Language of document : ECLI:EU:T:2012:452

Cauza T‑154/10

Republica Franceză

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutoare de stat – Pretins ajutor pus în aplicare de Franța sub forma unei garanții implicite nelimitate constituite în favoarea La Poste care rezultă din statutul de instituție publică al acesteia – Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă – Acțiune în anulare – Interesul de a exercita acțiunea – Admisibilitate – Sarcina probei privind existența unui ajutor de stat – Avantaj”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 20 septembrie 2012

1.      Acțiune în anulare – Acțiuni ale statelor membre – Acțiune îndreptată împotriva deciziei Comisiei prin care se constată incompatibilitatea unui ajutor cu piața comună – Admisibilitate care nu este condiționată de demonstrarea unui interes de a exercita acțiunea

(art. 263 TFUE)

2.      Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Decizie a Comisiei prin care se constată incompatibilitatea unui ajutor cu piața comună – Act atacabil – Eliminarea de către statul membru a măsurii calificate drept ajutor existent prin decizia Comisiei cu câteva luni înainte de adoptarea acestei din urmă decizii – Irelevanță

(art. 263 TFUE)

3.      Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Condiții

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) și art. 48 alineatul (2)]

4.      Ajutoare acordate de state – Noțiune – Caracter juridic – Interpretare pe baza unor elemente obiective – Control jurisdicțional – Întindere

[art. 107 alin. (1) TFUE]

5.      Ajutoare acordate de state – Decizia Comisiei – Aprecierea legalității în funcție de informațiile disponibile la momentul adoptării deciziei

6.      Ajutoare acordate de state – Decizia Comisiei – Control jurisdicțional – Libera apreciere a faptelor și a probelor

7.      Drept național – Drept francez – Garantare nelimitată de către stat a datoriilor instituțiilor publice

8.      Ajutoare acordate de state – Noțiune – Ajutor acordat sub formă de garanție – Referire la pozițiile exprimate de agențiile de rating în scopul de a stabili existența unui avantaj financiar

[art. 107 alin. (1) TFUE]

9.      Ajutoare acordate de state – Procedură administrativă – Obligațiile Comisiei – Necesitatea de a se asigura suficiente informații care să constituie un temei pentru a concluziona că există un avantaj care constituie un ajutor de stat

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 36 și 37)

2.      O decizie a Comisiei în care se ajunge la concluzia privind existența unui ajutor de stat în favoarea unei întreprinderi sub forma unei garanții nelimitate și în care acest ajutor este declarat incompatibil cu piața comună este destinată în mod necesar să producă efecte juridice obligatorii și constituie, prin urmare, un act atacabil în sensul articolului 263 TFUE.

În această privință, trebuie să se observe că, în pofida faptului că un stat membru a decis, pentru motive care îi sunt proprii și în lipsa oricărei constrângeri exercitate de Comisie, să elimine măsura calificată drept ajutor existent prin decizia Comisiei cu câteva luni înainte de adoptarea acestei din urmă decizii, nu este mai puțin adevărat că statul membru era obligat din punct de vedere juridic să pună în aplicare decizia atacată. Faptul că, în punerea în aplicare a deciziei atacate, ar fi putut să existe o convergență între interesele apărate de Comisie și cele ale statului membru nu îl poate împiedica pe acesta din urmă să formuleze o acțiune în anulare îndreptată împotriva aceleiași decizii. Astfel, a admite o asemenea împiedicare ar conduce la sancționarea statelor membre în funcție de aspectul dacă acestea au putut sau nu au putut să găsească un interes propriu pentru a se conforma unei decizii a Comisiei și ar prezenta un caracter eminamente subiectiv. Or, examinarea problemei dacă un anumit act poate să facă obiectul unei acțiuni în anulare, întrucât produce sau urmărește să producă efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele reclamantului, trebuie să se întemeieze pe o apreciere obiectivă a conținutului acestui act.

(a se vedea punctele 38 și 40)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 54-56)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 58)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 59)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 65)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 66, 76, 78, 83, 84, 87, 90, 91, 94, 96 și 98)

8.      Acordarea unei garanții în condiții care nu corespund celor de pe piață, precum o garanție nelimitată acordată fără contraprestație, este, în general, de natură să confere un avantaj persoanei care beneficiază de aceasta, în sensul că are drept consecință o îmbunătățire a situației financiare a beneficiarului printr‑o reducere a sarcinilor care grevează în mod normal bugetul său. În această privință, noțiunea de ajutor este mai generală decât cea de subvenție, dat fiind că aceasta include nu numai prestații pozitive, precum subvențiile propriu‑zise, ci și intervenții de stat care, sub diverse forme, reduc sarcinile care grevează în mod normal bugetul unei întreprinderi și care, din acest motiv, fără să fie subvenții în sensul strict al termenului, au aceeași natură și efecte identice. Pentru a aprecia dacă o măsură de stat constituie ajutor de stat, trebuie așadar să se determine dacă întreprinderea beneficiară primește un avantaj economic pe care nu l‑ar fi primit în condiții normale de piață.

O garanție de stat nelimitată permite, printre altele, beneficiarului său să obțină condiții de creditare mai favorabile decât cele pe care le‑ar fi obținut pe baza propriei valori și, prin urmare, permite reducerea presiunii exercitate asupra bugetului său. Comisia poate face referire la pozițiile exprimate de agențiile de rating și în special la cele mai importante dintre acestea în scopul de a stabili că o instituție publică a beneficiat de condiții de creditare mai favorabile și, în consecință, de un avantaj financiar. Astfel, în măsura în care se știe că piața ține seama de ratingul acordat de agenții de rating importante la evaluarea creditului care urmează a fi acordat unei anumite întreprinderi, un rating dat de aceste agenții mai bun decât cel care ar fi fost dat în lipsa garanției poate produce un avantaj pentru instituția publică, pe care nu l‑ar fi obținut în condiții normale de piață.

(a se vedea punctele 106-109)

9.      Comisia nu poate presupune că o întreprindere a beneficiat de un avantaj care constituie un ajutor de stat bazându‑se numai pe o prezumție negativă, întemeiată pe lipsa de informații care permit să se ajungă la concluzia contrară, în absența altor elemente de natură să stabilească în mod pozitiv existența unui asemenea avantaj. În acest sens, Comisia este obligată cel puțin să se asigure că informațiile de care dispune, deși incomplete și fragmentare, constituie un temei suficient pentru a ajunge la concluzia că o întreprindere a beneficiat de un avantaj care constituie un ajutor de stat.

În această privință, natura elementelor de probă care trebuie prezentate de Comisie depinde în mare măsură de natura măsurii de stat preconizate. În ceea ce privește în special dovada existenței unei garanții de stat de natură implicită, aceasta poate fi dedusă dintr‑o serie de elemente convergente care au o anumită fiabilitate și coerență care rezultă, printre altele, dintr‑o interpretare a dispozițiilor de drept național relevante și poate fi dedusă în special din efectele juridice pe care le implică statutul juridic al întreprinderii beneficiare. În această privință, pentru a demonstra că un stat a acordat o garanție financiară implicită, care, prin definiție, nu este consacrată în mod expres de legea națională, unei întreprinderi care are un statut special, se pot considera ca fiind relevante note și circulare de interpretare.

În ceea ce privește dovedirea efectelor reale ale măsurii în litigiu, Comisia nu este obligată să facă această dovadă în ceea ce privește ajutoarele deja acordate. În această privință, nu este necesar să se facă nicio distincție între ajutoarele existente și ajutoarele nelegale. Pe de altă parte, efectul real al avantajului pe care îl conferă o garanție de stat poate fi prezumat. O astfel de garanție oferă împrumutatului posibilitatea de a beneficia de rate ale dobânzilor mai mici sau de a furniza mai puține garanții. Chiar un avantaj acordat prin intermediul unei sarcini suplimentare potențiale pentru stat poate constitui un ajutor de stat. Acesta este cel mai adesea cazul garanțiilor care sunt asociate, în general, unui împrumut sau altei obligații financiare contractate de un împrumutat de la un împrumutător.

(a se vedea punctele 119, 120, 123 și 124)