Language of document :

Recurs introdus la 5 martie 2021 de Fakro sp. z o.o. împotriva Hotărârii Tribunalului din 16 decembrie 2020 în cauza T-515/18, Fakro/Comisia

(Cauza C-149/21 P)

Limba de procedură: polona

Părțile

Recurentă: Fakro sp. z o.o. (reprezentanți: A. Radkowiak-Macuda și Z. Kiedacz, consilieri juridici)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Polonă

Concluziile recurentei

anularea în parte a hotărârii atacate a Tribunalului, și anume a punctului 1 din dispozitiv;

pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză și anularea deciziei Comisiei;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv, care cuprinde două aspecte principale, recurenta susține că Tribunalul a încălcat articolul 105 alineatul (1) TFUE coroborat cu articolul 102 TFUE, reținând că:

Comisia nu a săvârșit o eroare vădită prin aprecierea interesului Uniunii de a continua examinarea cazului ca fiind scăzut și prin respingerea plângerii în temeiul priorității reduse. Acest aspect este împărțit în patru critici specifice prin intermediul cărora se afirmă că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat că: (i) Comisia nu a săvârșit o eroare vădită atunci când a apreciat că exista doar o probabilitate limitată de a stabili pretinsa încălcare, (ii) Comisia nu a săvârșit o eroare de drept atunci când a apreciat că întinderea investigațiilor necesare ar fi fost disproporționată în raport cu probabilitatea stabilirii pretinsei încălcări, (iii) Comisia nu a săvârșit o eroare vădită prin faptul că nu a evaluat impactul pretinsei încălcări asupra funcționării pieței interne și (iv) nu sunt admisibile condiții de evaluare a interesului Uniunii diferite de cele adoptate de Comisie;

două canale de distribuție a ferestrelor pentru acoperișuri (vânzări de investiții și alte vânzări) nu constituie prestări echivalente.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, care cuprinde două aspecte, recurenta afirmă că Tribunalul a încălcat principiul bunei administrări [articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale (denumită în continuare „carta”)] coroborat cu principiul dreptului la protecție jurisdicțională efectivă, cu principiul dreptului la o cale de atac efectivă (articolul 57 din cartă) și cu articolul 102 TFUE prin interpretarea greșită potrivit căreia a reținut că:

durata procedurii în fața Comisiei sau lipsa unei decizii pe fond nu a avut efect asupra posibilității Fakro de a se prevala de drepturile sale fundamentale;

Comisia nu a săvârșit în cauză nicio încălcare a principiului imparțialității și, prin urmare, constatarea lipsei unui interes al Uniunii în speță nu se baza pe considerații discriminatorii.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta susține că Tribunalul a încălcat principiul efectului util („effet utile”) al articolului 102 TFUE coroborat cu articolul 17 alineatul (1) TUE, articolul 105 TUE, principiul bunei administrări și dreptul la protecție jurisdicțională efectivă prin faptul că a declarat că Comisia nu avea competența exclusivă de a desfășura procedura, că aceasta nu era ținută să analizeze situația Fakro din punctul de vedere al posibilității efective de a invoca drepturile care fac obiectul plângerii în fața Comisiei și că, pentru a se prevala de drepturile sale, Fakro a fost constrânsă, în paralel cu procedura în fața Comisiei, să formuleze căi de atac la autoritățile naționale de concurență și la instanțele din statele membre în care au fost săvârșite pretinsele încălcări.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurenta susține că Tribunalul a încălcat articolul 296 TFUE prin interpretarea sa greșită și prin constatarea potrivit căreia Comisia nu a încălcat obligația de motivare referitoare la „fighting brand” și la rabaturile la investiții.

____________