsidiar și întemeiat pe denaturarea elementelor de probă pentru a dovedi existența unui caz fortuit și o încălcare a normelor privind cercetarea judecătorească și organizarea procedurii.

____________