HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

29 aprilie 2015

Cauza T‑457/13 P

CC

împotriva

Parlamentului European

„Recurs – Recurs incident – Funcție publică – Concurs general – Erori în gestionarea listei de candidați care au reușit la concurs – Răspundere extracontractuală – Prejudiciu material – Încredere legitimă – Denaturare a faptelor – Pierderea unei șanse – Prejudiciu moral – Obligația de motivare”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 11 iulie 2013, CC/Parlamentul (F‑9/12, RepFP, EU:F:2013:116), având ca obiect anularea acestei hotărâri

Decizia:      Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 11 iulie 2013, CC/Parlamentul (F‑9/12). Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Funcției Publice. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Răspundere extracontractuală a instituțiilor – Prejudiciu moral – Reparare adecvată prin anularea actului nelegal – Obligația de motivare a Tribunalului Funcției Publice

(art. 340 TFUE)

2.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Egalitate de tratament – Noțiune – Durata de valabilitate a unei liste de candidați eligibili diferită în funcție de candidații care au reușit la un concurs

3.      Acțiune introdusă de funcționari – Competență de fond – Repararea prejudiciului material legat de pierderea unei șanse de a fi recrutat – Criterii

1.      Atunci când se limitează să facă referire la o nelegalitate neprecizată și la sentimentul de injustiție și la tulburarea pretins resimțită de persoana interesată, fără a explica în special motivele pentru care prejudiciul moral care rezultă din acestea nu ar fi putut fi reparat prin anularea unui act, Tribunalul Funcției Publice încalcă obligația de motivare.

(a se vedea punctele 51 și 52)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea din 7 februarie 1990, Culin/Comisia, C‑343/87, Rec., EU:C:1990:49, punctul 128

2.      Principiul general al egalității de tratament este un principiu fundamental al dreptului Uniunii care impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit, cu excepția cazului în care o diferențiere este justificată în mod obiectiv. Se încalcă principiul egalității de tratament atunci când două categorii de persoane, ale căror situații de fapt și de drept nu prezintă diferențe esențiale, beneficiază de un tratament diferit sau atunci când situații diferite sunt tratate în mod identic.

Situația unui candidat care a reușit la un concurs, înscris tardiv pe o listă de candidați eligibili, a cărei valabilitate a fost prelungită în așteptarea soluției procedurii judiciare inițiate de acesta, trebuie să fie comparată cu cea a unei persoane care, dintre ceilalți candidați care au reușit la un concurs, și‑a văzut numele înscris pe lista candidaților eligibili mai multă vreme înainte de a ocupa un post de funcționar. Astfel, dacă situația ar fi diferită, prelungirea listei candidaților care au reușit la un concurs, care urma să rezulte din procedura judiciară inițiată de candidatul înscris tardiv împotriva deciziei de a fi exclus din concurs, ar fi fost mai mult în avantajul celorlalți candidați care au reușit la acest concurs decât în avantajul candidatului însuși.

(a se vedea punctele 72 și 76)

Trimitere la:

Tribunal: Hotărârea din 20 februarie 2009, Comisia/Bertolete și alții, T‑359/07 P- T‑361/07 P, RepFP, EU:T:2009:40, punctele 37 și 38 și jurisprudența citată

3.      Faptul că o instituție nu a furnizat imediat unei alte instituții, coorganizatoare a unui concurs, informația privind înscrierea numelui reclamantului pe lista candidaților eligibili l‑a privat pe acesta de șansa de a fi recrutat ca funcționar stagiar de către această din urmă instituție, în perioada cuprinsă între data acestei înscrieri și data la care această informație a fost transmisă respectivei instituții.

(a se vedea punctul 82)