ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a treia)

6 decembrie 2011

Cauza F‑85/11

Lis Wendelboe

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Incidente de procedură – Excepție de inadmisibilitate – Refuzare a promovării – Transfer interinstituțional în cursul exercițiului de promovare în care funcționarul ar fi fost promovat în instituția de origine – Reclamație – Tardivitate – Inadmisibilitate”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care doamna Wendelboe solicită anularea deciziei Comisiei de a nu o promova la gradul AST 5 începând cu 1 martie 2009 în cadrul exercițiului de promovare 2009

Decizia:      Respinge acțiunea ca inadmisibilă. Reclamanta suportă totalitatea cheltuielilor de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Noțiune – Decizie de retragere a numelui persoanei interesate de pe lista funcționarilor promovabili – Includere

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]

2.      Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Termene – Decădere – Redeschidere – Condiție – Fapt nou – Hotărâre a unei instanțe a Uniunii – Excludere

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

1.      O decizie de retragere a numelui persoanei interesate de pe lista funcționarilor promovabili din cauza transferului său la o altă instituție constituie un act care lezează din moment ce produce efecte juridice obligatorii de natură să afecteze direct și imediat interesele sale, modificând în mod distinct situația sa juridică. Astfel, prin retragerea numelui unui funcționar de pe lista funcționarilor promovabili, instituția a luat o decizie care se opune adoptării oricărei decizii de promovare ulterioare, în cadrul exercițiului în cauză, întrucât un funcționar nu poate fi promovat dacă nu este în prealabil înscris pe lista funcționarilor promovabili.

(a se vedea punctul 21)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 28 septembrie 2011, AZ/Comisia, F‑26/10, punctele 83 și 84

2.      Termenele prevăzute la articolele 90 și 91 din statut, instituite în vederea asigurării clarității și securității raporturilor juridice, sunt de ordine publică și nu pot fi lăsate la dispoziția părților sau a instanței.

O hotărâre de anulare pronunțată de o instanță a Uniunii nu poate constitui un fapt nou care permite repunerea în termenul prevăzut pentru reclamație sau pentru introducerea acțiunii decât în privința, pe de o parte, a părților din procedură și, pe de altă parte, a celorlalte persoane vizate în mod direct de actul anulat.

Constatarea, printr‑o hotărâre a unei instanțe a Uniunii, că o decizie administrativă cu aplicabilitate generală încalcă statutul nu poate constitui, în raport cu funcționarii care au omis să valorifice în timp util posibilitățile de introducere a acțiunii oferite de statut, un fapt nou care să justifice formularea unei cereri prin care se urmărește reexaminarea deciziilor individuale adoptate în privința lor de către autoritatea împuternicită să facă numiri.

(a se vedea punctele 26-28)

Trimitere la:

Curte: 13 noiembrie 1986, Becker/Comisia, 232/85, punctul 8

Tribunalul de Primă Instanță: 9 februarie 2000, Gómez de la Cruz Talegón/Comisia, T‑165/97, punctul 51; 17 mai 2006, Lavagnoli/Comisia, T‑95/04, punctul 41

Tribunalul Funcției Publice: 13 decembrie 2007, Soares/Comisia, F‑130/05, punctul 52; 11 iunie 2009, Ketselidou/Comisia, F‑81/08, punctele 46 și 47 și jurisprudența citată; 28 iunie 2011, Mora Carrasco și alții/Parlamentul European, F‑128/10