Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesverwaltungsgericht (Austria) la 22 august 2023 – ÖBB-Infrastruktur AG și WESTbahn Management GmbH
(Cauza C-538/23, ÖBB-Infrastruktur și WESTBahn Management)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesverwaltungsgericht
Părțile din procedura principală
Recurente: ÖBB-Infrastruktur AG și WESTbahn Management GmbH
Autoritate pârâtă: Schienen-Control Kommission
Întrebările preliminare
Dreptul Uniunii, în special articolul 32 din Directiva 2012/34/UE, trebuie interpretat în sensul că aprobarea de către statul membru a majorărilor trebuie să aibă loc ex-ante, înainte de începutul (sau cel puțin înainte de sfârșitul) graficului de circulație pentru care au fost solicitate majorările sau poate statul membru să aprobe majorarea și ex-post, după sfârșitul graficului de circulație vizat (eventual, după mai mulți ani)? Prin aprobarea majorărilor de către un stat membru în sensul articolului 32 din Directiva 2012/34/UE trebuie să se înțeleagă o aprobare definitivă?1
Dreptul Uniunii, în special articolul 32 alineatele (1) și (6) coroborat cu articolul 27 alineatul (4) din Directiva 2012/34/UE, trebuie interpretat în sensul că, din punct de vedere temporal, majorările (în cazul modificării elementelor esențiale) trebuie să fie mai întâi publicate în documentul de referință al rețelei (după caz, sub rezerva aprobării) și trebuie să fie aprobate abia după ce au fost publicate de statul membru? Există o modificare a elementelor esențiale în sensul articolului 32 alineatul (6) din Directiva 2012/34/UE și atunci când se modifică „doar” cuantumul majorărilor în raport cu graficul de circulație din anul precedent?
(În cazul unui răspuns afirmativ la prima teză a celei de a doua întrebări) Dreptul Uniunii, în special articolul 32 alineatele (1) și (6) coroborat cu articolul 27 alineatele (2) și (4) din Directiva 2012/34/UE raportat la punctul 2 din anexa IV din Directiva 2012/34/UE, citit în lumina principiului transparenței și a siguranței planificării din considerentul (34) al Directivei 2012/34/UE, trebuie interpretat în sensul că statul membru nu poate aproba majorări în cazul în care cuantumul majorărilor nu a fost publicat în documentul de referință al rețelei pentru graficul de circulație respectiv (pentru care s-au solicitat aceste majorări)? Dimpotrivă, în acest documentul de referință al rețelei a fost publicat, pentru fiecare segment de piață, doar un tarif total pentru fiecare tren-kilometru parcurs [ca sumă a tarifelor pentru costurile generate direct în urma exploatării serviciilor de transport feroviar în sensul articolului 31 alineatul (3) din Directiva 2012/34/UE și pentru majorările în sensul articolului 32 din Directiva 2012/34/UE]; prin urmare, întreprinderile feroviare nu au putut să identifice pe baza acestui document de referință al rețelei nici tarifele pentru „costul direct” [în sensul articolului 31 alineatul (3) din Directiva 2012/34/UE coroborat cu articolul 2 punctul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/909], nici majorările în sensul articolului 32 din Directiva 2012/34/UE pentru fiecare segment de piață.1
(În cazul unui răspuns afirmativ la prima teză a celei de a doua întrebări) Dreptul Uniunii, în special articolul 32 alineatele (1) și (6) coroborat cu articolul 27 alineatul (4) din Directiva 2012/34/UE, citit în lumina principiului transparenței și a siguranței planificării din considerentul (34) al Directivei 2012/34/UE, trebuie interpretat în sensul că majorările publicate în documentul de referință al rețelei pentru graficul de circulație respectiv au efect obligatoriu pentru statul membru care le aprobă? Din acest efect obligatoriu rezultă că statul membru nu poate aproba pentru fiecare segment de piață majorări în cuantum mai mare decât cel publicat în respectivul document de referință al rețelei sau efectul obligatoriu există numai în măsura în care tarifele totale aprobate [acestea sunt tarifele pentru „costul direct” în sensul articolului 31 alineatul (3) din Directiva 2012/34/UE coroborat cu articolul 2 punctul 1 din Regulamentul de punere în aplicare 2015/909 fără majorările în sensul articolului 32 din Directiva 2012/34/UE] nu pot depăși cuantumul publicat în documentul de referință al rețelei, în timp ce majorările pot fi aprobate la un nivel superior celui publicat în documentul de referință al rețelei? Există de asemenea un efect obligatoriu al cererii de aprobare inițiale adresate statului membru în privința cuantumului majorărilor? În cazul unui răspuns afirmativ, în ce sens (al imposibilității de majorare sau de reducere)? Există o altă formă de efect obligatoriu?
Dreptul Uniunii, în special articolul 32 alineatul (1) din Directiva 2012/34/UE, trebuie interpretat în sensul că pentru a determina dacă există posibilitatea de majorare în principiu (pe lângă fiabilitatea pe piață ce trebuie analizată) - cu alte cuvinte în vederea acoperirii integrale a costurilor administratorilor de infrastructură -, nu trebuie să se țină seama de venitul total de realizat, impus de statul membru („obiectiv de venit”), de către unul dintre administratorii de infrastructură feroviară, compus din suma tarifelor pentru costul generat direct în urma exploatării serviciilor de transport feroviar în sensul articolului 31 alineatul (3) din Directiva 2012/34/UE și din majorări în sensul articolului 32 alineatul (1) din Directiva 2012/34/UE, ci este necesar să se determine și să se stabilească costurile care trebuie recuperate integral, pentru a putea aprecia pe baza acestora dacă și în ce cuantum pot fi aprobate eventuale majorări? Pentru a determina dacă există posibilitatea de majorare în principiu trebuie să se aibă în vedere (pe lângă fiabilitatea pe piață ce trebuie analizată) și subvențiile acordate de statul membru întreprinderii de infrastructură feroviară? În cazul unui răspuns afirmativ, cum trebuie acestea avute în vedere? Aceste subvenții trebuie eventual scăzute din costurile care trebuie recuperate integral (alături de tarifele pentru costul generat direct în urma exploatării serviciilor de transport feroviar)? În aceste condiții, dreptul Uniunii, în special articolul 32 alineatul (1) coroborat cu articolul 8 alineatul (4) din Directiva 2012/34/UE, trebuie interpretat în sensul că statul membru trebuie să determine atât tarifele pentru costul generat direct în urma exploatării serviciilor de transport feroviar și subvențiile acordate de stat, ce trebuie în orice caz avute în vedere, cât și orice alte excedente ale întreprinderii de infrastructură feroviară rezultate din alte activități economice și toate veniturile nerambursabile obținute de acesta din surse private și să țină seama de ele atunci când apreciază chestiunea posibilității de majorare? În cazul unui răspuns afirmativ, cum trebuie acestea avute în vedere, eventual, prin scăderea din costurile care trebuie recuperate integral? În cadrul acestei aprecieri trebuie luate în calcul și alte tarife percepute de întreprinderea de infrastructură feroviară, cum sunt tarifele pentru utilizarea peroanelor pentru călători („tarife de stație”) și tarifele pentru folosirea instalațiilor de alimentare cu energie electrică pentru operare, precum și alte poziții bugetare ale întreprinderii de infrastructură feroviară?
____________
1Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spațiului feroviar unic european (JO 2012 L 343, p. 32).
1Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/909 al Comisiei din 12 iunie 2015 privind modalitățile de calculare a costurilor generate direct în urma exploatării serviciului de transport feroviar (JO 2015, L 148, p. 17).