HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șaptea)
28 octombrie 2021 (*)
„Trimitere preliminară – Fiscalitate – Directiva 92/83/CEE – Accize – Bere – Articolul 4 alineatul (2) – Posibilitate de a aplica accize reduse la berea produsă de mici fabrici de bere independente – Considerare a două sau mai multe fabrici de bere mici drept o mică fabrică de bere independentă separată – Obligație de transpunere”
În cauzele conexate C‑221/20 și C‑223/20,
având ca obiect cereri de decizie preliminară formulate în temeiul articolului 267 TFUE de Korkein hallinto‑oikeus (Curtea Administrativă Supremă, Finlanda), prin deciziile din 20 mai 2020, primite de Curte la 28 mai 2020, în procedurile inițiate de
A Oy (C‑221/20),
B Oy (C‑223/20),
cu participarea:
Veronsaajien oikeudenvalvontayksikkö,
CURTEA (Camera a șaptea),
compusă din doamna I. Ziemele (raportoare), președinta Camerei a șasea, îndeplinind funcția de președintă a Camerei a șaptea, și domnii P. G. Xuereb și A. Kumin, judecători,
avocat general: domnul E. Tanchev,
grefier: doamna C. Strömholm, administratoare,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 1 iulie 2021,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru A Oy și B Oy, de J. Hopsu, varatuomari;
– pentru guvernul finlandez, de M. Pere, în calitate de agent;
– pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de A. Maddalo, avvocato dello Stato;
– pentru Comisia Europeană, de C. Perrin, I. Koskinen și M. Huttunen, în calitate de agenți,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererile de decizie preliminară privesc interpretarea articolului 4 alineatul (2) a doua teză din Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO 1992, L 316, p. 21, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 152).
2 Aceste cereri au fost formulate în cadrul unor proceduri inițiate de A Oy (C‑221/20) și de B Oy (C‑223/20), societăți care desfășoară activități de producere a berii, în legătură cu refuzul care le‑a fost opus de a fi considerate o mică fabrică de bere independentă în scopul obținerii unor accize reduse.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
Directiva 92/83
3 Articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 92/83 prevede:
„(1) Statele membre pot aplica accize reduse, care pot fi diferențiate în funcție de producția anuală a fabricilor de bere în cauză, la berea produsă de fabricile mici independente, între limitele:
– accizele reduse nu se aplică întreprinderilor producătoare de mai mult de 200 000 hl de bere pe an;
– accizele reduse, care pot fi sub acciza minimă, nu se stabilesc la mai mult de 50 % sub acciza națională standard.
(2) În sensul accizelor reduse, termenul «mici fabrici de bere independente» se referă la o fabrică de bere independentă din punct de vedere legal și economic de orice altă fabrică de bere și care folosește clădiri separate din punct de vedere fizic de orice altă fabrică de bere și care nu lucrează sub licență. Totuși, atunci când două sau mai multe fabrici de bere mici cooperează, iar producția lor anuală totală nu depășește 200 000 hl, aceste fabrici de bere pot fi considerate o mică fabrică de bere independentă separată.”
Directiva 92/84
4 Al șaptelea considerent al Directivei 92/84/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO 1992, L 316, p. 29, Ediție specială, 09/vol. 1 p. 159) are următorul cuprins:
„[Î]ntrucât metodele de accizare a berii diferă de la un stat membru la altul și există posibilitatea de a li se permite menținerea acestei diferențe, în special prin stabilirea unei rate minime exprimate prin raportare la densitatea inițială și la conținutul în alcool al produsului”.
Dreptul finlandez
5 Articolul 9 primul și al treilea paragraf din alkoholi- ja alkoholijuomaverolaki (1471/1994) [Legea privind acciza pe alcool și băuturi alcoolice (1471/1994)], în versiunea aplicabilă până la 31 decembrie 2014, prevede:
„În cazul în care persoana impozabilă este în măsură să dovedească în mod valabil că berea a fost fabricată într‑o întreprindere independentă din punct de vedere juridic și economic de alte întreprinderi din același sector, a cărei cantitate de bere produsă în cursul unui an calendaristic nu depășește 10 000 000 de litri, acciza pe băuturi alcoolice datorată pentru bere se reduce:
1) cu 50 %, în măsura în care cantitatea de bere produsă de întreprindere în cursul anului calendaristic nu depășește 200 000 de litri;
2) cu 30 %, în măsura în care cantitatea de bere produsă de întreprindere în cursul anului calendaristic este mai mare de 200 000 de litri, dar mai mică de 3 000 000 de litri;
3) cu 20 %, în măsura în care cantitatea de bere produsă de întreprindere în cursul anului calendaristic este mai mare de 3 000 000 de litri, dar mai mică de 5 500 000 de litri;
4) cu 10 %, în măsura în care cantitatea de bere produsă de întreprindere în cursul anului calendaristic este mai mare de 5 500 000 de litri, dar mai mică de 10 000 000 de litri.
[…]
În cazul în care două sau mai multe întreprinderi în sensul primului paragraf cooperează în legătură cu producția sau cu exploatarea, nu trebuie să se considere că între ele există un raport de dependență juridică sau economică. Sunt considerate activități de cooperare în legătură cu producția sau cu exploatarea aprovizionarea cu materii prime și materiale necesare fabricării berii, precum și ambalarea berii, marketingul și distribuția. Aplicarea acestui paragraf este totuși supusă condiției ca producția comună de bere a întreprinderilor în cursul anului calendaristic să nu depășească 10 000 000 de litri.”
6 Articolul 9 primul și al treilea paragraf din Legea privind acciza pe alcool și băuturi alcoolice, în versiunea aplicabilă de la 1 ianuarie 2015, prevede:
„În cazul în care persoana impozabilă este în măsură să dovedească în mod valabil că berea a fost fabricată într‑o fabrică de bere independentă din punct de vedere juridic și economic de alte fabrici de bere, care este separată din punct de vedere fizic de alte fabrici de bere, care nu lucrează sub licență și a cărei cantitate de bere produsă în cursul unui an calendaristic nu depășește 15 000 000 de litri, acciza pe băuturi alcoolice datorată pentru bere se reduce:
1) cu 50 %, în măsura în care cantitatea de bere produsă de fabrica de bere în cursul anului calendaristic nu depășește 500 000 de litri;
2) cu 30 %, în măsura în care cantitatea de bere produsă de fabrica de bere în cursul anului calendaristic este mai mare de 500 000 de litri, dar mai mică de 3 000 000 de litri;
3) cu 20 %, în măsura în care cantitatea de bere produsă de fabrica de bere în cursul anului calendaristic este mai mare de 3 000 000 de litri, dar mai mică de 5 500 000 de litri;
4) cu 10 %, în măsura în care cantitatea de bere produsă de fabrica de bere în cursul anului calendaristic este mai mare de 5 500 000 de litri, dar mai mică de 10 000 000 de litri.
[…]
În cazul în care două sau mai multe fabrici de bere în sensul primului paragraf cooperează în legătură cu producția sau cu exploatarea, aceasta nu înseamnă că între ele există un raport de dependență juridică sau economică. Sunt considerate activități de cooperare în legătură cu producția sau cu exploatarea aprovizionarea cu materii prime și cu materiale necesare fabricării berii, precum și ambalarea berii, marketingul și distribuția. Aplicarea acestui paragraf este totuși supusă condiției ca producția comună de bere a fabricilor de bere în anul calendaristic să nu depășească 15 000 000 de litri.”
Litigiile principale și întrebările preliminare
7 În cursul anilor 2015 și 2016, Tulli (Oficiul Vamal, Finlanda) a efectuat inspecții la A și la B, societăți care desfășoară printre altele activități de producție de bere, inspecții care vizau acciza pe alcool și băuturi alcoolice datorată de aceste societăți pentru perioadele cuprinse între 1 mai 2013 și 31 decembrie 2015 (pentru A) și între 1 ianuarie 2013 și 31 decembrie 2014 (pentru B).
8 Deși A și B indicaseră în declarațiile lor privind acciza pe alcool și băuturi alcoolice livrări de bere accizabile în grupa de produse pentru care acciza este redusă cu 50 %, Oficiul Vamal a considerat că societățile respective nu puteau beneficia de această reducere, deoarece nu puteau fi considerate fabrici de bere independente din punct de vedere juridic și economic în sensul articolului 9 din Legea privind acciza pe alcool și băuturi alcoolice, în special pentru că ambele erau deținute parțial de un terț, care era în același timp conducătorul acestora. De asemenea, Oficiul Vamal a amintit, în ceea ce privește accizarea comună a societăților A și B, că legiuitorul finlandez a ales în mod deliberat să nu menționeze în acest articol 9 posibilitatea de a considera două sau mai multe fabrici de bere mici drept o singură fabrică de bere. În consecință, prin deciziile de rectificare emise la 9 decembrie 2016, Oficiul Vamal menționat a impus societăților A și B majorări ale accizei și penalități.
9 Întrucât căile lor de atac administrative nu au fost admise, A și B au introdus fiecare o acțiune la Helsingin hallinto‑oikeus (Tribunalul Administrativ din Helsinki, Finlanda). Prin deciziile din 5 noiembrie 2018, această instanță a respins respectivele acțiuni, pentru motivul, pe de o parte, că A și B nu aveau dreptul la cota de impozitare redusă prevăzută la articolul 9 din Legea privind acciza pe alcool și băuturi alcoolice și, pe de altă parte, în ceea ce privește accizarea comună, că Republica Finlanda nu a transpus articolul 4 alineatul (2) a doua teză din Directiva 92/83 și că nu avea nicio obligație în această privință.
10 A și B au formulat fiecare o cale de atac la Korkein hallinto‑oikeus (Curtea Administrativă Supremă, Finlanda), instanța de trimitere.
11 Această instanță arată că nu există un răspuns univoc la întrebarea dacă un stat membru care aplică accize reduse la berea produsă în mici fabrici de bere independente, în sensul articolului 4 din Directiva 92/83, trebuie să aplice de asemenea articolul 4 alineatul (2) a doua teză din directiva menționată sau dacă aplicarea acestei din urmă dispoziții ține de puterea de apreciere a statului membru respectiv.
12 În aceste condiții, Korkein hallinto‑oikeus (Curtea Administrativă Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare, redactate în mod identic în cauzele C‑221/20 și C‑223/20:
„1) Articolul 4 din Directiva [92/83] trebuie interpretat în sensul că un stat membru care aplică, în temeiul acestei dispoziții, cote reduse ale accizelor berii produse de mici fabrici de bere independente are de asemenea obligația de a aplica dispoziția prevăzută la articolul 4 alineatul (2) a doua teză din această directivă, referitoare la accizarea comună a micilor fabrici de bere, sau aplicarea acestei din urmă dispoziții ține de puterea de apreciere a statului membru respectiv?
2) Articolul 4 alineatul (2) a doua teză din Directiva [92/83] are efect direct?”
Procedura în fața Curții
13 Prin Decizia din 14 iulie 2020, președintele Curții a decis conexarea cauzelor C‑221/20 și C‑223/20 pentru buna desfășurare a procedurii scrise și orale, precum și în vederea pronunțării hotărârii.
Cu privire la întrebările preliminare
Cu privire la prima întrebare
14 Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 4 alineatul (2) a doua teză din Directiva 92/83 trebuie interpretat în sensul că această dispoziție trebuie pusă în aplicare în mod obligatoriu de un stat membru care aplică accize reduse la berea produsă în micile fabrici de bere independente, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) și alineatul (2) prima teză din directiva menționată.
15 Cu titlu introductiv, este necesar să se arate că, fără a contesta în mod formal admisibilitatea prezentelor cereri de decizii preliminare, reclamantele din litigiile principale au susținut în esență în observațiile lor că, în mod contrar constatărilor care figurează în deciziile de rectificare din 9 decembrie 2016 menționate la punctul 8 din prezenta hotărâre, nu rezulta din lucrările legislative care au condus la adoptarea dispozițiilor reproduse la punctele 5 și 6 din prezenta hotărâre că articolul 4 alineatul (2) a doua teză din Directiva 92/83 nu a fost transpus în dreptul finlandez. De asemenea, în observațiile sale scrise, Comisia Europeană a ridicat problema dacă aceste dispoziții, având în vedere modul lor de redactare, puteau constitui o transpunere a respectivului articol 4 alineatul (2) a doua teză.
16 Trebuie totuși amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, nu este de competența Curții să se pronunțe cu privire la interpretarea unor dispoziții naționale, o astfel de interpretare fiind într‑adevăr de competența exclusivă a instanțelor naționale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 iunie 2018, Grupo Norte Facility, C‑574/16, EU:C:2018:390, punctul 32 și jurisprudența citată).
17 Astfel, Curtea nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspectul dacă dispozițiile articolului 9 al treilea paragraf din Legea privind acciza pe alcool și băuturi alcoolice, în versiunea aplicabilă anterior datei de 1 ianuarie 2015 și în versiunea aplicabilă începând de la această dată, constituie o transpunere a articolului 4 alineatul (2) a doua teză din Directiva 92/83.
18 În schimb, acesteia îi revine sarcina de a răspunde la întrebarea adresată de instanța de trimitere pornind de la premisa stabilită de aceasta din urmă, potrivit căreia articolul 4 alineatul (2) a doua teză din Directiva 92/83 nu a fost transpus în dreptul finlandez.
19 În această privință, trebuie amintit cu titlu introductiv că, pentru interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii, este necesar să se țină seama nu numai de modul de redactare a dispoziției menționate, ci și de contextul său și de economia generală a reglementării din care face parte, precum și de obiectivele pe care le urmărește aceasta (Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Tim, C‑395/18, EU:C:2020:58, punctul 36 și jurisprudența citată).
20 În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 92/83, statele membre pot aplica accize reduse la berea produsă de fabricile mici independente care nu produc mai mult de 200 000 de hectolitri de bere pe an, aceste accize reduse neputând să fie însă stabilite la mai mult de 50 % sub acciza națională standard.
21 În ceea ce privește articolul 4 alineatul (2) din directiva menționată, acesta precizează, în prima teză, că o mică fabrică de bere independentă este o fabrică de bere care este independentă din punct de vedere legal și economic de orice altă fabrică de bere și care folosește clădiri separate din punct de vedere fizic de orice altă fabrică de bere și nu lucrează sub licență, adăugând, în a doua teză, că, „[t]otuși, atunci când două sau mai multe fabrici de bere mici cooperează, iar producția lor anuală totală nu depășește 200 000 hl, aceste fabrici de bere pot fi considerate o mică fabrică de bere independentă separată”.
22 Din modul de redactare a articolului 4 alineatul (2) din Directiva 92/83 și în special din adverbul „[t]otuși”, care figurează în a doua teză a alineatului menționat și care introduce o atenuare a definiției enunțate în prima teză a acestuia, rezultă că două sau mai multe fabrici de bere mici care cooperează pot, în pofida modului de redactare a acestei prime teze, să fie considerate o mică fabrică de bere independentă separată, în sensul respectivei dispoziții, indiferent de existența unei relații de dependență juridică sau economică între acestea, cu condiția ca aceste fabrici de bere mici să nu formeze, în realitate, un grup economic a cărui producție să depășească limitele stabilite la articolul 4 din directiva menționată. Astfel, obiectivul criteriului independenței este de a asigura că de această acciză redusă beneficiază într‑adevăr fabricile de bere pentru care dimensiunea constituie un dezavantaj, iar nu cele care aparțin unui grup (Hotărârea din 2 aprilie 2009, Glückauf Brauerei, C‑83/08, EU:C:2009:228, punctul 29 și jurisprudența citată).
23 În plus, Curtea a amintit că Directiva 92/83 urmărește să evite acordarea beneficiului aplicării unor accize reduse unor fabrici de bere a căror dimensiune și capacitate de producție ar putea genera denaturări în interiorul pieței interne (Hotărârea din 2 aprilie 2009, Glückauf Brauerei, C‑83/08, EU:C:2009:228, punctul 26). Or, un astfel de obiectiv nu este nicidecum încălcat prin aplicarea unor accize reduse la berea produsă de două sau mai multe fabrici de bere mici a căror producție cumulată nu depășește limitele stabilite la articolul 4 din directiva menționată.
24 În aceste condiții, nu se poate deduce din considerațiile care precedă că articolul 4 alineatul (2) a doua teză din Directiva 92/83 trebuie să fie pus în aplicare în mod obligatoriu de un stat membru care aplică accize reduse la berea produsă de fabrici de bere mici independente, în sensul articolului 4 alineatul (2) prima teză din respectiva directivă.
25 Astfel, din modul de redactare a articolului 4 alineatul (2) a doua teză din Directiva 92/83, în special din expresia „pot fi considerate”, care figurează în acesta, reiese că legiuitorul Uniunii a instituit o posibilitate, iar nu o obligație a unui stat membru, de a considera drept o mică fabrică de bere independentă separată două sau mai multe fabrici de bere mici care cooperează și a căror producție anuală totală nu depășește 200 000 de hectolitri, chiar dacă acest stat membru ar fi pus în aplicare posibilitatea, prevăzută la articolul 4 alineatul (1) din directiva menționată, de a aplica accize reduse la berea produsă de fabrici de bere mici independente care nu produc mai mult de 200 000 de hectolitri pe an.
26 Această interpretare literală a articolului 4 alineatul (2) a doua teză din Directiva 92/83 este susținută de economia articolului 4 respectiv în ansamblul său. Astfel, în timp ce alineatul (1) al articolului menționat prevede posibilitatea statelor membre de a aplica accize reduse la berea produsă de micile fabrici de bere independente, astfel cum sunt definite în prima teză a alineatului (2) al aceluiași articol, a doua teză a acestuia aduce o atenuare a alineatului (1) menționat, prevăzând că statele membre au de asemenea posibilitatea de a considera două sau mai multe fabrici de bere mici care cooperează drept o mică fabrică de bere independentă separată, cu condiția ca producția lor anuală totală să nu depășească 200 000 de hectolitri și în pofida împrejurării că acestea nu se încadrează în noțiunea de „mică fabrică de bere independentă”, menționată în această primă teză.
27 În această privință, Curtea a statuat deja că, întrucât prevede aplicarea unei accize reduse la berea produsă de micile fabrici de bere independente în anumite condiții, articolul 4 din Directiva 92/83 constituie o derogare de la aplicarea cotei standard a accizei la bere, astfel încât condițiile de aplicare a respectivei accize reduse trebuie să fie de strictă interpretare (Hotărârea din 4 iunie 2015, Brasserie Bouquet, C‑285/14, EU:C:2015:353, punctul 19).
28 Or, o astfel de cerință impune ca domeniul de aplicare al articolului 4 din directiva menționată să nu fie extins în mod obligatoriu la situații care nu intră sub incidența acestuia decât cu condiția ca statele membre să fi exercitat posibilitatea care le este conferită de respectivul articol.
29 Interpretarea vizată la punctul 25 din prezenta hotărâre este, de altfel, conformă contextului în care se înscrie articolul 4 din Directiva 92/83. În acest sens, Curtea a statuat că se justifică luarea în considerare a Directivei 92/84 prin care se stabilește rata minimă a accizelor la bere, a căror structură este determinată de prima dintre aceste directive (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 mai 2018, Kompania Piwowarska, C‑30/17, EU:C:2018:325, punctul 34). Or, al șaptelea considerent al Directivei 92/84 enunță că metodele de accizare a berii diferă de la un stat membru la altul și arată că este necesară permiterea menținerii acestei diferențe.
30 Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la prima întrebare că articolul 4 alineatul (2) a doua teză din Directiva 92/83 trebuie interpretat în sensul că un stat membru care pune în aplicare posibilitatea prevăzută la articolul 4 alineatul (1) din această directivă de a aplica accize reduse la berea produsă de fabrici de bere mici independente nu este totuși obligat să considere drept o mică fabrică de bere independentă separată două sau mai multe fabrici de bere mici care cooperează și a căror producție anuală totală nu depășește 200 000 de hectolitri.
Cu privire la a doua întrebare
31 Având în vedere răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare preliminară.
Cu privire la cheltuielile de judecată
32 Întrucât, în privința părților din litigiile principale, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară:
Articolul 4 alineatul (2) a doua teză din Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice trebuie interpretat în sensul că un stat membru care pune în aplicare posibilitatea prevăzută la articolul 4 alineatul (1) din această directivă de a aplica accize reduse la berea produsă de fabrici de bere mici independente nu este totuși obligat să considere drept o mică fabrică de bere independentă separată două sau mai multe fabrici de bere mici care cooperează și a căror producție anuală totală nu depășește 200 000 de hectolitri.
Semnături