Cerere de decizie preliminară introdusă de rechtbank Amsterdam (Țările de Jos) la 26 octombrie 2023 – Mandat european de arestare emis împotriva lui YM; cealaltă parte: Openbaar Ministerie
(Cauza C-641/23, Dubers1 )
Limba de procedură: neerlandeza
Instanța de trimitere
Rechtbank Amsterdam
Părțile din procedura principală
Mandat european de arestare emis împotriva lui: YM
Cealaltă parte din procedură: Openbaar Ministerie
Întrebările preliminare
Articolul 17 alineatele (4) și (7) din Decizia-cadru 2002/584/JAI1 coroborat cu articolul 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se opune ca un stat membru să transpună dispoziția menționată anterior de așa manieră încât o autoritate judiciară de executare ale cărei decizii nu pot face obiectul unei căi de atac ordinare nu poate prelungi termenul de decizie de 90 de zile numai pentru a pune în practică intenția sa de a adresa întrebări preliminare, în afara acestui termen, Curții de Justiție a Uniunii Europene, astfel încât această autoritate trebuie, prin urmare, să ia o decizie cu privire la executarea MEA fără a adresa aceste întrebări preliminare?
Articolul 5 punctul 3 din Decizia-cadru 2002/584/JAI coroborat cu articolul 18 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, dacă este cazul, cu articolul 20 și articolul 21 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se opune ca un stat membru să transpună dispoziția menționată anterior de așa manieră încât predarea în vederea urmăririi penale a rezidenților statului membru de executare poate fi condiționată de garanția de returnare numai dacă acest stat membru are jurisdicție asupra faptelor pentru care se solicită predarea în vederea urmăririi penale (cu consecința că această condiție nu este îndeplinită dacă faptele nu constituie infracțiune în temeiul dreptului statului membru respectiv), în timp ce statul membru în cauză nu impune aceeași condiție propriilor săi resortisanți?
În măsura în care răspunsul la întrebarea [2] este unul afirmativ: articolul 9 alineatul (1) partea introductivă și litera (d) din Decizia-cadru 2008/909/JAI1 coroborat cu articolul 25 din această decizie-cadru, precum și cu articolul 4 punctul 1 și cu articolul 5 punctul 3 din Decizia-cadru 2002/584/JAI, se opune ca un stat membru care a aplicat articolul 7 alineatul (4) din Decizia-cadru 2008/909/JAI să transpună dispoziția menționată anterior de așa manieră încât,
după ce autoritatea judiciară de executare a permis o predare în vederea urmăririi penale către statul membru emitent, sub o garanție de returnare, pentru o faptă în sensul articolului 2 alineatul (4) din Decizia-cadru 2002/584/JAI care nu constituie infracțiune în temeiul dreptului statului membru de executare, însă cu privire la care autoritatea judiciară de executare a renunțat în mod expres să refuze predarea pentru acest motiv,
alte autorități ale statului membru de executare (în calitate de stat de executare) trebuie sau pot să refuze ulterior recunoașterea și executarea sancțiunii privative de libertate care a fost impusă în statul membru emitent pentru acea faptă, pentru motivul lipsei incriminării în cadrul dreptului statului membru de executare (în calitate de stat de executare) și, prin urmare, acestea trebuie sau pot să refuze realizarea garanției de returnare?
____________
1 Numele prezentei cauze este un nume fictiv. El nu corespunde numelui real al niciuneia dintre părțile la procedură.
1 Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3).
1 Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (JO 2008, L 327, p. 27).