HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a noua)
17 octombrie 2019(*)
„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană – Marca verbală AXICORP ALLIANCE – Mărcile verbală și figurativă anterioare ale Uniunii Europene ALLIANCE – Motive relative de refuz – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 – Dovada utilizării serioase a mărcilor anterioare – Articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 – Interpretarea descrierii produselor reluate în lista alfabetică ce însoțește Clasificarea de la Nisa”
În cauza T‑279/18,
Alliance Pharmaceuticals Ltd, cu sediul în Chippenham (Regatul Unit), reprezentată de M. Edenborough, QC,
reclamantă,
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de J. Crespo Carrillo și de H. O’Neill, în calitate de agenți,
pârât,
cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO fiind
AxiCorp GmbH, cu sediul în Friedrichsdorf (Germania),
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a EUIPO din 7 februarie 2018 (cauza R 1473/2017-5) privind o procedură de opoziție între Alliance Pharmaceuticals și AxiCorp,
TRIBUNALUL (Camera a noua),
compus din domnul S. Gervasoni, președinte, doamna K. Kowalik‑Bańczyk și domnul C. Mac Eochaidh (raportor), judecători,
grefier: domnul E. Hendrix, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 30 aprilie 2018,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 26 iulie 2018,
având în vedere măsurile de organizare a procedurii din 31 ianuarie 2019,
în urma ședinței din 28 martie 2019,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 17 ianuarie 2011, AxiCorp GmbH a obținut de la Biroul internațional al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI) înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 1072913 a mărcii verbale AXICORP ALLIANCE. Această înregistrare a fost notificată la 28 aprilie 2011 Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), astfel cum a fost modificat [înlocuit prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1)].
2 Produsele și serviciile pentru care s‑a solicitat protecția fac parte din clasele 3, 5, 10 și 35 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:
– clasa 3: „Înălbitori și alte substanțe pentru spălare; preparate pentru curățare, lustruire, degresare și preparate abrazive; săpunuri; parfumerie, uleiuri esențiale, cosmetice, loțiuni pentru păr; pastă de dinți”;
– clasa 5: „Produse farmaceutice și de uz veterinar, medicamente; produse sanitare de uz medical; substanțe dietetice de uz medical, alimente pentru sugari; plasturi, materiale de pansat; materiale pentru plombarea dinților și pentru amprente dentare; dezinfectanți; produse pentru distrugerea dăunătorilor; fungicide, erbicide; medicamente”;
– clasa 10: „Aparate și instrumente chirurgicale, medicale, stomatologice și de uz veterinar, membre, ochi și dinți artificiali; articole ortopedice; material pentru suturi; aplicatoare pentru preparate farmaceutice; seringi de uz medical; inhalatoare;
– clasa 35: „Publicitate; conducerea și administrarea afacerilor; lucrări de birou; comerțul cu ridicata și cu amănuntul de produse farmaceutice, cosmetice și produse medicale”.
3 Cererea de înregistrare a mărcii a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 2011/082 din 29 aprilie 2011.
4 La 30 ianuarie 2012, reclamanta, Alliance Pharmaceuticals Ltd, a formulat opoziție, în temeiul articolului 41 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 46 din Regulamentul 2017/1001), la înregistrarea mărcii solicitate pentru produsele și serviciile menționate la punctul 2 de mai sus.
5 Opoziția se întemeia pe următoarele drepturi anterioare:
– marca anterioară a Uniunii Europene verbală ALLIANCE, depusă la 29 iulie 2002 și înregistrată la 11 august 2006 cu numărul 2816098, care desemnează produsele care fac parte din clasa 5 și care corespund următoarei descrieri: „Preparate farmaceutice, însă cu excepția alimentelor pentru copii și invalizi și preparate chimice de uz farmaceutic”;
– marca anterioară a Uniunii Europene figurativă, depusă la 29 iulie 2002 și înregistrată la 17 decembrie 2003 cu numărul 2816064, care desemnează produsele care fac parte din clasa 5 și corespund următoarei descrieri: „Preparate farmaceutice, însă cu excepția alimentelor pentru copii și invalizi și preparate chimice de uz farmaceutic”, reprezentată în continuare:
– marca neînregistrată anterioară ALLIANCE, utilizată în comerț pentru „substanțe și preparate farmaceutice” în Regatul Unit.
6 Motivele invocate în susținerea opoziției au fost cele menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatele (4) și (5) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatele (4) și (5) din Regulamentul 2017/1001].
7 În susținerea motivelor de opoziție prevăzute la articolul 8 alineatele (4) și (5) din Regulamentul nr. 207/2009, reclamanta a depus un extras din raportul anual din 2009 al societății sale mamă, Alliance Pharma plc.
8 La cererea AxiCorp, EUIPO a invitat reclamanta să facă dovada utilizării mărcilor sale anterioare, în conformitate cu articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001], pentru produsele pe care se întemeia opoziția.
9 La 22 iulie 2016, reclamanta a furnizat elemente de probă privind utilizarea mărcilor sale anterioare în termenul stabilit de EUIPO.
10 La 11 mai 2017, divizia de opoziție a respins opoziția în totalitate, în lipsa unor dovezi ale utilizării serioase a mărcilor anterioare ale Uniunii Europene și în lipsa unor dovezi ale utilizării în comerț a mărcii neînregistrate anterioare.
11 La 7 iulie 2017, reclamanta a introdus la EUIPO o cale de atac împotriva deciziei diviziei de opoziție, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenite articolele 66-71 din Regulamentul 2017/1001).
12 Prin Decizia din 7 februarie 2018 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a cincea de recurs a EUIPO a anulat în parte decizia diviziei de opoziție și a trimis cauza la divizia de opoziție spre reexaminare.
13 Pe de o parte, în ceea ce privește mărcile anterioare ale Uniunii Europene, camera de recurs a considerat că opoziția fusese respinsă în mod întemeiat în măsura în care era fondată pe articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001. În această privință, ea a observat, în primul rând, că specificația mărcilor menționate, care vizează „preparate farmaceutice, însă cu excepția alimentelor pentru copii și invalizi și preparate chimice de uz farmaceutic”, nu era clară. În al doilea rând, ea a considerat că nu ar fi nici nerezonabil, nici contrar regulilor gramaticale să se interpreteze specificația în sensul că acoperă produsele farmaceutice, „cu excepția celor destinate să servească drept alimente pentru copii și invalizi și care utilizează preparate farmaceutice chimice”. În al treilea rând, ea a apreciat că, deși posibilitatea altor interpretări nu poate fi exclusă, produsele și serviciile trebuiau descrise în registru cu suficientă claritate și precizie pentru a permite stabilirea numai pe această bază a întinderii protecției solicitate. În plus, potrivit camerei de recurs, o specificație ambiguă nu poate fi interpretată într‑un mod favorabil pentru titularul dreptului. În consecință, ea a considerat că în mod întemeiat divizia de opoziție a interpretat specificația în mod strict, în sensul că exclude preparatele chimice de uz farmaceutic. Pe de altă parte, ea a observat că, chiar dacă s‑ar considera că specificația include anumite produse farmaceutice de origine vegetală, reclamanta nu a demonstrat că marca ALLIANCE a fost utilizată pentru aceste produse farmaceutice, dat fiind că dovezile utilizării prezentate făceau referire exclusiv la componente sintetice.
14 Pe de altă parte, în ceea ce privește marca neînregistrată anterioară și motivul de opoziție prevăzut la articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul 2017/1001, camera de recurs a considerat că concluzia diviziei de opoziție, potrivit căreia reclamanta nu a prezentat nicio dovadă a utilizării acestei mărci în termenul stabilit pentru susținerea opoziției, era vădit eronată. Potrivit acesteia, cauza trebuia să fie trimisă la divizia de opoziție pentru o reexaminare completă a motivului de opoziție sus‑menționat, ținând seama de toate dovezile utilizării prezentate de reclamantă în cursul procedurii, inclusiv cele depuse la 22 iulie 2016.
Concluziile părților
15 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– cu titlu subsidiar, modificarea deciziei atacate prin trimiterea opoziției la divizia de opoziție pentru ca aceasta să o reexamineze în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001, în plus față de articolul 8 alineatul (4) din regulamentul menționat;
– obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri, precum și a celor efectuate în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs și, cu titlu subsidiar, dacă cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs intervine, obligarea în solidar a EUIPO și a intervenientei la plata cheltuielilor sale de judecată.
16 EUIPO solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Cu privire la domeniul de aplicare al cererii de anulare a deciziei atacate
17 În răspunsul la întrebările Tribunalului, adresate în cadrul unor măsuri de organizare a procedurii, părțile au confirmat în ședință, astfel cum s‑a luat act în procesul‑verbal de ședință, că acțiunea formulată de reclamantă trebuia înțeleasă în sensul că urmărea anularea în parte a deciziei atacate în măsura în care camera de recurs a respins calea de atac care s‑a aflat pe rolul său în ceea ce privește motivele de opoziție prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001. În schimb, reclamanta nu solicită Tribunalului anularea deciziei atacate în măsura în care camera de recurs a trimis cauza la divizia de opoziție pentru o reexaminare completă a motivului de opoziție prevăzut la articolul 8 alineatul (4) din regulamentul menționat.
Cu privire la fond
18 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe faptul că specificația mărcilor anterioare ale Uniunii Europene a fost interpretată greșit de camera de recurs pentru a concluziona că dovezile utilizării prezentate nu demonstrau o utilizare serioasă a acestor mărci pentru produsele incluse în specificația menționată, ceea ce ar constitui o încălcare a normelor fundamentale de procedură, a Regulamentului 2017/1001 sau a unei norme de drept privind aplicarea acestuia, în sensul articolului 72 din Regulamentul 2017/1001.
19 Mai precis, reclamanta contestă interpretarea strictă a specificației reținută de divizia de opoziție și confirmată de camera de recurs, potrivit căreia „preparatele chimice de uz farmaceutic” erau excluse din „preparatele farmaceutice”.
20 Pe de o parte, reclamanta susține că interpretarea strictă a specificației reținută ar fi eronată, întrucât ar fi contrară ghidurilor privind examinarea ale EUIPO și, mai precis, modului în care excluderile trebuie formulate în specificații. Dacă obiectivul este de a exclude tipuri de produse, conjuncția care trebuie utilizată este conjuncția disjunctivă „sau”, iar nu conjuncția copulativă „și”. În consecință, în speță, cuvintele „însă cu excepția alimentelor pentru copii și invalizi și preparate chimice de uz farmaceutic” ar trebui să fie interpretate în sensul că exclud numai prima categorie de produse, alimentele pentru copii și invalizi, și că includ a doua categorie de produse, preparatele chimice de uz farmaceutic. Dacă această interpretare ar fi fost aplicată, dovezile prezentate de reclamantă pentru a demonstra utilizarea serioasă a mărcilor anterioare ale Uniunii Europene pentru „preparate chimice de uz farmaceutic” ar fi fost reținute. Prin urmare, cauza ar trebui trimisă la divizia de opoziție pentru ca aceasta să examineze opoziția și din perspectiva motivelor de opoziție prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001. De altfel, reclamanta arată că AxiCorp nu a prezentat niciun argument privind domeniul de aplicare al specificației înaintea deciziei diviziei de opoziție.
21 Pe de altă parte, reclamanta susține că interpretarea strictă a specificației reținută ar fi eronată în măsura în care ar avea ca rezultat o specificație lipsită de sens din punct de vedere comercial, ceea ce ar fi contrar regulilor normale de interpretare a textelor juridice. Cu titlu subsidiar, ea susține că, dacă „preparatele chimice de uz farmaceutic” ar fi excluse, acestea ar trebui să fie interpretate în mod strict, în sensul că nu desemnează decât precursorii chimici sintetici în stare pură care pot fi combinați în scopuri farmaceutice, și anume pentru a forma preparatele farmaceutice finale înseși. Astfel, componentele în stare pură ale preparatului farmaceutic ar fi excluse din domeniul de aplicare al înregistrării, în timp ce combinația obținută, care constituie preparatul farmaceutic final însuși, ar fi inclusă. Prin urmare, dovezile utilizării prezentate ar fi suficiente pentru a dovedi utilizarea serioasă a mărcilor anterioare ale Uniunii Europene.
22 EUIPO contestă argumentele reclamantei. În primul rând, potrivit EUIPO, un exemplu de redactare a unei excluderi extras din ghidurile privind examinarea ale EUIPO nu poate constitui baza unei reguli care stabilește conjuncția care ar trebui să fie utilizată la redactarea unei excluderi într‑o specificație. Ar reveni solicitantului unei mărci a Uniunii Europene sarcina de a redacta în mod clar și precis specificația produselor și serviciilor pentru care se solicită protecția. În al doilea rând, potrivit EUIPO, specificația este ambiguă. Or, modul în care divizia de opoziție și camera de recurs au interpretat specificația nu ar fi nici nerezonabil, nici contrar regulilor gramaticale, chiar dacă nu ar putea fi excluse alte interpretări. În al treilea rând, EUIPO amintește că întinderea protecției solicitate trebuie să poată fi stabilită numai pe baza registrului. Atunci când denumirea produselor sau serviciilor este lipsită de claritate și de precizie, domeniul de aplicare al mărcii ar trebui interpretat în sens strict, întrucât titularul mărcii nu ar trebui să profite de pe urma încălcării obligației sale de a stabili cu claritate și cu precizie lista produselor și serviciilor.
Observații introductive
23 Astfel cum reclamanta a confirmat în ședință, este necesar să se considere că reclamanta reproșează în esență în mod implicit camerei de recurs o încălcare a articolului 47 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001.
24 În această privință, odată ce a fost invocată de solicitantul mărcii, chestiunea utilizării serioase a mărcii anterioare trebuie soluționată înainte de a se pronunța cu privire la opoziția propriu‑zisă [a se vedea Hotărârea din 22 martie 2007, Saint-Gobain Pam/OAPI – Propamsa (PAM PLUVIAL), T‑364/05, EU:T:2007:96, punctul 37 și jurisprudența citată].
25 Astfel, reclamantei îi revenea sarcina, înainte ca EUIPO să examineze motivele de opoziție prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001, să facă dovada utilizării serioase a mărcilor anterioare ale Uniunii Europene, astfel încât, dacă această dovadă lipsea, opoziția trebuia respinsă în conformitate cu articolul 47 alineatul (2) din acest regulament. În plus, această utilizare trebuia să se refere la produsele pentru care mărcile anterioare ale Uniunii Europene erau înregistrate și pe care se întemeia opoziția, și anume produsele care fac parte din clasa 5, menționate la punctul 5 de mai sus. În cazul în care mărcile anterioare ale Uniunii Europene ar fi fost utilizate numai pentru o parte dintre produsele pentru care erau înregistrate, acestea nu s‑ar considera înregistrate, în scopul examinării opoziției, decât pentru acea parte de produse, în conformitate cu articolul 47 alineatul (2) din regulamentul menționat.
26 Potrivit jurisprudenței dezvoltate în cadrul interpretării termenilor care compun titlul claselor de produse și de servicii, domeniul de aplicare al cererii de înregistrare trebuie să fie apreciat la data depunerii sale [a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 decembrie 2018, Edison/EUIPO (Edison), T‑471/17, nepublicată, atacată cu recurs, EU:T:2018:887, punctul 34; a se vedea de asemenea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 11 octombrie 2017, EUIPO/Cactus, C‑501/15 P, EU:C:2017:750, punctele 44-49].
27 În speță, cererile de înregistrare referitoare la mărcile anterioare ale Uniunii Europene au fost depuse de reclamantă și înregistrate într‑o perioadă în care Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146) (înlocuit prin Regulamentul nr. 207/2009, înlocuit la rândul său prin Regulamentul 2017/1001) era în continuare de aplicare (a se vedea punctul 5 de mai sus). Regulamentul nr. 40/94 nu conținea dispoziții atât de detaliate precum cele prevăzute la articolul 33 alineatele (2) și (5) din Regulamentul 2017/1001 în vigoare la data deciziei atacate.
28 Cu toate acestea, articolul 26 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94, în versiunea aplicabilă la data depunerii cererilor de înregistrare a mărcilor referitoare la mărcile anterioare ale Uniunii Europene și la data înregistrărilor acestora, prevedea că cererea de înregistrare a mărcii trebuia să conțină o listă a produselor sau serviciilor pentru care se solicita înregistrarea. În plus, norma 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 (JO 1995, L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189) [reluată în esență la articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001], aplicabilă la acea dată, prevedea că lista produselor și serviciilor trebuie stabilită astfel încât, printre altele, „să apară clar natura lor”.
29 Din dispozițiile sus‑menționate rezultă că îi revine celui care solicită înregistrarea unui semn ca marcă sarcina de a indica în cererea sa lista produselor sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea și de a furniza pentru fiecare dintre produsele sau serviciile menționate o descriere din care să reiasă clar natura sa [Hotărârea din 9 iulie 2008, Reber/OAPI – Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli (Mozart), T‑304/06, EU:T:2008:268, punctul 23].
30 Potrivit jurisprudenței, dacă aceste dispoziții impun ca produsele pentru care se solicită protecția să fie identificate de solicitant cu suficientă claritate și precizie este pentru a permite EUIPO și operatorilor economici să stabilească numai pe această bază întinderea protecției solicitate [Hotărârea din 3 iunie 2015, Lithomex/OAPI – Glaubrecht Stingel (LITHOFIX), T‑273/14, nepublicată, EU:T:2015:352, punctul 27; a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea din 12 decembrie 2002, Sieckmann, C‑273/00, EU:C:2002:748, punctele 49-51, și Hotărârea din 19 iunie 2012, Chartered Institute of Patent Attorneys, C‑307/10, EU:C:2012:361, punctul 49].
31 Pe de altă parte, este necesar să se arate că, pentru a putea examina identitatea sau similitudinea produselor și serviciilor în cauză, organele EUIPO trebuie întotdeauna să stabilească produsele și serviciile care sunt vizate de mărcile în conflict și, în acest cadru, ele trebuie să efectueze, dacă este cazul, o interpretare a listei produselor și serviciilor pentru care o marcă este înregistrată [a se vedea Hotărârea din 6 aprilie 2017, Nanu‑Nana Joachim Hoepp/EUIPO – Fink (NANA FINK), T‑39/16, EU:T:2017:263, punctul 26 și jurisprudența citată].
32 Considerațiile de mai sus sunt cele în lumina cărora trebuie să se examineze dacă camera de recurs a încălcat articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 atunci când a considerat că în mod întemeiat divizia de opoziție a interpretat lista produselor acoperite de mărcile anterioare ale Uniunii Europene în mod strict, în sensul că exclude preparatele chimice de uz farmaceutic, și anume produsele farmaceutice care utilizează preparate farmaceutice chimice (punctele 19 și 22 din decizia atacată) și că opoziția fusese respinsă în mod justificat în măsura în care se întemeia pe articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001, în lipsa unor dovezi ale utilizării serioase a mărcilor menționate (punctele 23 și 24 din decizia atacată).
Cu privire la relevanța ghidurilor privind examinarea ale EUIPO
33 Cu titlu introductiv, este necesar să se arate că argumentația prin care reclamanta susține că interpretarea strictă a specificației reținută de camera de recurs ar fi eronată, întrucât ar fi contrară ghidurilor privind examinarea ale EUIPO, pentru a demonstra încălcarea eventuală a dispozițiilor Regulamentului 2017/1001, trebuie înlăturată ca inoperantă.
34 Astfel, ghidurile privind examinarea ale EUIPO nu constituie acte juridice obligatorii pentru interpretarea dispozițiilor dreptului Uniunii (Hotărârea din 19 decembrie 2012, Leno Merken, C‑149/11, EU:C:2012:816, punctul 48). Prevederile ghidurilor privind examinarea ale EUIPO nu pot, ca atare, nici să prevaleze față de dispozițiile Regulamentului 2017/1001 și ale Regulamentului delegat (UE) 2018/625 al Comisiei din 5 martie 2018 de completare a Regulamentului 2017/1001 și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) 2017/1430 (JO 2018, L 104, p. 1), și nici măcar să modifice interpretarea dată acestora de instanța Uniunii. Dimpotrivă, ele au vocația de a fi interpretate în conformitate cu dispozițiile acestor regulamente [a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 iunie 2012, Interkobo/OAPI – XXXLutz Marken (my baby), T‑523/10, EU:T:2012:326, punctul 29].
35 În orice caz, ghidurile privind examinarea ale EUIPO invocate de reclamantă nu preconizau, pentru ca „preparatele chimice de uz farmaceutic” să poată fi considerate incluse în domeniul de protecție, formula specificației utilizate în speță, și anume o categorie de produse pentru care se solicită protecția, urmată de o categorie de produse exclusă precedată de expresia „însă cu excepția”, urmată – fără punctuație – de conjuncția „și” și de o categorie de produse care se presupune că este inclusă.
Cu privire la interpretarea specificației mărcilor anterioare ale Uniunii Europene
36 În speță, trebuie să se constate că modul de redactare a specificației în engleză, limbă în care au fost formulate cererile de înregistrare a mărcilor anterioare ale Uniunii Europene, poate primi două posibile interpretări literale.
37 Astfel, în lipsa punctuației, în special a punctului și virgulei care separă „alimentele pentru copii și invalizi” de „preparatele chimice de uz farmaceutic” sau a unor precizări suplimentare, o posibilă semnificație literală a specificației invită să se considere că atât „alimentele pentru copii și invalizi”, cât și „preparatele chimice de uz farmaceutic” sunt acoperite de restricția „însă cu excepția”. Aceasta este interpretarea care a fost reținută de divizia de opoziție și de camera de recurs.
38 Cu toate acestea, o altă posibilă interpretare literală, sugerată de reclamantă, nu exclude „preparatele chimice de uz farmaceutic” din specificație.
39 În această privință, în primul rând, este necesar să se arate că această posibilitate a fost admisă de EUIPO în ședință. Pe de altă parte, camera de recurs a recunoscut, la punctele 19 și 20 din decizia atacată, că erau posibile alte interpretări decât cea pe care a reținut‑o.
40 În al doilea rând, Tribunalul arată, asemenea reclamantei, că reiese din dosarul EUIPO și în special din observațiile AxiCorp din 16 martie și din 20 octombrie 2016, precum și din 10 noiembrie 2017 că numai în stadiul căii de atac la camera de recurs AxiCorp a susținut că specificația nu acoperea „preparatele chimice de uz farmaceutic” și că reclamanta nu ar fi furnizat dovada utilizării serioase a mărcilor sale pentru preparate farmaceutice sau chimice ca atare.
41 Or, astfel cum se amintește la punctul 30 de mai sus, registrul are ca obiect, printre altele, să informeze operatorii economici, inclusiv concurenții actuali sau potențiali ai titularilor sau ai solicitanților de mărci cu privire la drepturile terților.
42 Așadar, este semnificativ faptul că AxiCorp nu a interpretat specificația în mod restrictiv în fața diviziei de opoziție. În măsura în care AxiCorp nu a exprimat îndoieli cu privire la interpretarea care trebuie dată specificației, la domeniul de aplicare al categoriilor de produse acoperite de mărcile anterioare ale Uniunii Europene sau la pretinsele deficiențe ale dovezilor utilizării în această privință în fața acestei divizii, este permis să se considere, pe de o parte, că nu exista nicio certitudine cu privire la faptul că specificația avea să fie interpretată în modalitatea reținută în final de divizia de opoziție și confirmată ulterior de camera de recurs și, pe de altă parte, că cerința de claritate și de precizie amintită la punctul 30 de mai sus era respectată.
43 În al treilea rând, trebuie arătat că, deși interpretarea specificației dată de camera de recurs, potrivit căreia „preparatele chimice de uz farmaceutic” sunt excluse, este posibilă având în vedere modul său de redactare, această interpretare nu a luat în considerare în mod corespunzător alte elemente esențiale pentru a înțelege domeniul de aplicare al specificației menționate, și anume voința efectivă a titularului mărcilor vizate și preocuparea de a conferi un efect util acestui text, care exclude o interpretare care să conducă la un rezultat absurd pentru titular.
44 Astfel, mai întâi, Tribunalul observă că voința efectivă a solicitantului înregistrării unei mărci a Uniunii Europene nu este, potrivit jurisprudenței, lipsită de relevanță. Într‑adevăr, deși această observație a fost efectuată în cadrul analizei întinderii protecției unei mărci naționale care rezultă din utilizarea tuturor indicațiilor generale din titlul unei clase, Curtea a observat că situația în care întinderea protecției conferite de o marcă ar depinde de abordarea interpretativă adoptată de autoritatea competentă, iar nu de voința efectivă a solicitantului ar risca să aducă atingere securității juridice atât a solicitantului menționat, cât și a operatorilor economici terți (Hotărârea din 19 iunie 2012, Chartered Institute of Patent Attorneys, C‑307/10, EU:C:2012:361, punctul 60).
45 Or, dacă abordarea reținută de camera de recurs ar fi corectă, iar înregistrările mărcilor anterioare ale Uniunii Europene ar acoperi produse farmaceutice cu excepția celor „care utilizează preparate farmaceutice chimice”, cu alte cuvinte acestea nu ar acoperi decât preparate denumite „naturale” sau „de origine vegetală” care nu conțin substanțe chimice sau componente sintetice, înregistrările respective nu ar acoperi decât produse care nu au fost avute în vedere de reclamantă și care nu au fost menționate expres în specificația mărcilor respective. Astfel cum reiese din cuprinsul punctului 44 de mai sus, o asemenea ipoteză este incompatibilă cu cerințele de previzibilitate și de securitate juridică.
46 În continuare, deși este adevărat că interpretarea literală a unei specificații a unei mărci este cea care trebuie privilegiată, acest principiu nu prezintă nicio utilitate în cazul în care două interpretări literale sunt la fel de posibile.
47 Într‑un asemenea caz, trebuie privilegiată, printre mai multe interpretări posibile ale textelor de drept al Uniunii, cea care nu conduce la un rezultat absurd. Astfel, interpretarea dispozițiilor dreptului Uniunii se întemeiază, desigur, mai întâi și mai întâi pe litera acestora, această abordare reflectând principiile esențiale ale previzibilității și securității juridice. Cu toate acestea, atunci când textul este ambiguu sau interpretarea sa literală conduce la un rezultat absurd, această semnificație poate face obiectul unei reevaluări după ce a fost repusă în contextul său și a fost interpretată în lumina ansamblului dispozițiilor dreptului Uniunii, a finalităților acestuia și a stadiului evoluției sale la data la care trebuie efectuată aplicarea dispoziției în cauză (Concluziile avocatului general Bobek prezentate în cauza European Federation for Cosmetic Ingredients, C‑592/14, EU:C:2016:179, punctele 36 și 37; a se vedea de asemenea în acest sens Concluziile avocatului general Mayras în cauza Fellinger, 67/79, EU:C:1980:23, p. 550).
48 Astfel, Curtea a avut deja ocazia să excludă interpretări ale unor dispoziții ale dreptului Uniunii care ar conduce la un rezultat absurd (a se vedea în acest sens, în domeniul liberei circulații a lucrătorilor, Hotărârea din 10 decembrie 2009, Peśla, C‑345/08, EU:C:2009:771, punctele 46 și 48, și, în domeniul desenelor și modelelor industriale, Hotărârea din 21 septembrie 2017, Easy Sanitary Solutions și EUIPO/Group Nivelles, C‑361/15 P și C‑405/15 P, EU:C:2017:720, punctul 96).
49 Tribunalul apreciază că este necesar să se transpună prin analogie considerațiile de la punctele 46-48 de mai sus într‑un caz precum cel din speță, referitor la interpretarea specificației unei mărci a Uniunii Europene anterioare.
50 Astfel, divizia de opoziție și, dacă este cazul, camera de recurs trebuie să interpreteze lista produselor și serviciilor pentru care o marcă anterioară a Uniunii Europene este înregistrată și pentru care se solicită dovada utilizării serioase, pentru a stabili întinderea protecției mărcii respective și pentru a soluționa problema utilizării sale serioase, înainte de pronunțarea asupra opoziției propriu‑zise. Cu toate acestea, procedând astfel, le revine sarcina de a interpreta textul listei produselor și serviciilor acoperite în modul cel mai coerent posibil, ținând seama nu numai de semnificația literală și de construcția sa gramaticală, ci și, în cazul unui risc de rezultat absurd, de contextul său și de voința efectivă a titularului acestei mărci în ceea ce privește domeniul său de aplicare.
51 Tribunalul consideră astfel că, în cadrul articolului 47 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001 și al stabilirii întinderii protecției unei mărci anterioare a Uniunii Europene și al aprecierii dovezilor utilizării serioase a mărcii respective, dacă există două interpretări literale posibile ale specificației acestei mărci, însă una dintre ele ar conduce la un rezultat absurd în ceea ce privește întinderea protecției mărcii, camera de recurs trebuie să soluționeze dificultatea optând pentru interpretarea cea mai plauzibilă și previzibilă a specificației respective. Tribunalul constată că ar fi absurd să se adopte o interpretare a specificației care ar avea ca efect excluderea tuturor produselor reclamantei, nelăsându‑i, ca produse protejate de mărcile anterioare ale Uniunii Europene, decât produse pentru care nu ar fi solicitat protecția mărcilor sale.
52 Or, în speță, camera de recurs a asimilat în esență „preparatele chimice de uz farmaceutic” unor preparate chimice sau sintetice finale. Pe cale de consecință, toate dovezile utilizării mărcilor anterioare ale Uniunii Europene au fost înlăturate, iar aceasta în pofida împrejurărilor potrivit cărora activitatea principală a reclamantei era comercializarea de preparate farmaceutice și potrivit cărora mărcile respective erau totuși înregistrate pentru „preparatele farmaceutice”. Astfel cum susține reclamanta, ar fi absurd să se presupună că aceasta din urmă ar fi intenționat să solicite înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene pentru o categorie de produse pe care ar fi restrâns‑o în continuare printr‑o categorie de produse în mare măsură echivalente.
53 Această concluzie nu este deloc infirmată de jurisprudența menționată la punctul 21 din decizia atacată, precum și de EUIPO la punctul 27 din memoriul în apărare și în ședință, în susținerea, pe de o parte, a respingerii unei interpretări a specificației favorabile reclamantei și, pe de altă parte, a necesității de a aplica o interpretare strictă a specificației menționate, și anume punctul 67 din Ordonanța din 6 februarie 2014, El Corte Inglés/OAPI (C‑301/13 P, nepublicată, EU:C:2014:235), punctul 31 din Hotărârea din 11 noiembrie 2009, Frag Comercio Internacional/OAPI – Tinkerbell Modas (GREEN by missako) (T‑162/08, nepublicată, EU:T:2009:432), punctul 62 din Hotărârea din 6 aprilie 2017, NANA FINK (T‑39/16, EU:T:2017:263), și punctul 62 din Hotărârea din 18 octombrie 2018, Next design+produktion/EUIPO – Nanu‑Nana Joachim Hoepp (nuuna) (T‑533/17, nepublicată, EU:T:2018:698).
54 În această privință, este adevărat, pe de o parte, în ceea ce privește jurisprudența menționată la punctul 21 din decizia atacată, că instanța Uniunii a recunoscut, în cadrul procedurilor de opoziție și al comparării produselor și serviciilor, că era posibil ca descrierea produselor și serviciilor vizate de o marcă anterioară să nu permită compararea lor cu cele desemnate de o marcă solicitată (a se vedea în acest sens Ordonanța din 6 februarie 2014, El Corte Inglés/OAPI, C‑301/13 P, nepublicată, EU:C:2014:235, punctul 67, și Hotărârea din 11 noiembrie 2009, GREEN by missako, T‑162/08, nepublicată, EU:T:2009:432, punctul 31). Este adevărat, pe de o parte, în ceea ce privește jurisprudența menționată de EUIPO la punctul 27 din memoriul în apărare și în ședință, că Tribunalul a observat că titularul unei mărci a Uniunii Europene nu poate profita de pe urma unei încălcări a obligației sale de a indica produsele sau serviciile într‑un mod clar și precis (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 aprilie 2017, NANA FINK, T‑39/16, EU:T:2017:263, punctul 48, și Hotărârea din 18 octombrie 2018, nuuna, T‑533/17, nepublicată, EU:T:2018:698, punctul 62).
55 Cu toate acestea, cadrul factual și stadiul procedurii cauzelor sus‑menționate diferă de cele din speță.
56 În primul rând, în cauza în care s‑a pronunțat Ordonanța din 6 februarie 2014, El Corte Inglés/OAPI (C‑301/13 P, nepublicată, EU:C:2014:235), pe de o parte, nici textul descrierii serviciilor desemnate de marca anterioară în discuție în cauza menționată, nici elementele pe care reclamantul le invocase în cadrul procedurii în fața EUIPO nu evidențiau că protecția mărcii menționate se extindea la alte produse sau servicii decât cele care fac parte din clasa 35 în sensul Aranjamentului de la Nisa. Pe de altă parte, argumentele și probele cu privire la particularitățile dreptului național despre care se pretinde că ar fi permis să se precizeze sensul descrierii serviciilor desemnate de marca anterioară în discuție în cauza menționată nu puteau fi luate în considerare, întrucât fuseseră prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului. Acestea sunt, așadar, împrejurările specifice în care Curtea a statuat că Tribunalul a decis în mod întemeiat că descrierea serviciilor desemnate de marca anterioară în discuție în cauza menționată nu permitea compararea lor cu produsele desemnate de marca a cărei înregistrare fusese solicitată.
57 În al doilea rând, în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 11 noiembrie 2009, GREEN by missako (T‑162/08, nepublicată, EU:T:2009:432), deși serviciile vizate de marca anterioară în discuție în cauza menționată erau prea vagi pentru a permite o adevărată comparație cu cele desemnate de marca solicitată în cauză, diferențele dintre semnele în cauză constituiau un motiv suficient pentru înlăturarea riscului de confuzie, în pofida identității și a similitudinii anumitor produse vizate de mărcile în cauză.
58 În al treilea rând, în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 6 aprilie 2017, NANA FINK (T‑39/16, EU:T:2017:263), deși descrierea anumitor produse acoperite de marca anterioară în discuție în cauza menționată putea fi înțeleasă în două moduri diferite (fie ca incluzând numai produsele finite din piele și din imitație de piele, fie ca incluzând și „imitațiile de piele”), cele două interpretări erau la fel de plauzibile și nu conduceau la o specificație absurdă.
59 În al patrulea rând, în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 18 octombrie 2018, nuuna (T‑533/17, nepublicată, EU:T:2018:698), Tribunalul a arătat că produsele acoperite de mărcile anterioare în cauză făcuseră obiectul unei anumite precizări, ignorată de camera de recurs, iar Tribunalul a putut să le compare cu produsele acoperite de marca solicitată în această cauză. Prin urmare, cauza menționată nu privea nici o încălcare a obligației de claritate și de precizie, nici o eventuală absurditate a specificației produselor în discuție.
60 În aceste împrejurări, Tribunalul consideră că numai atunci când cele două interpretări literale posibile ale listei produselor și serviciilor desemnate de o marcă anterioară a Uniunii Europene sunt, ambele, la fel de plauzibile și de previzibile, la stabilirea întinderii protecției mărcii respective și a aprecierii dovezilor utilizării serioase prezentate, este necesar să se aplice principiul întemeiat pe punctul 48 din Hotărârea din 6 aprilie 2017, NANA FINK (T‑39/16, EU:T:2017:263), potrivit căruia titularul unei mărci a Uniunii Europene nu poate profita de pe urma unei încălcări a obligației sale de a indica produsele și serviciile în mod clar și precis.
61 Această concluzie nu este infirmată nici de argumentul EUIPO potrivit căruia mai rămânea încă în specificație o întreagă gamă de produse, odată excluse produsele chimice sintetice, precum remediile din plante. Astfel, o asemenea abordare prezintă aceleași dificultăți precum cele evocate la punctul 45 de mai sus, și anume că înregistrările mărcilor anterioare ale Uniunii Europene nu ar acoperi, prin urmare, decât produse care nu au fost avute în vedere de reclamantă și care nu au fost menționate expres în specificație, ceea ce ar fi incompatibil cu cerințele de previzibilitate și de securitate juridică.
62 Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se concluzioneze că, apreciind că specificația trebuie interpretată în sensul că „preparatele chimice de uz farmaceutic” sunt excluse și că mărcile anterioare ale Uniunii Europene acoperă astfel produsele farmaceutice, cu excepția celor „care utilizează preparate farmaceutice chimice”, camera de recurs a reținut o interpretare eronată a specificației menționate. Astfel, aceasta din urmă putea fi interpretată în sensul că include, pe de o parte, „preparatele farmaceutice” și, pe de altă parte, „preparatele chimice de uz farmaceutic”, și anume precursorii chimici sintetici în stare pură care pot fi combinați în scopuri farmaceutice, și anume pentru a forma preparatele farmaceutice finale înseși.
63 Rezultă că este necesar să se admită motivul unic, întemeiat pe încălcarea articolului 47 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001, și să se anuleze decizia atacată în măsura în care camera de recurs a respins calea de atac care s‑a aflat pe rolul său în ceea ce privește motivele de opoziție prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001.
64 În ceea ce privește al doilea capăt de cerere al reclamantei, formulat în subsidiar, prin care reclamanta solicită în esență Tribunalului să exercite competența de modificare cu care este învestit în temeiul articolului 72 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001, trebuie amintit că respectiva competență nu are ca efect să confere Tribunalului competența de a efectua o apreciere cu privire la care camera de recurs nu s‑a pronunțat încă. Exercitarea competenței de modificare trebuie, în consecință, în principiu, să fie limitată la situațiile în care Tribunalul, după ce a controlat aprecierea efectuată de camera de recurs, este în măsură să determine, pe baza elementelor de fapt și de drept astfel cum sunt stabilite, decizia pe care camera de recurs era obligată să o adopte (Hotărârea din 5 iulie 2011, Edwin/OAPI, C‑263/09 P, EU:C:2011:452, punctul 72).
65 Or, trebuie să se constate că, în mod eronat camera de recurs nu a examinat ansamblul dovezilor prezentate pentru a stabili utilizarea serioasă a mărcilor anterioare.
66 Nu este de competența Tribunalului să examineze dovezile sus‑menționate pentru prima dată în cadrul examinării cererii de modificare a deciziei atacate, prezentată în esență de reclamantă în cadrul celui de al doilea capăt de cerere.
67 Revine, așadar, camerei de recurs sarcina de a se pronunța în această privință, în vederea luării deciziei pe care trebuie să o pronunțe cu privire la calea de atac cu care rămâne sesizată [a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 decembrie 2014, CEDC International/OAPI – Underberg (Forma unui fir de iarbă într‑o sticlă), T‑235/12, EU:T:2014:1058, punctele 101 și 102 și jurisprudența citată].
68 Întrucât Tribunalul nu își poate exercita competența de modificare a deciziei atacate, acest al doilea capăt de cerere trebuie respins.
Cu privire la cheltuielile de judecată
69 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât EUIPO a căzut în pretenții cu privire la partea esențială a concluziilor sale, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamantei.
70 În plus, reclamanta a solicitat obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs. În această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 190 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, cheltuielile necesare efectuate de părți în legătură cu procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs sunt considerate cheltuieli de judecată recuperabile. Prin urmare, se impune de asemenea obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată necesare efectuate de reclamantă în legătură cu procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a noua)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 7 februarie 2018 (cauza R 1473/2017‑5) privind o procedură de opoziție între Alliance Pharmaceuticals Ltd și AxiCorp GmbH, în măsura în care camera de recurs a respins calea de atac care s‑a aflat pe rolul său în ceea ce privește motivele de opoziție prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b) și alineatul (5) din Regulamentul 2017/1001.
2) Respinge în rest acțiunea.
3) Obligă EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor necesare efectuate de Alliance Pharmaceuticals în vederea desfășurării procedurii care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO.
Gervasoni | Kowalik‑Bańczyk | Mac Eochaidh |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 17 octombrie 2019.
Semnături