HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

17 iunie 2008

Cauza F‑97/07

Chantal De Fays

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Concediu medical – Absență nemotivată – Procedură de arbitraj”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna De Fays solicită, printre altele, anularea deciziei Comisiei din 21 iunie 2007 prin care se respinge reclamația sa îndreptată împotriva deciziei din 21 noiembrie 2006 ce constată că a absentat nemotivat de la serviciu începând cu 19 octombrie 2006 și că trebuie, prin urmare, să fie lipsită de remunerație pentru perioada în care a lipsit nemotivat ce depășește dreptul său la concediu anual

Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Procedură – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Condiții

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 35 alin. (1) literele (d) și (e) și art. 43]

2.      Funcționari – Concediu medical – Examen medical – Contestarea concluziilor examenului medical

(Statutul funcționarilor, art. 59 alin. (1) al cincilea paragraf și art. 60 primul paragraf)

3.      Funcționari – Concediu medical – Examen medical – Constatarea caracterului nemotivat al absenței

[Statutul funcționarilor, art. 59 alin. (1) al patrulea și al cincilea paragraf și art. 60 primul paragraf]

1.      Din dispozițiile articolului 35 alineatul (1) literele (d) și (e) coroborate cu dispozițiile articolului 43 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice rezultă că cererea introductivă trebuie să cuprindă obiectul litigiului și motivele și argumentele de fapt și de drept invocate de reclamant și că invocarea de motive noi pe parcursul procesului este interzisă, cu excepția cazului în care aceste motive se bazează pe elemente de drept și de fapt care au apărut în cursul procedurii. Cu toate acestea, un motiv sau un argument care constituie dezvoltarea unui motiv enunțat anterior, direct sau implicit, în cererea introductivă și care prezintă o legătură strânsă cu acesta trebuie declarat admisibil.

(a se vedea punctul 53)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 26 aprilie 2006, Falcione/Comisia, F‑16/05, RecFP, p. I‑A‑1‑3 și II‑A‑1‑7, punctul 65; 30 iunie 2006, Ott și alții/Comisia, F‑87/05, RecFP, p. I‑A‑1‑73 și II‑A‑1‑263, punctul 74

2.      Procedura de arbitraj de către un medic independent prevăzută la articolul 59 alineatul (1) al cincilea paragraf din statut, deschisă funcționarului care înțelege să conteste concluziile examenului medical la care a fost supus, răspunde intenției legiuitorului comunitar de a clarifica procedurile de control al absențelor și de prezentare a certificatelor medicale. Ar încălca acest obiect ca un funcționar să poată critica în mod valabil concluziile unui examen medical în afara procedurii prevăzute în mod special în acest scop, chiar în susținerea unei acțiuni împotriva unui act precum luarea unei măsuri, în temeiul articolului 60 primul paragraf din statut, în caz de absență nemotivată.

(a se vedea punctul 56)

3.      Din modul de redactare a articolului 59 alineatul (1) al patrulea paragraf și a articolului 60 primul paragraf din statut rezultă în mod clar că administrația, în cazul în care este destinatara concluziilor unui examen medical din care reiese că funcționarul este în măsură să își exercite atribuțiile, este obligată să constate că absența funcționarului se consideră nemotivată de la data examenului medical, să scadă această absență din durata concediul anual al persoanei interesate și, în cazul epuizării acestui concediu, să îl lipsească pe funcționar de dreptul la remunerație pentru perioada corespunzătoare. Autoritatea sesizată, după ce a verificat că examenul medical nu a făcut obiectul unei cereri de arbitraj de către un medic independent în condițiile prevăzute la articolul 59 alineatul (1) al cincilea paragraf din statut, are astfel o competență strict reglementată pentru adoptarea măsurilor respective. În consecință, anularea unor astfel de măsuri din cauza necompetenței autorului lor nu poate conduce, odată ce acest viciu a fost corectat la data la care a survenit, decât la adoptarea unei decizii identice pe fond.

(a se vedea punctul 70)

Trimitere la:

Curte: 29 aprilie 2004, Parlamentul European/Reynolds, C‑111/02 P, Rec., p. I‑5475, punctele 59-61