ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a șaptea extinsă)
21 septembrie 2011(*)
„Acțiune în anulare – REACH – Identificarea acrilamidei drept o substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită – Act care nu este supus căilor de atac – Inadmisibilitate”
În cauza T‑1/10,
Polyelectrolyte Producers Group GEIE (PPG), cu sediul în Bruxelles (Belgia),
SNF SAS, cu sediul în Andrézieux‑Bouthéon (Franța),
reprezentate inițial de K. Van Maldegem, avocat, de domnul P. Sellar, solicitor, și R. Cana, avocat, și ulterior de K. Van Maldegem și R. Cana,
reclamante,
împotriva
Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA), reprezentată de doamna M. Heikkila și de domnul W. Broere, în calitate de agenți, asistați de J. Stuyck, avocat,
pârâtă,
susținută de
Regatul Țărilor de Jos, reprezentat de doamna C. Wissels, de domnii J. Langer, Y. de Vries și de doamna M. de Ree, în calitate de agenți,
și de
Comisia Europeană, reprezentată inițial de domnii P. Oliver și G. Wilms, și ulterior de domnii P. Oliver și E. Manhaeve, în calitate de agenți,
interveniente,
având ca obiect o cerere de anulare a Deciziei ECHA de identificare a acrilamidei (CE nr. 201-173-7) drept substanță care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3), în conformitate cu articolul 59 din acest regulament,
TRIBUNALUL (Camera a șaptea extinsă),
compus din domnii A. Dittrich (raportor), președinte, F. Dehousse, doamna I. Wiszniewska‑Białecka și domnii M. Prek și J. Schwarcz, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
pronunță prezenta
Ordonanță
Istoricul cauzei
1 Primul reclamant, Polyelectrolyte Producers Group GEIE (PPG), este un grup european de interes economic stabilit în Belgia. Acesta reprezintă interesele societăților producătoare și/sau importatoare de polielectroliți, de poliacrilamidă și/sau de alți polimeri care conțin acrilamidă. Societățile membre ale primului reclamant sunt și utilizatoare de acrilamidă și producătoare și/sau importatoare de acrilamidă sau de poliacrilamidă. Toți producătorii de acrilamidă din Uniunea Europeană sunt membri ai primului reclamant.
2 Cea de a doua reclamantă, SNF SAS, este o societate membră a primului reclamant. Aceasta are drept activitate principală producția de acrilamidă și de poliacrilamidă, pe care le vinde în mod direct clienților săi. Aceasta dispune de amplasamente de producție în Franța, în Statele Unite, în China și în Coreea de Sud.
3 Polielectroliții sunt polimeri hidrosolubili, sintetici și organici, produși din diferiți monomeri, printre care acrilamida. Polielectroliții sunt utilizați, spre exemplu, pentru purificarea apei potabile, pentru tratarea apelor uzate, pentru producerea hârtiei și pentru extragerea mineralelor prețioase.
4 Poliacrilamida este un polimer format prin polimerizarea monomerului acrilamidă care este cel mai des utilizat în tratarea apelor, în industria hârtiei, în industria minieră, în industria petrolieră, în agricultură, drept aditiv pentru textile și în domeniile produselor cosmetice și de igienă corporală.
5 La 25 august 2009, Regatul Țărilor de Jos a transmis Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) un dosar pe care l‑a elaborat cu privire la identificarea acrilamidei drept substanță care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 60, p. 3), modificat ulterior în special prin Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE (JO L 353, p. 1), făcând trimitere la clasificarea acrilamidei drept substanță cancerigenă de categoria 2 și drept substanță mutagenă de categoria 2 în partea 3 din anexa VI la Regulamentul nr. 1272/2008. La 31 august 2009, ECHA a publicat pe site‑ul internet un aviz prin care invita părțile interesate să își prezinte observațiile privind dosarul stabilit pentru acrilamidă. În aceeași zi, ECHA a invitat și autoritățile competente din celelalte state membre să își prezinte observațiile cu privire la acest aspect.
6 Ulterior primirii observațiilor referitoare la dosarul în cauză, în special de la primul reclamant, și a răspunsurilor Regatului Țărilor de Jos la aceste observații, ECHA a trimis dosarul la Comitetul statelor membre, care, la 27 noiembrie 2009, a ajuns la un acord unanim privind identificarea acrilamidei drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, pentru motivul că îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 1907/2006.
7 La 7 decembrie 2009, ECHA a publicat un comunicat de presă prin care anunța că, pe de o parte, Comitetul statelor membre a ajuns la un acord unanim privind identificarea acrilamidei și a altor 14 substanțe drept substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită în măsura în care aceste substanțe îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006 și, pe de altă parte, că lista substanțelor candidate la o includere ulterioară în anexa XIV la Regulamentul nr. 1907/2006 (denumită în continuare „lista substanțelor candidate”) urma să fie actualizată oficial în ianuarie 2010. La 22 decembrie 2009, directorul executiv al ECHA a adoptat decizia ED/68/2009, a cărei intrare în vigoare era prevăzută pentru 13 ianuarie 2010, privind includerea acestor 15 substanțe pe lista substanțelor candidate, de la 13 ianuarie 2010.
Procedura și concluziile părților
8 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 4 ianuarie 2010, reclamantele au introdus o acțiune în anularea deciziei ECHA prin care acrilamida era identificată drept o substanță care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006, în conformitate cu articolul 59 din acest regulament (denumită în continuare „decizia atacată”).
9 Prin act separat, depus la grefa Tribunalului la 5 ianuarie 2010, a doua reclamantă a introdus o cerere de măsuri provizorii, în care solicită, în esență, președintelui Tribunalului suspendarea executării deciziei atacate.
10 Prin Ordonanța președintelui Tribunalului din 11 ianuarie 2010, s‑a dispus suspendarea executării deciziei atacate până la adoptarea ordonanței prin care se încheie procedura măsurilor provizorii. În urma acestei ordonanțe, ECHA a suspendat înscrierea acrilamidei pe lista substanțelor candidate.
11 Prin act separat depus la grefa Tribunalului la 17 martie 2010, ECHA a ridicat o excepție de inadmisibilitate în temeiul articolului 114 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.
12 Prin Ordonanța președintelui Tribunalului din 26 martie 2010, PPG și SNF/ECHA (T‑1/10 R, nepublicată încă în Repertoriu), s‑a respins cererea de măsuri provizorii a celei de a doua reclamante și s‑a dispus soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.
13 În urma acestei ordonanțe, ECHA a publicat la 30 martie 2010 lista substanțelor candidate, care a inclus acrilamida.
14 Prin scrisorile înregistrate la grefa Tribunalului la 19 și la 20 aprilie 2010, Comisia Europeană și Regatul Țărilor de Jos au formulat cereri de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor ECHA. Aceste cereri au fost admise, după ascultarea părților principale, prin Ordonanța președintelui Camerei a opta a Tribunalului din 8 iunie 2011.
15 Reclamantele au depus observații cu privire la acest memoriu la 4 mai 2010.
16 Prin înscrisurile depuse la 17 și, respectiv, la 25 mai 2010, reclamantele au formulat o cerere de aplicare a regimului de confidențialitate în cazul memoriilor acestora, în raport cu intervenientele. Această cerere de aplicare a regimului de confidențialitate nu a fost contestată.
17 La 3 și la 5 august 2010, Comisia și, respectiv, Regatul Țărilor de Jos au depus memorii în intervenție limitate la admisibilitate. Prin înscrisurile depuse la grefa Tribunalului la 1 și la 4 octombrie 2010, părțile principale și‑au prezentat observațiile cu privire la aceste memorii.
18 Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a șaptea, căreia, în consecință, i‑a fost repartizată prezenta cauză. Prin Decizia din 30 martie 2011, Tribunalul a trimis cauzele Camerei a șaptea extinse, potrivit articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.
19 În cererea introductivă, reclamantele solicită Tribunalului:
– constatarea faptului că acțiunea este admisibilă și fondată;
– anularea deciziei atacate;
– obligarea ECHA la plata cheltuielilor de judecată;
– dispunerea oricărei altei măsuri considerate necesară.
20 În cadrul excepției de inadmisibilitate, ECHA solicită Tribunalului:
– declararea inadmisibilității acțiunii;
– obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
21 În observațiile lor cu privire la excepția de inadmisibilitate, reclamantele solicită Tribunalului să respingă excepția de inadmisibilitate.
22 Comisia solicită Tribunalului respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
23 Regatul Țărilor de Jos solicită Tribunalului declararea inadmisibilității acțiunii și obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată
În drept
24 În temeiul articolului 114 alineatele (1) și (4) din Regulamentul de procedură, la solicitarea uneia dintre părți, Tribunalul poate să se pronunțe asupra excepției de inadmisibilitate fără a intra în dezbaterea fondului. Conform alineatului (3) al aceluiași articol, în continuare procedura este orală, în afară de cazul în care Tribunalul decide altfel. În speță, Tribunalul consideră că este suficient de lămurit de înscrisurile din dosar și că nu mai este necesară deschiderea procedurii orale.
25 În susținerea concluziilor sale, ECHA invocă trei cauze de inadmisibilitate întemeiate pe natura deciziei atacate, pe o lipsă a afectării directe a reclamantelor și pe faptul că decizia atacată, care nu ar reprezenta un act normativ în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, nu ar viza reclamantele în mod individual.
26 Comisia susține argumentația ECHA privind natura deciziei atacate și lipsa afectării directe a reclamantelor. Aceasta arată de asemenea că în cererea introductivă nu se respectă cerințele prevăzute la articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură prin faptul că aceasta este lipsită de claritate.
27 Regatul Țărilor de Jos susține toate cauzele de inadmisibilitate invocate de ECHA.
Cu privire la respectarea cerințelor prevăzute la articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură
28 Comisia susține că cererea introductivă este lipsită de claritate și nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură. Astfel, reclamantele, care ar solicita în cererea introductivă anularea Deciziei ECHA din 7 decembrie 2009 privind identificarea acrilamidei drept substanță care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, nu ar identifica suficient actul atacat. Potrivit Comisiei, în comunicatul de presă al ECHA din 7 decembrie 2009, nu s‑a menționat Decizia ECHA privind identificarea acrilamidei, ci măsura adoptată de Comitetul statelor membre în procedura în urma căreia a avut loc identificarea de către ECHA.
29 Este adevărat că ECHA nu a invocat această cauză de inadmisibilitate. Comisia, în calitate de intervenientă, nu are calitatea procesuală necesară pentru invocarea unei cauze de inadmisibilitate neinvocate de partea pe care o susține (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 17 iunie 1998, Svenska Journalistförbundet/Consiliul, T‑174/95, Rec., p. II‑2289, punctele 77 și 78).
30 Totuși, întrucât condițiile de admisibilitate a unei acțiuni și a motivelor invocate în aceasta sunt de ordine publică, Tribunalul le poate examina din oficiu, conform articolului 113 din Regulamentul de procedură (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 9 septembrie 2009, Brink’s Security Luxembourg/Comisia, T‑437/05, Rep., p. II‑3233, punctul 54, și Hotărârea Tribunalului din 9 septembrie 2010, Evropaïki Dynamiki/OEDT, T‑63/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 30 și jurisprudența citată).
31 În temeiul articolului 21 primul paragraf din Statutul Curții, aplicabil procedurii în fața Tribunalului conform articolului 53 primul paragraf din același statut, și în temeiul articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură, cererea introductivă trebuie să precizeze obiectul litigiului. Această precizare trebuie să fie să fie suficient de clară și de precisă pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului să se pronunțe cu privire la acțiune, dacă este cazul, fără alte informații (Hotărârea Tribunalului din 18 septembrie 1996, Asia Motor France și alții/Comisia, T‑387/94, Rec., p. II‑961, punctul 106, Ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2005, Arizona Chemical și alții/Comisia, T‑369/03, Rec., p. II‑5839, punctul 120, și Ordonanța Tribunalului din 8 februarie 2010, Alisei/Comisia, T‑481/08, Rep., p. II‑117, punctul 89).
32 În speță, cererea introductivă respectă aceste cerințe referitoare la obiectul litigiului. Astfel, reclamantele solicită în aceasta anularea Deciziei ECHA privind identificarea acrilamidei drept substanță care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006, în conformitate cu articolul 59 din regulamentul menționat. În continuare, acestea menționează că, dată fiind această decizie, care ar fi fost adoptată la 7 decembrie 2009 de Comitetul statelor membre, respectiv un organism al ECHA, și care ar fi fost adusă în atenția lor prin comunicatul de presă al ECHA din aceeași zi, această substanță urma să fie inclusă în ianuarie 2010 pe lista substanțelor candidate, publicată pe site‑ul internet al ECHA.
33 Este adevărat că Comitetul statelor membre a ajuns la un acord unanim privind identificarea acrilamidei drept substanță care îndeplinește criteriile enunțate la articolul 57 din Regulamentul nr. 1907/2006 la 27 noiembrie 2009, iar nu la 7 decembrie 2009. Cu toate acestea, întrucât, potrivit comunicatului de presă al ECHA din 7 decembrie 2009, Comitetul statelor membre identificase substanțele vizate la 7 decembrie 2009, iar acordul acestui comitet nu a fost publicat de ECHA, reclamantele nu au fost în măsură să indice în cererea introductivă data corectă a acordului Comitetului statelor membre. Ulterior informării acestora cu privire la data corectă, prin intermediul excepției de inadmisibilitate a ECHA, reclamantele au indicat‑o în observațiile privind această excepție.
34 În consecință, reiese din cererea introductivă la un standard juridic corespunzător că obiectul cererii vizează actul ECHA, adoptat în urma procedurii vizate la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, privind identificarea acrilamidei drept substanță care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 57 din regulamentul menționat, al cărui conținut a fost determinat prin acordul unanim în cadrul Comitetului statelor membre al ECHA la 27 noiembrie 2009 și care urma să fie executat prin includerea acrilamidei pe lista substanțelor candidate, publicată pe site‑ul internet al ECHA, prevăzută pentru 13 ianuarie 2010 și realizată efectiv pe 30 martie 2010. Prin trimiterea la acordul unanim al Comitetului statelor membre din 2009 și la includerea acrilamidei în lista publicată menționată, reclamantele au identificat fără echivoc obiectul litigiului.
35 Rezultă că prezenta cauză de inadmisibilitate trebuie respinsă.
Cu privire la cauza de inadmisibilitate întemeiată pe natura deciziei atacate
36 ECHA și intervenientele arată, în esență, că reclamantele, atunci când se referă la acordul unanim al Comitetului statelor membre al ECHA, intervenit la 27 noiembrie 2009, au atacat un act preparator, care nu este destinat să producă efecte juridice față de terți, în sensul articolului 263 primul paragraf a doua teză TFUE. Potrivit ECHA, actul care produce un efect juridic potențial este publicarea listei actualizate a substanțelor candidate pe site‑ul internet al ECHA, în conformitate cu articolul 59 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1907/2006. Potrivit Comisiei și Regatului Țărilor de Jos, actul final al procedurii vizate la articolul 59 din regulamentul menționat este decizia directorului executiv al ECHA privind includerea unei substanțe pe lista substanțelor candidate, în conformitate cu alineatul (8) al acestui articol.
37 Reclamantele răspund că decizia atacată este o măsură care stabilește definitiv poziția ECHA în ce privește identificarea acrilamidei drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită și includerea acesteia în lista substanțelor candidate. Ar reieși din articolul 59 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1907/2006 că elementul‑cheie al procedurii vizate la acest articol este acordul privind identificarea. Includerea ulterioară în lista substanțelor candidate ar fi o consecință automată a deciziei de identificare a unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită. De asemenea, publicarea și actualizarea listei substanțelor candidate în temeiul articolului 59 alineatul (10) din regulamentul menționat ar trebui efectuate automat de îndată ce a fost adoptată o decizie cu privire la includerea unei substanțe.
38 Potrivit articolului 263 primul paragraf a doua teză TFUE, pot face obiectul unor acțiuni actele organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii destinate să producă efecte juridice față de terți.
39 Potrivit unei jurisprudențe constante, pot face obiectul unei acțiuni în anulare toate dispozițiile adoptate de instituțiile, de organele, de oficiile sau de agențiile Uniunii, indiferent de natură și de formă, care vizează să producă efecte juridice (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 31 martie 1971, Comisia/Consiliul, 22/70, Rec., p. 263, punctul 42, Hotărârea Curții din 24 noiembrie 2005, Italia/Comisia, C‑138/03, C‑324/03 și C‑431/03, Rec., p. I‑10043, punctul 32, și Ordonanța Tribunalului din 14 iulie 2008, Espinosa Labella și alții/Comisia, T‑322/06, nepublicată în Repertoriu, punctul 25 și jurisprudența citată).
40 În ceea ce privește actele sau deciziile a căror elaborare se efectuează în cadrul unei proceduri cuprinzând mai multe etape, spre exemplu la capătul unei proceduri interne, nu constituie, în principiu, acte susceptibile să facă obiectul unei acțiuni în anulare decât măsurile care stabilesc definitiv, la capătul procedurii respective, poziția instituției, a organului, a oficiului sau a agenției vizate a Uniunii. Rezultă că măsurile preliminare sau de natură pur pregătitoare nu pot face obiectul unei acțiuni în anulare (a se vedea Hotărârea Curții din 11 noiembrie 1981, IBM/Comisia, 60/81, Rec., p. 2639, punctul 10, și Hotărârea Tribunalului din 19 ianuarie 2010, Co‑Frutta/Comisia, T‑355/04 și T‑446/04, Rep., p. II‑1, punctul 33 și jurisprudența citată).
41 În speță, nu este necesar ca Tribunalul să se pronunțe cu privire la argumentația referitoare la pretinsul caracter pregătitor al acordului unanim al Comitetului statelor membre, din moment ce decizia atacată nu urmărea să producă efecte juridice față de terți, în sensul jurisprudenței citate la punctul 39 de mai sus, în momentul în care trebuie apreciată admisibilitatea acțiunii, respectiv în momentul depunerii cererii introductive (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 18 aprilie 2002, Spania/Consiliul, C‑61/96, C‑132/97, C‑45/98, C‑27/99, C‑81/00 și C‑22/01, Rec., p. I‑3439, punctul 23, și Ordonanța Tribunalului din 7 septembrie 2010, Etimine și Etiproducts/Comisia, T‑539/08, Rep., p. II‑4017, punctul 76).
42 Astfel, actul de identificare a unei substanțe adoptat în urma procedurii vizate la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 poate da naștere, desigur, obligațiilor de informare prevăzute la articolul 7 alineatul (2), la articolul 31 alineatul (1) litera (c) și alineatul (3) litera (b), precum și la articolul 33 alineatele (1) și (2) din acest regulament. Aceste dispoziții fac trimitere la substanțele identificate în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) din regulamentul menționat sau la substanțele incluse pe lista stabilită în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) din acest regulament sau care apar pe această listă. În consecință, acestea reprezintă obligații juridice care decurg din actul ce rezultă din procedura vizată la articolul 59 din același regulament.
43 Totuși, trebuie amintit că procedura prevăzută la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006, care constă în identificarea substanțelor care îndeplinesc criteriile vizate la articolul 57 din regulamentul menționat și în stabilirea unei liste a substanțelor candidate, se desfășoară în mai multe etape.
44 Astfel, ulterior inițierii procedurii de identificare, punerii dosarului privitor la o substanță la dispoziția statelor membre de către ECHA și publicării pe pagina de internet a agenției a unui anunț prin care se invită toate părțile interesate să își prezinte observațiile [articolul 59 alineatele (2)-(4) din Regulamentul nr. 1907/2006], statele membre, ECHA și toate părțile interesate pot prezenta observații privind identificarea propusă în dosar [articolul 59 alineatele (4) și (5) din regulamentul respectiv]. În cazul în care, precum în speță, se prezintă astfel de observații, ECHA transmite dosarul Comitetului statelor membre din cadrul acesteia și, în cazul în care acest comitet ajunge la un acord unanim cu privire la identificare, agenția include substanța în lista substanțelor candidate [articolul 59 alineatele (7) și (8) din acest regulament]. În cele din urmă, după ce a fost luată o decizie cu privire la includerea substanței, ECHA publică și actualizează lista substanțelor candidate pe pagina sa de internet [articolul 59 alineatul (10) din același regulament].
45 În speță, cererea introductivă a fost depusă ulterior acordului unanim al Comitetului statelor membre privind identificarea acrilamidei drept o substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită și ulterior deciziei directorului executiv de a include această substanță pe lista substanțelor candidate. Cu toate acestea, dat fiind că intrarea în vigoare a acestei decizii nu era prevăzută decât pentru 13 ianuarie 2010, iar includerea acrilamidei pe lista substanțelor candidate era la rândul său prevăzută pentru aceeași dată, această substanță nu era încă inclusă pe lista amintită la momentul depunerii cererii introductive.
46 Or, deși este adevărat că reiese din termenul „include” de la articolul 59 alineatul (8) din Regulamentul nr. 1907/2006 că organismul ECHA competent să includă o substanță pe lista substanțelor candidate nu dispune de nicio marjă de apreciere privind această includere, întrucât aceasta urmează în mod automat acordului Comitetului statelor membre, totuși, anterior includerii unei substanțe pe lista substanțelor candidate în temeiul acestei dispoziții, actul de identificare a unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, adoptat în urma procedurii vizate la articolul 59 din regulamentul menționat, nu vizează producerea unor efecte juridice față de terți, în sensul jurisprudenței citate la punctul 39 de mai sus.
47 Astfel, în primul rând, obligațiile de informare care decurg din actul adoptat în urma procedurii vizate la articolul 59 din Regulamentul nr. 1907/2006 și prevăzute la articolul 7 alineatul (2), la articolul 31 alineatul (1) litera (c) și alineatul (3) litera (b), precum și la articolul 33 alineatele (1) și (2) din acest regulament fac trimitere, pe de o parte, la substanțele identificate în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) din regulamentul amintit și, pe de altă parte, la substanțele incluse pe lista substanțelor candidate sau care figurează pe această listă. Nu reiese din Regulamentul nr. 1907/2006 că legiuitorul avea drept obiectiv ca persoanele care erau subiecte ale acestor obligații să le îndeplinească în etape diferite ale procedurii vizate la articolul 59 din regulamentul menționat. În schimb, reiese din titlul articolului 59 din acest regulament, „Identificarea substanțelor menționate la articolul 57 [din regulamentul amintit]”, că funcția efectivă a procedurii prevăzute la acest articol constă în identificarea definitivă a substanțelor care îndeplinesc criteriile vizate la articolul 57 din acest regulament. Rezultă de la articolul 59 alineatul (1) din regulamentul amintit, care face trimitere la alineatele (2)-(10) ale acestui articol în ceea ce privește procedura de identificare, că includerea unei substanțe pe lista substanțelor candidate, vizată la alineatul (8) al acestui articol, face parte integrantă din această procedură. Trimiterile, pe de o parte, la substanțele identificate în conformitate cu articolul 59 alineatul (1) din regulamentul menționat și, pe de altă parte, la substanțele incluse pe lista substanțelor candidate sau care figurează pe aceasta nu pot corespunde, așadar, unor etape diferite din cadrul procedurii de identificare, astfel încât obligațiile respective nu pot exista anterior includerii efective a substanței pe lista substanțelor candidate.
48 În al doilea rând, trebuie arătat că, în cazul în care ECHA nu primește sau nu prezintă nicio observație referitoare la propunerea de identificare a unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, aceasta include substanța pe lista substanțelor candidate [articolul 59 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1907/2006]. Într‑un astfel de caz, în cadrul procedurii de identificare în temeiul articolului 59 din regulamentul menționat, nu există o etapă a identificării, tratată separat de un organism distinct al ECHA, precum Comitetul statelor membre, sau de o instituție distinctă, precum Comisia, potrivit alineatelor (8) și (9) ale acestui articol. Or, dat fiind că momentul începând de la care actul de identificare a unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, adoptat în urma procedurii vizate la articolul 59 din regulamentul menționat, urmărește să producă efecte juridice nu poate depinde de prezentarea unor observații de către un stat membru, de către ECHA sau de către o parte interesată, numai începând de la includerea acestei substanțe pe lista substanțelor candidate actul respectiv poate urmări să producă efecte juridice.
49 În ceea ce privește faptul că, în temeiul articolului 59 alineatul (10) din Regulamentul nr. 1907/2066, ECHA publică și actualizează lista substanțelor candidate pe pagina sa de internet, de îndată ce a fost adoptată o decizie privind includerea unei substanțe, trebuie arătat că obligațiile juridice care decurg din actul de identificare a unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, adoptat în urma procedurii vizate la articolul 59 din regulamentul respectiv, nu pot reveni persoanelor vizate decât începând de la publicarea listei substanțelor candidate care conține această substanță, dat fiind că din acel moment persoanele respective au posibilitatea să își cunoască în mod neechivoc drepturile și obligațiile și să acționeze în consecință (a se vedea Hotărârea Curții din 10 martie 2009, Heinrich, C‑345/06, Rep., p. I‑1659, punctul 44 și jurisprudența citată). De asemenea, termenul de introducere a acțiunii împotriva actului de identificare a unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, adoptat în urma procedurii vizate la articolul 59 din regulamentul respectiv, în temeiul articolului 263 al șaselea paragraf TFUE, nu poate curge decât de la publicarea listei substanțelor candidate care conțin această substanță.
50 Dat fiind că lista substanțelor candidate nu există decât pe site‑ul internet al ECHA, includerea unei substanțe pe această listă are loc în același timp cu publicarea listei actualizate. Prin urmare, numai prin includerea pe lista substanțelor candidate publicată pe site‑ul internet al ECHA actul de identificare a unei substanțe drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită, adoptat în urma procedurii vizate la articolul 59 din regulamentul respectiv, urmărește să producă efecte juridice.
51 Având în vedere cele de mai sus, acțiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă, fără a fi necesară examinarea celorlalte cauze de inadmisibilitate invocate de ECHA.
Cu privire la cheltuielile de judecată
52 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Pe de altă parte, potrivit alineatului (4) al aceluiași articol, statele membre și instituțiile care intervin în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată.
53 Întrucât reclamantele au căzut în pretenții, se impune obligarea acestora la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de ECHA, conform concluziilor acesteia din urmă. Cheltuielile de judecată aferente procedurii măsurilor provizorii vor fi suportate de a doua reclamantă, conform concluziilor ECHA. Regatul Țărilor de Jos și Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a șaptea extinsă)
dispune:
1) Respinge acțiunea ca inadmisibilă.
2) Obligă Polyelectrolyte Producers Group GEIE (PPG) și SNF SAS la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA).
3) SNF suportă cheltuielile de judecată aferente procedurii măsurilor provizorii.
4) Regatul Țărilor de Jos și Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată.
Dehousse | Wiszniewska‑Białecka Prek | Schwarcz |
Pronunțată la Luxemburg, la 21 septembrie 2011.