Language of document : ECLI:EU:T:2013:129

Cauza T‑587/08

Fresh Del Monte Produce, Inc.

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Înțelegeri – Piața bananelor – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 81 CE – Sistem de schimb de informații – Noțiunea de practică concertată având un obiect anticoncurențial – Legătură de cauzalitate între concertare și comportamentul întreprinderilor pe piață – Încălcare unică – Imputarea încălcării – Dreptul la apărare – Amenzi – Gravitatea încălcării – Cooperare – Circumstanțe atenuante”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 14 martie 2013

1.      Concurență – Norme ale Uniunii – Încălcări – Imputare – Societate‑mamă și filiale – Unitate economică – Criterii de apreciere – Prezumție a unei influențe decisive exercitate de societatea‑mamă asupra filialelor deținute în proporție de 100 % de aceasta – Caracter relativ – Sarcina probei

(art. 81 CE și 82 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2)

2.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie de aplicare a normelor de concurență – Decizie care privește mai mulți destinatari – Necesitatea unei motivări suficiente în special cu privire la entitatea care trebuie să poarte răspunderea pentru o încălcare

(art. 81 CE, art. 82 CE și art. 253 CE)

3.      Concurență – Procedură administrativă – Decizia Comisiei de constatare a unei încălcări – Obligația Comisiei de a face dovada încălcării și a duratei acesteia – Valoare probatorie a declarațiilor voluntare efectuate de o întreprindere participantă la o înțelegere ca răspuns la o cerere de informații a Comisiei – Declarație contrară intereselor întreprinderii menționate – Valoare probatorie ridicată

(Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 2)

4.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Memoriu în intervenție – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Cerințe similare în ceea ce privește criticile invocate în susținerea unui motiv – Trimitere globală la alte înscrisuri anexate cererii introductive – Inadmisibilitate – Formulare imprecisă a unei critici – Inadmisibilitate – Cauză de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică – Examinare din oficiu de către instanță

[art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 21; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c) și art. 113]

5.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Contradicție – Efecte

(art. 253 CE)

6.      Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Coordonare și cooperare incompatibile cu obligația fiecărei întreprinderi de a‑și stabili în mod autonom comportamentul pe piață – Schimb de informații între concurenți – Prezumție – Condiții

[art. 81 alin. (1) CE]

7.      Înțelegeri – Practică concertată – Atingere adusă concurenței – Criterii de apreciere – Obiect anticoncurențial – Constatare suficientă – Lipsa unor efecte anticoncurențiale asupra pieței – Lipsă de relevanță – Distincție între încălcări prin obiect și încălcări prin efect

[art. 81 alin. (1) CE]

8.      Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Schimb de informații între concurenți – Atingere adusă concurenței – Apreciere în funcție de natura încălcării – Discuție între concurenți asupra factorilor de stabilire a prețurilor și a evoluției prețurilor înainte de stabilirea prețurilor lor de referință – Încălcare prin obiect

[art. 81 alin. (1) CE]

9.      Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Schimb de informații între concurenți – Atingere adusă concurenței – Apreciere în funcție de calendarul și de frecvența comunicărilor – Circumstanțe proprii pieței și obiectului concertării – Criterii de apreciere – Necesitatea existenței unei legături de cauzalitate între concertare și comportamentul întreprinderilor pe piață – Prezumția existenței unei legături de cauzalitate

[art. 81 alin. (1) CE]

10.    Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Schimb de informații între concurenți – Atingere adusă concurenței – Apreciere în funcție de condițiile normale ale pieței relevante – Practică supusă unui context de reglementare specific și organizată în cicluri săptămânale – Criterii de apreciere

[art. 81 alin. (1) CE]

11.    Înțelegeri – Practică concertată – Noțiune – Obiect anticoncurențial – Criterii de apreciere – Absența unei legături directe între practica concertată și prețurile de consum – Lipsă de relevanță

[art. 81 alin. (1) CE]

12.    Procedură jurisdicțională – Intervenție – Motive diferite de cele ale părții principale susținute – Admisibilitate – Condiții – Legătură cu obiectul litigiului

[art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 40 al patrulea paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 116 alin. (4)]

13.    Înțelegeri – Interzicere – Încălcări – Acorduri și practici concertate care constituie o încălcare unică – Întreprinderi cărora li se poate reproșa încălcarea ce constă în participarea la o înțelegere globală – Criterii – Răspundere stabilită în sarcina unei întreprinderi ca urmare a participării la încălcare, privită în ansamblu, în pofida rolului limitat al acesteia – Admisibilitate – Luare în considerare la momentul aprecierii gravității încălcării

[art. 81 alin. (1) CE]

14.    Concurență – Procedură administrativă – Respectarea dreptului la apărare – Acces la dosar – Întindere – Comunicarea răspunsurilor la o comunicare privind obiecțiunile – Refuz de a comunica un document – Consecințe – Necesitatea de a distinge, la nivelul sarcinii probei care incumbă întreprinderii în cauză, între documentele incriminatoare și documentele dezincriminatoare

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27 alin. (2); Comunicarea 2005/C 325/C a Comisiei, punctele 8 și 27]

15.    Concurență – Procedură administrativă – Acces la dosar – Documente care nu se află în dosarul de investigare și care nu sunt reținute de Comisie pentru a fi utilizate în acuzare – Documente care pot servi părților în apărare – Obligația Comisiei de a permite din proprie inițiativă accesul părților la aceste documente – Lipsă – Obligația părților de a solicita comunicarea acestora

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27 alin. (2); Comunicarea 2005/C 325/C a Comisiei, punctele 8 și 27]

16.    Concurență – Procedură administrativă – Comunicarea privind obiecțiunile – Conținut necesar – Decizia Comisiei de constatare a unei încălcări – Decizie care nu este identică cu comunicarea privind obiecțiunile – Încălcarea dreptului la apărare – Condiție – Demonstrarea de către întreprinderea în cauză a imputării unor noi obiecțiuni

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 27 alin. (1)]

17.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Puterea de apreciere a Comisiei – Inexistența unei liste obligatorii sau exhaustive de criterii

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]

18.    Concurență – Amenzi – Linii directoare pentru calculul amenzilor – Natură juridică

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]

19.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Principiul individualizării sancțiunilor

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei]

20.    Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Condiții – Motiv nou – Noțiune – Soluție analogă pentru criticile invocate în susținerea unui motiv

[art. 256 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 48 alin. (2)]

21.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Gravitatea încălcării – Circumstanțe atenuante – Rol pasiv sau imitativ al întreprinderii – Criterii de apreciere – Puterea de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Competență de fond

[art. 229 CE; Regulamentul nr. 1/23 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și art. 31; Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctul 29 a treia liniuță]

22.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Linii directoare adoptate de Comisie – Circumstanțe atenuante – Existența unei îndoieli rezonabile cu privire la caracterul ilicit al comportamentului sancționat – Inexistență – Protecția încrederii legitime – Condiții

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicările 98/C 9/03 și 2006/C 210/02 ale Comisiei]

23.    Concurență – Procedură administrativă – Solicitare de informații – Dreptul la apărare – Dreptul de a refuza furnizarea unui răspuns care implică recunoașterea unei încălcări

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, considerentul (23) și art. 18]

24.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Reducerea cuantumului amenzii în schimbul cooperării întreprinderii incriminate – Condiții – Puterea de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Competență de fond

[art. 229 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și art. 31; Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei, punctele 21 și 22]

25.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Luarea în considerare a cooperării întreprinderii incriminate cu Comisia – Reducere în temeiul necontestării faptelor – Condiții – Puterea de apreciere a Comisiei – Control jurisdicțional – Competență de fond

[art. 229 CE; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2) și art. 31; Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei, punctele 21 și 22]

26.    Concurență – Amenzi – Cuantum – Stabilire – Criterii – Luarea în considerare a cooperării întreprinderii incriminate cu Comisia – Marja de apreciere a Comisiei – Practică decizională anterioară – Caracter indicativ – Respectarea principiului egalității de tratament – Domeniu de aplicare – Imposibilitatea invocării de către o întreprindere a principiului egalității de tratament pentru a i se acorda o reducere nelegală

[Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2002/C 45/03 a Comisiei, punctele 21 și 22]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 50-58, 67, 260 și 281)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 61-63 și 250)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 104 și 364)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 268-271, 273, 394, 541 și 542)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 278 și 279)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 296-299, 301-303, 565 și 566)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 304-306, 400, 546 și 547)

8.      În materie de concurență, este necesar să se stabilească o distincție între, pe de o parte, concurenții care strâng informații în mod independent sau discută despre prețuri viitoare cu clienți și cu terți și, pe de altă parte, concurenții care discută despre factorii de stabilire a prețurilor și despre evoluția prețurilor cu alți concurenți înainte de a‑și stabili prețurile de referință. Deși primul comportament nu suscită nicio dificultate în privința exercitării unei concurențe libere și nedenaturate, acest lucru nu este valabil pentru cel de al doilea, care contrazice cerința potrivit căreia orice operator economic trebuie să își stabilească în mod autonom politica pe care intenționează să o urmeze pe piața comună, întrucât această cerință de autonomie se opune în mod riguros oricărui contact direct sau indirect între astfel de operatori care are drept obiect sau drept efect fie influențarea comportamentului pe piață al unui concurent prezent sau potențial, fie dezvăluirea către un astfel de concurent a comportamentului a cărui adoptare pe piață s‑a decis sau se intenționează.

Deși anumite informații comunicate pot fi obținute din alte surse, crearea unui astfel de sistem de schimburi permite întreprinderilor în cauză să aibă cunoștință de aceste informații într‑un mod mai simplu, mai rapid și mai direct și să realizeze o evaluare comună actualizată a lor, creând astfel un climat de siguranță reciprocă în ceea ce privește politicile lor viitoare de prețuri.

Prin intermediul comunicărilor de stabilire anticipată a prețurilor, întreprinderile în cauză pot dezvălui linia de conduită pe care au în vedere să o adopte sau, cel puțin, pot permite fiecăruia dintre participanți să evalueze comportamentul viitor al concurenților și să anticipeze cu privire la linia de conduită pe care își propun să o urmeze în ceea ce privește stabilirea prețurilor de referință. Aceste comunicări pot, așadar, să reducă incertitudinea care înconjura deciziile viitoare ale concurenților în ceea ce privește prețurile de referință, cu consecința unei restrângeri a concurenței între întreprinderi.

În această privință, primul exemplu de înțelegere oferit de articolul 81 alineatul (1) litera (a) CE, declarată expres ca incompatibilă cu piața comună, este tocmai cel care constă în „stabilirea, direct sau indirect, de prețuri de cumpărare sau de vânzare sau de orice alte condiții de tranzacționare”. Or, comunicările de stabilire anticipată a prețurilor care vizează coordonarea prețurilor de referință se referă la stabilirea prețurilor. Acestea dau naștere unei practici concertate având ca obiect restrângerea concurenței în sensul articolului 81 CE.

(a se vedea punctele 344, 345, 368, 369, 584, 585, 765 și 768)

9.      În materie de concurență, în ceea ce privește condițiile în care o concertare ilicită poate fi caracterizată în raport cu numărul și cu regularitatea contactelor între concurenți, atât obiectul concertării, cât și circumstanțele proprii pieței explică frecvența, intervalele și modul în care concurenții intră în contact unii cu ceilalți pentru a conduce la o concertare a comportamentului lor pe piață. Dacă întreprinderile în cauză creează o înțelegere cu un sistem complex de concertare cu privire la un număr ridicat de aspecte ale comportamentului lor pe piață, acestea vor avea nevoie de contacte regulate pe o lungă perioadă. În schimb, dacă concertarea este punctuală și urmărește exclusiv armonizarea comportamentului pe piață în legătură cu un aspect izolat al concurenței, o singură intrare în contact ar putea fi suficientă pentru a realiza scopul anticoncurențial urmărit de întreprinderile respective.

Nu este important atât numărul de reuniuni între întreprinderile în cauză, cât aspectul dacă acest contact sau contactele care au avut loc le‑au oferit acestora din urmă posibilitatea să țină cont de schimburile de informații cu concurenții pentru a determina comportamentul lor pe piața în discuție și să înlocuiască în mod conștient riscurile concurenței cu o cooperare practică. Întrucât se poate dovedi că între aceste întreprinderi a avut loc o concertare și că au rămas active pe piață, în mod justificat se impune ca întreprinderile să facă dovada că această concertare nu a avut nicio influență asupra comportamentului lor pe piața respectivă.

(a se vedea punctele 351 și 352)

10.    Schimbul de informații între concurenți poate fi contrar normelor privind concurența atunci când atenuează sau suprimă gradul de incertitudine referitor la funcționarea pieței relevante, având drept consecință o restrângere a concurenței între întreprinderi. Aceste norme se opun oricărui contact între operatorii economici atunci când contactele au drept obiect sau drept efect realizarea unor condiții de concurență care nu ar corespunde condițiilor normale de pe piața relevantă, ținând seama de natura produselor sau a prestațiilor furnizate, de importanța și de numărul întreprinderilor și de volumul respectivei piețe.

În cazul în care oferta pe o piață este puternic concentrată, schimbul anumitor informații poate fi, în funcție în special de tipul de informații comunicate, de natură să permită întreprinderilor să cunoască poziția și strategia comercială a concurenților lor pe piață, denaturând astfel rivalitatea pe această piață și mărind probabilitatea unei coluziuni, chiar facilitând‑o. În schimb, dacă oferta este dispersată, difuzarea și schimbul de informații între concurenți pot fi neutre, chiar pozitive, pentru natura competitivă a pieței. Un sistem de schimb de informații poate constitui o încălcare a normelor de concurență chiar și atunci când piața relevantă nu este o piață oligopolistă puternic concentrată.

O centralizare regulată și la intervale scurte a informațiilor care a avut ca efect creșterea, în mod artificial, a transparenței pe o piață pe care concurența era deja atenuată având în vedere un context de reglementare specific și schimburi de informații prealabile, în special pe o piață organizată în cicluri săptămânale, constituie o încălcare a normelor de concurență.

(a se vedea punctele 371, 430-432 și 548)

11.    În materia concurenței, în ceea ce privește posibilitatea de a considera că o practică concertată are un obiect anticoncurențial, deși aceasta nu are legătură directă cu prețul de consum, modul de redactare a articolului 81 alineatul (1) CE nu permite să se considere că ar fi interzise numai practicile concertate care au efect direct asupra prețului achitat de consumatorii finali. Dimpotrivă, din cuprinsul articolului 81 alineatul (1) litera (a) CE menționat reiese că o practică concertată poate avea un obiect anticoncurențial dacă aceasta constă în stabilirea, direct sau indirect, de prețuri de cumpărare sau de vânzare sau de orice alte condiții de tranzacționare.

Articolul 81 CE urmărește, asemenea altor norme de concurență prevăzute de tratat, să protejeze nu numai interesele directe ale concurenților sau ale consumatorilor, ci și structura pieței și, prin aceasta, concurența ca atare. În special, faptul că o practică concertată nu are o incidență directă asupra nivelului prețurilor nu împiedică constatarea faptului că aceasta a limitat concurența între întreprinderile în cauză. În consecință, constatarea existenței obiectului anticoncurențial al unei practici concertate nu depinde de existența unei legături directe între aceasta și prețurile de consum.

(a se vedea punctele 459, 460, 548, 549 și 769)

12.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 536-538, 717 și 718)

13.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 587, 588, 590, 591, 637-639 și 648)

14.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 655, 656, 662-668, 670, 688-690 și 724)

15.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 657 și 659)

16.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 706 și 707)

17.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 749)

18.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 751)

19.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 754 și 755)

20.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 792)

21.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 799-803)

22.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 824-827)

23.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 834-837)

24.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 841-844, 851 și 854)

25.    A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 857-859)

26.    În materie de concurență, practica decizională anterioară a Comisiei nu constituie un cadru juridic pentru amenzi și deciziile privind alte cauze au un caracter indicativ în ceea ce privește existența discriminărilor. Comisia dispune, în domeniul stabilirii cuantumului amenzilor, de o largă putere de apreciere și nu este ținută de aprecierile pe care le‑a efectuat anterior. Simplul fapt că, în practica sa decizională anterioară, Comisia a acordat un anumit procent de reducere pentru un comportament determinat nu implică faptul că este obligată să acorde aceeași reducere proporțională la aprecierea unui comportament similar în cadrul unei proceduri administrative ulterioare.

Considerațiile generale și puțin explicite, potrivit cărora întreprinderile care se apără în mod legitim susținând că practicile constatate de Comisie nu încalcă articolul 81 CE se află într‑o poziție mai puțin favorabilă decât cea a întreprinderilor implicate în practici care constituie în mod vădit încălcări grave, nu sunt de natură să evidențieze încălcarea vreunei dispoziții și a articolului 23 din Regulamentul nr. 1/2003 în special și nici a unui principiu general de drept care să justifice o nelegalitate a deciziei atacate și o reducere a cuantumului amenzii. Singura comparație relevantă în cadrul unei proceduri în temeiul articolului 81 CE este cea dintre entitățile care cooperează în mod voluntar și întreprinderile care se abțin de la orice cooperare, cele din urmă neputând pretinde că sunt dezavantajate în raport cu primele.

Respectarea principiului egalității de tratament trebuie să fie în concordanță cu principiul legalității, potrivit căruia nimeni nu poate invoca, în interesul său, o ilegalitate comisă în favoarea altei persoane. De vreme ce o întreprindere, prin comportamentul său, a încălcat articolul 81 CE, aceasta nu poate să nu fie deloc sancționată pentru motivul că altor operatori economici nu le‑au fost aplicate amenzi, chiar dacă Tribunalul nu este sesizat cu situația acestora din urmă.

(a se vedea punctele 862, 863, 865, 866, 869 și 870)