Cauza T‑301/01

Alitalia – Linee aeree italiane SpA

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Ajutoare de stat – Recapitalizarea Alitalia de către autoritățile italiene – Decizie de declarare a ajutorului ca fiind compatibil cu piața comună – Decizie luată ca urmare a unei hotărâri a Tribunalului de anulare a unei decizii anterioare – Admisibilitate – Încălcarea articolului 233 CE – Încălcarea articolelor 87 CE și 88 CE – Condiții de autorizare a ajutorului – Obligația de motivare”

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune în anulare – Interesul de a exercita acțiunea

(art. 230 al patrulea paragraf CE)

2.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere

(art. 253 CE)

3.      Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Domeniu de aplicare – Adoptarea unui act nou pe baza actelor pregătitoare anterioare valide – Admisibilitate

[art. 88 alin. (2) CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 7 alin. (2) și (3)]

4.      Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Adoptarea unor măsuri de executare – Termen rezonabil

(art. 233 CE)

5.      Ajutoare acordate de state – Procedură administrativă – Dreptul părților interesate de a‑și prezenta observațiile

[art. 88 alin. (2) CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului]

6.      Ajutoare acordate de state – Noțiune – Criteriul investitorului privat

[art. 87 alin. (1) CE]

7.      Acțiune în anulare – Motive – Eroare vădită de apreciere – Eroare fără influență determinantă cu privire la rezultat – Motiv inoperant

8.      Acțiune în anulare – Motive – Motive care pot fi invocate împotriva unei decizii a Comisiei în materie de ajutoare de stat

(art. 230 al patrulea paragraf CE)

9.      Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Puterea de apreciere a Comisiei – Criterii de apreciere – Efectul liniilor directoare adoptate de Comisie

[art. 87 alin. (3) CE; Comunicarea 94/C 350/07 a Comisiei]

10.    Ajutoare acordate de state – Interzicere – Derogări – Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața comună – Investigarea măsurilor de restructurare avute în vedere de întreprinderea beneficiară a ajutorului

[art. 87 alin. (3) CE]

1.      Pentru ca un reclamant să poată continua o acțiune în anularea unei decizii, trebuie să își mențină un interes personal pentru anulare. Această situație se regăsește în cazul unei întreprinderi care, deși a obținut vărsarea integrală a unui ajutor de stat pentru restructurare, urmărește anularea deciziei Comisiei de constatare a compatibilității ajutorului respectiv cu piața comună, această decizie servind drept temei legal unei decizii ulterioare a Comisiei de autorizare a vărsării ultimei tranșe a ajutorului. Astfel, dacă Tribunalul ar anula decizia atacată în măsura în care califică măsura în cauză drept ajutor de stat, această anulare ar produce consecințe juridice asupra deciziei ulterioare, care ar fi lipsită de temei juridic.

(a se vedea punctele 37 și 40-42)

2.      Răspunsul la problema dacă un act comunitar îndeplinește obligația de motivare prevăzută la articolul 253 CE depinde de natura actului în cauză și de contextul adoptării sale. Astfel, în cazul în care un reclamant a fost strâns asociat la procesul de elaborare a deciziei atacate și cunoaște, așadar, motivele pentru care autoritatea administrativă a considerat că nu este necesar să îi admită cererea, întinderea obligației de motivare depinde de contextul astfel creat printr‑o asemenea participare. Într‑o asemenea ipoteză, cerințele jurisprudenței în acest domeniu sunt puternic atenuate.

În cazul în care decizia atacată a fost adoptată ulterior unei prime decizii care a făcut obiectul unei hotărâri de anulare în care sunt descrise situația de fapt, procedura administrativă și conținutul deciziei anulate, trebuie să se țină seama de faptul că decizia atacată a fost adoptată într‑un context bine cunoscut de reclamant.

(a se vedea punctele 57 și 69)

3.      Anularea unui act comunitar prin care se finalizează o procedură administrativă care cuprinde mai multe etape nu determină în mod necesar anularea întregii proceduri anterioare adoptării actului atacat, independent de motivele de fond sau de procedură ale hotărârii de anulare.

Atunci când, în pofida existenței unor acte de examinare care permit o analiză exhaustivă a compatibilității unui ajutor de stat, rezultă că analiza efectuată de către Comisie este incompletă și determină astfel nelegalitatea deciziei prin care se concluzionează în sensul compatibilității ajutorului, procedura prin care se urmărește înlocuirea acestei decizii poate fi reluată de la acel moment printr‑o nouă analiză a actelor de examinare. Pe de altă parte, posibilitatea de a nu relua întreaga procedură anterioară adoptării unui act în scopul înlocuirii altui act nu este supusă condiției ca acest din urmă act să fi fost anulat pentru vicii de procedură.

În plus, nu există obligația publicării în Jurnalul Oficial a unei noi comunicări de redeschidere a procedurii oficiale de investigare în vederea unei noi consultări a investitorilor financiari și a experților, întrucât nicio dispoziție din Regulamentul nr. 659/1999 privind aplicarea articolului 88 CE nu prevede redeschiderea procedurii atunci când sunt aduse modificări unui proiect inițial de restructurare în cursul investigării oficiale, deși asemenea modificări sunt avute în vedere la articolul 7 alineatele (2) și (3) din acest regulament.

(a se vedea punctele 100, 101, 103, 142 și 143)

4.      Obligația unei instituții comunitare de a executa o hotărâre de anulare pronunțată de instanța comunitară rezultă din articolul 233 CE. Această executare impune adoptarea unui anumit număr de măsuri administrative și, în mod normal, nu poate fi efectuată imediat. Instituția vizată dispune de un termen rezonabil pentru a se conforma unei hotărâri de anulare a uneia dintre deciziile sale. Problema dacă acest termen a fost sau nu a fost rezonabil depinde de natura măsurilor care trebuie luate, precum și de împrejurările specifice ale speței.

Un termen de șapte luni de la pronunțarea hotărârii de anulare a unei decizii a Comisiei care califică un proiect notificat de ajutor de stat ca fiind compatibil cu piața comună în anumite condiții și data adoptării unei noi decizii a Comisiei nu poate fi considerat excesiv din moment ce este vorba despre a acționa în conformitate cu efectele practice ale hotărârii de anulare, în special prin efectuarea, pe baza elementelor disponibile, a unei noi aplicări a criteriului investitorului privat în economia de piață – ceea ce presupune o analiză financiară aprofundată.

Întreprinderea beneficiară a ajutorului nu poate critica încălcarea principiului protecției încrederii legitime pentru unicul motiv al lipsei formulării recursului de către Comisie împotriva hotărârii de anulare, întrucât hotărârea respectivă nu ar exclude o eventuală refacere a deciziei anulate, iar pentru a pune în aplicare această hotărâre Comisia ar beneficia de un termen mai important decât termenul de două luni în care trebuie să formuleze recurs împotriva acestei hotărâri.

(a se vedea punctele 155, 156 și 162)

5.      Nicio dispoziție din Regulamentul nr. 659/1999 privind aplicarea articolului 88 CE nu impune Comisiei să ofere din nou terților interesați, al căror drept de a prezenta observații a fost garantat prin intermediul publicării în Jurnalul Oficial a unei comunicări a deciziei sale de inițiere a procedurii oficiale de investigare și care au fost strâns asociați la investigarea ajutorului în litigiu care a determinat adoptarea unei prime decizii, anulată și înlocuită printr‑o a doua decizie, această posibilitate în cadrul investigării care a determinat adoptarea celei de a doua decizii, în măsura în care Comisia trebuia să își întemeieze noua analiză numai pe informațiile de care dispunea în momentul luării primei decizii, informații asupra cărora terții își exprimaseră deja punctul de vedere, astfel încât nu mai era necesară o nouă consultare a acestora.

(a se vedea punctul 174)

6.      Examinarea de către Comisie a problemei dacă o investiție îndeplinește criteriul investitorului privat presupune o apreciere economică complexă. Or, atunci când adoptă un act care presupune o apreciere economică atât de complexă, Comisia beneficiază de o largă putere de apreciere, iar controlul jurisdicțional al actului menționat, deși este în principiu complet în ceea ce privește problema dacă o măsură se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 87 alineatul (1) CE, se limitează la verificarea respectării normelor de procedură și de motivare, a acurateței situației de fapt reținute pentru efectuarea alegerii contestate, a absenței unei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a lipsei unui abuz de putere. În mod specific, Tribunalul nu are obligația de a substitui aprecierea emitentului deciziei cu propria apreciere economică.

(a se vedea punctul 185)

7.      În cadrul unei acțiuni în anulare, invocarea unei erori vădite de apreciere nu ar avea efect și nu poate fi suficientă pentru a justifica anularea deciziei în litigiu, întrucât, în împrejurările specifice ale speței, nu a putut avea o influență determinantă cu privire la rezultat.

(a se vedea punctul 307)

8.      În cadrul unei acțiuni în anulare formulată de o întreprindere beneficiară a unui ajutor de stat împotriva unei decizii prin care se constată compatibilitatea ajutorului cu piața comună, luată sub rezerva respectării anumitor condiții, motivul formulat împotriva condițiilor de respectarea cărora este condiționată compatibilitatea ajutorului în cauză cu piața comună nu poate fi considerat ca fiind inadmisibil întrucât aceste condiții nu ar fi imputabile Comisiei, ce are competență exclusivă în ceea ce privește constatarea unei eventuale incompatibilități a unui ajutor cu piața comună.

Nu este exclusă posibilitatea ca o întreprindere beneficiară a unui ajutor să poată contesta la instanțele comunitare condițiile cuprinse într‑o decizie care îi cauzează prejudicii, în ipoteza în care acestea au făcut obiectul negocierilor între Comisie și autoritățile naționale și chiar al angajamentelor din partea autorităților naționale.

(a se vedea punctele 380, 381 și 383)

9.      Comisia poate impune orientări pentru exercitarea competențelor sale de apreciere prin acte precum linii directoare, în măsura în care acestea cuprind norme cu caracter indicativ cu privire la orientarea ce trebuie urmată de această instituție și în măsura în care nu se îndepărtează de la normele tratatului. Or, Comunicarea privind sectorul aviației impune ca ajutoarele pentru restructurare să fie încadrate printr‑un plan destinat să reorganizeze compania aeriană într‑un mod în care aceasta să aibă posibilitatea ca, într‑un termen rezonabil, să redevină viabilă. În conformitate cu punctul 38 subpunctele 1 și 2 și cu punctul 41 din această comunicare, Comisia va putea autoriza ajutoare pentru restructurare numai în cazuri excepționale și în condiții foarte stricte. Rezultă că, într‑o decizie adoptată în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE, Comisia poate impune orice condiție pe care o consideră necesară pentru a asigura că întreprinderea beneficiară a ajutorului va fi viabilă în urma restructurării. În schimb, niciuna dintre aceste dispoziții nu impune ca toate condițiile impuse în acest cadru să fie necesare pentru a asigura viabilitatea întreprinderii. Dimpotrivă, din comunicarea menționată rezultă că, de asemenea, Comisia trebuie să facă eforturi să limiteze în măsura posibilului denaturarea concurenței și să se asigure că guvernul se abține de la orice imixtiune în administrarea companiei pentru motive diferite de cele care decurg din dreptul său de proprietate și că ajutorul este utilizat exclusiv în scopul programului de restructurare și nu este disproporționat în raport cu necesitățile.

(a se vedea punctele 405-408)

10.    În domeniul ajutoarelor de stat, deși nu se poate exclude posibilitatea Comisiei de a compara măsurile de restructurare avute în vedere de întreprinderea beneficiară cu cele adoptate de alte întreprinderi care aparțin aceluiași sector economic, nu este mai puțin adevărat că restructurarea unei întreprinderi trebuie să fie orientată asupra problemelor sale intrinseci și că experiențele din perioade diferite ale altor întreprinderi, în contexte economice și politice diferite, pot fi lipsite de pertinență.

(a se vedea punctul 478)