Cauza T‑712/15
Crédit mutuel Arkéa
împotriva
Băncii Centrale Europene
„Politica economică și monetară – Supraveghere prudențială a instituțiilor de credit – Articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 – Supraveghere prudențială consolidată – Grup supravegheat – Instituții afiliate în mod permanent unei case centrale – Articolul 2 punctul 21 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 468/2014 – Articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 – Cerințe de fonduri proprii – Articolul 16 alineatul (1) litera (c) și alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1024/2013”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 13 decembrie 2017
1. Procedură jurisdicțională – Reprezentarea părților – Posibilitatea de a remedia lipsa unui mandat pentru introducerea unei acțiuni prin prezentarea ulterioară a oricărui înscris care confirmă existența unui astfel de mandat
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 51 alin. (4)]
2. Acțiune în anulare – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune îndreptată împotriva unui act abrogat – Efectele abrogării și, respectiv, ale anulării – Menținerea interesului reclamantului de a obține anularea actului atacat
(art. 263 TFUE, 264 TFUE și 266 TFUE)
3. Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Metode – Interpretare literală, sistematică și teleologică
4. Politică economică și monetară – Politică economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Mecanism unic de supraveghere – Supraveghere prudențială consolidată a grupurilor de instituții de credit – Derogare pentru instituțiile afiliate unei case centrale – Condiții de aplicare
[Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului și al Consiliului, art. 10 alin. (1); Regulamentul nr. 1024/2013 al Consiliului; Regulamentul Băncii Centrale Europene nr. 468/2014, art. 2 punctul 21 lit. (c)]
5. Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii – Interpretarea dreptului Uniunii – Orientări din partea unei autorități administrative – Caracter obligatoriu – Lipsă
(art. 19 TUE)
6. Politică economică și monetară – Politică economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Mecanism unic de supraveghere – Supraveghere prudențială consolidată a grupurilor de instituții de credit – Derogare pentru instituțiile afiliate unei case centrale – Necesitatea ca organismul central să dispună de calitatea de instituție de credit – Lipsă
[Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului și al Consiliului, art. 10 alin. (1) lit. (b) și art. 11 alin. (4); Regulamentul nr. 1024/2013 al Consiliului; Regulamentul Băncii Centrale Europene nr. 468/2014 art. 2 punctul 21 lit. (c)]
7. Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Dispoziție care nu face nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre – Interpretare autonomă și uniformă
8. Politică economică și monetară – Politică economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Mecanism unic de supraveghere – Supraveghere prudențială consolidată a grupurilor de instituții de credit – Derogare pentru instituțiile afiliate unei case centrale – Condiții de aplicare – Angajamente ale casei centrale și ale instituțiilor afiliate care trebuie să fie solidare sau să fie garantate de respectiva casă – Noțiunile de solidaritate și de garanție – Interpretare autonomă
[Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului și al Consiliului, art. 10 alin. (1) lit. (a)]
9. Politică economică și monetară – Politică economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Mecanism unic de supraveghere – Supraveghere prudențială consolidată a grupurilor de instituții de credit – Derogare pentru instituțiile afiliate unei case centrale – Condiții de aplicare – Angajamente ale casei centrale și ale instituțiilor afiliate care trebuie să fie solidare sau să fie garantate de respectiva casă – Necesitatea unei obligații de transfer de fonduri proprii și de lichidități în cadrul grupului
[Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului și al Consiliului, art. 10 alin. (1) lit. (a); Regulamentul Băncii Centrale Europene nr. 468/2014 art. 2 punctul 21 lit. (c)]
10. Drept național – Interpretare – Luarea în considerare a interpretării reținute de instanțele din statul membru în cauză – Limite
11. Acțiune în anulare – Obiect – Decizie care se întemeiază pe mai mulți piloni de raționament, fiecare fiind suficient pentru fundamentarea dispozitivului său – Anularea unei astfel de decizii – Condiții
(art. 263 TFUE et 296 TFUE)
12. Politică economică și monetară – Politică economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Mecanism unic de supraveghere – Supraveghere prudențială consolidată a grupurilor de instituții de credit – Derogare pentru instituțiile afiliate unei case centrale – Condiții de aplicare – Asigurarea supravegherii solvabilității și a lichidității casei centrale și ale instituțiilor afiliate – Criterii
[Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului și al Consiliului, art. 10 alin. (1) lit. (b)]
13. Politică economică și monetară – Politică economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Mecanism unic de supraveghere – Supraveghere prudențială consolidată a grupurilor de instituții de credit – Cerințe de fonduri proprii – Întinderea controlului și a evaluării realizate de Banca Centrală Europeană – Control jurisdicțional – Limite
[Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului și al Consiliului, art. 92 alin. (1) lit. (a); Regulamentul nr. 1024/2013 al Consiliului; art. 16 alin. (1) lit. (c) și alin. (2) lit. (a); Directiva 2013/36 a Parlamentului și a Consiliului, art. 97 alin. (1) lit. (a)]
14. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Proporționalitate – Domeniu de aplicare
[art. 5 alin. (4) TUE]
15. Acțiune în anulare – Motive – Abuz de putere – Noțiune
(art. 263 TFUE)
1. În aplicarea articolului 51 alineatul (4) din Regulamentul de procedură, dacă mandatul unei părți prin care acordă putere de reprezentare avocatului său nu este depus, grefierul stabilește un termen rezonabil pentru ca partea vizată să îl depună. Această dispoziție trebuie interpretată în sensul că este posibilă remedierea lipsei mandatului la momentul introducerii acțiunii prin prezentarea ulterioară a oricărui înscris care confirmă existența acestui mandat.
(a se vedea punctul 30)
2. În ceea ce privește o acțiune formulată împotriva unei decizii de stabilire a cerințelor prudențiale aplicabile reclamantului, care este abrogată în cursul procedurii și înlocuită printr‑o decizie care stabilește noi cerințe prudențiale care face ea‑însăși obiectul unei acțiuni în anulare, abrogarea deciziei atacate de cea de a doua decizie nu privează reclamantul de interesul de a acționa împotriva acesteia. Astfel, abrogarea unui act al unei instituții nu este o recunoaștere a nelegalității acestuia și produce efecte ex nunc, spre deosebire de o hotărâre de anulare în temeiul căreia actul anulat este eliminat retroactiv din ordinea juridică și se consideră că acesta nu a existat. În plus, reclamantul păstrează un interes de a acționa împotriva deciziei atacate pentru a evita ca o eventuală anulare a deciziei care a abrogat‑o să aibă drept consecință faptul că aceasta ar produce din nou efecte. Astfel, în cazul în care cea de a doua decizie ar fi anulată, părțile ar fi repuse în situația anterioară intrării sale în vigoare, care ar fi în acest caz reglementată din nou de decizia atacată.
(a se vedea punctele 41-43)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 55)
4. Supravegherea prudențială consolidată a grupurilor de instituții de credit are, în esență, două scopuri. Primul scop constă în a permite Băncii Centrale Europene să înțeleagă riscurile care pot afecta o instituție de credit și care nu provin de la aceasta, ci de la grupul căreia îi aparține. Al doilea scop constă în a evita o fracționare a supravegherii prudențiale a entităților care compun grupurile menționate între diferite autorități de supraveghere.
Prin urmare, în vederea respectării scopurilor Regulamentului nr. 1024/2013, de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, articolul 2 punctul 21 litera (c) din Regulamentul nr. 468/2014 de instituire a cadrului de cooperare la nivelul Mecanismului unic de supraveghere între Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale competente și cu autoritățile naționale desemnate și condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții, la care acesta face trimitere, trebuie interpretate ținând seama de intenția legiuitorului de a permite Băncii Centrale Europene să dispună de o vedere de ansamblu asupra riscurilor care pot afecta o instituție de credit, precum și de a evita o fracționare a supravegherii prudențiale între Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale.
În ceea ce privește scopul specific al articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 575/2013, acest regulament privește cerințele prudențiale aplicabile instituțiilor de credit. În acest cadru, obiectivul urmărit de dispoziția menționată reiese cu claritate din modul său de redactare și constă în posibilitatea conferită autorității competente de a acorda derogări parțiale sau integrale de la aplicarea unora dintre cerințele prevăzute de regulament în cazul uneia sau al mai multor instituții de credit situate în același stat membru și afiliate în mod permanent unei case centrale care le supraveghează și care are sediul în același stat membru. Cu toate acestea, în măsura în care condițiile prevăzute de respectiva dispoziție nu se aplică în temeiul acestui din urmă regulament pentru a aprecia posibilitatea acordării unei derogări pe bază individuală de la respectarea cerințelor, ci se aplică în urma trimiterii efectuate în articolul 2 punctul 21 litera (c) din Regulamentul nr. 468/2014, trebuie să se țină seama doar de scopurile acestuia din urmă, iar nu de scopul specific al articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 575/2013.
(a se vedea punctele 58, 59, 61, 64-66 și 70)
5. Interpretarea legislației pertinente de către o autoritate administrativă nu poate fi însă obligatorie pentru instanța Uniunii, care rămâne singura competentă în ceea ce privește interpretarea dreptului Uniunii, în aplicarea articolului 19 TUE.
(a se vedea punctul 75)
6. În ceea ce privește noțiunea de organism central, în sensul articolului 2 punctul 21 litera (c) din Regulamentul nr. 468/2014 de instituire a cadrului de cooperare la nivelul Mecanismului unic de supraveghere între Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale competente și cu autoritățile naționale desemnate, această dispoziție nu trebuie interpretată în sensul că presupune, în sine, ca organismul central să dispună de calitatea de instituție de credit. Astfel, în primul rând, modul de redactare a articolului 2 punctul 21 litera (c) din Regulamentul nr. 468/2014 nu menționează o asemenea cerință, contrar ipotezei avute în vedere la articolul 2 punctul 21 litera (a) din același regulament, care face referire în mod explicit la supravegherea prudențială a unui grup a cărui întreprindere‑mamă dispune de calitatea de instituție de credit.
În al doilea rând, este conform scopurilor Regulamentului nr. 1024/2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și ale Regulamentului nr. 468/2014 să se rețină calificarea de „grup supravegheat” în sensul articolului 2 punctul 21 litera (c) din Regulamentul nr. 468/2014, indiferent dacă organismul central al acestui grup dispune sau nu dispune de calitatea de instituție de credit. În al treilea rând, imposibilitatea ca Banca Centrală Europeană să exercite prerogative prevăzute de Regulamentul nr. 1024/2013 în privința unui organism central care nu dispune de calitatea de instituție de credit nu constituie un obstacol dirimant în calea efectuării unei supravegheri prudențiale adecvate, din moment ce Banca Centrală Europeană este în măsură să facă uz de prerogativele sale în privința entităților afiliate organismului central menționat.
Pe de altă parte, nici articolul 10 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții, nici articolul 11 alineatul (4) din același regulament nu presupun că un organism central trebuie să dispună de calitatea de instituție de credit pentru a fi aplicabil articolul 2 punctul 21 litera (c) din Regulamentul nr. 468/2014.
(a se vedea punctele 86, 88, 93, 94 și 108)
7. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 119)
8. Din moment ce Regulamentul nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții nu definește noțiunile „solidaritate” și „garantare” printr‑o trimitere la dreptul statelor membre, trebuie să se considere că este vorba despre noțiuni autonome de drept al Uniunii.
(a se vedea punctul 120)
9. În ceea ce privește derogarea pentru instituțiile de credit în privința aplicării cerințelor prevăzute în părțile a doua-a opta din Regulamentul nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții, condiția de solidaritate care figurează la articolul 10 alineatul (1) litera (a) din acest regulament este îndeplinită cât timp există o obligație de transfer de fonduri proprii și de lichidități în cadrul grupului, pentru a asigura că sunt îndeplinite obligațiile față de creditori. O asemenea interpretare, conformă scopului articolului 2 punctul 21 litera (c) din Regulamentul nr. 468/2014 de instituire a cadrului de cooperare la nivelul Mecanismului unic de supraveghere între Banca Centrală Europeană și autoritățile naționale competente și cu autoritățile naționale desemnate și cu textul articolului 10 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 575/2013.
(a se vedea punctul 130)
10. Domeniul de aplicare al actelor cu putere de lege și al actelor administrative naționale trebuie apreciat în funcție de interpretarea oferită acestora de către instanțele naționale. Totuși, în lipsa unor decizii ale instanțelor naționale competente, revine în mod necesar instanței Uniunii sarcina de a se pronunța cu privire la domeniul de aplicare al dispozițiilor amintite.
(a se vedea punctul 132)
11. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 138)
12. În ceea ce privește derogarea pentru instituțiile de credit în privința aplicării cerințelor prevăzute în părțile a doua-a opta din Regulamentul nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții, condiția solvabilității și a lichidității casei centrale și ale tuturor instituțiilor afiliate care figurează la articolul 10 alineatul (1) litera (b) din acest regulament trebuie interpretată ca necesitând respectarea a două criterii. Primul ține de existența unor situații financiare consolidate ale grupului. Al doilea implică o supraveghere din punct de vedere prudențial a solvabilității și a lichidității ansamblului entităților care compun grupul, pe baza situațiilor sale financiare consolidate.
(a se vedea punctul 147)
13. Reiese din lectura articolului 16 alineatul (1) litera (c) coroborat cu alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1024/2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit că, în cazul în care din procesul de supraveghere desfășurat de Banca Centrală Europeană rezultă că fondurile proprii și lichiditățile deținute de o instituție de credit nu asigură o administrare sănătoasă și o acoperire a riscurilor, Banca Centrală Europeană are dreptul de a solicita unei instituții de credit să dețină fonduri proprii în plus față de cerințele minime precizate la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții.
Referitor la controlul pe care Banca Centrală Europeană trebuie să îl efectueze, reiese din însuși modul de redactare a articolului 97 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2013/36 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții că acest control privește riscurile la care sunt expuse sau ar putea fi expuse instituțiile, ceea ce implică în mod necesar posibila luare în considerare a unor evenimente viitoare susceptibile să modifice profilul lor de risc. Așadar, prin faptul că s‑a întemeiat pe posibila intervenție a unui eveniment viitor, Banca Centrală Europeană nu a săvârșit nicio eroare de drept.
Pe de altă parte, având în vedere caracterul complex pe care îl prezintă evaluarea nivelului cerințelor de fonduri proprii de categoria 1 ale unei instituții de credit în raport cu profilul său de risc și cu evenimentele susceptibile să îl influențeze, Banca Centrală Europeană dispune de o marjă de apreciere largă. În această privință, controlul pe care îl exercită instanța Uniunii asupra unei astfel de aprecieri trebuie în mod necesar să se limiteze la verificarea respectării regulilor de procedură și de motivare, precum și a exactității materiale a faptelor, a absenței unei erori vădite în aprecierea faptelor și a unui abuz de putere. Exercitarea acestei marje largi de apreciere nu este totuși exclusă din sfera controlului jurisdicțional. Astfel, instanța Uniunii trebuie nu numai să verifice exactitatea materială a elementelor de probă invocate, fiabilitatea și coerența lor, ci și să controleze dacă aceste elemente constituie ansamblul datelor pertinente ce trebuie luate în considerare pentru aprecierea unei situații complexe și dacă acestea sunt de natură să susțină concluziile deduse.
(a se vedea punctele 168, 176, 178, 179 și 181)
14. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 200-202)
15. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 211)