Language of document : ECLI:EU:T:2021:850

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a noua)

1 decembrie 2021(*)

„Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Documente privind proba orală a unui concurs – Refuz parțial al accesului – Metoda de rotunjire a notelor – Coeficienți de ponderare a diferitor părți și subpărți ale probei orale – Caracterul secret al lucrărilor comisiei de evaluare – Regulamentul (UE) 2018/1725 – Nepronunțare parțială asupra fondului”

În cauza T‑265/20,

JR, reprezentată de L. Levi și A. Champetier, avocate,

reclamantă,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de D. Milanowska, C. Ehrbar și M. H. Kranenborg, în calitate de agenți,

pârâtă,

având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se urmărește anularea deciziilor Comisiei din 28 februarie 2020 și 9 aprilie 2020 prin care se refuză reclamantei accesul la unele documente referitoare la concursul intern COM/03/AD/18 (AD 6) ‐ 1 – Administratori,

TRIBUNALUL (Camera a noua),

compus din doamnele M. J. Costeira, președintă, și M. Kancheva și T. Perišin (raportoare), judecătoare,

grefier: domnul E. Coulon,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul litigiului

1        La 16 decembrie 2018, reclamanta, JR, și‑a înscris candidatura la concursul intern COM/03/AD/18 (AD 6) ‐ 1 – Administratori, având numărul de referință 35-20/11/2018 (denumit în continuare „concursul”), organizat de Comisia Europeană.

2        La 6 iunie 2019, reclamanta a participat la proba scrisă a concursului. Ea a promovat această probă.

3        La 23 septembrie 2019, reclamanta a participat la probă orală a concursului.

4        Secțiunea 4 din titlul III din anunțul de concurs preciza că proba orală pentru grupa de funcții AD era compusă din două părți, descrise după cum urmează:

„1.      Un interviu […] pentru a evalua:

–        principalele atribuții exercitate și competențele dobândite în cursul carierei profesionale [a candidatului] și

–        capacitatea și motivația [candidatului] de a exercita funcțiile corespunzătoare posturilor la care dă acces concursul;

2.      o prezentare structurată [care] va consta într‑un briefing […] pe un subiect legat de o politică a Uniunii Europene […]”

5        În secțiunea menționată se preciza că nota globală pentru cele două părți ale probei orale menționate mai sus consta într‑o notă cuprinsă între 0 și 20 de puncte, minimul necesar fiind de 10 puncte.

6        Secțiunea 5 din același titlu din anunțul de concurs preciza că comisia de evaluare înscria în lista de rezervă numele candidaților care au obținut cele mai bune note la proba orală, precum și minimul necesar pentru această probă, în limita numărului vizat de candidați care au reușit la concurs.

7        Prin scrisoarea din 16 decembrie 2019, Comisia a informat reclamanta că nu era înscrisă în lista de rezervă a concursului. În această scrisoare, Comisia a precizat că reclamanta obținuse, ca notă, 13 puncte din 20 la examinarea orală, în condițiile în care nota minimă necesară pentru a fi înscris în lista de rezervă era de 14 puncte din 20. Comisia a informat reclamanta că comisia de evaluare concluzionase că aprecierea globală a examinării sale orale fusese „satisfăcător”, pe baza a trei elemente de evaluare, și anume, în primul rând, corespondența dintre experiență și punctele forte cerute de concursul intern, element pentru care reclamanta obținuse aprecierea „bine”, în al doilea rând, capacitatea și motivația, element pentru care reclamanta obținuse aprecierea „bine”, și, în al treilea rând, prezentarea structurată pe o temă, element pentru care reclamanta obținuse aprecierea „satisfăcător”.

8        Prin e‑mailul din 20 decembrie 2019, reclamanta a introdus la Comisie o cerere de reexaminare a deciziei din 16 decembrie 2019, precum și o cerere de informații și de acces la documente.

9        În ceea ce privește ultima componentă a cererii sale, reclamanta a comunicat Comisiei dorința sa de a avea acces la următoarele informații și documente:

–        explicațiile detaliate privind modalitatea în care aprecierile verbale au fost convertite în note exprimate în numere, cu grilele de notare care permit corelarea fiecărui calificativ cu o notă exprimată în cifre;

–        aprecierile detaliate formulate în privința sa pentru fiecare dintre cele trei elemente evaluate și notate în cadrul probei orale, precum și grila de notare corespunzătoare;

–        orice informație utilă referitoare la cele trei note care i‑au fost atribuite;

–        metoda de ponderare eventual utilizată;

–        metoda de rotunjire eventual utilizată;

–        procesul‑verbal și grilele de evaluare referitoare la proba sa orală, precum și flipchartul pe care ea îl utilizase în cursul acesteia ca suport pentru prezentarea sa orală (denumit în continuare „flipchartul”);

–        orice alt document relevant referitor la prestația sa în cadrul acestei probe.

10      La 10 ianuarie 2020, Comisia a adresat reclamantei un prim răspuns, precizând că cererea sa de reexaminare fusese transmisă comisiei de evaluare a concursului. Comisia a subliniat de asemenea că lucrările comisiei de evaluare erau secrete, astfel încât, sub rezerva informațiilor comunicate cu privire la „contul EPSO” al reclamantei, nu îi putea comunica acesteia nici grila de evaluare, nici raportul comisiei de evaluare, nici notele individuale ale membrilor comisiei de evaluare, chiar dacă acestea erau anonimizate.

11      La 31 ianuarie 2020, reclamanta a adresat Comisiei un e‑mail intitulat „Cerere de confirmare în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001”, în care își reitera cererea de acces la documentele și la informațiile menționate la punctul 9 de mai sus. În susținerea acestei cereri, reclamanta a invocat, printre altele, considerentul (11) al Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), precum și articolul 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO 2018, L 295, p. 39). În plus, ea a susținut că Comisia nu a prezentat motivele care justifică faptul că accesul la documentele și la informațiile pe care le menționase în cererea amintită ar aduce atingere secretului deliberărilor comisiei de evaluare, că excepțiile de la dreptul de acces la documente trebuiau să fie interpretate în mod restrictiv și că ea a dovedit existența unui interes legitim de a obține accesul la documentele și informațiile menționate în special pentru a înțelege nota globală care îi fusese atribuită.

12      Prin e‑mailul din 24 februarie 2020, Comisia a arătat că, întrucât cererea reclamantei din 20 decembrie 2019 nu făcea referire la Regulamentul nr. 1049/2001, Comisia nu o examinase ca o cerere care intra în domeniul de aplicare al acestui regulament, ci potrivit normelor bunei administrări. Astfel, Comisia a subliniat că e‑mailul său din 10 ianuarie 2020 adresat reclamantei nu poate fi considerat un răspuns care intră în domeniul de aplicare al regulamentului menționat.

13      Comisia a informat de asemenea reclamanta cu privire la faptul că orice cerere de acces la documente, în conformitate cu Regulamentul nr. 1049/2001, era înregistrată de această instituție cu menționarea numelui și a adresei solicitantului într‑o bază de date accesibilă unui număr relativ mare de membri ai personalului și a solicitat reclamantei să confirme în mod explicit că dorea ca e‑mailul său din 20 decembrie 2019 să fie tratat ca o astfel de cerere de acces la documente.

14      La 28 februarie 2020, Comisia a trimis reclamantei un e‑mail intitulat „accesul la datele dumneavoastră cu caracter personal” (denumit în continuare „decizia din 28 februarie 2020”). În acesta, Comisia a invitat reclamanta să consulte flipchartul în birourile Comisiei și să discute cu președinta comisiei de evaluare a concursului (denumită în continuare „președinta comisiei de evaluare”) pentru a obține o informare orală cu privire la prestația sa. În plus, reclamantei i s‑a comunicat o grilă care arăta corespondența dintre notele exprimate în numere de la 1 la 10 atribuite de comisia de evaluare și aprecierile verbale „insuficient”, „satisfăcător”, „bine”, „foarte bine”, „excelent” și „exemplar” (denumită în continuare „grila de conversie”). Comisia a arătat că evaluarea performanței reclamantei în toate etapele concursului fusese efectuată în conformitate cu această grilă.

15      La 4 martie 2020, reclamanta a solicitat prin e‑mail o întâlnire pentru a consulta flipchartul și pentru a primi o evaluare din partea comisiei de evaluare cu privire la performanța sa la proba orală.

16      La 13 martie 2020, reclamanta a trimis Comisiei un e‑mail prin care își reitera cererea de acces la flipchart și de întrevedere cu președinta comisiei de evaluare. Ea a solicitat de asemenea accesul la metodele de ponderare și de rotunjire utilizate de comisia de evaluare a concursului, considerând că acestea făceau parte din datele sale cu caracter personal, întrucât erau legate în mod intrinsec de nota sa finală și de grila de conversie care îi fusese comunicată. Pe de altă parte, ea a subliniat că Regulamentul nr. 1049/2001 nu impunea ca cererea de acces la documente să fie formulată într‑un anumit mod.

17      Printr‑un e‑mail din 9 aprilie 2020 (denumit în continuare „decizia din 9 aprilie 2020”), Comisia a informat‑o pe reclamantă că aprecia că metodele de ponderare și de rotunjire erau acoperite de caracterul secret al lucrărilor comisiei de evaluare a concursului, în conformitate cu articolul 6 din anexa III la Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”).

18      Prin decizia din 15 aprilie 2020, comisia de evaluare a concursului a respins cererea de reexaminare a deciziei din 16 decembrie 2019 de a nu înscrie reclamanta în lista de rezervă a concursului, astfel încât această decizie ar fi confirmată. Comisia de evaluare a precizat că, înainte de proba orală, a definit conținutul acesteia, întrebările preconizate, criteriile de evaluare, procedura de notare, precum și ponderarea fiecărei componente a probei respective, menționată în anunțul de concurs.

 Fapte ulterioare introducerii acțiunii

19      La 16 iulie 2020, Comisia a comunicat reclamantei o copie în format electronic a flipchartului.

20      La 22 iulie 2020, a avut loc o reuniune prin videoconferință între reclamantă, președinta comisiei de evaluare și un reprezentant al Direcției Generale Resurse Umane și Securitate a Comisiei. Potrivit procesului‑verbal al reuniunii respective, în cadrul acesteia, reclamanta a primit un comentariu oral din partea președintei comisiei de evaluare, cu aprecieri detaliate privind performanța sa cu ocazia prezentării sale orale și a interviului. Președinta comisiei de evaluare i‑a precizat de asemenea reclamantei că componentele probei orale fuseseră evaluate pe baza unei ponderări care fusese decisă înainte de începutul concursului și că a avut loc o rotunjire a punctelor care era stabilită la 0,25 puncte.

 Procedura și concluziile părților

21      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 4 mai 2020, reclamanta a introdus prezenta acțiune.

22      La 24 iulie 2020, Comisia a depus memoriul în apărare la grefa Tribunalului.

23      La 5 octombrie 2020, reclamanta a depus la grefa Tribunalului memoriul în replică.

24      La 17 noiembrie 2020, Comisia a depus la grefa Tribunalului memoriul în duplică.

25      Printr‑o măsură de organizare a procedurii din 28 aprilie 2021, Tribunalul a invitat părțile să își prezinte observațiile privind eventuala pierdere a interesului reclamantei de a exercita acțiunea în ceea ce privește refuzul Comisiei de a‑i acorda acces la documentele la care aceasta a avut acces în cele din urmă, în conformitate cu articolul 131 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

26      Comisia și reclamanta au dat curs acestei măsuri în termenul stabilit.

27      Prin Ordonanța din 5 mai 2021, Tribunalul a obligat Comisia, în temeiul articolului 91 litera (c) din Regulamentul de procedură, să prezinte documentul care conținea metoda de ponderare utilizată de comisia de evaluare pentru fiecare componentă a probei orale. Comisia a dat curs acestei cereri în termenul stabilit. În conformitate cu articolul 104 din Regulamentul de procedură, acest document nu i‑a fost comunicat reclamantei.

28      Prin decizia din 18 august 2021, ca urmare a decesului domnului judecător Berke survenit la 1 august 2021, a fost desemnată o nouă judecătoare pentru completarea completului de judecată.

29      Tribunalul (Camera a noua) a decis, în temeiul articolului 106 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii.

30      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea deciziilor Comisiei din 28 februarie 2020 și 9 aprilie 2020;

–        obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

31      Comisia solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

 Cu privire pierderea parțială a interesului reclamantei de a exercita acțiunea

32      În răspunsul său la măsura de organizare a procedurii din 28 aprilie 2021, reclamanta susține că Comisia nu a explicat motivul pentru care performanța sa globală era echivalentă calificativului „satisfăcător”, nici modul în care acesta a fost convertit în nota exprimată în numere de 13 puncte din 20 și nici modul în care metoda de rotunjire a fost aplicată în cazul său precis. Ea subliniază că, deși a primit în mod formal grila de conversie, o copie în format electronic a flipchartului, comentariul oral al președintei comisiei de evaluare și metoda de rotunjire a notei finale, documentele sau informațiile astfel comunicate sunt incomplete, întrucât nu includ instrumentul care le‑ar fi legat intrinsec, și anume metoda de ponderare utilizată. Astfel, reclamanta consideră că cererea sa nu a fost satisfăcută și că are în continuare interesul de a exercita acțiunea.

33      Comisia apreciază că reclamanta nu mai are interesul de a exercita acțiunea împotriva actelor Comisiei prin care s‑a refuzat accesul la informațiile și documentele menționate la punctul 32 de mai sus, la care aceasta a avut acces în cele din urmă. Prin urmare, potrivit Comisiei, nu mai este necesară pronunțarea asupra fondului în ceea ce privește documentele menționate, în conformitate cu articolul 131 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.

34      În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, o acțiune în anulare introdusă de o persoană fizică sau juridică nu este admisibilă decât în măsura în care această persoană are un interes să obțină anularea actului atacat. Un astfel de interes, condiție esențială și primordială a oricărei acțiuni în justiție, presupune ca anularea acestui act să poată avea, în sine, consecințe juridice și ca acțiunea să poată astfel aduce, prin rezultatul său, un beneficiu părții care a introdus‑o (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 ianuarie 2021, Leino‑Sandberg/Parlamentul, C‑761/18 P, EU:C:2021:52, punctul 32 și jurisprudența citată).

35      Pentru a se garanta buna administrare a justiției, orice persoană care introduce o acțiune în justiție trebuie să aibă un interes de a exercita acțiunea născut și actual. Interesul unui reclamant de a exercita acțiunea nu poate privi o situație viitoare și ipotetică (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 septembrie 2015, Mory și alții/Comisia, C‑33/14 P, EU:C:2015:609, punctul 56, și Hotărârea din 30 septembrie 2009, Lior/Comisia și Comisia/Lior, T‑192/01 și T‑245/04, nepublicată, EU:T:2009:365, punctul 247).

36      În raport cu obiectul acțiunii, interesul reclamantului de a exercita acțiunea trebuie să existe la momentul introducerii acesteia, sub sancțiunea inadmisibilității. Acest obiect al litigiului trebuie să existe în continuare, ca și interesul de a exercita acțiunea, până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, sub sancțiunea nepronunțării asupra fondului, ceea ce presupune ca acțiunea să fie susceptibilă, prin rezultatul său, să aducă un beneficiu părții care a formulat‑o (a se vedea Hotărârea din 30 aprilie 2020, Izba Gospodarcza Producentów i Operatorów Urządzeń Rozrywkowych/Comisia, C‑560/18 P, EU:C:2020:330, punctul 38 și jurisprudența citată).

37      Un reclamant poate, în anumite cazuri, să mențină un interes de a solicita anularea actului atacat pentru a determina autorul actului menționat să adopte în viitor modificările adecvate și să evite astfel riscul repetării nelegalității de care pretinde că este afectat actul în discuție. Persistența acestui interes presupune că această nelegalitate este susceptibilă de a se repeta în viitor, independent de circumstanțele specifice ale cauzei în discuție (Hotărârea din 4 septembrie 2018, ClientEarth/Comisia, C‑57/16 P, EU:C:2018:660, punctul 48).

38      Din jurisprudența Curții rezultă de asemenea că menținerea interesului unui reclamant de a exercita acțiunea trebuie să fie apreciată in concreto, ținând seama în special de consecințele nelegalității pretinse și de natura prejudiciului pretins suferit (Hotărârea din 28 mai 2013, Abdulrahim/Consiliul și Comisia, C‑239/12 P, EU:C:2013:331, punctul 65).

39      În speță, din elementele dosarului reiese că Comisia a comunicat reclamantei, în primul rând, prin decizia din 28 februarie 2020, grila de conversie (a se vedea punctul 14 de mai sus), în al doilea rând, prin e‑mailul din 16 iulie 2020, o copie în format electronic a flipchartului (a se vedea punctul 19 de mai sus), în al treilea rând, cu ocazia reuniunii prin videoconferință din 22 iulie 2020, un comentariu oral al președintei comisiei de evaluare cu aprecieri detaliate privind performanța sa în cadrul prezentării orale și a interviului (a se vedea punctul 20 de mai sus), și, în al patrulea rând, cu ocazia aceleiași reuniuni, metoda de rotunjire a notelor utilizată de comisia de evaluare a concursului (a se vedea punctul 20 de mai sus).

40      Astfel, reclamantei i‑au fost comunicate toate documentele solicitate de ea, cu excepția numai a documentului care conține metoda de ponderare a componentelor probei orale (denumită în continuare „coeficienții de ponderare”). În memoriul în replică, reclamanta afirmă că așteaptă în continuare să primească acest document.

41      În consecință, contrar a ceea ce pare să susțină reclamanta, ea nu mai are interesul de a exercita acțiunea împotriva deciziilor Comisiei din 28 februarie 2020 și 9 aprilie 2020, în măsura în care prin acestea s‑a refuzat accesul la documentele și la informațiile menționate la punctul 39 de mai sus. Reclamanta susține că documentele și informațiile care i‑au fost comunicate sunt incomplete, întrucât nu includ instrumentul care le‑ar fi legat în mod intrinsec, și anume coeficienții de ponderare utilizați de comisia de evaluare a concursului. Or, acest argument arată tocmai că cererea sa de acces la documentele și la informațiile menționate a fost satisfăcută și că interesul său de a exercita acțiunea nu persistă decât atât timp cât prin prezenta acțiune se urmărește anularea deciziei Comisiei din 9 aprilie 2020 în măsura în care prin aceasta i se refuză accesul la documentul care conține coeficienții de ponderare.

42      Pe de altă parte, din observațiile reclamantei, menționate la punctul 32 de mai sus, reiese că aceasta nu invocă niciun interes rezidual precum cel prevăzut de jurisprudența menționată la punctul 36 de mai sus. Astfel, în aceste observații, ea nu susține că nelegalitatea invocată ar fi susceptibilă să se repete în viitor. În schimb, ea urmărește să conteste caracterul suficient al explicațiilor comisiei de evaluare cu privire la nota care i‑a fost atribuită, aspect care depășește obiectul prezentului litigiu.

43      Prin urmare, trebuie să se constate că prezenta acțiune a rămas în parte fără obiect, din moment ce reclamanta și‑a pierdut interesul de a exercita acțiunea în ceea ce privește documentele la care a avut acces (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 septembrie 2011, LPN/Comisia, T‑29/08, EU:T:2011:448, punctul 57).

44      Rezultă că nu mai este necesară pronunțarea asupra concluziilor în anulare ale reclamantei în măsura în care, prin deciziile din 28 februarie 2020 și 9 aprilie 2020, Comisia i‑a refuzat accesul la metoda de rotunjire utilizată de comisia de evaluare a concursului.

45      În consecință, obiectul prezentei acțiuni este limitat la capătul de cerere prin care se solicită anularea deciziei Comisiei din 9 aprilie 2020 în măsura în care prin aceasta se refuză accesul la documentul care conține coeficienții de ponderare ai componentelor probei orale enunțate în anunțul de concurs (denumită în continuare „decizia atacată”).

 Cu privire la fond

 Cu privire la cadrul juridic aplicabil și la motivele în susținerea acțiunii

46      Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, deși reclamanta își întemeiază esențialul argumentației pe dreptul său de acces la datele sale cu caracter personal, ea invocă implicit o încălcare a dreptului de acces la documente, astfel cum este pus în aplicare prin Regulamentul nr. 1049/2001.

47      În această privință, trebuie observat că, în vederea stabilirii cadrului juridic aplicabil prezentei acțiuni, nu este relevant faptul că Comisia nu a considerat că cererea de acces a reclamantei era întemeiată pe Regulamentul nr. 1049/2001, din moment ce condiția prevăzută la articolul 6 alineatul (1) din acest regulament a fost îndeplinită prin cererea de informații și de acces la documente introdusă de reclamantă la 20 decembrie 2019 (a se vedea punctele 8 și 9 de mai sus).

48      Astfel, potrivit articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1049/2001, cererile de acces la documente se formulează în scris, inclusiv în format electronic, într‑una dintre limbile enumerate la articolul 314 din Tratatul CE și într‑un mod suficient de precis pentru a permite instituției să identifice documentul. Din moment ce cererea reclamantei a fost formulată în scris și suficient de precis pentru a permite instituției să identifice documentele în cauză, ea trebuia să fie considerată o cerere întemeiată pe Regulamentul nr. 1049/2001, după cum se putea deduce de altfel din cererea de confirmare introdusă de reclamantă la 31 ianuarie 2020.

49      În consecință, în pofida denumirii motivelor din cererea introductivă, din argumentația reclamantei reiese că, în cadrul prezentei acțiuni, aceasta invocă în esență patru motive, primele două fiind invocate în mod explicit, iar ultimele două în mod implicit.

50      Primul motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului la bună administrare, consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), și a dreptului de acces la datele cu caracter personal, consacrat la articolul 17 din Regulamentul 2018/1725. Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări, precum și a articolului 14 alineatele (1) și (2) și a articolului 17 din Regulamentul 2018/1725. Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea obligației de motivare. Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea dreptului de acces la documente și pe interpretarea eronată a articolului 6 din anexa III la statut.

51      Tribunalul consideră oportun să examineze împreună primele două motive, ținând seama de faptul că argumentele prezentate în cadrul acestor două motive se intersectează. În continuare, trebuie să se examineze separat al treilea și al patrulea motiv.

 Cu privire la primele două motive, întemeiate pe încălcarea Regulamentului 2018/1725 și a dreptului la bună administrare

52      Prin intermediul primului motiv, reclamanta susține în esență că refuzul Comisiei de a‑i acorda acces la coeficienții de ponderare utilizați de comisia de evaluare a concursului pentru fiecare componentă a probei orale, pentru motivul că această ponderare este acoperită de caracterul secret al lucrărilor comisiei de evaluare, determină o încălcare a dreptului de acces la datele cu caracter personal și a dreptului la bună administrare.

53      În această privință, reclamanta consideră că grila de corespondență comunicată de Comisie prin decizia din 28 februarie 2020, precum și metodele de rotunjire și de ponderare utilizate pentru a‑i acorda nota finală conțineau date cu caracter personal.

54      Potrivit reclamantei, în cadrul probei orale a unui concurs, comisia de evaluare prelucrează datele cu caracter personal ale candidatului prin ascultarea răspunsurilor pe care acesta le dă la întrebări în cadrul aprecierii meritelor candidatului respectiv în raport cu cerințele anunțului de concurs, luând în considerare grila de corespondență, coeficienții de ponderare și metoda de rotunjire.

55      Reclamanta consideră că, întrucât datele sale cu caracter personal au făcut astfel obiectul unei prelucrări de către Comisie, în sensul articolului 3 punctul 3 din Regulamentul 2018/1725, ea are un drept de acces la datele menționate, mai puțin în cazul în care este aplicabilă una dintre excepțiile prevăzute la articolul 25 din regulamentul menționat.

56      În sfârșit, reclamanta reproșează Comisiei că a adus atingere dreptului său la bună administrare, întrucât accesul la dosar era necesar pentru ca reclamanta să își exercite dreptul fundamental la apărare și capacitatea de a demonstra că decizia de a nu o înscrie în lista de rezervă era eronată.

57      Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta reproșează Comisiei că și‑a încălcat obligația de a facilita exercitarea dreptului de acces la datele cu caracter personal, cu încălcarea articolului 14 alineatele (1) și (2) și a articolului 17 din Regulamentul 2018/1725, precum și a principiului bunei administrări.

58      Comisia contestă argumentele reclamantei.

59      În primul rând, în ceea ce privește dreptul de acces la datele cu caracter personal, trebuie amintit că prezenta acțiune are ca obiect anularea deciziei Comisiei din 9 aprilie 2020 în măsura în care prin aceasta i se refuză reclamantei accesul la documentul care conține coeficienții de ponderare ai componentelor probei orale (a se vedea punctul 45 de mai sus).

60      Or, după cum subliniază Comisia, ponderarea fiecărei componente a probelor unui concurs, definită de comisia de evaluare anterior începerii acestora și aplicabilă tuturor candidaților, nu poate fi considerată o dată cu caracter personal referitoare la reclamantă.

61      Astfel, potrivit articolului 3 punctul 1 din Regulamentul 2018/1725, noțiunea de date cu caracter personal vizează „orice informație privind o persoană fizică identificată sau identificabilă […]; o persoană fizică identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de localizare, un identificator online, sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice, genetice, psihice, economice, culturale sau sociale a persoanei fizice respective”.

62      Or, în speță, coeficienții de ponderare definiți pentru fiecare componentă a probei orale nu pot fi considerați o informație privind o persoană fizică identificată sau identificabilă, astfel încât nu pot intra sub incidența noțiunii de date cu caracter personal în sensul articolului 3 punctul 1 din Regulamentul 2018/1725.

63      În consecință, Regulamentul 2018/1725 nu este aplicabil cererii reclamantei de a avea acces la documentul care conține coeficienții de ponderare ai componentelor probei orale, astfel încât trebuie înlăturată argumentația acesteia potrivit căreia Comisia ar fi încălcat dispozițiile regulamentului amintit prin faptul că i‑a refuzat accesul la documentul menționat.

64      În al doilea rând, în ceea ce privește dreptul la bună administrare, trebuie amintit că instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sunt ținute să respecte drepturile fundamentale garantate de dreptul Uniunii, printre care se numără dreptul la bună administrare consacrat la articolul 41 din cartă (a se vedea Hotărârea din 27 martie 2019, August Wolff și Remedia/Comisia, C‑680/16 P, EU:C:2019:257, punctul 24 și jurisprudența citată).

65      Potrivit articolului 41 alineatul (2) litera (b) din cartă, dreptul la bună administrare include „dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial”.

66      În speță, mai întâi, trebuie să se constate că schimburile de e‑mailuri dintre părți, comunicarea anumitor documente, precum și reuniunea care a avut loc la 22 iulie 2020 demonstrează că Comisia a dat dovadă de o mare deschidere față de reclamantă și de diligență în soluționarea cererii sale, în pofida împrejurărilor excepționale legate de pandemia de COVID 19.

67      În continuare, așa cum subliniază Comisia, reclamanta se limitează, pe de altă parte, să evoce dreptul său la bună administrare, consacrat la articolul 41 din cartă, fără să prezinte însă în cererea introductivă critici sau argumente precise referitoare la accesul la dosar.

68      În sfârșit, trebuie arătat că argumentația reclamantei potrivit căreia Comisia i‑a încălcat dreptul la bună administrare nu are legătură cu procedura administrativă care a condus la adoptarea deciziei atacate, ci urmărește să conteste caracterul suficient al explicațiilor comisiei de evaluare cu privire la nota care i‑a fost atribuită și la decizia de a nu o înscrie în lista de rezervă. Prin urmare, o asemenea argumentație trebuie să fie respinsă ca inoperantă în cadrul prezentei acțiuni.

69      În consecință, primele două motive trebuie să fie respinse.

 Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare

70      Prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamanta reproșează în esență Comisiei că și‑a încălcat obligația de motivare.

71      Reclamanta susține că decizia atacată este afectată de o insuficiență a motivării. În special, ea reproșează Comisiei că a invocat excepția legată de caracterul secret al lucrărilor comisiei de evaluare pentru a‑i refuza accesul la datele solicitate fără a explica modul în care acest acces ar compromite concret și efectiv principiul caracterului secret al lucrărilor comisiei de evaluare.

72      În această privință, reclamanta face trimitere la punctele 110 și 111 din Hotărârea din 27 noiembrie 2018, VG/Comisia (T‑314/16 și T‑435/16, EU:T:2018:841).

73      Comisia contestă argumentele reclamantei.

74      Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, motivarea impusă la articolul 296 al doilea paragraf TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii adoptate, iar instanței competente să își exercite controlul (a se vedea Hotărârea din 22 martie 2001, Franța/Comisia, C‑17/99, EU:C:2001:178, punctul 35 și jurisprudența citată).

75      În speță, trebuie observat că, în decizia atacată, Comisia a justificat refuzul accesului prin următoarele motive:

„În ceea ce privește cererea dumneavoastră de acces la [coeficienții] de ponderare și [la metoda] de rotunjire, articolul 6 din anexa III la statut […] prevede că lucrările comisiei sunt secrete. Principiul caracterului secret al lucrărilor comisiei de evaluare urmărește să garanteze independența comisiilor de evaluare ale concursurilor și obiectivitatea lucrărilor acestora, punându‑le la adăpost de orice ingerințe sau presiuni exterioare, indiferent dacă acestea provin de la administrația […] însăși, de la candidații interesați sau de la terți. În consecință, respectarea acestui secret se opune […] atât divulgării atitudinilor adoptate de membrii individuali ai comisiilor de evaluare, cât și dezvăluirii oricăror elemente care au legătură cu aprecieri cu caracter personal sau comparativ referitoare la candidați. Considerăm că [coeficienții] de ponderare și [metoda] de rotunjire sunt acoperi[ți] de caracterul secret al lucrărilor comisiei de evaluare, ca elemente legate de aprecieri cu caracter personal sau comparativ”.

76      În această privință, trebuie să se constate că Comisia a motivat refuzul accesului la documentul care conține coeficienții de ponderare ai componentelor probei orale prin faptul că acești coeficienți erau acoperiți de caracterul secret al lucrărilor comisiei de evaluare ca elemente legate de aprecieri cu caracter personal sau comparativ. Astfel, în conformitate cu jurisprudența citată la punctul 74, decizia atacată precizează în mod clar și neechivoc raționamentul Comisiei, în așa fel încât să dea posibilitatea reclamantei să ia cunoștință de temeiurile refuzului accesului, iar Tribunalului să își exercite controlul. Rezultă de aici că motivarea deciziei atacate este suficientă.

77      În consecință, se impune respingerea celui de al treilea motiv.

 Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de acces la documente și pe interpretarea eronată a articolului 6 din anexa III la statut

78      Prin intermediul celui de al patrulea motiv, reclamanta reproșează în esență Comisiei că a adus atingere dreptului său de acces la documente prin faptul că a interpretat în mod eronat principiul caracterului secret al lucrărilor comisiei de evaluare, prevăzut la articolul 6 din anexa III la statut, în sensul că acoperă coeficienții de ponderare ai fiecărei componente a probei orale.

79      În această privință, reclamanta susține că concluzia potrivit căreia performanța sa globală a fost considerată „satisfăcătoare” era incoerentă cu faptul că a obținut două calificative „bine” și un singur calificativ „satisfăcător” pentru cele trei componente ale probei orale și echivala cu devalorizarea arbitrară a performanței sale globale.

80      Reclamanta subliniază că nu știe dacă unul dintre cele două calificative „bine” pe care le‑a obținut, sau chiar amândouă, avea o pondere mai mare decât calificativul „satisfăcător”. Ea precizează că, pornind de la principiul că grila de conversie era singura grilă utilizată de comisia de evaluare, nu poate evalua pe deplin corectitudinea notei sale finale și, prin urmare, legalitatea deciziei de a nu o înscrie pe lista de rezervă fără să îi fie furnizați și coeficienții de ponderare ai fiecărei componente a probei orale, care ar afecta nota finală pe care a obținut‑o.

81      Potrivit reclamantei, accesul la coeficienții de ponderare ai fiecărei componente a probei orale ar fi necesar pentru ca ea să își exercite dreptul fundamental la apărare și capacitatea de a demonstra că decizia de a nu o înscrie în lista de rezervă este eronată.

82      Ea susține de asemenea că poziția adoptată de Comisie este incoerentă, întrucât, în ceea ce privește examenele sub formă de chestionare cu variante multiple de răspuns, aceasta detaliază, în anunțul de concurs, metoda de calcul care va fi utilizată, explicând notele minime care trebuie obținute, probele care vor fi notate pe o scară de până la 10 sau 20 de puncte incluzând o ponderare și rezultatele care vor fi utilizate pentru calcularea notei finale.

83      Pe de altă parte, reclamanta susține că decizia atacată este viciată de o motivare eronată în ceea ce privește aplicarea excepției privind caracterul secret al lucrărilor comisiei de evaluare în privința coeficienților de ponderare ai componentelor probei orale. Ea subliniază că, deși comisia de evaluare este liberă să repartizeze cele 20 de puncte ale probei orale între componentele menționate, atribuind fiecăreia dintre cele trei o anumită pondere, importanța fiecărei componente nu este destinată să se schimbe în timpul sau după desfășurarea probelor.

84      Reclamanta apreciază că divulgarea coeficienților de ponderare ai fiecărei componente a probei orale anterior sau ulterior concursului nu poate afecta independența comisiei de evaluare și ar ajuta, pe de altă parte, candidații să se pregătească mai bine, cunoscând importanța fiecărei întrebări.

85      Comisia contestă argumentele reclamantei.

86      Mai întâi, ea subliniază că, în fazele inițiale ale concursurilor, importanța relativă a categoriilor de întrebări care poate fi dedusă din anunțurile de concurs în cazul probelor sub formă de chestionare cu variante multiple de răspuns nu rezultă dintr‑o evaluare comparativă a candidaților și, în consecință, difuzarea prealabilă de informații cu privire la acest aspect nu ar putea afecta discreția și independența comisiei de evaluare, spre deosebire de introducerea unor coeficienți de ponderare între diferitele părți ale concursului în vederea adaptării criteriilor de selecție la realitatea candidaților considerați în ansamblu.

87      Comisia invocă în această privință Hotărârea din 16 septembrie 2013, Höpcke/Comisia (F‑46/12, EU:F:2013:131, punctul 38).

88      La punctul 39 din memoriul în apărare, Comisia arată că decizia privind ponderarea fiecărei componente a probei orale a fost luată în timpul concursului pe baza unei prime evaluări a candidaților rezultate din probele anterioare probei orale. Ulterior, coeficienții de ponderare ar fi fost aplicați fiecărui candidat pentru a asigura o egalitate de tratament completă. Prin urmare, Comisia apreciază că argumentul reclamantei potrivit căruia această ponderare nu face parte dintre aprecierile de natură comparativă nu este fondat. Ca element de natură comparativă, ponderarea diferitor componente ale unui concurs intră pe deplin, potrivit Comisiei, în vasta putere discreționară pe care jurisprudența o recunoaște comisiei de evaluare.

89      În duplică, Comisia rectifică această prezentare, arătând că ponderarea fiecărei componente a probei orale nu a fost decisă pe baza unei evaluări a candidaților la concurs. Ea subliniază că nu a existat efectiv nicio legătură între prestațiile candidaților în cadrul probelor anterioare probei orale (probele de preselecție) și stabilirea coeficienților de ponderare înaintea probelor orale.

90      În această privință, Comisia precizează că comisia de evaluare a stabilit coeficienții de ponderare care urmau să fie utilizați pentru evaluarea performanței la proba orală înainte de a începe lucrările legate de această etapă a concursului și fără să aibă nicio informație cu privire la identitatea candidaților și la performanțele acestora în etapa precedentă. În plus, acești coeficienți ar fi fost aplicați în mod uniform în cazul tuturor candidaților admiși la proba orală, cu respectarea principiului egalității de tratament.

91      Comisia susține de asemenea că comisia de evaluare dispune de o largă putere de apreciere în ceea ce privește modalitățile și conținutul detaliat al probelor și al criteriilor de corectare și invocă în această privință Hotărârea din 19 februarie 2004, Konstantopoulou/Curtea de Justiție (T‑19/03, EU:T:2004:49, punctele 48 și 60). Această jurisprudență s‑ar aplica în cazul stabilirii coeficienților de ponderare.

92      Comisia consideră astfel că, dacă participanții la un concurs ar avea acces la coeficienții de ponderare ai diferitor componente ale acestui concurs, ar putea pătrunde în centrul discreției de care dispune comisia de evaluare pentru evaluarea candidaților, o discreție amplă și supusă unui control de legitimitate foarte redus, făcând trimitere la Hotărârea din 11 mai 2005, de Stefano/Comisia (T‑25/03, EU:T:2005:168, punctul 34), și la Hotărârea din 8 mai 2019, Stamatopoulos/ENISA (T‑99/18, nepublicată, EU:T:2019:305, punctul 49). Aceasta apreciază că, în consecință, candidații la concursuri ar putea trage concluzii cu privire la alegerea coeficienților de ponderare pentru a repune în discuție rezultatul concursului și ar putea susține, de exemplu, că acești coeficienți de ponderare au fost introduși pentru a favoriza o anumită categorie de participanți.

93      În plus, Comisia subliniază că, pentru concursuri similare, comisiile de evaluare pot decide să utilizeze coeficienți de ponderare deja aplicați în concursuri anterioare. Astfel, dacă coeficienții de ponderare recurenți ar fi dezvăluiți, participanții la concursurile viitoare similare ar ști dinainte care sunt probele cele mai importante și ar fi, în acest fel, avantajați în raport cu participanții la concursurile anterioare, ceea ce ar putea determina în mod artificial comisiile de evaluare să modifice coeficienții de ponderare.

94      Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, în temeiul articolului 15 alineatul (3) TFUE și al articolului 42 din cartă, orice cetățean al Uniunii și orice persoană fizică sau juridică ce are reședința sau sediul statutar într‑un stat membru, are drept de acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, sub rezerva principiilor și a condițiilor care sunt stabilite în conformitate cu articolul 15 alineatul (3) TFUE. În temeiul celui de al doilea paragraf al articolului 15 menționat, principiile și condițiile amintite se stabilesc prin regulamente de către Parlament și Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară.

95      Fiind adoptat în acest temei, Regulamentul nr. 1049/2001 vizează conferirea către public a unui drept de acces cât mai larg posibil la documentele instituțiilor Uniunii, care este însă condiționat de anumite limite întemeiate pe considerente de interes public sau privat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 februarie 2014, Comisia/EnBW, C‑365/12 P, EU:C:2014:112, punctul 61 și jurisprudența citată).

96      Astfel, considerentul (11) al regulamentului menționat pune accent în special pe necesitatea de a „se permit[e] instituțiilor să‑și protejeze consultările și deliberările interne, în cazul în care este necesar pentru păstrarea capacității lor de a‑și îndeplini misiunile”.

97      Regimul excepțiilor este definit la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001. În temeiul excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul amintit, instituțiile refuză accesul la un document atunci când acesta conține avize destinate uzului intern în cadrul deliberărilor și al consultărilor preliminare în cadrul instituției în cauză în cazul în care divulgarea conținutului acestuia ar aduce gravă atingere procesului decizional al acestei instituții, cu excepția cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conținutului documentului în cauză.

98      Astfel, din articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001 rezultă că regimul excepțiilor pe care îl prevede este întemeiat pe o analiză comparativă a intereselor contrare într‑o situație dată, și anume, pe de o parte, interesele care ar fi favorizate de divulgarea documentelor în cauză și, pe de altă parte, cele care ar fi amenințate prin această divulgare. Decizia luată cu privire la o cerere de acces la documente depinde de interesul care trebuie să prevaleze în speță (a se vedea Hotărârea din 12 noiembrie 2015, Alexandrou/Comisia, T‑515/14 P și T‑516/14 P, EU:T:2015:844, punctul 75).

99      În această privință, trebuie astfel amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cazul în care o instituție a Uniunii sesizată cu o cerere de acces la un document decide să respingă această cerere în temeiul uneia dintre excepțiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001, îi revine, în principiu, acesteia obligația de a furniza explicații cu privire la modul în care accesul la documentul respectiv ar putea să aducă atingere concret și efectiv interesului protejat de acea excepție. În plus, riscul unei astfel de atingeri trebuie să fie previzibil în mod rezonabil, iar nu pur ipotetic (a se vedea Hotărârea din 4 septembrie 2018, ClientEarth/Comisia, C‑57/16 P, EU:C:2018:660, punctul 51 și jurisprudența citată).

100    Reiese de asemenea din jurisprudență că instituției în cauză îi este permis să se întemeieze pe prezumții generale care se aplică anumitor categorii de documente, considerații de ordin general similare fiind susceptibile să se aplice cererilor de divulgare cu privire la documente de aceeași natură (a se vedea Hotărârea din 12 noiembrie 2015, Alexandrou/Comisia, T‑515/14 P și T‑516/14 P, EU:T:2015:844, punctul 88 și jurisprudența citată).

101    Pentru a reține existența unei asemenea prezumții, Curtea s‑a întemeiat în special pe faptul că, atunci când documentele avute în vedere în cererea de acces fac parte dintr‑un domeniu specific al dreptului Uniunii, excepțiile de la dreptul de acces la documente, care figurează la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001, nu pot fi interpretate fără a se ține seama de normele specifice care reglementează accesul la aceste documente (a se vedea Hotărârea din 12 noiembrie 2015, Alexandrou/Comisia, T‑515/14 P și T‑516/14 P, EU:T:2015:844, punctul 90 și jurisprudența citată).

102    Atunci când, precum în speță, întrebările în litigiu intră în domeniul special al funcției publice a Uniunii, excepția privind protecția procesului decizional, prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001, trebuie să fie interpretată ținând seama de principiul caracterului secret al lucrărilor comisiei de evaluare, enunțat la articolul 6 din anexa III la statut (a se vedea Hotărârea din 12 noiembrie 2015, Alexandrou/Comisia, T‑515/14 P și T‑516/14 P, EU:T:2015:844, punctul 93).

103    Pe baza unei asemenea interpretări, în conformitate cu obiectivele urmărite de principiul protecției caracterului secret al lucrărilor comisiei de evaluare, Comisia este îndreptățită să prezume, fără a proceda la o examinare concretă și individuală a documentului la care se solicită accesul, că divulgarea documentului menționat aduce, în principiu, o atingere gravă procesului său decizional (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 noiembrie 2015, Alexandrou/Comisia, T‑515/14 P și T‑516/14 P, EU:T:2015:844, punctul 94).

104    Trebuie subliniat însă că prezumția generală menționată mai sus nu exclude posibilitatea de a dovedi că un anumit document a cărui divulgare este solicitată nu face obiectul prezumției menționate sau că există un interes public superior care justifică divulgarea acestui document în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 (a se vedea Hotărârea din 12 noiembrie 2015, Alexandrou/Comisia, T‑515/14 P și T‑516/14 P, EU:T:2015:844, punctul 96 și jurisprudența citată).

105    Astfel, trebuie să se stabilească dacă coeficienții de ponderare ai componentelor probei orale sunt acoperiți de caracterul secret al lucrărilor comisiei de evaluare prevăzut la articolul 6 din anexa III la statut și, eventual, să se aprecieze în consecință temeinicia motivării deciziei atacate.

106    În această privință, trebuie amintit că articolul 6 din anexa III la statut prevede că lucrările comisiei sunt secrete.

107    Potrivit jurisprudenței, articolul 6 din anexa III la statut, care se raportează în mod specific la procedurile de concurs, instituie principiul caracterului secret al lucrărilor comisiei de evaluare pentru a garanta independența comisiilor de evaluare ale concursurilor și obiectivitatea lucrărilor acestora, ferindu‑le de orice ingerințe sau presiuni exterioare, indiferent dacă acestea provin de la administrația însăși, de la candidații interesați sau de la terți. Prin urmare, respectarea acestui secret se opune atât divulgării atitudinilor adoptate de membrii individuali ai comisiilor de evaluare, cât și dezvăluirii oricăror elemente care au legătură cu aprecieri cu caracter personal sau comparativ referitoare la candidați (Hotărârea din 28 februarie 1980, Bonu/Consiliul, 89/79, EU:C:1980:60, punctul 5).

108    Lucrările unei comisii de evaluare a unui concurs cuprind, în general, cel puțin două etape distincte, și anume, în primul rând, examinarea candidaturilor pentru a face trierea candidaților admiși la concurs și, în al doilea rând, examinarea aptitudinilor candidaților la postul care urmează să fie ocupat, în vederea stabilirii unei liste de rezervă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 iulie 1996, Parlamentul/Innamorati, C‑254/95 P, EU:C:1996:276, punctul 26 și jurisprudența citată).

109    A doua etapă a lucrărilor comisiei de evaluare a unui concurs este, înainte de toate, de natură comparativă și, prin urmare, guvernată de secretul inerent acestor lucrări (a se vedea Hotărârea din 4 iulie 1996, Parlamentul/Innamorati, C‑254/95 P, EU:C:1996:276, punctele 27 și 28 și jurisprudența citată).

110    Criteriile de corectare adoptate de comisia de evaluare anterior probelor fac parte integrantă din aprecierile de natură comparativă făcute de comisia de evaluare cu privire la meritele fiecăruia dintre candidați. Astfel, ele urmăresc să asigure, în interesul acestora din urmă, o anumită omogenitate a aprecierilor comisiei de evaluare, în special atunci când numărul candidaților este ridicat. Aceste criterii sunt, așadar, acoperite de secretul deliberărilor în aceeași măsură ca aprecierile comisiei de evaluare (Hotărârea din 4 iulie 1996, Parlamentul/Innamorati, C‑254/95 P, EU:C:1996:276, punctul 29).

111    Aprecierile de natură comparativă efectuate de comisia de evaluare se reflectă în notele pe care aceasta le atribuie candidaților. Acestea sunt expresia judecăților de valoare referitoare la fiecare dintre ei (Hotărârea din 4 iulie 1996, Parlamentul/Innamorati, C‑254/95 P, EU:C:1996:276, punctul 30).

112    Trebuie amintit de asemenea că, potrivit jurisprudenței, comisia de evaluare a unui concurs dispune de o largă putere de apreciere pentru a‑și desfășura lucrările. Prin urmare, ea are posibilitatea să stabilească criteriile de evaluare, în cazul în care anunțul de concurs nu le prevede sau, dacă anunțul conține astfel de criterii, fără a preciza însă ponderea lor, să determine această pondere (a se vedea Hotărârea din 11 decembrie 2012, Mata Blanco/Comisia, F‑65/10, EU:F:2012:178, punctul 55 și jurisprudența citată).

113    De aici rezultă că, atunci când un anunț de concurs nu precizează ponderea fiecărui criteriu de evaluare aplicabil unei anumite probe, comisia de evaluare este competentă să determine modul în care numărul total de puncte pe care anunțul menționat le prevede pentru proba respectivă trebuie să fie repartizat între diferitele elemente componente ale acesteia, în funcție de importanța pe care ea o atribuie acestor elemente în raport cu posturile care urmează să fie ocupate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 decembrie 2012, Mata Blanco/Comisia, F‑65/10, EU:F:2012:178, punctul 56 și jurisprudența citată).

114    În speță, este necesar să se constate că comisia de evaluare a considerat, conform anunțului de concurs, că proba orală ar fi evaluată în funcție de două părți (interviul și prezentarea structurată), iar partea referitoare la interviu ar fi evaluată în funcție de două subpărți (experiența profesională și motivația). Astfel, cele trei calificative pe care Comisia le‑a comunicat reclamantei constau în trei elemente de evaluare, dintre care două referitoare la prima parte a probei orale (interviul) și unul referitor la a doua parte a probei orale (prezentarea structurată).

115    Comisia nu a contestat că nu toate componentele probei orale au primit aceeași ponderare de către comisia de evaluare. În această privință, este necesar să se constate, după cum reiese din cuprinsul punctului 18 de mai sus, că comisia de evaluare a concursului a adoptat un coeficient de ponderare pentru fiecare componentă a probei orale. Coeficienții de ponderare în discuție au fost aplicați evaluărilor realizate de comisia de evaluare cu privire la prestațiile candidaților în cadrul acestor componente, pentru a obține o medie ponderată a evaluărilor respective.

116    Pentru a se aprecia dacă coeficienții de ponderare în discuție sunt acoperiți de caracterul secret al lucrărilor comisiei de evaluare prevăzut la articolul 6 din anexa III la statut, trebuie să se verifice dacă, atunci când a stabilit acești coeficienți, comisia de evaluare a făcut aprecieri de natură personală sau comparativă, în conformitate cu jurisprudența amintită la punctele 108-111 de mai sus.

117    Așa cum reiese din cuprinsul punctelor 89 și 90 de mai sus, Comisia a precizat că coeficienții de ponderare nu au fost stabiliți pe baza unei evaluări a candidaților din cadrul concursului. Comisia de evaluare a stabilit acești coeficienți înainte de a începe lucrările referitoare la proba orală și fără a dispune de informații cu privire la identitatea candidaților și la performanța lor în etapa precedentă. În plus, acești coeficienți au fost aplicați în mod uniform tuturor candidaților admiși la proba orală, cu respectarea principiului egalității de tratament.

118    Rezultă că coeficienții de ponderare ai fiecărei componente a probei orale nu fac parte dintre atitudinile adoptate de membrii individuali ai comisiei de evaluare, întrucât au fost utilizați după dezvăluirea tuturor elementelor legate de aprecieri cu caracter personal sau comparativ referitoare la candidați în sensul jurisprudenței citate la punctul 107 de mai sus, care sunt protejate de caracterul secret al lucrărilor comisiei de evaluare.

119    Coeficienții de ponderare nu pot fi considerați nici criterii de corectare în sensul jurisprudenței menționate la punctul 110 de mai sus.

120    În această privință, trebuie arătat că criteriile de corectare, cum sunt cele vizate de Hotărârea din 4 iulie 1996, Parlamentul/Innamorati (C‑254/95 P, EU:C:1996:276), ghidează comisia de evaluare în aprecierea prestațiilor candidaților în cursul probelor unui concurs și al eventualelor componente ale fiecărei probe. Ele constituie un instrument la care recurge comisia de evaluare atunci când formulează o judecată de valoare cu privire la aceste prestații, pentru a asigura omogenitatea evaluărilor sale. În acest sens, după cum a statuat Curtea în hotărârea menționată, aceste criterii fac parte integrantă din aprecierile de natură comparativă făcute de comisia de evaluare cu privire la meritele fiecăruia dintre candidați și trebuie, în consecință, să rămână secrete (a se vedea punctul 110 de mai sus). Astfel, pentru a evalua în deplină obiectivitate și libertate candidații, o comisie de evaluare a unui concurs trebuie să își poată structura munca, stabilindu‑și, dacă este necesar, criterii și subcriterii, eventual ponderate între ele.

121    În schimb, coeficienții stabiliți de o comisie de evaluare pentru a pondera componentele unei probe, prevăzute într‑un anunț de concurs, nu îndeplinesc aceeași funcție ca criteriile de corectare, cum sunt cele vizate de Hotărârea din 4 iulie 1996, Parlamentul/Innamorati (C‑254/95 P, EU:C:1996:276). Astfel, acești coeficienți nu sunt destinați să contribuie la evaluarea comparativă a prestațiilor candidaților la proba în discuție. Ei sunt fixați de comisia de evaluare pentru a exprima importanța relativă pe care aceasta o acordă diferitor componente ale unei probe în cadrul notei globale atribuite unui candidat pentru ansamblul probei respective.

122    Desigur, conform jurisprudenței citate la punctul 112 de mai sus, stabilirea ponderării fiecărei părți a unei probe intră, așa cum arată Comisia, sub incidența largii puteri de apreciere de care beneficiază comisia de evaluare. Astfel, este la discreția comisiei de evaluare să stabilească dacă o anumită parte a probei orale contează mai mult decât alta la calcularea notei finale a candidaților pentru proba respectivă.

123    Totuși, aceasta nu înseamnă că ponderarea menționată trebuie să fie secretă. Astfel, din Hotărârea din 4 iulie 1996, Parlamentul/Innamorati (C‑254/95 P, EU:C:1996:276), nu reiese că simpla împrejurare că comisia de evaluare dispune de o largă putere de apreciere în cadrul lucrărilor sale este suficientă pentru a se concluziona că orice element legat de metoda urmată pentru stabilirea notei globale care determină reușita la un concurs este acoperit de caracterul secret al lucrărilor comisiei de evaluare.

124    După cum s‑a amintit la punctul 107 de mai sus, Curtea a statuat că acest caracter secret excludea divulgarea atitudinilor adoptate de membrii individuali ai comisiei de evaluare, precum și dezvăluirea elementelor care au legătură cu aprecieri cu caracter personal sau comparativ referitoare la candidați.

125    Or, trebuie să se facă distincție între decizia comisiei de evaluare de a pondera componentele unei probe și aprecierile pe care le face aceasta cu privire la aptitudinile candidaților (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 iulie 2016, GY/Comisia, F‑123/15, EU:F:2016:160, punctul 51).

126    Astfel, o asemenea ponderare nu constituie o apreciere personală sau comparativă a meritelor fiecăruia dintre candidați, întrucât adoptarea sa nu presupune nicio judecată de valoare din partea comisiei de evaluare cu privire la cunoștințele și aptitudinile acestora. Dimpotrivă, ponderea fiecărei componente a probei orale este determinată în mod obiectiv, anterior acesteia, în funcție de importanța pe care comisia de evaluare i‑o atribuie în raport cu cerințele legate de posturile care urmează să fie ocupate.

127    Din considerațiile care precedă rezultă că coeficienții de ponderare nu pot fi acoperiți de caracterul secret al lucrărilor comisiei de evaluare, întrucât nu conțin aprecieri de natură personală sau comparativă. Ei constituie pur și simplu valori matematice care reflectă ponderea atribuită diverselor componente ale probei orale pentru a se calcula nota finală a fiecărui candidat.

128    De altfel, rezultă din jurisprudență că, deși comisia de evaluare nu poate fi obligată, sub pretextul eșecului unui candidat la o probă, să precizeze răspunsurile candidatului care au fost considerate insuficiente sau să explice motivul pentru care aceste răspunsuri au fost considerate insuficiente, caracterul secret al lucrărilor sale și larga sa putere de apreciere nu implică faptul că acei candidați la un concurs care solicită acest lucru nu pot obține, dacă este cazul, comunicarea notelor obținute pentru fiecare dintre componentele probei orale menționate într‑un anunț de concurs (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iulie 2010, Wybranowski/Comisia, F‑17/08, EU:F:2010:83, punctele 98 și 99 și jurisprudența citată). În această privință, trebuie observat de asemenea că s‑a statuat deja că nu a existat nicio încălcare a obligației de motivare atunci când reclamantul a putut obține comunicarea în special a ponderării criteriilor de evaluare menționate într‑un anunț de concurs, legate de proba orală prevăzută de acesta (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iulie 2010, Wybranowski/Comisia, F‑17/08, EU:F:2010:83, punctele 104 și 106).

129    În speță, din examinarea documentului comunicat Tribunalului în cadrul măsurii de cercetare judecătorească menționate la punctul 27 de mai sus reiese că acest document conține coeficienții de ponderare ai celor două părți ale probei orale prevăzute în anunțul de concurs (interviul și prezentarea structurată), precum și coeficienții de ponderare ai celor două subpărți ale interviului, prevăzute de asemenea în anunțul de concurs (experiența profesională și motivația). Documentul menționat conține de asemenea informații cu privire la criteriile de corectare utilizate de comisia de evaluare pentru a formula o judecată de valoare cu privire la prestațiile candidaților în fiecare parte a probei orale, precum și ponderarea fiecăruia dintre aceste criterii.

130    În această privință, este necesar să se constate că coeficienții de ponderare ai celor două părți ale probei orale (interviul și prezentarea structurată), precum și coeficienții de ponderare ai celor două subpărți ale interviului (experiența profesională și motivația) nu fac parte din aprecierile de natură personală sau comparativă pe care comisia de evaluare le face pentru a formula o judecată de valoare cu privire la prestațiile candidaților, în conformitate cu jurisprudența amintită la punctele 108-111 de mai sus. Prin urmare, ei nu pot fi acoperiți de caracterul secret al lucrărilor comisiei de evaluare prevăzut la articolul 6 din anexa III la statut.

131    În schimb, informațiile privind criteriile de corectare utilizate de comisia de evaluare pentru a formula o judecată de valoare cu privire la prestațiile candidaților în fiecare parte a probei orale, precum și ponderarea fiecăruia dintre aceste criterii sunt acoperite de caracterul secret al lucrărilor comisiei de evaluare, în conformitate cu jurisprudența citată la punctul 110 de mai sus, întrucât fac parte integrantă din aprecierile de natură comparativă cu privire la meritele fiecăruia dintre candidați pe care le face comisia de evaluare.

132    Conform articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001, în cazul în care doar o parte a documentului cerut se încadrează într‑una sau mai multe dintre excepțiile menționate anterior, celelalte părți ale documentului se divulgă.

133    Potrivit jurisprudenței, examinarea accesului parțial la un document al instituțiilor trebuie realizată în lumina principiului proporționalității, care impune ca derogările să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru atingerea scopului urmărit (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 6 decembrie 2001, Consiliul/Hautala, C‑353/99 P, EU:C:2001:661, punctele 27 și 28).

134    Rezultă din însăși formularea articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001 că o instituție este obligată să examineze dacă trebuie acordat un acces parțial la documentele vizate de o cerere de acces, limitând un eventual refuz doar la datele care fac obiectul excepțiilor amintite. Instituția trebuie să acorde un asemenea acces parțial dacă scopul urmărit de instituție, atunci când respinge cererea de acces la document, poate fi îndeplinit în cazul în care aceasta se limitează la ștergerea pasajelor ce ar putea să aducă atingere interesului public protejat (a se vedea Hotărârea din 25 aprilie 2007, WWF European Policy Programme/Consiliul, T‑264/04, EU:T:2007:114, punctul 50 și jurisprudența citată).

135    În consecință, Comisia ar fi trebuit să acorde un acces parțial la documentul care conține coeficienții de ponderare ai componentelor probei orale, ceea ce a refuzat, susținând că documentul menționat intra în întregime sub incidența caracterului secret al lucrărilor comisiei de evaluare.

136    Având în vedere considerațiile care precedă, se impune admiterea celui de al patrulea motiv și anularea deciziei atacate în măsura în care prin aceasta s‑a refuzat accesul la documentul care conține coeficienții de ponderare referitori la cele două părți ale probei orale prevăzute în anunțul de concurs (interviul și prezentarea structurată), precum și la cele două subpărți ale interviului prevăzute de asemenea în anunțul de concurs (experiența profesională și motivația), cenzurat în ceea ce privește informațiile legate de criteriile de corectare utilizate de comisia de evaluare pentru proba orală, precum și de ponderarea fiecăruia dintre aceste criterii.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

137    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a căzut în pretenții cu privire la partea având ca obiect anularea parțială a deciziei din 9 aprilie 2020, se impune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată aferente acesteia, conform concluziilor reclamantei. Pe de altă parte, potrivit articolului 137 din Regulamentul de procedură, cheltuielile de judecată rămân la aprecierea Tribunalului în cazul în care acesta nu se pronunță asupra fondului. În speță, ținând seama de considerațiile care au determinat Tribunalul să constate o lipsă parțială a necesității de a se pronunța, se va face o justă apreciere prin obligarea Comisiei să suporte și cheltuielile de judecată aferente acesteia.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a noua)

declară și hotărăște:

1)      Nu mai este necesară pronunțarea asupra concluziilor reclamantei prin care se urmărește anularea deciziilor Comisiei Europene din 28 februarie 2020 și 9 aprilie 2020, în măsura în care prin acestea ia fost refuzat accesul la metoda de rotunjire utilizată de comisia de evaluare a concursului intern COM/03/AD/18 (AD 6) ‐ 1 – Administratori.

2)      Anulează decizia Comisiei din 9 aprilie 2020, în măsura în care prin aceasta sa refuzat accesul la documentul care conține coeficienții de ponderare ai celor două părți ale probei orale (interviul și prezentarea structurată) prevăzute în anunțul de concurs intern COM/03/AD/18 (AD 6) ‐ 1 – Administratori, precum și ai celor două subpărți ale interviului (experiența profesională și motivația), prevăzute de asemenea în anunțul de concurs menționat.

3)      Obligă Comisia la plata cheltuielilor de judecată.

Costeira

Kancheva

Perišin

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 1 decembrie 2021.

Semnături


*      Limba de procedură: franceza.