Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Den Haag, zittingsplaats Amsterdam (Țările de Jos) la 24 noiembrie 2020 – E.K./Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

(Cauza C-624/20)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Den Haag, zittingsplaats Amsterdam

Părțile din procedura principală

Reclamantă: E.K.

Pârât: Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

Întrebările preliminare

Statele membre sunt competente să stabilească dacă dreptul de ședere în temeiul articolului 20 TFUE are sau nu are caracter temporar ca atare sau acest aspect trebuie definit de dreptul Uniunii?

În cazul în care este aplicabilă o interpretare a dreptului Uniunii, în scopul aplicării Directivei 2003/109/CE¹ , este necesar să se facă distincție între diferitele drepturi de ședere condiționate de care beneficiază resortisanții unor țări terțe în temeiul dreptului Uniunii, printre care dreptul de ședere condiționat al unui membru de familie al unui cetățean al Uniunii în temeiul Directivei privind șederea, și dreptul de ședere prevăzut la articolul 20 TFUE?

Dreptul de ședere în temeiul articolului 20 TFUE, care, prin natura sa, este subordonat existenței unei relații de dependență între resortisantul unei țări terțe și cetățeanul Uniunii, fiind așadar limitat, are caracter temporar?

În măsura în care dreptul de ședere în temeiul articolului 20 TFUE are caracter temporar, articolul 3 alineatul (2) litera (e) din directivă (în acest caz) trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale potrivit căreia numai permisele de ședere prevăzute de dreptul național sunt excluse de la dobândirea statutului de rezident pe termen lung în sensul acestei directive?

____________

¹     Directiva Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (JO 2004, L 16, p. 44, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 225).