HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

19 iunie 2012

Cauza T‑234/11 P

Oscar Orlando Arango Jaramillo și alții

împotriva

Băncii Europene de Investiții (BEI)

„Recurs – Funcție publică – Personalul BEI – Pensii – Cotizație la sistemul de pensii – Respingerea acțiunii în primă instanță ca inadmisibilă – Termen de introducere a acțiunii – Întârziere – Termen rezonabil”

Obiectul:      Recurs introdus împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera întâi) din 4 februarie 2011, Arango Jaramillo și alții/BEI (F‑34/10), având ca obiect anularea acestei ordonanțe

Decizia:      Respinge recursul. Domnul Oscar Orlando Arango Jaramillo și ceilalți 34 de agenți ai Băncii Europene de Investiții (BEI) ale căror nume figurează în anexă suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de BEI în cadrul prezentei proceduri.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Agenți ai Băncii Europene de Investiții – Acțiune – Termene – Cerință privind un termen rezonabil

(art. 270 TFUE)

2.      Funcționari – Agenți ai Băncii Europene de Investiții – Acțiune – Termene – Cerință privind un termen rezonabil – Aplicarea prin analogie a articolului 91 alineatul (3) din statut – Introducere după expirarea termenului de trei luni – Cerință neîndeplinită

(art. 270 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 91)

3.      Procedură jurisdicțională – Termene de introducere a acțiunii – Decădere – Caz fortuit sau caz de forță majoră – Noțiune

(Statutul Curții de Justiție, art. 45 al doilea paragraf)

1.      Nici Tratatul FUE, nici Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții, adoptat de Consiliul de administrație al băncii în conformitate cu articolul 29 din Regulamentul intern al băncii, nu cuprind indicații privind termenul de introducere a acțiunii aplicabil litigiilor dintre bancă și agenții săi. Concilierea dintre, pe de o parte, dreptul la protecție jurisdicțională efectivă, care constituie un principiu general al dreptului Uniunii și care impune ca justițiabilul să aibă la dispoziție un termen suficient pentru a evalua legalitatea actului care îl lezează și să își pregătească, dacă este cazul, cererea introductivă, și, pe de altă parte, cerința securității juridice care impune ca, după trecerea unui anumit termen, actele adoptate de instanțele Uniunii să devină definitive, impune ca aceste litigii să fie prezentate instanței Uniunii într‑un termen rezonabil.

(a se vedea punctul 22)

Trimitere la:

Tribunal: 23 februarie 2001, De Nicola/BEI, T‑7/98, T‑208/98 și T‑109/99, RecFP, p. I‑A‑49 și II‑185, punctele 97-99; 6 martie 2001, Dunnett și alții/BEI, T‑192/99, Rec., p. II‑813, punctele 51-53; 6 decembrie 2002, D/BEI, T‑275/02 R, RecFP, p. I‑A‑259 și II‑1295, punctele 31 și 32

2.      O interpretare per a contrario a jurisprudenței este admisibilă din moment ce orice altă interpretare a acesteia nu ar fi nici adecvată, nici compatibilă cu principiile generale de drept al Uniunii aplicabile. Numai aplicarea strictă a normelor de procedură care stabilesc un termen de decădere respectă cerința de securitate juridică și necesitatea de a evita orice discriminare sau orice tratament arbitrar în administrarea justiției. S‑a decis, prin analogie cu termenul de introducere a acțiunii prevăzut la articolul 91 alineatul (3) din statut, că un termen de trei luni ar trebui, în principiu, să fie considerat rezonabil pentru introducerea de către un agent al Băncii Europene de Investiții a unei acțiuni în anularea unui act al acesteia din urmă care îl lezează. Rezultă per a contrario din această din urmă jurisprudență că orice acțiune introdusă de un agent al băncii ulterior expirării termenului de trei luni, majorat cu termenul forfetar de zece zile pentru considerente de distanță, trebuie considerat, în principiu, ca fiind introdus într‑un termen nerezonabil.

(a se vedea punctul 27)

Trimitere la:

Curte: 13 iunie 1958, Meroni/Înalta Autoritate, 9/56, Rec., p. 9, punctul 27; 22 septembrie 2011, Bell & Ross/OAPI, C‑426/10 P, Rep., p. I‑8849, punctele 43, 54 și 55

Tribunal: 30 martie 2000, Méndez Pinedo/BCE, T‑33/99, RecFP, p. I‑A‑63 și II‑273, punctele 33 și 34; De Nicola/BEI, citată anterior, punctul 107; D/BEI, citată anterior, punctul 33 și jurisprudența citată

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 51)

Trimitere la:

Curte: 12 iulie 1984, Ferriera Valsabbia/Comisia, 209/83, Rec., p. 3089, punctul 22; 15 decembrie 1994, Bayer/Comisia, C‑195/91 P, Rec., p. I‑5619, punctul 31; 18 ianuarie 2005, Zuazaga Meabe/OAPI, C‑325/03 P, Rec., p. I‑403, punctul 25; 8 noiembrie 2007, Belgia/Comisia, C‑242/07 P, Rep., p. I‑9757, punctul 17