Cauza T‑324/05

Republica Estonia

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Agricultură — Organizarea comună a piețelor — Măsuri tranzitorii care trebuie adoptate ca urmare a aderării noilor state membre — Regulamentul (CE) nr. 832/2005 de instituire a unor măsuri tranzitorii în sectorul zahărului — Acțiune în anulare — Caracter colegial — Noțiunea «stoc» — Circumstanțe în care s‑au constituit stocurile — Motivare — Bună administrare — Bună‑credință — Nediscriminare — Drept de proprietate — Proporționalitate”

Sumarul hotărârii

1.      Procedură — Măsuri de organizare a procedurii — Cerere de retragere de la dosar a unor documente interne

2.      Comisia — Principiul colegialității — Implicații — Recurgerea la un sistem de abilitare pentru adoptarea unor măsuri de gestionare și de administrare

[art. 213 CE, art. 217 alin. (1) CE și art. 219 CE; Regulamentul nr. 832/2005 al Comisiei]

3.      Aderarea unor noi state membre la Comunități — Actul de aderare din 2003 — Agricultură — Organizarea comună a piețelor — Măsuri tranzitorii în sectorul zahărului

[Actul de aderare din 2003, anexa IV pct. 4 alin. (2); Regulamentul nr. 60/2004 al Comisiei]

4.      Aderarea unor noi state membre la Comunități — Actul de aderare din 2003 — Agricultură — Organizarea comună a piețelor — Măsuri tranzitorii în sectorul zahărului

[Actul de aderare din 2003, anexa IV pct. 4 alin. (2); Regulamentul nr. 60/2004 al Comisiei]

5.      Aderarea unor noi state membre la Comunități — Actul de aderare din 2003 — Agricultură — Organizarea comună a piețelor — Măsuri tranzitorii în sectorul zahărului

[Actul de aderare din 2003, anexa IV pct. 4 alin. (2); Regulamentul nr. 60/2004 al Comisiei, art. 6 alin. (2)]

6.      Aderarea unor noi state membre la Comunități — Protocoalele și anexele la actele de aderare — Supunerea față de regimul juridic al dispozițiilor de drept primar

7.      Agricultură — Politica agricolă comună — Obiective — Stabilizarea piețelor — Securitatea aprovizionărilor — Garantarea unui venit echitabil pentru producători — Organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului

(art. 33 CE și 34 CE)

8.      Aderarea unor noi state membre la Comunități — Actul de aderare din 2003 — Agricultură — Organizarea comună a piețelor — Măsuri tranzitorii în sectorul zahărului

[Actul de aderare din 2003, anexa IV pct. 4 alin. (2); Regulamentul nr. 60/2004 al Comisiei, art. 6 alin. (1) lit. (c)]

9.      Aderarea unor noi state membre la Comunități — Agricultură — Organizarea comună a piețelor — Măsuri tranzitorii care privesc schimburile de produse agricole

1.      Nici eventualul caracter confidențial al unor documente depuse la dosarul unei cauze, nici faptul că aceste documente au putut fi obținute în mod nelegal nu împiedică menținerea lor la dosar. Astfel, pe de o parte, nu există vreo dispoziție care să prevadă expres interdicția de a ține seama de probele obținute în mod nelegal și, pe de altă parte, nu este exclus ca inclusiv documente interne să poată, în anumite cazuri, să figureze în mod legitim în dosarul unei cauze.

În anumite situații, nu este necesar ca partea care prezintă un document să demonstreze că a obținut în mod legal documentul confidențial invocat în susținerea tezei sale. Procedând la o evaluare comparativă a intereselor care trebuie protejate, instanța comunitară poate considera că este necesar să se aprecieze dacă circumstanțe specifice, precum caracterul hotărâtor al prezentării unui document pentru a asigura controlul legalității procedurii de adoptare a actului atacat sau pentru a proba existența unui abuz de putere, justifică păstrarea unui document la dosar.

(a se vedea punctele 51, 52, 54 și 55)

2.      Trebuie să fie recunoscută competența Comisiei de a încredința unora dintre membrii săi, cu respectarea principiului colegialității, sarcina de a efectua un exercițiu contabil, oricât de complex ar fi acesta, pentru a determina cantitățile dintr‑un anumit produs agricol care există pe teritoriul anumitor state membre, în caz contrar existând riscul de a se aduce în mod grav atingere capacității sale de a administra în mod eficient politica agricolă comună, domeniu care necesită o gestionare simultană și rapidă a informațiilor referitoare la producție, la rezerve și la alte variabile ce rezultă din calcule precum cele efectuate în cadrul Regulamentului nr. 832/2005 privind stabilirea cantităților excedentare de zahăr, izoglucoză și fructoză pentru Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia.

(a se vedea punctul 78)

3.      Principiul eliminării excedentelor pe care urmărește să îl pună în practică Regulamentul nr. 60/2004 de instituire a unor măsuri tranzitorii în sectorul zahărului în vederea aderării Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei la Uniunea Europeană este stabilit de o normă de drept primar, și anume de punctul 4 alineatul (2) din anexa IV la actul privind condițiile de aderare a acestor state, la care face trimitere considerentul (7) al regulamentului menționat și în care termenul „stoc” ocupă un loc central. Urmează, așadar, să se considere că noțiunea „stoc” menționată în Regulamentul nr. 60/2004 decurge din cea menționată la punctul 4 alineatul (2) din anexa IV la actul de aderare, al cărui scop este în principal, în ceea ce privește zahărul, evitarea oricăror perturbări ale bunei funcționări a mecanismelor prevăzute de organizarea comună a piețelor (OCP) în sectorul zahărului și în special a celor care au efecte asupra formării prețurilor și care sunt provocate de acumularea unor cantități anormale de zahăr în noile state membre înaintea aderării acestora la Uniunea Europeană.

În vederea delimitării noțiunii „stoc”, este necesar, așadar, să se examineze dacă acumularea unor importante rezerve menajere în noile state membre înaintea aderării reprezintă o potențială sursă de perturbare a mecanismelor prevăzute de OCP în sectorul zahărului.

Or, eventuala folosire, după aderarea noilor state membre la Uniunea Europeană, a rezervelor menajere, în statele membre în care acestea există, în locul cantităților care ar fi fost cumpărate de gospodării pe piața comunitară ar avea efecte prejudiciabile asupra stabilității și a finanțării OCP în sectorul zahărului și ar reprezenta o perturbare importantă a acesteia. Dacă rezervele menajere ar trebui să fie excluse din noțiunea „stoc”, în sensul Regulamentului nr. 60/2004, resortisanții din noile state membre în care prețul zahărului este net inferior prețului comunitar ar avea interesul de a constitui rezerve cât mai mari posibil pentru a întârzia manifestarea, la nivelul prețurilor, a consecințelor aplicării OCP în sectorul zahărului în statul în care locuiesc. În măsura în care prețul zahărului era mai mic sau mult mai mic decât prețul comunitar în toate noile state membre, o astfel de excludere ar duce la crearea unui cadru propice unei constituiri masive de rezerve menajere, ceea ce ar determina o reducere foarte importantă sau chiar o oprire, în anumite cazuri, a consumului de zahăr în respectivele state în cursul perioadei imediat următoare aderării acestora din urmă la Uniunea Europeană.

Pe de altă parte, a calcula cotele comunitare în funcție de o cerere anormal de redusă nu ar face, în esență, decât să întârzie momentul deplinei aplicări a OCP în sectorul zahărului în noile state membre, în detrimentul producătorilor în privința cărora OCP în sectorul zahărului urmărește să mențină ocuparea forței de muncă și nivelul de trai. Or, din articolele 2 și 10 din Actul de aderare din 2003 reiese că acesta este întemeiat pe principiul aplicării imediate și integrale a dispozițiilor dreptului comunitar în privința noilor state membre, nefiind admise derogări decât în măsura în care acestea sunt expres prevăzute în dispozițiile tranzitorii.

Prin urmare, termenul „stoc”, în sensul Regulamentului nr. 60/2004 și al punctului 4 alineatul (2) din anexa IV la Actul de aderare, nu trebuie interpretat ca excluzând în principiu rezervele menajere.

(a se vedea punctele 106, 119, 120, 129, 130, 134 și 136)

4.      Regulamentul nr. 60/2004 de instituire a unor măsuri tranzitorii în sectorul zahărului în vederea aderării Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei la Uniunea Europeană nu urmărește numai să combată speculația legată strict de comerț, ci și să prevină apariția unor perturbări ale mecanismelor prevăzute de organizarea comună a piețelor (OCP) în sectorul zahărului și să remedieze eventualele efecte nocive pentru stabilitatea acesteia din urmă provocate de existența unor cantități anormale de zahăr acumulate în noile state membre înaintea aderării. Perturbarea pieței zahărului care ar putea fi provocată de existența unor rezerve menajere anormale nu este legată de vânzarea zahărului sub prețul garantat de OCP în sectorul zahărului, ci de eventuala scădere semnificativă a consumului în statele membre în care au fost constituite astfel de rezerve, ceea ce ar duce la apariția unui decalaj între cotele acordate în cadrul OCP în sectorul zahărului și consumul comunitar, în detrimentul producătorilor și, eventual, al bugetului comunitar.

(a se vedea punctele 163 și 167)

5.      Articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 60/2004 de instituire a unor măsuri tranzitorii în sectorul zahărului în vederea aderării Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei la Uniunea Europeană prevede că noul stat membru în cauză asigură eliminarea de pe piață a unei cantități de zahăr sau de izoglucoză, fără intervenția comunitară, egală cu excedentul determinat de Comisie. Respectivul stat membru nu trebuie, astfel, să elimine zahărul considerat excedentar la 1 mai 2004, ci o cantitate de zahăr, chiar și cumpărată sau produsă ulterior acestei date, echivalentă cantității care a fost considerată excedentară de Comisie. Rezultă că obligația de eliminare ce revine noilor state membre în privința cărora Comisia a constatat existența unor excedente nu se referă la cantitatea de zahăr excedentar acumulată la 1 mai 2004, ci, pur și simplu, la o cantitate echivalentă acesteia din urmă. Prin urmare, chiar dacă o parte din excedentul constatat în cazul unui nou stat membru a fost stocată sub forma unor rezerve menajere anormale și chiar dacă eliminarea acestor rezerve nu este posibilă potrivit modalităților de eliminare menționate la articolul 6 alineatul (2) menționat, statul membru în cauză își poate totuși îndeplini obligația de eliminare procurându‑și o cantitate de zahăr echivalentă celei reprezentate de rezervele sale menajere, pentru a o elimina în conformitate cu modalitățile menționate. Procedând astfel, statul membru în cauză ar provoca o creștere a cererii comunitare egală cu scăderea artificială generată de rezervele sale menajere și ar compensa efectul negativ pe care îl are existența acestora asupra stabilității organizării comune a piețelor în sectorul zahărului.

(a se vedea punctele 171, 177 și 178)

6.      Protocoalele și anexele la un act de aderare reprezintă dispoziții de drept primar care, cu excepția cazului în care actul de aderare dispune altfel, nu pot fi suspendate, modificate sau abrogate decât în conformitate cu procedurile stabilite în ceea ce privește revizuirea tratatelor originare.

Or, în principiu, conținutul unei dispoziții de drept primar nu poate fi interpretat în lumina dispozițiilor de drept derivat care au fost eventual adoptate de instituții în vederea aplicării sale. Dimpotrivă, dreptul derivat este cel care trebuie interpretat, în cazul în care o astfel de interpretare este necesară și în măsura posibilului, în sensul conformității sale cu dispozițiile de drept primar.

(a se vedea punctele 207 și 208)

7.      Obiectivele politicii agricole enunțate la articolul 33 CE trebuie interpretate astfel încât să permită instituțiilor comunitare să își îndeplinească responsabilitățile ținând seama de mecanismele necesare, să prevină perturbările piețelor și să asigure venitul individual considerat a fi adecvat pentru cei care lucrează în acest sector.

Potrivit articolului 34 alineatul (2) CE, organizarea comună în una dintre formele prevăzute la alineatul (1) al acestui articol poate include toate măsurile necesare pentru realizarea obiectivelor definite la articolul 33 CE și în special reglementarea prețurilor, a subvențiilor pentru producerea și comercializarea diferitelor produse, a sistemelor de depozitare și de report și a mecanismelor comune de stabilizare a importurilor sau a exporturilor.

Astfel, controlul cantităților anormale de zahăr aflate în rezerve în noile state membre înaintea aderării acestora la Uniunea Europeană, printre care se numără și rezervele menajere, este o condiție imperativă pentru a evita eventualele perturbări ale organizării comune a piețelor în sectorul zahărului apărute ca urmare, printre altele, a previzibilei scăderi artificiale a cererii cauzate de folosirea acestor rezerve în locul cantităților care ar fi fost cumpărate pe piață, și aceasta în detrimentul veniturilor producătorilor comunitari și al bugetului comunitar.

Rezultă că luarea în considerare a rezervelor menajere pentru a calcula cantitatea totală a excedentelor existente în noile state membre, necesară pentru a evita apariția problemelor menționate anterior, se numără printre măsurile care trebuie adoptate în cadrul politicii agricole comune.

(a se vedea punctele 220-224)

8.      Potrivit articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 60/2004 de instituire a unor măsuri tranzitorii în sectorul zahărului în vederea aderării Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei la Uniunea Europeană, în vederea stabilirii excedentelor noilor state membre, Comisia ia în considerare în special, printre altele, circumstanțele în care s‑au constituit stocurile. Această luare în considerare, în raport cu scopul urmărit de regulamentul menționat, care este evitarea perturbărilor pieței comunitare a zahărului în detrimentul bugetului comunitar și al producătorilor, nu poate însă avea ca efect generarea unui risc de perturbare a pieței. Prin urmare, dispoziția menționată permite numai excluderea din calculul excedentelor a anumitor stocuri constituite, care ar trebui să fie privite drept excedente potrivit celorlalte criterii menționate la articolul 6 alineatul (1) amintit, însă care nu reprezintă un risc de perturbare a pieței având în vedere circumstanțele speței.

(a se vedea punctele 241, 246 și 247)

9.      Măsurile tranzitorii care trebuie adoptate în domeniul agricol cu ocazia fiecărei extinderi trebuie să fie adaptate riscurilor concrete de perturbare a piețelor agricole pe care le poate presupune această extindere. Prin urmare, instituțiile nu sunt obligate să aplice măsuri tranzitorii identice în cadrul a două extinderi succesive.

(a se vedea punctul 330)