HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)
25 septembrie 2014
Cauza F‑100/13
Bruno Julien‑Malvy și alții
împotriva
Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE)
„Funcție publică – Remunerație – Personalul SEAE repartizat într‑o țară terță – Decizia AIPN de modificare a listei țărilor terțe pentru care condițiile de viață sunt echivalente cu cele obișnuite în Uniune – Act cu aplicabilitate generală – Admisibilitatea acțiunii – Evaluare anuală a indemnizației pentru condiții de viață – Desființare”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Julien‑Malvy și ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă solicită Tribunalului anularea deciziei din 19 decembrie 2012 a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) întrucât aceasta desființează, începând cu 1 ianuarie 2014, plata indemnizației pentru condiții de viață (denumită în continuare „ICV”) pentru personalul repartizat în Argentina, în Hong Kong, în Chile, în Japonia, în Malaysia, în Singapore și în Taiwan și, în consecință, obligarea la plata sumelor despre care consideră că le sunt datorate în temeiul ICV
Decizia: Respinge acțiunea. Domnul Julien‑Malvy și ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă suportă propriile cheltuieli de judecată. Serviciul European de Acțiune Externă suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Noțiune – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii a autorității împuternicite să facă numiri prin care se desființează indemnizația pentru condiții de viață acordată funcționarilor repartizați în anumite țări terțe – Includere
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91, și anexa X, art. 10, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1023/2013)
2. Funcționari – Remunerație – Regimul financiar aplicabil funcționarilor repartizați într‑o țară terță – Indemnizație pentru condiții de viață – Condiții de acordare – Obligația instituțiilor de a adopta dispoziții generale de aplicare – Încălcare – Invocare de către un funcționar care contestă legalitatea unei decizii referitoare la acordarea indemnizației – Condiții
(Statutul funcționarilor, art. 110, și anexa X, art. 1 al treilea paragraf, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1023/2013)
3. Funcționari – Remunerație – Regimul financiar aplicabil funcționarilor repartizați într‑o țară terță – Indemnizație pentru condiții de viață – Condiții de acordare – Stabilirea de către un organ al Uniunii în perioada de adaptare fără adoptarea dispozițiilor generale de aplicare – Admisibilitate
[Statutul funcționarilor, anexa X, art. 10 alin. (1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1023/2013]
4. Funcționari – Principii – Protecția încrederii legitime – Condiții – Asigurări precise din partea administrației
(Statutul funcționarilor, anexa X, art. 10, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1023/2013)
1. Funcționarii și agenții au dreptul să introducă o acțiune împotriva unei măsuri cu caracter general luate de autoritatea împuternicită să facă numiri și care îi lezează, din moment ce, pe de o parte, această măsură nu necesită, pentru a produce efecte de drept, o măsură de aplicare sau nu lasă, pentru aplicarea sa, nicio marjă de apreciere autorităților însărcinate cu punerea ei în aplicare și, pe de altă parte, afectează imediat interesele funcționarilor, modificând în mod grav situația juridică a acestora.
Situația se regăsește în cazul unei decizii, adoptată de autoritatea respectivă în temeiul articolului 10 din anexa X la statut, care determină în privința funcționarilor repartizați în anumite delegații și birouri ale Uniunii în țări terțe desființarea indemnizației pentru condiții de viață. O astfel de decizie pare suficient de precisă și de necondiționată ca să nu necesite nicio măsură specială de aplicare pentru a produce efecte de drept în privința funcționarilor repartizați în țările terțe în cauză.
În această privință, deși punerea în aplicare a deciziei necesită adoptarea unor măsuri administrative cu caracter individual pentru a elimina indemnizația respectivă, adoptarea unor astfel de măsuri, care se efectuează în lipsa unei marje de apreciere a autorităților administrative, nu este de natură să se opună caracterului imediat al afectării situației juridice a funcționarilor în cauză, care trebuie să se aștepte în mod necesar la pierderea beneficiului indemnizației pentru condiții de viață de la data efectivă a deciziei.
(a se vedea punctele 14-16)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea de Dapper și alții/Parlamentul, 54/75, EU:C:1976:127, Hotărârea Diezler și alții/CES, 146/85 și 431/85, EU:C:1987:457, punctele 6 și 7, și Hotărârea Brown/Curtea de Justiție, 125/87, EU:C:1988:136, punctul 16
2. Dispozițiile generale de aplicare în sensul articolului 110 din statut vizează în primul rând măsurile de aplicare prevăzute expres de anumite dispoziții speciale ale statutului și, în lipsa unei precizări exprese, obligația de adoptare a unor măsuri de aplicare supuse condițiilor de formă prevăzute la articolul menționat nu poate fi admisă decât cu titlu excepțional, respectiv în cazul în care dispozițiile statutului nu ar fi suficient de clare și de precise ca să se evite riscul unei aplicări arbitrare a acestora.
În această privință, dispozițiile articolului 1 al treilea paragraf din anexa X la statut au o aplicabilitate generală, iar dispozițiile generale de aplicare a căror adoptare se prevede privesc toată anexa X la statut, inclusiv dispozițiile care reglementează acordarea indemnizației pentru condiții de viață. În consecință, un organ al Uniunii care pune în aplicare aceste dispoziții are obligația să adopte dispozițiile generale de aplicare a articolului 10 din anexa X la statut, în conformitate cu articolul 1 al treilea paragraf din anexa respectivă.
Cu toate acestea, lipsa dispozițiilor generale de aplicare poate fi invocată în mod util de un funcționar care contestă o decizie prin care se revizuiește cuantumul indemnizației plătite funcționarilor repartizați în țările terțe numai în ipoteza în care nelegalitatea pretinsă l‑ar putea afecta personal. În această privință, trebuie să se sublinieze că dispozițiile generale de aplicare au drept obiectiv principal stabilirea criteriilor care pot ghida administrația în exercitarea puterii sale discreționare sau pot preciza domeniul de aplicare al dispozițiilor statutare cărora le lipsește claritatea și precizia pentru a se evita riscul unei aplicări arbitrare a acestora. Întrucât imprecizia unei dispoziții nu poate fi suficientă în sine pentru a conduce la o aplicare arbitrară a acesteia, persoana în cauză nu ar avea interesul să invoce un astfel de motiv decât dacă omisiunea Serviciului European de Acțiune Externă de a adopta dispozițiile generale de aplicare a lezat‑o personal determinând autoritatea împuternicită să facă numiri să aplice situației sale dispozițiile articolului 10 din anexa X la statut în mod parțial și arbitrar.
(a se vedea punctele 21, 23, 29 și 33)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea Deboeck/Comisia, 90/74, EU:C:1975:109
Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Ianniello/Comisia, T‑308/04, EU:T:2007:347, punctul 38
Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Behmer/Parlamentul, F‑47/07, EU:F:2009:103, punctul 47
3. În ceea ce privește indemnizația pentru condiții de viață prevăzută în anexa X la statut, prin faptul că nu se stabilește niciun criteriu pentru determinarea echivalenței condițiilor de viață dintre țările Uniunii și țările terțe, legiuitorul Uniunii a urmărit să lase autorității împuternicite să facă numiri, în cadrul dispozițiilor generale de aplicare a statutului pe care trebuia să le adopte pentru viitor, o largă marjă de apreciere. În aceste condiții, în cazul unui organ al Uniunii care se află, la data adoptării unei decizii prin care se revizuiește cuantumul indemnizației plătite funcționarilor repartizați în țările terțe, într‑o perioadă de adaptare, această împrejurare poate explica în mod valabil lipsa, și la această dată, a dispozițiilor generale de aplicare respective care pot ghida puterea sa de apreciere în temeiul articolului 10 din anexa X la statut. De asemenea, organul respectiv putea, fără a săvârși o eroare de drept și în limitele puterii sale de apreciere, să țină seama de alte criterii decât parametrii enumerați în mod explicit la articolul 10 alineatul (1) al patrulea paragraf din anexa X la statut pentru a efectua aprecierea acestei echivalențe.
În această privință, utilizarea datelor referitoare la nivelul de dezvoltare economică atins în țările terțe în discuție și metoda utilizată, care favorizează o abordare economică globală întemeiată pe compararea nivelurilor de dezvoltare economică și ținând seama de analizele efectuate de alte organisme internaționale sau de anumite state pentru personalul lor diplomatic, pentru stabilirea echivalenței condițiilor de viață dintre țările Uniunii și țările terțe nu par contrare articolului 10 alineatul (1) din anexa X la statut. Această concluzie nu poate fi repusă în discuție de împrejurarea că metoda respectivă este diferită de cea utilizată în trecut, din moment ce metoda utilizată se înscrie în limitele puterii de apreciere a autorității împuternicite să facă numiri și nicio dispoziție administrativă nu prevede obligația acesteia de a‑și menține metoda neschimbată.
(a se vedea punctele 53, 54, 56 și 57)
4. Dreptul de a invoca protecția încrederii legitime aparține oricărui particular aflat într‑o situație din care reiese că administrația l‑a determinat să nutrească speranțe întemeiate, prin furnizarea unor asigurări precise sub forma unor informații precise, necondiționate și concordante, emise de surse autorizate și de încredere.
În această privință, simplul fapt că o indemnizație pentru condiții de viață plătită personalului repartizat în anumite țări terțe a rămas neschimbată mai mulți ani nu poate fi suficient pentru personalul respectiv pentru a solicita aplicarea principiului protecției încrederii legitime, întrucât dispozițiile care reglementează atribuirea indemnizației amintite prevăd în mod expres că aceasta face obiectul unei evaluări anuale și că poate fi, așadar, modificată de la un an la altul sau chiar desființată.
(a se vedea punctele 84 și 85)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Centeno Mediavilla și alții/Comisia, T‑58/05, EU:T:2007:218, punctul 96