Language of document :

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 21 decembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Apelacyjny w Warszawie - Polonia) – Biuro podróży „Partner” sp. z o.o. sp.k. w Dąbrowie Górniczej/Prezes Urzędu Ochrony Konkurencji i Konsumentów

(Cauza C-119/15)1

(Trimitere preliminară – Directiva 93/13/CEE – Directiva 2009/22/CE – Protecția consumatorilor – Efect erga omnes al unor clauze abuzive care figurează într-un registru public – Sancțiune pecuniară aplicată unui profesionist care a utilizat o clauză considerată echivalentă cu cea care figurează în registrul respectiv – Profesionist care nu a participat la procedura ce a condus la constatarea caracterului abuziv al unei clauze – Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Noțiunea „instanță națională ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern”)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Apelacyjny w Warszawie

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Biuro podróży «Partner» sp. z o.o. sp.k. w Dąbrowie Górniczej

Pârât: Prezes Urzędu Ochrony Konkurencji i Konsumentów

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii coroborate cu articolele 1 și 2 din Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor, precum și în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca utilizarea în condițiile generale a unor clauze al căror conținut este echivalent cu cel al unor clauze declarate ilicite printr-o hotărâre judecătorească definitivă și înscrise într-un registru național al clauzelor din condițiile generale declarate ilicite să fie considerată, în privința unui profesionist care nu a fost parte în procedura finalizată cu înscrierea acestor clauze în registrul respectiv, drept un comportament ilicit, cu condiția – fapt ce urmează a fi verificat de instanța de trimitere – ca acest profesionist să beneficieze de un drept la o cale de atac eficientă atât împotriva deciziei prin care se admite echivalența clauzelor comparate privind aspectul dacă, ținând cont de ansamblul împrejurărilor relevante specifice fiecărui caz, aceste clauze sunt identice din punct de vedere material, având în vedere în special efectele produse în detrimentul consumatorilor, cât și împotriva deciziei prin care se stabilește, dacă este cazul, cuantumul amenzii aplicate.

Articolul 267 al treilea paragraf TFUE trebuie interpretat în sensul că o instanță precum instanța de trimitere, ale cărei decizii, pronunțate în cadrul unui litigiu precum cel principal, pot face obiectul unui recurs, nu poate fi calificată drept „instanță națională ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern”.

____________

1     JO C 198, 15.6.2015.