Language of document : ECLI:EU:T:2021:632

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a noua)

29 septembrie 2021(*)

„Agricultură – Regulamentul (UE) 2016/2031 – Măsuri de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor – Lista organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune – Prag de la care prezența unui organism dăunător reglementat care nu este de carantină pentru Uniune pe plantele destinate plantării are un impact economic inacceptabil – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2072 – Asociații profesionale – Acțiune în anulare – Calitate procesuală activă – Admisibilitate – Proporționalitate – Obligația de motivare”

În cauza T‑116/20,

Società agricola Vivai Maiorana Ss, cu sediul în Curinga (Italia),

Confederazione Italiana Agricoltori – CIA, cu sediul în Roma (Italia),

MIVA – Moltiplicatori Italiani Viticoli Associati, cu sediul în Faenza (Italia),

reprezentate de E. Scoccini și G. Scoccini, avocați,

reclamante,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de B. Eggers și F. Moro, în calitate de agenți,

pârâtă,

susținută de

Consiliul Uniunii Europene, reprezentat de S. Emmerechts, A. Vitro și S. Barbagallo, în calitate de agenți,

și de

Parlamentul European, reprezentat de L. Knudsen și G. Mendola, în calitate de agenți,

interveniente,

având ca obiect o cerere de anulare a părților A, B, C, F, I și J din anexa IV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2072 al Comisiei din 28 noiembrie 2019 de stabilire a unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 690/2008 al Comisiei și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2019 al Comisiei (JO 2019, L 319, p. 1),

TRIBUNALUL (Camera a noua),

compus din doamna M. J. Costeira, președintă, domnul D. Gratsias (raportor) și doamna M. Kancheva, judecători,

grefier: domnul J. Palacio González, administrator principal,

având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 9 iunie 2021,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul litigiului

1        Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 și (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE și 2007/33/CE ale Consiliului (JO 2016, L 317, p. 4, rectificare în JO 2019, L 91, p. 77), are ca obiect stabilirea unor măsuri pentru determinarea riscurilor fitosanitare prezentate de organismele dăunătoare care amenință sănătatea plantelor și pentru a reduce aceste riscuri la un nivel acceptabil.

2        Potrivit articolului 36 din Regulamentul 2016/2031:

„Un organism dăunător reprezintă un «organism dăunător reglementat care nu este de carantină pentru Uniune» dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții și dacă este inclus în lista menționată la articolul 37:

(a)      identitatea sa este stabilită în conformitate cu anexa I secțiunea 4 punctul 1;

(b)      este prezent pe teritoriul Uniunii;

(c)      nu este un organism dăunător de carantină pentru Uniune sau un organism dăunător care face obiectul unor măsuri adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1);

(d)      se transmite în principal prin anumite plante destinate plantării, în conformitate cu anexa I secțiunea 4 punctul 2;

(e)      prezența sa pe aceste plante destinate plantării are un impact economic inacceptabil, în ceea ce privește utilizarea prevăzută a acestor plante destinate plantării, în conformitate cu anexa I secțiunea 4 punctul 3;

(f)      sunt disponibile măsuri fezabile și eficace pentru a preveni prezența sa pe plantele destinate plantării în cauză.”

3        Articolul 37 alineatul (2) din Regulamentul 2016/2031 prevede în esență că, prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia Europeană întocmește o listă de stabilire a organismelor dăunătoare reglementate care nu sunt de carantină pentru Uniune (denumite în continuare „ORNC”) și a plantelor specifice destinate plantării. Potrivit articolului 37 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul 2016/2031, „[o]peratorii profesioniști nu introduc și nu fac să circule pe teritoriul Uniunii un [ORNC] pe plantele destinate plantării prin care este transmis, astfel cum se prevede în lista menționată la alineatul (2)”.

4        Articolul 37 alineatul (8) din Regulamentul 2016/2031 prevede că, în cazul în care condițiile de la articolul 36 litera (e) din același regulament sunt îndeplinite numai dacă organismul dăunător în cauză este prezent cu o incidență care depășește un anumit prag peste nivelul zero, lista menționată la articolul 37 alineatul (2) prevede pragul respectiv menționând că interzicerea introducerii și a circulației se aplică numai peste acest prag. Totuși, pentru stabilirea unui astfel de prag de către Comisie, trebuie, în plus, potrivit aceleiași dispoziții, ca operatorii profesioniști să aibă posibilitatea de a garanta că incidența ORNC‑urilor pe astfel de plante destinate plantării nu depășește pragul în cauză și să fie posibil să se verifice dacă respectivul prag nu este depășit în loturile plantelor în discuție.

5        Noțiunea de „operator profesionist” este definită la articolul 2 punctul 9 din Regulamentul 2016/2031 ca incluzând orice persoană de drept public sau de drept privat, implicată profesional și având răspundere juridică pentru una sau mai multe dintre activitățile următoare privind plantele, produsele vegetale și alte obiecte:

–        plantare;

–        reproducere;

–        producție, inclusiv creștere, înmulțire și menținere;

–        introducerea și circulația pe teritoriul Uniunii și în afara acestuia;

–        punerea pe piață;

–        depozitarea, colectarea, distribuția și prelucrarea.

6        În special în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Regulamentul 2016/2031 (a se vedea punctul 3 de mai sus), Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2072 din 28 noiembrie 2019 de stabilire a unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Regulamentului 2016/2031 în ceea ce privește măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 690/2008 al Comisiei și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2019 al Comisiei (JO 2019, L 319, p. 1) (denumit în continuare „regulamentul de punere în aplicare atacat”).

7        Articolul 5 din regulamentul de punere în aplicare atacat prevede:

„Lista [ORNC‑urilor] și a plantelor specifice destinate plantării, cu categorii și praguri, astfel cum se menționează la articolul 37 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/2031, este stabilită în anexa IV la prezentul regulament. Aceste plante destinate plantării nu sunt introduse în Uniune și nu sunt deplasate în interiorul Uniunii dacă prezența ORNC‑urilor sau a simptomelor cauzate de ORNC‑uri pe aceste plante depășește pragurile respective.

Interdicția de introducere și circulație prevăzută la primul paragraf se aplică numai categoriilor de plante destinate plantării prevăzute în anexa IV.”

8        Anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat stabilește lista ORNC‑urilor cu privire la 12 plante specifice. Astfel, anexa în discuție este împărțită în 12 părți, de la A la L, din care:

–        partea A, care menționează două combinații de ORNC și de semințe de plante furajere;

–        partea B, care menționează două combinații de ORNC și de semințe de cereale;

–        partea C, care menționează nouă combinații de ORNC și de material de înmulțire a viței‑de‑vie;

–        partea F, care menționează 13 combinații de ORNC și de semințe de legume;

–        partea I, care menționează 15 combinații de ORNC și de material de înmulțire și plantare legumicol, cu excepția semințelor;

–        partea J, care menționează 155 de combinații de ORNC și de material de înmulțire și plantare fructifer destinat producției de fructe.

9        În temeiul acestor părți din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat, Comisia a stabilit, cu patru excepții, pragul de prezență a ORNC‑urilor la 0 %.

 Procedura și concluziile părților

10      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 20 februarie 2020, reclamantele, Società agricola Vivai Maiorana Ss, Confederazione Italiana Agricoltori – CIA (denumită în continuare „CIA”) și MIVA – Moltiplicatori Italiani Viticoli Associati (denumită în continuare „MIVA”), au introdus prezenta acțiune.

11      Prin înscrisurile depuse la grefa Tribunalului la 11 și, respectiv, la 27 mai 2020, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au formulat cereri de intervenție în prezenta procedură în susținerea concluziilor Comisiei. Prin deciziile din 8 și, respectiv, din 22 iulie 2020, președinta Camerei a noua a Tribunalului a admis aceste intervenții. Intervenientele au depus memoriile, iar părțile principale au depus observațiile lor cu privire la acestea în termenele stabilite.

12      Reclamantele solicită Tribunalului:

–        anularea părților A, B, C, F, I și J din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat, în măsura în care, în temeiul acestora din urmă, sunt stabilite praguri de prezență a ORNC‑urilor pe plantele în cauză;

–        declararea nevalidității articolului 36, a articolului 37 alineatul (2) și a punctului 3 din secțiunea 4 din anexa I la Regulamentul 2016/2031;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

13      Comisia, Parlamentul și Consiliul solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii în parte ca inadmisibilă și în parte ca nefondată;

–        obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.

14      În cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 89 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, acesta a adresat reclamantelor întrebări scrise la 8 februarie și la 30 aprilie 2021. Reclamantele au dat curs acestor măsuri prin scrisorile din 24 februarie și, respectiv, din 14 mai 2021. Prin scrisoarea din 17 mai 2021, Comisia a transmis observațiile sale cu privire la elementele depuse de reclamante la 24 februarie 2021.

15      La propunerea judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a noua) a decis deschiderea fazei orale a procedurii.

16      Întrucât judecătorul raportor desemnat inițial a fost împiedicat să facă parte din complet, prezenta cauză a fost atribuită unui nou judecător raportor, membru al Camerei a noua, prin Decizia președintelui Tribunalului din 8 iunie 2021. În plus, prin Decizia din 8 iunie 2021, doamna președintă a Camerei a noua a desemnat un alt judecător pentru completarea completului.

 În drept

17      În susținerea acțiunii lor, reclamantele invocă patru motive, întemeiate pe:

–        încălcarea articolului 36 literele (e) și (f) din Regulamentul 2016/2031, încălcarea principiului proporționalității și a obligației de motivare;

–        încălcarea Tratatului internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură (denumit în continuare „TIRFAA”), a cărui încheiere a fost aprobată, în numele Comunității Europene, prin Decizia 2004/869/CE a Consiliului din 24 februarie 2004 (JO 2004, L 378, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 37, p. 167);

–        încălcarea Regulamentului (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (JO 2018, L 150, p. 1, rectificare în JO 2021, L 318, p. 5);

–        incompatibilitatea părților în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat cu politica agricolă comună.

18      Înainte de a contesta temeinicia acțiunii, Comisia exprimă îndoieli cu privire la admisibilitatea acțiunii în lumina interesului de a exercita acțiunea și a calității procesuale active ale reclamantelor, precum și a clarității motivelor invocate. La rândul lor, Parlamentul și Consiliul consideră că excepția de nelegalitate invocată împotriva Regulamentului 2016/2031 nu evidențiază cu claritatea necesară motivele pe care se întemeiază, astfel încât aceasta ar trebui respinsă ca inadmisibilă.

 Cu privire la admisibilitate

 Cu privire la calitatea procesuală activă

19      În primul rând, Comisia subliniază că regulamentul de punere în aplicare atacat constituie un act normativ care nu presupune măsuri de executare, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE. Ar rezulta că, pentru ca acțiunea în litigiu să fie admisibilă, ar trebui ca regulamentul menționat să afecteze reclamantele direct, în sensul acestei din urmă dispoziții.

20      Or, nu aceasta ar fi situația Società agricola Vivai Maiorana, pepinieristă viticolă și primă reclamantă, în măsura în care aceasta nu ar susține că este un operator profesionist vizat de părțile A, B, F, I și J din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat. În calitate de pepinieristă viticolă, prima reclamantă nu ar fi, așadar, direct vizată decât de partea C din anexa menționată.

21      În ceea ce privește cele două asociații reclamante, și anume CIA și MIVA, Comisia arată că acestea nu ar avea calitate procesuală activă pentru a introduce o acțiune în anularea regulamentului de punere în aplicare atacat decât în trei ipoteze: în primul rând, atunci când legea le conferă în mod expres un astfel de drept, în al doilea rând, atunci când unii dintre membrii pe care îi reprezintă au calitate procesuală activă cu titlu individual sau, în al treilea rând, atunci când pot invoca un interes propriu.

22      Or, primo, aceste reclamante nu ar susține că prima dintre aceste ipoteze este îndeplinită în speță.

23      Secundo, asociațiile reclamante nu ar preciza care dintre membrii lor sunt operatori profesioniști care își desfășoară activitatea în producția și comercializarea plantelor vizate de părțile din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat a căror anulare o solicită. Această informație nu ar reieși din statutul CIA și al MIVA și nici nu ar putea fi extrasă din documentele prezentate în anexa la replică. Întrucât prima reclamantă a introdus, pe de altă parte, acțiunea în nume propriu, MIVA nu își poate întemeia calitatea procesuală activă pe faptul că reclamanta în discuție se numără printre membrii săi. În ceea ce privește operatorii citați în răspunsul reclamantelor din 24 februarie 2021, aceștia din urmă nu ar fi demonstrat că sunt înscriși în registrul oficial al operatorilor profesioniști pe care statele membre trebuie să îl întocmească și să îl mențină la zi conform articolului 65 din Regulamentul 2016/2031. În plus, Comisia contestă pertinența facturilor prezentate de reclamante. În această privință, Comisia susține, în funcție de operatorul profesionist despre care este vorba, că ele fie nu privesc plantele care figurează în părțile în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat, fie privesc numai unele dintre aceste plante, fie au o dată ulterioară datei introducerii acțiunii. Comisia adaugă că îndoielile care persistă cu privire la calitatea procesuală activă a reclamantelor ar face incert obiectul acțiunii și ar putea aduce atingere dreptului său la apărare.

24      Tertio, în măsura în care CIA invocă un interes propriu în vederea stabilirii calității sale procesuale active, Comisia subliniază că părțile din anexa IV la regulamentul atacat a căror anulare este solicitată nu modifică drepturile sau obligațiile CIA în calitate de asociație, astfel încât aceasta din urmă nu ar fi direct vizată de părțile în cauză.

25      La rândul lor, reclamantele consideră de asemenea că regulamentul de punere în aplicare atacat constituie un act normativ care nu presupune măsuri de executare, dar apreciază că dispozițiile acestuia le privesc direct. În această privință, reclamantele răspund, în primul rând, că membrii CIA sunt operatori care acoperă întregul spectru al activităților agricole, în timp ce membrii MIVA sunt exclusiv producători de material de înmulțire a viței‑de‑vie. Ar rezulta că toți membrii asociațiilor reclamante ar avea calitate procesuală activă pentru a formula o acțiune în anularea părților în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat în calitate de producători sau de cumpărători de semințe vizate de aceste părți. În acest context, ca răspuns la o măsură de organizare a procedurii, asociațiile reclamante au prezentat elemente care demonstrează, în opinia lor, că aveau cel puțin un operator profesionist a cărui activitate intră sub incidența părților A, B, C, F, I sau J din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat.

26      Ținând seama de numărul membrilor săi, CIA ar fi, pe de altă parte, o asociație deosebit de reprezentativă. În speță, CIA ar intenționa să protejeze un interes colectiv, în conformitate cu obiectul său statutar, legat de dezvoltarea și de valorificarea mediului rural, de dezvoltarea agriculturii și de promovarea biodiversității.

27      Trebuie amintit de la bun început că regulamentul de punere în aplicare atacat a fost adoptat în special în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Regulamentul 2016/2031. În măsura în care urmărește să pună în aplicare această din urmă dispoziție, regulamentul de punere în aplicare atacat are ca obiect, potrivit considerentelor (2), (14) și (15), să stabilească o listă a ORNC‑urilor și a categoriilor relevante de plante destinate plantării, stabilind în același timp praguri de prezență maximă a ORNC‑urilor, dacă sunt îndeplinite condițiile pentru aceasta (a se vedea punctele 3, 4 și 6 de mai sus).

28      În acest context, anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat conține lista ORNC‑urilor și a plantelor specifice destinate plantării, cu categorii și praguri. Potrivit articolului 5 din regulamentul de punere în aplicare atacat, aceste plante destinate plantării nu sunt introduse în Uniune și nu sunt deplasate în interiorul Uniunii dacă prezența ORNC‑urilor sau a simptomelor cauzate de ORNC‑uri pe aceste plante depășește pragurile respective (a se vedea punctele 7-9 de mai sus).

29      În această privință, după cum susțin reclamantele și Comisia (a se vedea punctele 19 și 25 de mai sus), în calitate de act nelegislativ cu o sferă de aplicare generală, regulamentul de punere în aplicare atacat constituie un act normativ, în sensul articolului 263 TFUE (a se vedea în acest sens Ordonanța din 6 septembrie 2011, Inuit Tapiriit Kanatami și alții/Parlamentul și Consiliul, T‑18/10, EU:T:2011:419, punctul 56).

30      În plus, trebuie să se arate, de asemenea după cum afirmă reclamantele și Comisia, că, în măsura în care stabilesc pragurile de prezență a ORNC‑urilor pe plantele destinate plantării în cauză, părțile în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat nu presupun măsuri de executare, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE. De asemenea, articolul 5 din acest din urmă regulament impune o interdicție de introducere și de deplasare în interiorul Uniunii dacă prezența ORNC‑urilor sau a simptomelor cauzate de ORNC‑uri pe aceste plante destinate plantării depășește pragurile respective, interdicție care nu presupune, nici ea, măsuri de executare.

31      În consecință, pentru ca reclamantele să aibă calitate procesuală activă, este suficient să se demonstreze că dispozițiile a căror anulare o solicită le privesc direct, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.

32      Condiția potrivit căreia decizia care face obiectul acțiunii trebuie să privească direct o persoană fizică sau juridică, astfel cum este prevăzută la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, impune ca două criterii să fie îndeplinite cumulativ. Pe de o parte, măsura contestată trebuie să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a particularului. Pe de altă parte, această măsură nu trebuie să lase nicio putere de apreciere destinatarilor însărcinați cu punerea sa în aplicare, aceasta având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii, fără aplicarea altor norme intermediare (a se vedea Hotărârea din 6 noiembrie 2018, Scuola Elementare Maria Montessori/Comisia, Comisia/Scuola Elementare Maria Montessori și Comisia/Ferracci, C‑622/16 P‑C‑624/16 P, EU:C:2018:873, punctul 42 și jurisprudența citată).

33      Fără a ridica o excepție de inadmisibilitate prin înscris separat, Comisia contestă că prima condiție, referitoare la afectarea situației juridice a reclamantelor, este îndeplinită în speță în privința tuturor reclamantelor și în ceea ce privește toate părțile în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat (a se vedea punctele 19-24 de mai sus).

34      Este necesar să se arate că interdicția rezultată din articolul 5 din regulamentul de punere în aplicare atacat de introducere și de circulație a plantelor destinate plantării, dacă prezența ORNC‑urilor sau a simptomelor cauzate de ORNC‑uri depășește pragurile stabilite de părțile în litigiu din anexa IV la acest regulament, privește în mod direct „operatorii profesioniști”, în sensul articolului 2 punctul 9 din Regulamentul 2016/2031 (a se vedea punctul 5 de mai sus). Astfel, conform articolului 37 alineatul (1) din Regulamentul 2016/2031, acești operatori sunt cei vizați de interdicția în cauză (a se vedea punctul 3 de mai sus). Interdicția respectivă nu lasă nicio putere de apreciere statelor membre însărcinate cu punerea sa în aplicare. În consecință, situația juridică a unui operator profesionist, în sensul articolului 2 punctul 9 din Regulamentul 2016/2031, care își desfășoară activitatea în raport cu categoria plantelor vizată de una sau de mai multe dintre părțile în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat este afectată în mod direct de interdicția pe care o stabilește acest din urmă regulament.

35      În această din urmă privință, este necesar să se arate, în primul rând, că Regulamentul 2016/2031 face distincție între „operatorii profesioniști”, astfel cum sunt definiți la articolul 2 punctul 9, pe de o parte, și, pe de altă parte, „operatorii înregistrați”, care, potrivit articolului 2 punctul 10 din același regulament, sunt operatorii profesioniști înregistrați în conformitate cu articolul 65 din acesta. Această din urmă dispoziție prevede în esență că autoritatea națională competentă întocmește și menține la zi un registru care conține operatorii profesioniști care îndeplinesc anumite condiții. Totuși, din articolul 65 alineatul (3) din Regulamentul 2016/2031 reiese că operatorii profesioniști care îndeplinesc anumite criterii legate de riscul fitosanitar pe care îl prezintă plantele pe care le cultivă nu sunt obligați să fie înscriși în registrul în cauză.

36      În consecință, interdicția de introducere și de circulație a plantelor destinate plantării, dacă prezența ORNC‑urilor sau a simptomelor cauzate de ORNC‑uri depășește pragurile stabilite de părțile în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat, privește operatorii profesioniști, în sensul articolului 2 punctul 9 din Regulamentul 2016/2031, iar nu doar operatorii înregistrați, în sensul articolului 2 punctul 10 din același regulament. Argumentul Comisiei întemeiat pe faptul că nu ar fi sigur că operatorii membri ai celei de a doua și ai celei de a treia reclamante sunt operatori înregistrați trebuie, așadar, respins.

37      În al doilea rând, potrivit articolului 2 punctul 9 din Regulamentul 2016/2031, noțiunea de „operator profesionist” include orice persoană de drept public sau de drept privat implicată profesional în una sau mai multe activități citate la punctul 5 de mai sus, privind în special plantele.

38      Or, termenul „plante” este definit la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul 2016/2031 ca incluzând plantele vii și părțile vii ale plantelor precum printre altele semințele, fructele, legumele, tuberculii, butașii, ramurile cu grefe și grefonii.

39      În plus, din articolul 37 alineatele (1) și (2) din Regulamentul 2016/2031 reiese că lista ORNC‑urilor și a plantelor specifice destinate plantării pe care Comisia o întocmește prin intermediul unui regulament de punere în aplicare precum regulamentul de punere în aplicare atacat nu include neapărat toate plantele destinate plantării, ci numai plantele destinate plantării „prin care este transmis [un ORNC]”. În special, astfel cum s‑a arătat la punctul 8 de mai sus, anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat este împărțită în 12 părți, de la A la L, fiecare dintre acestea menționând un anumit număr de combinații de plante și de ORNC‑uri.

40      Astfel, cu titlu de exemplu, Directiva 66/401/CEE a Consiliului din 14 iunie 1966 privind comercializarea semințelor de plante furajere (JO 1966, P 125, p. 2298, Ediție specială, 03/vol. 1, p. 40) menționează, la articolul 2 alineatul (1) litera A, 87 de genuri sau specii de plante furajere. Totuși, partea A din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat, intitulată „ORNC în ceea ce privește semințele de plante furajere”, nu menționează decât specia de lucernă (Medicago sativa L.), prin intermediul căreia sunt răspândite cele două ORNC‑uri menționate de aceasta (Clavibacter michiganensis și Ditylenchus dipsaci).

41      Rezultă că noțiunea de „operator profesionist” include toți operatorii implicați în una sau mai multe dintre activitățile enumerate la articolul 2 punctul 9 din Regulamentul 2016/2031 privind „plantele”, așa cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul 2016/2031 și menționate în fiecare dintre directivele privind comercializarea lor.

42      Astfel, este cert că interdicția rezultată din articolul 5 din regulamentul de punere în aplicare atacat coroborat cu articolul 37 alineatul (1) din Regulamentul 2016/2031 de introducere și de circulație a ORNC‑urilor pe teritoriul Uniunii vizează, ratione materiae, plantele destinate plantării menționate în anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat. Totuși, această interdicție vizează, ratione personae, toți operatorii profesioniști, în sensul articolului 2 punctul 9 din Regulamentul 2016/2031.

43      În acest mod, legiuitorul a intenționat să limiteze riscul de răspândire a ORNC‑urilor provenite nu numai de la „operatorii înregistrați” sau de la operatorii care au desfășurat activități privind în mod specific plantele menționate în anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat, ci și de la orice operator profesionist care își desfășoară activitatea în domeniul plantelor, care, ca urmare a acestui fapt, poate desfășura activități privind plantele prin care sunt transmise ORNC‑urile prevăzute în anexa IV menționată.

44      În consecință, nu poate fi reținută abordarea Comisiei potrivit căreia este afectată doar situația juridică a operatorilor profesioniști care și‑au desfășurat activitatea numai în legătură cu plantele menționate în anexele în litigiu la regulamentul de punere în aplicare atacat. În afară de faptul că abordarea în discuție este în contradicție cu dispozițiile aplicabile (a se vedea punctele 35-41 de mai sus), ea se întemeiază pe premisa că interdicția rezultată din articolul 5 din regulamentul de punere în aplicare atacat nu se impune tuturor operatorilor profesioniști, în sensul articolului 2 punctul 9 din Regulamentul 2016/2031, ci numai celor care și‑au exercitat în trecut activitatea în legătură cu plantele prin care sunt transmise ORNC‑urile. Or, acceptarea acestei teze ar avea ca efect compromiterea semnificativă a efectului util al politicii de prevenire a răspândirii ORNC‑urilor în Uniune.

45      În acest context, trebuie să se constate că, în calitate de întreprindere pepinieristă viticolă activă în sectorul materialului de înmulțire a viței‑de‑vie, prima reclamantă este un operator profesionist, în sensul articolului 2 punctul 9 din Regulamentul 2016/2031. Totuși, în această calitate, situația juridică a primei reclamante este, astfel cum arată Comisia, afectată doar de partea C din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat, referitoare la ORNC[‑uri] în ceea ce privește materialul de înmulțire a viței‑de‑vie. Prin urmare, numai în măsura în care prima reclamantă solicită anularea acestei părți din regulamentul de punere în aplicare atacat, ea are calitate procesuală activă.

46      În ceea ce privește cele două asociații reclamante, CIA și MIVA, trebuie amintit că o asociație care are sarcina de a apăra interesele colective ale membrilor săi poate introduce o acțiune în anulare atunci când îi sunt afectate propriile interese în calitate de asociație sau atunci când persoanele pe care le reprezintă sau unele dintre acestea au calitate procesuală activă în mod individual (Hotărârea din 30 aprilie 2019, UPF/Comisia, T‑747/17, EU:T:2019:271, punctul 20).

47      În ceea ce privește prima dintre aceste condiții pe care le invocă CIA (a se vedea punctul 26 de mai sus), trebuie să se constate, astfel cum arată Comisia, că părțile în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat nu modifică drepturile sau obligațiile acestei asociații ca atare, astfel încât ele nu îi afectează poziția juridică. În consecință, CIA nu poate pretinde în mod valabil că are calitate procesuală activă din cauza afectării intereselor proprii.

48      În ceea ce privește calitatea procesuală activă a persoanelor pe care le reprezintă CIA, este necesar să se arate de la bun început că, potrivit articolului 3 a optsprezecea liniuță din statutul său, această organizație are ca obiect promovarea intereselor membrilor săi. Reclamantele au anexat la replică o listă care conține numele și adresele a 584 842 de membri ai acesteia din urmă. Ca răspuns la măsurile de organizare a procedurii (a se vedea punctul 14 de mai sus), reclamantele au prezentat elemente de natură să demonstreze că opt membri ai CIA sunt operatori profesioniști activi în sectoarele semințelor de plante furajere, semințelor de cereale, materialului de înmulțire a viței‑de‑vie, semințelor de legume, materialului de plantare legumicol și materialului de plantare fructifer. Aceste sectoare sunt vizate de părțile A, B, C, F, I și J din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat.

49      În ceea ce privește MIVA, reiese din articolul 8 din statutul acestei asociații că ea are ca membri operatori profesioniști, în sensul articolului 2 punctul 9 din Regulamentul 2016/2031, în ceea ce privește materialul de înmulțire a viței‑de‑vie. Aceasta este cu siguranță situația primei reclamante. Totuși, respectiva împrejurare nu este de natură să determine admisibilitatea acțiunii, în măsura în care ea este introdusă de MIVA, întrucât prima reclamantă a formulat acțiunea în nume propriu (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 aprilie 2019, UPF/Comisia, T‑747/17, EU:T:2019:271, punctele 25-27).

50      Or, ca răspuns la măsura de organizare a procedurii adoptată la 8 februarie 2021, reclamantele au prezentat elemente de natură să demonstreze că trei membri ai MIVA, alții decât prima reclamantă, sunt operatori profesioniști activi în sectoarele materialului de înmulțire a viței‑de‑vie, de plantare legumicol și de plantare fructifer. Respectivele sectoare sunt vizate de părțile C, I și J din anexa IV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/2072. În această privință, trebuie adăugat că, potrivit articolului 3 din statutul MIVA, asociația respectivă are ca obiect promovarea intereselor legate de activitățile membrilor săi, fără excluderea activităților agricole privind alte plante decât materialul de înmulțire a viței‑de‑vie.

51      În ceea ce privește argumentul Comisiei potrivit căruia anumite facturi prezentate de reclamante au o dată ulterioară datei introducerii acțiunii, el nu poate fi admis. Într‑adevăr, calitatea de „operator profesionist” în sensul articolului 2 punctul 9 din Regulamentul 2016/2031 trebuie, prin natura sa, să fie demonstrată prin recurgerea la o serie de indicii concordante. Astfel, acceptarea logicii Comisiei ar implica faptul că doar probele care au aceeași dată cu cea la care a fost introdusă acțiunea ar fi de natură să demonstreze calitatea de operator profesionist, întrucât, de exemplu, facturi anterioare acestei date nu ar permite excluderea faptului că operatorul în cauză nu a renunțat între timp la activitatea în legătură cu plantele în cauză.

52      Or, în speță, reclamantele au prezentat mai multe facturi, cu sume care nu sunt neglijabile, din care reiese că emitenții lor, membri ai asociațiilor reclamante, sunt operatori profesioniști, în sensul articolului 2 punctul 9 din Regulamentul 2016/2031. În plus, astfel cum au arătat reclamantele în ședință, comercializarea plantelor destinate plantării necesită punerea în aplicare a unei întregi serii de acțiuni prealabile care, în funcție de planta în discuție, se întind pe perioade mai mult sau mai puțin lungi. Rezultă că faptul de a fi prezentat facturi cu o dată ulterioară celei a introducerii acțiunii pentru a demonstra că membrii celei de a doua și ai celei de a treia reclamante au calitatea de operatori profesioniști, în sensul vizat mai sus, nu este, în sine, de natură să excludă pertinența acestor elemente de probă.

53      În sfârșit, întrucât Comisiei i s‑a oferit posibilitatea să își prezinte în mod util, în scris și oral, observațiile cu privire la ansamblul elementelor prezentate de reclamante referitoare la calitatea lor procesuală activă, nu poate fi constatată nicio atingere adusă dreptului său la apărare.

54      Rezultă că reclamantele fac dovada calității procesuale active potrivit următoarelor precizări:

–        prima reclamantă are calitate procesuală activă pentru a introduce o acțiune în anularea părții C din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat;

–        CIA are calitate procesuală activă pentru a introduce o acțiune în anularea părților A, B, C, F, I și J din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat;

–        MIVA are calitate procesuală activă pentru a introduce o acțiune în anularea părților C, I și J din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat.

 Cu privire la interesul de a exercita acțiunea

55      Comisia susține că eventuala anulare a părților A, B, C, F, I și J din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat ar invalida pragurile de prezență a ORNC‑urilor stabilite în temeiul părților în discuție, astfel încât plantele în cauză nu ar mai fi supuse interdicției de introducere și de circulație pe teritoriul Uniunii. Totuși, o astfel de anulare nu ar afecta obligațiile de însănătoșire a plantelor care le revin operatorilor profesioniști, astfel cum rezultă din diversele directive care reglementează comercializarea acelorași plante. Respectivele directive ar constitui acte autonome care doar țin seama de pragurile de prezență a ORNC‑urilor stabilite de părțile în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat. Prin urmare, ele nu pot fi calificate drept acte de executare a regulamentului de punere în aplicare atacat, a căror validitate ar fi afectată în urma eventualei anulări a acestuia din urmă. De aici ar rezulta că, chiar dacă reclamantele ar obține anularea urmărită în speță, operatorii profesioniști în cauză tot ar fi obligați să respecte cerințele fitosanitare prevăzute de directivele menționate în ceea ce privește atât însănătoșirea plantelor, puțin costisitoare în etapa producției, cât și pe cea necesară comercializării plantelor în cauză. În sfârșit, interesul reclamantelor care constă în protecția biodiversității s‑ar întemeia pe simple ipoteze.

56      Dintr‑o jurisprudență constantă rezultă că o acțiune în anulare introdusă de o persoană fizică sau juridică nu este admisibilă decât în măsura în care aceasta din urmă are un interes să obțină anularea actului atacat. Un asemenea interes presupune ca anularea acestui act să poată avea, în sine, consecințe juridice și ca acțiunea să poată aduce astfel, prin rezultatul său, un beneficiu părții care a formulat‑o (a se vedea Hotărârea din 17 septembrie 2015, Mory și alții/Comisia, C‑33/14 P, EU:C:2015:609, punctul 55 și jurisprudența citată).

57      În această privință, Comisia arată că reclamantele nu ar obține niciun beneficiu din eventuala anulare a părților în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat, întrucât o astfel de anulare ar lăsa intacte obligațiile de însănătoșire a plantelor destinate plantării în cauză, așa cum rezultă din directivele respective care reglementează comercializarea plantelor menționate.

58      Pentru a aprecia temeinicia acestui argument al Comisiei, este necesar să se prezinte elementele de bază ale regimului fitosanitar al Uniunii privind ORNC‑urile, astfel cum rezultă din Regulamentul 2016/2031, din regulamentul de punere în aplicare atacat și din directivele care reglementează comercializarea plantelor vizate de prezenta acțiune.

59      În special, pe de o parte, astfel cum reiese din articolul 36 din Regulamentul 2016/2031, ORNC‑urile sunt organisme dăunătoare, prezente pe teritoriul Uniunii, care sunt transmise mai ales prin anumite plante destinate plantării și a căror prezență pe plantele menționare are un impact economic inacceptabil în ceea ce privește utilizarea prevăzută a plantelor în cauză.

60      Potrivit considerentului (23) al Regulamentului 2016/2031, pentru a limita prezența ORNC‑urilor, ar trebui interzisă introducerea sau circulația pe teritoriul Uniunii a respectivelor plante destinate plantării, în cazul în care aceste organisme dăunătoare sunt prezente cu o incidență care depășește un anumit prag.

61      Astfel cum s‑a arătat la punctele 3 și 4 de mai sus, Comisia întocmește lista ORNC‑urilor și a plantelor specifice destinate plantării, însoțită, după caz, de praguri mai mari de zero de la care prezența unui ORNC pe plantele destinate plantării are un impact economic inacceptabil. Această listă figurează în anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat (a se vedea punctul 8 de mai sus).

62      Pe de altă parte, normele care reglementează comercializarea fiecărei plante destinate plantării și vizate de o parte din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat sunt stabilite în temeiul directivelor. Corespondența dintre ORNC‑urile menționate în fiecare parte în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat și directivele de comercializare aferente figurează în tabelul următor:

Partea din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat

Directiva privind comercializarea

Partea A

ORNC în ceea ce privește semințele de plante furajere

Directiva 66/401

Partea B

ORNC în ceea ce privește semințele de cereale

Directiva 66/402/CEE a Consiliului din 14 iunie 1966 privind comercializarea semințelor de cereale (JO 1966, 125, p. 2309, Ediție specială, 03/vol. 1, p. 53)

Partea C

ORNC în ceea ce privește materialul de înmulțire a viței‑de‑vie

Directiva 68/193/CEE a Consiliului din 9 aprilie 1968 privind comercializarea materialului pentru înmulțirea vegetativă a viței‑de‑vie (JO 1968, L 93, p. 15, Ediție specială, 03/vol. 1, p. 97)

Partea F

ORNC în ceea ce privește semințele de legume

Directiva 2002/55/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de legume (JO 2002, L 193, p. 33, Ediție specială, 03/vol. 43, p. 171)

Partea I

ORNC în ceea ce privește materialul de înmulțire și plantare legumicol, cu excluderea semințelor

Directiva 2008/72/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 privind comercializarea răsadurilor de legume și a materialului săditor de legume, altul decât semințele (JO 2008, L 205, p. 28, rectificare în JO 2009, L 106, p. 71)

Directiva 93/61/CEE a Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a fișelor care indică condițiile pe care trebuie să le îndeplinească răsadurile de legume și materialele de înmulțire ale legumelor, altele decât semințele, în conformitate cu Directiva 92/33/CEE a Consiliului (JO 1993, L 250 p. 19, Ediție specială, 03/vol. 13, p. 273)

Partea J

ORNC în ceea ce privește materialul de înmulțire și plantare fructifer destinat producției de fructe

Directiva 2008/90/CE a Consiliului din 29 septembrie 2008 privind comercializarea materialului de înmulțire și plantare fructifer destinat producției de fructe (JO 2008, L 267, p. 8).

Directiva de punere în aplicare 2014/98/UE a Comisiei din 15 octombrie 2014 de punere în aplicare a Directivei 2008/90 în ceea ce privește cerințele specifice pentru genurile și speciile de plante fructifere menționate în anexa I la directivă, cerințele specifice pe care trebuie să le îndeplinească furnizorii și normele detaliate privind inspecțiile oficiale (JO 2014, L 298, p. 22)

63      Directivele care reglementează comercializarea prevăd măsurile fitosanitare care trebuie să fie adoptate pentru a gestiona riscul prezenței ORNC‑urilor și pentru a asigura că plantele introduse și care circulă în Uniune sunt conforme cu dispozițiile părții relevante din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat în ceea ce privește prezența ORNC‑urilor.

64      Astfel, în urma adoptării regulamentului de punere în aplicare atacat, directivele care reglementează comercializarea plantelor au fost modificate prin Directiva de punere în aplicare (UE) 2020/177 a Comisiei din 11 februarie 2020 de modificare a Directivelor 66/401/CEE, 66/402/CEE, 68/193/CEE, 2002/55/CE, 2002/56/CE și 2002/57/CE ale Consiliului, a Directivelor 93/49/CEE și 93/61/CEE ale Comisiei și a Directivelor de punere în aplicare 2014/21/UE și 2014/98/UE în ceea ce privește organismele dăunătoare plantelor prezente pe semințe și alte materiale de reproducere a plantelor (JO 2020, L 41, p. 1).

65      În special, din considerentele (5), (6), (8), (10)-(12), (14) și (19)-(23) ale Directivei de punere în aplicare 2020/177 reiese că directivele care reglementează comercializarea plantelor vizate de părțile în litigiu din regulamentul de punere în aplicare atacat au trebuit să fie modificate în scopul de a prevedea măsuri pentru ca materialele de reproducere a plantelor care intră în domeniul lor de aplicare să îndeplinească cerințele privind în special ORNC‑urile stabilite de părțile în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat. Directiva 66/401 privind comercializarea semințelor de plante furajere constituie o excepție parțială, în sensul că a fost modificată pentru a indica faptul că semințele în cauză trebuiau să îndeplinească de asemenea cerințele privind ORNC‑urile stabilite în temeiul părții A din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat, fără a prevedea însă cerințe suplimentare în raport cu cele în vigoare înainte de adoptarea Directivei de punere în aplicare 2020/177.

66      Această relație sistematică dintre regulamentul de punere în aplicare atacat, pe de o parte, și directivele care reglementează comercializarea plantelor destinate plantării care intră sub incidența părților în litigiu din anexa IV la regulamentul menționat, pe de altă parte, este afirmată explicit de Comisie la punctele 24-27 din memoriul în apărare și la punctele 68 și 70 din duplică.

67      Din aceste constatări reiese că, deși, după cum arată Comisia, directivele în discuție nu constituie acte de executare a regulamentului de punere în aplicare atacat, ele prevăd obligații în sarcina operatorilor, care țin seama de standardele de prezență a ORNC‑urilor stabilite prin acest ultim regulament și care urmăresc să garanteze că operatorii în discuție se conformează standardelor menționate. Această concluzie este valabilă și pentru Directiva 66/401, care prevede în prezent că cultivarea și semințele plantelor furajere trebuie să îndeplinească de asemenea cerințele privind prezența ORNC‑urilor stabilite în temeiul părții A din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat, chiar dacă nu a stabilit măsuri suplimentare în această privință.

68      Prin urmare, Comisia nu poate susține în mod valabil că o eventuală anulare a părților în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat nu poate în niciun caz aduce beneficii primei reclamante sau membrilor CIA și MIVA. Astfel, ținând seama de coerența internă a regimului fitosanitar al Uniunii, caracterizată prin raportul sistematic dintre regulamentul de punere în aplicare atacat și directivele aferente care reglementează comercializarea plantelor destinate plantării, în cazul anulării în parte a regulamentului de punere în aplicare menționat, legiuitorul ar putea fi determinat, în funcție de motivele anulării și de măsurile care trebuie adoptate în conformitate cu articolul 266 TFUE, să reexamineze directivele în cauză, care și‑ar fi pierdut substratul normativ în versiunea lor actuală.

69      În consecință, dispozițiile directivelor privind comercializarea plantelor destinate plantării nu infirmă interesul reclamantelor de a solicita anularea părților în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat, care afectează în mod direct situația lor juridică, potrivit precizărilor expuse la punctele 34-54 de mai sus. Rezultă, pe de altă parte, că, în vederea admisibilității acțiunii din punctul de vedere al interesului de a exercita acțiunea, nu este necesar ca reclamantele să demonstreze un interes propriu specific protecției biodiversității, prin urmare argumentul Comisiei întemeiat pe caracterul pretins ipotetic al unui astfel de interes trebuie înlăturat ca inoperant.

 Cu privire la claritatea acțiunii

70      Susținută de Parlament și de Consiliu, în primul rând, Comisia susține că expunerea motivelor nu evidențiază normele juridice care ar fi încălcate de articolul 36, de articolul 37 alineatul (2) și de punctul 3 din secțiunea 4 din anexa I la Regulamentul 2016/2031 și a căror nerespectare ar conduce la nevaliditatea acestor dispoziții, conform concluziilor reclamantelor. În al doilea rând, Comisia arată că reclamantele prezintă argumente specifice care permit să se înțeleagă pretinsa nelegalitate numai în raport cu partea C din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat. În schimb, cererea de anulare a celorlalte părți în litigiu din anexa IV la regulamentul menționat nu s‑ar întemeia decât pe generalități lipsite de precizia impusă la articolul 21 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, chiar ținând seama de explicațiile date în replică. În orice caz, Regulamentul 2016/2031 nu ar fi afectat de niciuna dintre nelegalitățile care ar putea fi considerate ca invocate în privința sa.

71      Este cu siguranță adevărat că cererea introductivă nu conține considerații de natură să motiveze în mod detaliat pretinsa nelegalitate a Regulamentului 2016/2031 și că nu cuprinde o analiză specială referitoare la părțile în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat, altele decât partea C din anexa în discuție. În plus, este de asemenea adevărat că mai multe argumente ale reclamantelor sunt prezentate sub forma unor concluzii a căror legătură cu părțile în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat nu este întotdeauna evidentă.

72      Cu toate acestea, în primul rând, reclamantele au inclus în replică argumente cu privire la anumite părți în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat, altele decât partea C. Aceste argumente, care se înscriu în cadrul motivelor invocate în cererea introductivă, constituie o dezvoltare admisibilă a acestora. În al doilea rând, chiar dacă legătura dintre anumite argumente prezentate în susținerea motivelor invocate nu este întotdeauna evidentă, studierea detaliată a cadrului juridic în ansamblul său permite înțelegerea conținutului criticilor pe care le invocă reclamantele. În al treilea rând, referirile la pretinsa încălcare prin Regulamentul 2016/2031 a principiului proporționalității permit Tribunalului, ținând seama de argumentația prezentată de reclamante în ansamblul său, să își exercite controlul în privința acestuia.

73      În consecință, cauza de inadmisibilitate referitoare la claritatea acțiunii trebuie înlăturată.

 Cu privire la fond

 Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 36 literele (e) și (f) din Regulamentul 2016/2031, pe încălcarea principiului proporționalității și a obligației de motivare

74      Reclamantele amintesc că, în temeiul articolului 36 din Regulamentul 2016/2031, un organism dăunător nu poate fi inclus pe lista ORNC‑urilor decât dacă îndeplinește condițiile prevăzute de dispoziția respectivă. Printre aceste condiții se numără cele referitoare la impactul economic inacceptabil pe care îl determină prezența organismului, în sensul punctului 3 din secțiunea 4 din anexa I la regulamentul menționat, și la existența unor măsuri fezabile și eficace pentru a preveni prezența respectivă pe aceste plante [articolul 36 literele (e) și (f) din Regulamentul 2016/2031]. Or, pragurile stabilite în temeiul părților în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat nu ar fi motivate, prin referirea la o analiză detaliată a impactului economic pe care l‑ar avea prezența ORNC‑urilor pe plantele în cauză, și nici nu s‑ar întemeia pe existența unor măsuri fezabile și eficace pentru a preveni această prezență. În plus, stabilirea pragurilor de prezență a ORNC‑urilor la 0 % ar conduce la obligații de însănătoșire fitosanitară, prin selecție genetică, a soiurilor în cauză, ceea ce, la rândul său, ar distruge definitiv diversitatea soiurilor din categoria „standard”, care nu ar fi însănătoșite în prezent, și ar face să dispară diferențierea dintre soiurile care fac parte din categoriile „standard”, pe de o parte, și „certificat”, pe de altă parte.

75      Astfel, cu titlu de exemplu, pragurile stabilite în temeiul părții C din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat ar determina interdicția de comercializare, în lipsa unor clone care să poată asigura respectarea pragului de prezență zero a ORNC‑urilor, a 57,7 % din soiurile înscrise în registrul italian al viței‑de‑vie destinate producției de vin. Această interdicție ar face imposibilă, cel puțin pentru un deceniu, reînnoirea sau realizarea de noi plantații de soiuri autohtone protejate de denumirile de origine sau de indicațiile geografice și ar avea ca efect simplificarea radicală a anumitor biotipuri de soiuri. Reducerea notabilă a biodiversității în interiorul soiurilor ar fi în special rezultatul măsurilor de însănătoșire a plantelor necesare pentru a combate virusurile, viroizii și bolile înrudite cu virozele. Aceste efecte nefaste nu ar fi însă asociate cu niciun beneficiu și nici nu ar garanta că plantele însănătoșite nu vor fi infectate, prin insecte vectori, ulterior plantării lor. Or, Comisia ar fi trebuit să țină seama de aceste efecte în cadrul aprecierii sale referitoare la impactul economic inacceptabil al ORNC‑urilor asupra plantelor destinate plantării. Situația actuală ar arăta, în schimb, că prezența ORNC‑urilor care fac obiectul părților în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat nu a afectat rentabilitatea exploatațiilor agricole în cauză, astfel încât nu se poate considera că rezultă vreun impact economic inacceptabil din această prezență, în sensul articolului 36 litera (e) din Regulamentul 2016/2031.

76      În aceste condiții, ar trebui să se constate că studiul Organizației Europene și Mediteraneene pentru Protecția Plantelor (denumită în continuare „OEPP”), pe care s‑a întemeiat Comisia în vederea adoptării părților în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat, ar fi afectat de erori și de lacune, în măsura în care a concluzionat în sensul stabilirii pragurilor de prezență de 0 % în raport cu ORNC‑urile prezente în Europa de foarte mult timp, fără ca acestea să fie asociate unui impact economic negativ.

77      Reclamantele adaugă că însănătoșirea plantelor impusă implică un cost de 120 000 de euro pentru fiecare soi și zece ani de muncă în structuri specializate, fără perspectiva recuperării acestor cheltuieli. Respectiva sarcină financiară nu ar putea fi suportată atunci când suprafața cultivată este mai mică de circa 1 000 de hectare pe soi, ceea ce ar fi cazul în privința soiurilor autohtone cu distribuție redusă. În rarele cazuri în care însănătoșirea plantelor în cauză ar fi interesantă din punct de vedere economic, ea ar reduce patrimoniul genetic al soiului inițial. Or, Comisia nu ar fi ținut seama de aceste efecte înainte de a stabili pragurile de prezență a ORNC‑urilor în temeiul părților în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat, astfel încât condiția prevăzută la articolul 36 litera (f) din Regulamentul 2016/2031 nu ar fi îndeplinită.

78      În acest context, ar trebui să se constate că faptul că articolele 36 și 37 din Regulamentul 2016/2031 nu au prevăzut stabilirea unor praguri de prezență proporționale, pe de o parte, cu riscul pe care îl reprezintă ORNC‑urile pentru zonele de producție specifice și, pe de altă parte, cu costurile de îmbunătățire a sănătății plantelor ar constitui o încălcare a principiului proporționalității și a obligației de a proteja identitatea zonelor de producție menționate.

79      În sfârșit, reclamantele susțin că consecințele stabilirii unui prag de prezență a ORNC‑urilor la 0 % pentru biodiversitate, precum și pentru costurile de însănătoșire a plantelor prin selecție genetică necesare în prezent ar fi trebuit să facă obiectul unei evaluări de impact în conformitate cu Acordul interinstituțional între Parlament, Consiliu și Comisie privind o mai bună legiferare (JO 2016, L 123, p. 1). Lipsa unei astfel de evaluări ar afecta părțile în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat printr‑o lipsă a motivării și printr‑o încălcare a principiului proporționalității.

80      În ceea ce o privește, Comisia contestă aceste aprecieri.

81      În cadrul primului motiv, reclamantele invocă în esență încălcarea de către Comisie a articolului 36 literele (e) și (f) din Regulamentul 2016/2031. În susținerea acestei concluzii, reclamantele invocă în esență trei critici.

82      Prima critică se întemeiază pe pretinsele consecințe nefaste pe care le‑ar avea pentru biodiversitate stabilirea pragului de prezență a ORNC‑urilor la 0 %. În cadrul acestei critici, reclamantele susțin că stabilirea pragului de prezență menționat la 0 % are ca efect impunerea unor obligații de îmbunătățire a sănătății plantelor prin selecție genetică, ceea ce ar reduce drastic diversitatea plantelor din categoria „standard” destinate plantării, care ar fi totuși foarte numeroase în prezent. Această împrejurare ar conduce de asemenea la dispariția distincției dintre categoriile de material „standard” și „certificat” (a se vedea punctul 92 de mai sus) și ar avea consecințe nefaste pentru sectorul viticol. Potrivit reclamantelor, Comisia ar fi trebuit să țină seama de aceste elemente pentru a aprecia dacă cea mai mică prezență a ORNC‑urilor pe plantele destinate plantării avea un impact economic inacceptabil, conform articolului 36 litera (e) din Regulamentul 2016/2031, dar și pentru a verifica dacă existau măsuri fezabile și eficace pentru a preveni această prezență, conform articolului 36 litera (f) din același regulament. În acest context, reclamantele adaugă că răspândirea ORNC‑urilor se poate face prin insecte vectori și că analiza impactului economic al ORNC‑urilor efectuată de OEPP este deficientă (a se vedea punctele 74-76 de mai sus).

83      A doua critică este întemeiată pe neluarea în considerare de către Comisie a costului măsurilor de îmbunătățire a sănătății, devenite necesare în urma stabilirii pragului de prezență a ORNC‑urilor înregistrate la 0 %, ceea ce ar constitui o încălcare a articolului 36 litera (f) din Regulamentul 2016/2031 (a se vedea punctul 77 de mai sus). Pe de altă parte, reclamantele susțin că, întrucât permit o astfel de abordare, articolele 36 și 37 din Regulamentul 2016/2031 sunt afectate de o încălcare a principiului proporționalității și a obligației de „a proteja identitatea zonei de producție” (a se vedea punctul 78 de mai sus).

84      A treia critică se întemeiază pe neefectuarea de către Comisie anterior adoptării regulamentului de punere în aplicare atacat a unei analize a impactului social și economic asupra mediului. În acest context, reclamantele invocă de asemenea o lipsă a motivării și o încălcare a principiului proporționalității (a se vedea punctul 79 de mai sus).

85      Toate aceste critici se întemeiază pe o premisă unică. Este vorba despre afirmația potrivit căreia stabilirea la 0 % a pragului de prezență a ORNC‑urilor menționate în părțile în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat determină o obligație de îmbunătățire a sănătății prin selecție genetică a plantelor destinate plantării care sunt vizate de părțile în cauză. Această obligație ar avea consecințe nefaste pentru biodiversitate, pe de o parte, și ar genera costuri de îmbunătățire a sănătății plantelor exorbitante pentru operatorii profesioniști, pe de altă parte. Faptul că Comisia nu a ținut seama de aceste împrejurări în cadrul stabilirii pragurilor de prezență a ORNC‑urilor pe plantele destinate plantării ar constitui, în principal, o încălcare a articolului 36 literele (e) și (f) din Regulamentul 2016/2031. Dacă s‑ar concluziona că articolul 36 literele (e) și (f) din Regulamentul 2016/2031 nu impune luarea în considerare a acestor împrejurări, dispoziția respectivă ar încălca, potrivit reclamantelor, principiul proporționalității și obligația de „a proteja identitatea zonelor de producție”.

86      În primul rând, este necesar să se arate că, astfel cum se menționează în considerentul (12) al regulamentului de punere în aplicare atacat, OEPP a făcut o reevaluare a organismelor dăunătoare enumerate până atunci în Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (JO 2000, L 169, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 33, p. 68), pe de o parte, precum și în directivele de comercializare a plantelor destinate plantării, pe de altă parte.

87      Potrivit considerentului (13) al regulamentului de punere în aplicare atacat, această reevaluare era necesară pentru a actualiza statutul fitosanitar al acestor organisme dăunătoare în conformitate cu cele mai recente evoluții tehnice și științifice, precum și pentru a evalua conformitatea acestora cu criteriile respective de la articolul 36 din Regulamentul 2016/2031, în ceea ce privește teritoriul Uniunii, și cu criteriile din secțiunea 4 din anexa I la acesta (a se vedea punctul 2 de mai sus).

88      În urma acestei reexaminări, s‑a concluzionat că anumite organisme dăunătoare îndeplineau condițiile prevăzute la articolul 36 din Regulamentul 2016/2031 în ceea ce privește teritoriul Uniunii și, prin urmare, trebuiau să fie incluse în lista ORNC‑urilor [considerentul (14) al regulamentului de punere în aplicare atacat]. S‑a ținut seama și de condițiile stabilite la articolul 37 alineatul (8) din același regulament în ceea ce privește eventuala stabilire a pragurilor de prezență a ORNC‑urilor peste 0 % [considerentul (15) al regulamentului de punere în aplicare atacat].

89      Acest proces a condus la adoptarea anexei IV la regulamentul de punere în aplicare atacat, care stabilește normele de prezență a ORNC‑urilor pe plantele destinate plantării, pentru ca acestea din urmă să poată fi introduse și să circule în Uniune.

90      În al doilea rând, prezentul motiv se întemeiază în totalitate pe o percepere eronată a obligațiilor pe care le determină, pentru operatorii profesioniști în cauză, stabilirea la 0 % a pragului de prezență a ORNC‑urilor menționate în părțile în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat.

91      În special, astfel cum s‑a arătat la punctul 63 de mai sus, directivele care reglementează comercializarea plantelor destinate plantării prevăd măsurile care trebuie adoptate pentru a gestiona riscurile și pentru a garanta că plantele introduse și care circulă în Uniune sunt conforme cu cerințele părții relevante din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat în ceea ce privește prezența ORNC‑urilor.

92      În acest context, unele dintre respectivele directive împart pe categorii plantele destinate plantării. Cu titlu ilustrativ, Directiva 68/193 privind comercializarea materialului pentru înmulțirea vegetativă a viței-de-vie, pe care reclamantele își focalizează analiza, împarte, la articolul 2 alineatul (1) literele D, E, F și G, materialul de înmulțire care intră în domeniul său de aplicare în material „inițial”, material „de bază”, material „certificat” și, respectiv, material „standard”.

93      În această privință, considerentul (8) al Directivei 68/193 avea următorul cuprins:

„întrucât ar fi de dorit să se restrângă comercializarea la material de înmulțire a viței‑de‑vie obținut prin selecție clonală; întrucât, cu toate acestea, în prezent este imposibil să se atingă acest obiectiv, deoarece cerințele comunitare nu pot fi îndeplinite în totalitate de un astfel de material; întrucât, prin urmare, trebuie să se permită provizoriu comercializarea de material standard verificat care trebuie să aibă, de asemenea, identitate și puritate a soiului, dar care nu prezintă aceeași siguranță ca și materialul de înmulțire obținut prin selecție clonală; întrucât această categorie trebuie totuși eliminată treptat”.

94      Or, reiese din articolul 2 alineatul (1) litera G, precum și din cuprinsul punctului 6 litera (c) din secțiunea 8 din anexa I la Directiva 68/193, astfel cum a fost modificată prin Directiva de punere în aplicare 2020/177, că respectiva categorie „standard” a materialului de înmulțire a viței‑de‑vie este în continuare comercializată (a se vedea punctul 101 de mai jos). În special, tabelul care figurează în partea C din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat stabilește un prag de prezență a ORNC‑urilor pentru materialul de înmulțire „inițial”, „de bază” și „certificat”, pe de o parte, și un prag pentru materialul „standard”, pe de altă parte.

95      Reclamantele consideră, la rândul lor, că efectele determinate de stabilirea pragurilor de prezență ale ORNC‑urilor la 0 % privesc mai ales categoriile „standard” ale plantelor destinate plantării. Potrivit reclamantelor, aceste categorii conțin material autohton care face obiectul unei comercializări limitate la teritorii specifice.

96      În ceea ce privește efectele pragurilor de prezență a ORNC‑urilor, este, desigur, adevărat că directivele privind comercializarea, astfel cum au fost modificate prin Directiva de punere în aplicare 2020/177 (a se vedea punctele 64 și 65 de mai sus), prevăd în acest sens anumite măsuri de însănătoșire a materialului de înmulțire. Totuși, astfel cum arată Comisia, niciuna dintre aceste directive nu impune operatorilor profesioniști în cauză să realizeze o însănătoșire a plantelor prin selecție genetică care ar putea afecta biodiversitatea în modalitățile descrise de reclamante.

97      Mai precis:

–        Directiva 66/401 privind comercializarea semințelor de plante furajere a fost modificată în scopul de a menționa că cultura și semințele de plante furajere trebuiau de asemenea să îndeplinească cerințele privind prezența ORNC‑urilor stabilite în temeiul părții A din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat, deși nu este prevăzută nicio cerință suplimentară pentru ORNC‑urile specifice [a se vedea considerentul (8), articolul 1 și anexa I la Directiva de punere în aplicare 2020/177];

–        Directiva 66/402 privind comercializarea semințelor de cereale a fost modificată cu scopul de a prevedea că prezența ORNC‑urilor pe culturi și pe semințe îndeplinea cerințele stabilite în temeiul părții B din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat. În plus, versiunea modificată a acestei directive precizează numărul maxim de plante simptomatice observate în timpul inspecțiilor pe un eșantion reprezentativ pentru ca cultura să fie considerată „efectiv indemnă” de ciuperca Gibberella fujikuroi Sawada [GIBBFU], astfel cum impune partea B din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat [a se vedea considerentul (10), articolul 2 și anexa II la Directiva de punere în aplicare 2020/177];

–        Directiva 68/193 privind comercializarea materialului pentru înmulțirea vegetativă a viței-de-vie a fost modificată pentru a prevedea în esență că plantațiile-mamă de viță‑de‑vie, precum și pepinierele trebuiau inspectate vizual și, după caz, supuse eșantionării și testării pentru a garanta că sunt indemne de ORNC‑urile menționate în partea C din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat. Dacă este constatată prezența ORNC‑urilor sau a unor simptome aferente, anexa I la Directiva 68/193, cu modificările ulterioare, prevede, în funcție de ORNC și de categoria materialului de înmulțire, adoptarea unor măsuri precum defrișarea și distrugerea podgoriilor în cauză, excluderea acestora de la înmulțire, tratamentul cu apă caldă, tratamentul bactericid, întreținerea în instalații cu proba insectelor vectori, altoirea corespunzătoare sau fumigația [a se vedea considerentul (11), articolul 3 și anexa III la Directiva de punere în aplicare 2020/177];

–        Directiva 2002/55 privind comercializarea semințelor de legume a fost modificată pentru a prevedea că prezența ORNC‑urilor pe semințele de legume nu depășea, cel puțin pe baza unei inspecții vizuale, pragurile respective stabilite în partea F din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat [a se vedea considerentul (14), articolul 6 și anexa VI la Directiva de punere în aplicare 2020/177];

–        Directiva 93/61 privind comercializarea răsadurilor de legume și materialele de înmulțire ale legumelor, altele decât semințele, a fost modificată pentru a prevedea că prezența ORNC‑urilor pe aceste plante nu depășește, cel puțin pe baza unei inspecții vizuale, pragurile stabilite în partea I din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat [a se vedea considerentul (12), articolul 5 și anexa V la Directiva de punere în aplicare 2020/177];

–        Directiva de punere în aplicare 2014/98, care stabilește norme specifice privind printre altele comercializarea materialului de înmulțire a plantelor fructifere și a plantelor fructifere destinate producerii de fructe, a fost modificată pentru a prevedea că trebuia să se constate, prin intermediul unei inspecții vizuale și, în cazul unor îndoieli, al unei eșantionări și al unei analize, că plantele-mamă inițiale, materialul inițial, plantele-mamă de bază, materialul de bază, plantele-mamă certificate și materialul certificat sunt indemne de ORNC‑urile menționate în partea J din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat. Dacă este constatată prezența ORNC‑urilor sau a unor simptome aferente, anexa IV la Directiva de punere în aplicare 2014/98, cu modificările ulterioare, prevede, în funcție de ORNC și de categoria materialului de înmulțire, adoptarea unor măsuri precum defrișarea și distrugerea materialului de înmulțire și a plantelor în cauză, precum și inspecția pe un eșantion reprezentativ al materialului de înmulțire și al plantelor asimptomatice [a se vedea considerentele (19)-(23), articolul 10 și anexa X la Directiva de punere în aplicare 2020/177].

98      Din aceste elemente reiese că, la fel cum constată Comisia, pragurile de prezență a ORNC‑urilor stabilite în temeiul părților în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat presupun, desigur, obligația de a adopta anumite măsuri care constau în observarea vizuală a plantelor și, în cazul apariției unor simptome care pot fi atribuite ORNC‑urilor, în aplicarea unor măsuri de igienă sau de tratament adecvate. Totuși, din dispozițiile în litigiu ale regulamentului de punere în aplicare atacat sau din directivele privind comercializarea plantelor în cauză nu reiese vreo obligație a operatorilor profesioniști de a efectua o însănătoșire prin selecție genetică.

99      Reclamantele nu invocă, pe de altă parte, nicio dispoziție care să impună o astfel de obligație.

100    În această privință, reclamantele se focalizează (a se vedea punctul 75 de mai sus) pe pretinsele efecte pe care le‑ar determina partea C din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat asupra diversității materialului de înmulțire a viței‑de‑vie infectat cu virusuri, viroizi sau boli înrudite cu virozele. Reclamantele susțin că, în lipsa unor măsuri de igienă sau a unor produse antivirale adecvate, soiurile afectate de aceste boli nu pot fi însănătoșite decât prin metode precum termoterapia, cultura meristemelor apicale sau embriogeneza somatică, care conduc, în opinia lor, la o reducere notabilă a biodiversității în interiorul soiurilor.

101    Totuși, este suficient să se arate că, potrivit punctelor 2 și 3 din secțiunea 2 și punctului 6 litera (c) din secțiunea 8 din anexa I la Directiva 68/193, astfel cum a fost modificată prin Directiva de punere în aplicare 2020/177, în urma unei inspecții vizuale, simptome ale acestor ORNC‑uri sunt tolerabile pe cel mult 10 % din vițele din plantațiile-mamă de viță‑de‑vie destinate producției de material din categoria „standard”, întrucât vițele respective trebuie eliminate de la înmulțire. În schimb, de la punctul 5 litera (c) din secțiunea 8 din aceeași anexă la directiva menționată reiese că materialul de înmulțire „inițial”, „de bază” și „certificat” (a se vedea punctul 93 de mai sus) respectă standarde mai stricte în ceea ce privește simptomele în discuție, fără însă ca și în acest caz să fie prevăzută o selecție genetică.

102    Pe de altă parte, reclamantele nu pretind că materialul din categoria „standard” este prin natura sa în totalitate afectat de ORNC‑uri, așa încât aplicarea unui prag de prezență de 0 % ar determina automat o obligație de a‑l exclude în integralitate de la înmulțire. Însăși prevederea plafonului de 10 % la punctul 6 litera (c) din secțiunea 8 din anexa I la Directiva 68/193, astfel cum a fost modificată prin Directiva de punere în aplicare 2020/177 (a se vedea punctul 101 de mai sus), arată mai degrabă contrariul.

103    În consecință, astfel cum observă Comisia, partea C din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat nu are nici ca obiect, nici ca efect să impună operatorilor profesioniști să pună în aplicare metode de însănătoșire a plantelor prin selecție genetică, precum cele menționate la punctul 100 de mai sus, sau să interzică comercializarea materialului de înmulțire a viței‑de‑vie din categoria „standard”.

104    În același context, trebuie adăugat, la fel cum arată Comisia, că mai multe directive care reglementează comercializarea plantelor destinate plantării conțin dispoziții derogatorii care au ca obiect tocmai promovarea diversității genetice.

105    Este vorba în special despre:

–        articolul 3 alineatul (3) litera (c) din Directiva 68/193 privind comercializarea materialului pentru înmulțirea vegetativă a viței‑de‑vie;

–        articolul 8 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2008/72 privind comercializarea materialului de înmulțire și plantare legumicol, altul decât semințele, și

–        articolul 3 alineatul (4) litera (c) din Directiva 2008/90 privind comercializarea materialului de înmulțire și plantare fructifer destinat producției de fructe.

106    Aceste dispoziții au ca obiect să permită comercializarea anumitor cantități de plante destinate plantării, în pofida faptului că nu îndeplinesc condițiile fitosanitare aferente, atunci când comercializarea urmărește să contribuie la conservarea diversității genetice.

107    În această privință, trebuie să se facă referire și la articolul 44 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2002/55 privind comercializarea semințelor de legume, în temeiul căruia a fost adoptată Directiva 2009/145/CE a Comisiei din 26 noiembrie 2009 de stabilire a anumitor derogări pentru acceptarea varietăților primitive și a soiurilor de legume care sunt cultivate, în mod tradițional, în localități și regiuni specifice și care sunt amenințate de erodare genetică și a soiurilor de legume lipsite de valoare intrinsecă pentru producția vegetală comercială, dar create pentru a fi cultivate în condiții speciale, precum și pentru comercializarea semințelor acestor varietăți primitive și soiuri (JO 2009, L 312, p. 44).

108    Argumentul reclamantelor întemeiat pe pretinsa ineficiență a stabilirii pragurilor de prezență a ORNC‑urilor la 0 % din cauza faptului că aceste organisme pot fi răspândite prin insecte vectori trebuie de asemenea înlăturat. Astfel, după cum precizează Comisia, a prevedea că orice plantă destinată plantării trebuie să fie indemnă de ORNC‑uri, așa cum prevăd părțile în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat, este de natură să prevină răspândirea organismelor în cauză prin insecte vectori.

109    În ceea ce privește argumentul întemeiat pe analiza pretins deficientă a impactului economic al ORNC‑urilor efectuată de OEPP (a se vedea punctul 76 de mai sus), trebuie arătat că comercializarea timp de ani îndelungați a materialului de înmulțire a viței‑de‑vie din categoria „standard” nu este de natură să infirme existența unui impact economic inacceptabil în ceea ce privește utilizarea prevăzută a plantelor destinate plantării, ca urmare a prezenței ORNC‑urilor, în sensul articolului 36 litera (e) din Regulamentul 2016/2031. Astfel, după cum reiese din studiul care prezintă în mod sintetic lucrările efectuate în cadrul OEPP, faptul că un ORNC este deja prezent pe teritoriul Uniunii presupune că acest efect a putut fi constatat pe baza unor informații detaliate directe deja disponibile.

110    Reiese de asemenea în această privință că, în măsura în care ORNC‑urile fac deja obiectul unor regimuri de certificare ce limitează impactul economic al prezenței lor, analiza aferentă trebuie să țină seama de impactul care ar fi produs dacă restricțiile existente ar fi eliminate. Astfel, evaluarea impactului economic s‑a întemeiat pe informații furnizate de autoritățile naționale de protecție a plantelor, precum și de părțile interesate care au intervenit în procedura de evaluare.

111    În măsura în care analiza OEPP este repusă în discuție ca urmare a pretinsei omisiuni de a ține seama de dispariția iminentă a materialului de înmulțire care face parte din categoria „standard”, din cauza costurilor exorbitante de însănătoșire a plantelor, acest argument trebuie înlăturat pentru motivele expuse la punctele 90-108 de mai sus.

112    În consecință, nu este necesar să se admită cererea reclamantelor de adoptare a măsurii de cercetare judecătorească referitoare la desemnarea unui expert.

113    Din aceste aprecieri reiese că prima critică a reclamantelor, întemeiată pe o încălcare a articolului 36 literele (e) și (f) din Regulamentul 2016/2031, din cauza pretinselor consecințe nefaste pe care le‑ar avea pentru biodiversitate stabilirea la 0 % a pragului de prezență a ORNC‑urilor, se întemeiază pe premisa eronată că pragul în discuție ar impune punerea în aplicare a metodelor de însănătoșire prin selecție genetică a plantelor destinate plantării. Pentru acest motiv, critica respectivă trebuie respinsă.

114    Pentru identitate de motive, trebuie respinsă și a doua critică, întemeiată pe neluarea în considerare de către Comisie a costului măsurilor de însănătoșire a plantelor, devenite necesare în urma stabilirii la 0 % a pragului de prezență a ORNC‑urilor înregistrate, ceea ce ar constitui o încălcare a articolului 36 litera (f) din Regulamentul 2016/2031 (a se vedea punctul 83 de mai sus).

115    Astfel, pe de o parte, argumentele reclamantelor referitoare la costurile pretins exorbitante ale măsurilor de însănătoșire a plantelor determinate de stabilirea la 0 % a pragului de prezență a ORNC‑urilor se întemeiază de asemenea pe premisa că însănătoșirea plantelor în discuție trebuie efectuată prin selecție genetică. Or, după cum reiese din cuprinsul punctelor 90-113 de mai sus, această premisă este eronată.

116    Pe de altă parte, așa cum arată Comisia, din coroborarea articolului 36 literele (e) și (f) și a articolului 37 alineatul (8) din Regulamentul 2016/2031 reiese că existența unor măsuri fezabile și eficace pentru a preveni prezența unui organism dăunător pe plante destinate plantării constituie o condiție pentru ca acest organism să fie inclus în lista ORNC‑urilor și nu privește posibilitatea de a stabili un prag de prezență a acestui organism mai mare de 0 %. Or, reclamantele nu solicită anularea părților în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat în măsura în care în temeiul acestora Comisia a stabilit lista ORNC‑urilor, ci numai în măsura în care părțile în discuție au stabilit praguri de prezență de 0 % a organismelor menționate.

117    Reiese de asemenea din caracterul eronat al premisei pe care se întemeiază prima critică a acestui motiv că excepția de nelegalitate invocată împotriva articolelor 36 și 37 din Regulamentul 2016/2031 trebuie respinsă. Astfel, în susținerea excepției menționate, reclamantele arată în esență că aceste dispoziții sunt afectate de o încălcare a principiului proporționalității, întrucât nu ar fi împiedicat Comisia să impună, prin stabilirea la 0 % a pragului de prezență a ORNC‑urilor, obligații disproporționate referitoare la însănătoșirea plantelor prin selecție genetică. Or, întrucât regulamentul de punere în aplicare atacat nu are nici ca obiect, nici ca efect impunerea unor astfel de obligații, critica întemeiată pe faptul că dispozițiile în discuție ale Regulamentului 2016/2031 sunt afectate de o încălcare a principiului proporționalității sau de nerespectarea oricărei obligații de „a proteja zonele de producție” trebuie, în orice caz, să fie respinsă ca inoperantă (a se vedea punctul 78 de mai sus).

118    În ceea ce privește a treia critică întemeiată pe lipsa unei evaluări de impact (a se vedea punctul 79 de mai sus), nici aceasta nu poate fi admisă, întrucât se întemeiază pe pretinsele consecințe nefaste pentru biodiversitate și pe costurile pretins exorbitante ale măsurilor de însănătoșire a plantelor prin selecție genetică determinate de stabilirea la 0 % a pragului de prezență a ORNC‑urilor, afirmații care sunt totuși nefondate (a se vedea punctele 90-113 de mai sus).

119    Referitor la argumentul întemeiat pe încălcarea obligației de motivare, trebuie amintit că motivarea impusă la articolul 296 TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de justificările măsurii luate, iar instanței Uniunii să își exercite controlul. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse de articolul 296 TFUE trebuie să fie apreciată nu numai prin prisma modului de redactare a acestui act, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă. În această ultimă privință, atunci când este vorba, precum în speță, de un act de aplicare generală, motivarea se poate limita să indice, pe de o parte, situația de ansamblu care a condus la adoptarea acestuia și, pe de altă parte, scopurile generale pe care își propune să le atingă (Hotărârea din 7 septembrie 2006, Spania/Consiliul, C‑310/04, EU:C:2006:521, punctele 57 și 58).

120    Or, trebuie să se constate că în considerentele (12)-(15) ale regulamentului de punere în aplicare atacat (a se vedea punctele 86-88 de mai sus) se indică în mod clar contextul adoptării acestuia și scopurile pe care își propune să le atingă. În plus, conținutul Directivei de punere în aplicare 2020/177 atestă faptul că cerințele sanitare recomandate de OEPP pentru comercializarea plantelor destinate plantării ca urmare a stabilirii la 0 % a pragului de prezență a ORNC‑urilor nu prevedeau însănătoșirea plantelor prin selecție genetică. În consecință, Comisia nu trebuia să motiveze adoptarea părților în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat făcând referire la costul unor astfel de metode de însănătoșire a plantelor sau la pretinsele consecințe ale acestora asupra biodiversității.

121    Rezultă că primul motiv trebuie să fie respins.

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea TIRFAA

122    Reclamantele susțin că stabilirea unui prag de prezență de 0 % a ORNC‑urilor pe soiurile autohtone de plante încalcă articolul 9 alineatul 9.3 din TIRFAA. Această dispoziție ar garanta agricultorilor drepturile de a conserva, utiliza, schimba și vinde semințe obținute în cadrul propriei ferme sau material de înmulțire. Or, selecția genetică impusă de părțile în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat în scopul însănătoșirii necesare a plantelor ar compromite conservarea patrimoniului genetic al resurselor de plante, golind de conținut drepturile de care agricultorii ar trebui să beneficieze în temeiul dispoziției menționate mai sus.

123    La fel ca și primul motiv, al doilea motiv se întemeiază pe premisa eronată că stabilirea la 0 % a pragului de prezență a ORNC‑urilor menționate în părțile în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat determină o obligație de însănătoșire prin selecție genetică a plantelor destinate plantării care sunt vizate de părțile în discuție. Prin urmare, acest motiv trebuie respins pentru acest considerent.

124    În orice caz, examinarea validității unui act de drept al Uniunii în lumina unui tratat internațional impune printre altele ca dispoziția invocată să conțină o obligație clară și precisă care nu este condiționată, în privința executării sau a efectelor sale, de intervenția vreunui act ulterior (Hotărârea din 21 decembrie 2011, Air Transport Association of America și alții, C‑366/10, EU:C:2011:864, punctul 55).

125    În această privință, articolul 9 din TIRFAA prevede că părțile contractante ar trebui, „după caz și sub rezerva legislației […] naționale”, să ia măsuri pentru a proteja și a promova drepturile agricultorilor.

126    Alineatul 9.2 al acestui articol prevede în special că, în funcție de nevoi și priorități, fiecare parte contractantă ar trebui, „după caz și sub rezerva legislației sale naționale”, să ia măsuri pentru a proteja și a promova drepturile agricultorilor, inclusiv:

–        protecția cunoștințelor tradiționale care prezintă interes pentru resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură;

–        dreptul de a participa echitabil la împărțirea avantajelor care decurg din utilizarea resurselor fitogenetice pentru alimentație și agricultură;

–        dreptul de a participa la luarea de decizii, la nivel național, privind chestiunile legate de conservarea și utilizarea durabilă a resurselor fitogenetice pentru alimentație și agricultură.

127    În acest context, articolul 9 alineatul 9.3 din TIRFAA invocat de reclamante prevede că nicio dispoziție a acestui articol 9 nu poate fi interpretată ca limitând drepturile pe care le pot avea agricultorii de a conserva, utiliza, schimba și vinde semințe obținute în cadrul propriei ferme sau material de înmulțire, „sub rezerva dispozițiilor legislației naționale și după caz”.

128    Este în mod cert adevărat că articolul 9 alineatul 9.3 din TIRFAA are ca obiect să excludă ca acest articol 9 să fie interpretat în sensul de a limita drepturile pe care le pot avea agricultorii de a conserva, utiliza, schimba și vinde semințe obținute în cadrul propriei ferme sau material de înmulțire. Totuși, aceste din urmă drepturi nu sunt garantate de articolul 9 alineatul 9.3 din TIRFAA. Astfel, după cum prevede în mod expres articolul 9 alineatul 9.3 din TIRFAA, aceste drepturi, în măsura în care sunt conferite de legislația națională, trebuie exercitate sub rezerva dispozițiilor acesteia din urmă.

129    În consecință, articolul 9 alineatul 9.3 din TIRFAA nu conține o obligație în sarcina Uniunii, astfel încât legalitatea Regulamentului 2016/2031 sau a părților în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat nu poate, în niciun caz, să fie apreciată în lumina acestei dispoziții (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 iulie 2012, Association Kokopelli, C‑59/11, EU:C:2012:447, punctele 90-92).

130    Prin urmare, al doilea motiv trebuie respins.

 Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea Regulamentului 2018/848

131    Reclamantele arată că stabilirea unui prag de prezență de 0 % a ORNC‑urilor pe soiurile autohtone de plante încalcă articolul 13 din Regulamentul 2018/848. Într‑un scop de conservare a variabilității fitogenetice, această dispoziție ar permite comercializarea materialului de reproducere a plantelor din material eterogen ecologic fără respectarea cerințelor privind înregistrarea și fără respectarea categoriilor de certificare a materialului „de prebază”, „de bază” și „certificat” sau a cerințelor pentru alte categorii, care sunt prevăzute în directivele care reglementează comercializarea plantelor destinate plantării.

132    Trebuie arătat de la bun început că, având același rang ca Regulamentul 2016/2031, Regulamentul 2018/848 nu poate fi invocat pentru a contesta validitatea primului dintre regulamentele menționate. Prin urmare, acest motiv nu poate fi interpretat decât în sensul că vizează exclusiv regulamentul de punere în aplicare atacat.

133    În continuare, este cu siguranță adevărat că în considerentul (18) al Regulamentului 2018/848 se face referire la necesitatea de a pune accentul pe performanța agronomică, pe diversitatea genetică, pe rezistența la boli, pe longevitate și pe adaptarea la diversele condiții pedoclimatice locale și de a respecta barierele încrucișării naturale.

134    Astfel, potrivit considerentului (36) al Regulamentului 2018/848, activitățile de cercetare din Uniune referitoare la materialul de reproducere a plantelor care nu respectă definiția soiului în ceea ce privește omogenitatea arată că ar putea exista beneficii din utilizarea unui astfel de material divers, în special în ceea ce privește producția ecologică, de exemplu pentru a reduce răspândirea bolilor, a îmbunătăți rezistența și pentru a spori biodiversitatea.

135    În acest context, considerentul (37) al Regulamentului 2018/848 arată că materialul de reproducere a plantelor care nu aparține unui soi, dar care aparține unui grup de plante dintr‑un singur taxon botanic cu un nivel ridicat al diversității genetice și fenotipice între diferitele unități de reproducere, ar trebui să fie disponibil pentru utilizare în producția ecologică. Acesta este motivul pentru care, potrivit aceluiași considerent, legiuitorul a permis operatorilor să comercializeze materialul de reproducere a plantelor din materialul eterogen ecologic, fără a trebui să respecte cerințele privind înregistrarea și fără a trebui să respecte categoriile de certificare a materialului „prebază”, „de bază” și „certificat” sau cerințele pentru alte categorii prevăzute în directivele privind comercializarea.

136    În această privință, articolul 13 din Regulamentul 2018/848 are următorul cuprins:

„(1)      Materialul de reproducere a plantelor din material eterogen ecologic poate fi comercializat fără respectarea cerințelor privind înregistrarea și fără respectarea categoriilor de certificare a materialului de prebază, de bază și certificat sau a cerințelor pentru alte categorii, care sunt prevăzute în Directivele [66/401], [66/402], [68/193], 98/56/CE, 2002/53/CE, 2002/54/CE, [2002/55], 2002/56/CE, 2002/57/CE, [2008/72] și [2008/90] sau în actele adoptate în temeiul directivelor menționate.

(2)      Materialul de reproducere a plantelor din material eterogen ecologic menționat la alineatul (1) poate fi comercializat în urma unei notificări referitoare la materialul eterogen ecologic, din partea furnizorului către organismele oficiale competente menționate în Directivele [66/401], [66/402], [68/193], 98/56/CE, 2002/53/CE, 2002/54/CE, [2002/55], 2002/56/CE, 2002/57/CE, [2008/72] și [2008/90] […]”

137    Articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul 2018/848 prevede de asemenea conținutul esențial al notificării menționate în aceeași dispoziție, precum și normele procedurale aferente, în timp ce alineatul (3) al aceluiași articol împuternicește Comisia să prevadă norme care reglementează producția și comercializarea materialului de reproducere a plantelor din material eterogen ecologic din anumite genuri sau specii.

138    Astfel, în loc să pună la îndoială legalitatea stabilirii pragurilor de prezență a ORNC‑urilor în temeiul părților în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat, articolul 13 din Regulamentul 2018/848 permite, cu titlu de excepție și într‑un cadru strict definit, comercializarea materialului de reproducere a plantelor din material eterogen ecologic fără respectarea cerințelor care sunt enunțate în directivele care reglementează comercializarea. Rezultă că această dispoziție nu poate fi invocată pentru a contesta legalitatea părților în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat, în măsura în care, în temeiul lor, pragurile de prezență a ORNC‑urilor pe plantele destinate plantării au fost stabilite la 0 %.

139    Prin urmare, al treilea motiv trebuie respins.

 Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe incompatibilitatea părților în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat cu politica agricolă comună

140    Reclamantele susțin că stabilirea la 0 % a pragurilor de prezență a ORNC‑urilor în temeiul părților în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat:

–        face imposibilă, ca urmare a procesului de selecție genetică a unui număr mic de specii pe care acesta le impune, respectarea obligației de prevenire a introducerii unor specii alogene, impusă în temeiul unor dispoziții specifice ale Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO 1992, L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109);

–        contravine politicii de conservare a resurselor vegetale autohtone neînsănătoșite, pusă în aplicare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO 2012, L 343, p. 1, rectificări în JO 2013, L 55, p. 27, și JO 2016, L 276, p. 17);

–        aduce atingere principiului dezvoltării agricole durabile și îmbunătățirii biodiversității vegetale, finanțate în temeiul unor instrumente prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 487);

–        nu are coerență în raport, în primul rând, cu normele de drept internațional, precum și de drept al Uniunii menite să protejeze biodiversitatea agricolă, în al doilea rând, cu normele de drept al Uniunii menite să protejeze habitatele seminaturale și dezvoltarea rurală și, în al treilea rând, cu directivele care reglementează comercializarea semințelor și a materialului de reproducere a plantelor fructifere.

141    Trebuie arătat de la bun început că, având același rang ca Regulamentul 2016/2031, regulamentele menționate la punctul 140 prima‑a treia liniuță de mai sus nu pot fi invocate pentru a contesta validitatea acestuia. Prin urmare, motivul menționat nu poate fi interpretat decât în sensul că vizează exclusiv regulamentul de punere în aplicare atacat.

142    Or, din ansamblul argumentelor invocate în susținerea acestui motiv reiese că el se întemeiază de asemenea pe ipoteza că stabilirea la 0 % a pragului de prezență a ORNC‑urilor menționate în părțile în litigiu din anexa IV la regulamentul de punere în aplicare atacat determină o obligație de însănătoșire prin selecție genetică a plantelor destinate plantării, vizate de părțile în discuție, ceea ce ar produce consecințe nefaste pentru biodiversitate. Or, astfel cum reiese din analiza consacrată primului motiv (a se vedea punctele 90-113 de mai sus), această premisă este eronată.

143    Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se respingă al patrulea motiv și, pe cale de consecință, acțiunea în totalitate.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

144    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamantele au căzut în pretenții, se impune obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Comisie, conform concluziilor acestei instituții.

145    Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, instituțiile care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. Prin urmare, este necesar să se decidă că Parlamentul și Consiliul vor suporta fiecare propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a noua)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Società agricola Vivai Maiorana Ss, Confederazione Italiana Agricoltori – CIA și MIVA – Moltiplicatori Italiani Viticoli Associati vor suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

3)      Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene vor suporta fiecare propriile cheltuieli de judecată.

Costeira

Gratsias

Kancheva

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 29 septembrie 2021.

Semnături


*      Limba de procedură: italiana.