ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a șaptea extinsă)
8 februarie 2024(*)
„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Intervenție – Articolul 173 alineatul (1) și articolul 179 din Regulamentul de procedură – Memoriu în răspuns depus în afara termenului – Articolele 142-145 din Regulamentul de procedură – Inaplicabilitate – Respingere”
În cauza T‑30/23,
Fly Persia IKE, cu sediul în Atena (Grecia),
Ali Barmodeh, cu domiciliul în Atena,
reprezentați de R. Marano, avocat,
reclamanți,
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de R. Raponi, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO fiind
Dubai Aviation Corp., cu sediul în Dubai (Emiratele Arabe Unite),
TRIBUNALUL (Camera a șaptea extinsă),
compusă din doamna K. Kowalik‑Bańczyk, președintă, domnii E. Buttigieg, G. Hesse și I. Dimitrakopoulos și doamna B. Ricziová (raportoare), judecători,
grefier: domnul V. Di Bucci,
pronunță prezenta
Ordonanță
Situația de fapt și procedura
1 Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanții, Fly Persia IKE și domnul Ali Barmodeh, solicită anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 24 noiembrie 2022 (cauza R 1723/2021-4) (denumită în continuare „decizia atacată”).
2 La 13 februarie 2019, reclamanții au depus la EUIPO o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene pentru marca figurativă
3 Marca solicitată desemna mai multe servicii care fac parte printre altele din clasa 39 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare.
4 La 4 iunie 2019, Dubai Aviation Corp. a formulat opoziție la înregistrarea mărcii solicitate pentru serviciile desemnate din clasa 39.
5 Opoziția se întemeia pe marca anterioară a Uniunii Europene, reprodusă în continuare, care desemnează de asemenea mai multe servicii din clasa 39:
6 Motivele invocate în susținerea opoziției erau cele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b) și la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).
7 La 13 august 2021, divizia de opoziție a admis în parte opoziția.
8 La 6 octombrie 2021, reclamanții au formulat o cale de atac la EUIPO împotriva deciziei diviziei de opoziție.
9 Prin decizia atacată, camera de recurs a respins calea de atac.
10 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 30 ianuarie 2023, reclamanții au introdus prezenta acțiune având ca obiect anularea deciziei atacate. La 13 februarie 2023, cererea introductivă a fost comunicată Dubai Aviation Corp., în calitate de parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs, printr‑o scrisoare a grefierului Tribunalului.
11 La 26 aprilie 2023, Dubai Aviation Corp. a depus la grefa Tribunalului un document intitulat „Memoriu în răspuns”.
12 Printr‑o măsură de organizare a procedurii din 24 mai 2023, Tribunalul a invitat Dubai Aviation Corp. să își prezinte observațiile cu privire la motivele depunerii documentului intitulat „Memoriu în răspuns” după expirarea termenului prevăzut la articolul 179 din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Dubai Aviation Corp. a răspuns în termenul stabilit.
13 La 14 iunie 2023, Tribunalul a invitat reclamantele și EUIPO să își formuleze observațiile cu privire la documentul intitulat „Memoriu în răspuns” al Dubai Aviation Corp., din moment ce acesta putea fi calificat drept cerere de intervenție.
14 Prin scrisoarea din 30 iunie 2023, reclamantele au solicitat Tribunalului respingerea cererii de intervenție a Dubai Aviation Corp.
15 Prin scrisoarea din 6 iulie 2023, EUIPO a arătat că nu se opunea intervenției Dubai Aviation Corp. în măsura în care aceasta susținea concluziile EUIPO prezentate în memoriul său în răspuns.
În drept
16 Potrivit articolului 40 al doilea și al patrulea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aplicabil procedurii în fața Tribunalului în temeiul articolului 53 primul paragraf din acest statut, orice persoană care are un interes în soluționarea unui litigiu, altul decât un litigiu între state membre, între instituții ale Uniunii sau între state membre, pe de o parte, și instituții ale Uniunii, pe de altă parte, are dreptul să intervină în acel litigiu. Concluziile cererii de intervenție pot avea ca obiect numai susținerea concluziilor uneia dintre părți.
17 În plus, din articolul 53 al doilea paragraf din statutul menționat reiese că Regulamentul de procedură poate face derogare de la articolul 40 al patrulea paragraf și de la articolul 41 din acest statut pentru a ține seama de specificul contenciosului în domeniul proprietății intelectuale. În acest scop, au fost adoptate printre altele norme specifice cu privire la intervenienți [a se vedea în acest sens Ordonanța din 18 martie 2016, Sociedad agraria de transformación nr. 9982 Montecitrus/OAPI – Spanish Oranges (MOUNTAIN CITRUS SPAIN), T‑495/15, nepublicată, EU:T:2016:179, punctul 8 și jurisprudența citată, și Ordonanța din 7 decembrie 2016, Claranet Europe/EUIPO – Claro (claranet), T‑129/16, nepublicată, EU:T:2016:728, punctul 8].
18 Astfel, statutul în fața Tribunalului al unei părți din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, alta decât reclamantul în fața Tribunalului, este reglementat de articolul 173 din Regulamentul de procedură [Ordonanța din 12 iulie 2022, Cipla Europe/EUIPO și Glaxo Group, C‑245/22 P(I), nepublicată, EU:C:2022:549, punctul 59]. Mai precis, alineatul (3) al articolului menționat conferă părților din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs, altele decât reclamantul, o poziție procedurală echivalentă cu cea a părților principale. Prin urmare, această dispoziție derogă, în temeiul articolului 53 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, de la articolul 40 al patrulea paragraf din acest statut, conform căruia concluziile cererii de intervenție pot avea ca obiect numai susținerea concluziilor uneia dintre părțile principale. Într‑adevăr, potrivit articolului 173 din Regulamentul de procedură, intervenienții pot nu numai să susțină concluziile unei părți principale, ci și să formuleze concluzii și să invoce motive autonome față de cele ale părților principale [a se vedea în acest sens Ordonanța din 5 martie 2004, Boss/OAPI – Delta Biomichania Pagatou (BOSS), T‑94/02, EU:T:2004:68, punctul 17].
19 Pe de altă parte, trebuie amintit că, în temeiul articolului 173 alineatele (1) și (2) din Regulamentul de procedură, o parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs, alta decât reclamantul, poate participa la procedura aflată pe rolul Tribunalului prin formularea unui răspuns la cererea introductivă, cu respectarea condițiilor de formă și a termenelor prevăzute în acest sens. Înainte de expirarea termenului prevăzut pentru depunerea memoriului în răspuns, această parte devine parte la procedura aflată pe rolul Tribunalului în calitate de intervenient odată cu depunerea unui act de procedură. El își pierde statutul de intervenient în fața Tribunalului în cazul în care nu răspunde la cererea introductivă cu respectarea condițiilor de formă și a termenelor prevăzute în acest sens.
20 Articolul 179 din Regulamentul de procedură precizează în acest sens că o parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs, alta decât reclamantul, depune memoriul său în răspuns la cererea introductivă în termen de două luni de la notificarea acesteia.
21 Astfel, o parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, alta decât reclamantul din fața Tribunalului, care nu a depus un memoriu în răspuns la cererea introductivă în termenul prevăzut în această privință la articolul 179 din Regulamentul de procedură nu are calitatea de parte în fața Tribunalului și nu poate, așadar, să prezinte observații în cursul procedurii desfășurate în fața acestuia după expirarea termenului. [a se vedea în acest sens Ordonanța din 12 iulie 2022, Cipla Europe/EUIPO și Glaxo Group, C‑245/22 P(I), nepublicată, EU:C:2022:549, punctul 61].
22 În speță, întrucât cererea introductivă a fost comunicată Dubai Aviation Corp. la 13 februarie 2023, termenul pentru depunerea memoriului în răspuns la cererea introductivă, prevăzut la articolul 173 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, a expirat, conform articolului 179 din acest regulament coroborat cu articolul 60 din regulamentul respectiv, la 24 aprilie 2023, în lipsa oricărei cereri de prelungire motivate.
23 Prin urmare, trebuie să se constate că, prin depunerea memoriului său în răspuns la grefa Tribunalului la 26 aprilie 2023, Dubai Aviation Corp. nu a respectat termenul prevăzut pentru a răspunde la cererea introductivă. Pentru a justifica depunerea tardivă a acestui memoriu, societatea explică, în răspunsul său la măsura de organizare a procedurii din 24 mai 2023, că s‑a întemeiat în esență pe regimul „general” al intervenției prevăzut la articolul 143 din Regulamentul de procedură, în sensul căruia a acționat în termen. În special, aceasta recunoaște că s‑a înșelat în ceea ce privește regimul și termenul aplicabil, întrucât și‑a depus memoriul în răspuns în termenul prevăzut de dispoziția respectivă. Cu toate acestea, ea solicită Tribunalului „admiterea cererii sale de intervenție”.
24 Potrivit reclamanților, cererea de intervenție trebuie să fie respinsă ca „inadmisibilă”. Aceștia susțin că, în măsura în care Dubai Aviation Corp. nu a respectat termenul prevăzut pentru depunerea memoriului în răspuns și nu a justificat împrejurări excepționale care să permită derogarea de la normele de procedură, ea și‑a „pierdut” statutul de intervenientă în fața Tribunalului în conformitate cu articolul 173 alineatul (2) din Regulamentul de procedură. Ei apreciază că, chiar dacă documentul intitulat „Memoriu în răspuns” ar trebui calificat drept cerere de intervenție în temeiul articolului 143 din Regulamentul de procedură, o asemenea cerere ar fi inadmisibilă, întrucât faptul că Dubai Aviation Corp. a fost parte la procedură în fața EUIPO nu ar fi suficient pentru a justifica un drept de a interveni în temeiul articolului menționat.
25 EUIPO nu ridică nicio obiecție cu privire la cererea de intervenție în măsura în care Dubai Aviation Corp. susține concluziile formulate în memoriul său în răspuns. Acesta observă că existența și lipsa utilizării efective a drepturilor specifice de intervenție prevăzute la articolul 173 din Regulamentul de procedură nu se opun în principiu ca o parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs, alta decât reclamanta, să solicite să intervină în conformitate cu articolul 40 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și cu articolele 142-145 din regulamentul amintit, atâta timp cât sunt îndeplinite condițiile prevăzute în acest scop. Potrivit acestuia, documentul intitulat „Memoriu în răspuns” conține „indicații explicite” în ceea ce privește cerințele prevăzute la articolul 143 alineatul (2) literele (a)-(d) din Regulamentul de procedură, precum și indicații implicite în ceea ce privește cerințele menționate la literele (e) și (f) ale acestui alineat. În plus, EUIPO afirmă că cererea de intervenție stabilește de asemenea interesul Dubai Aviation Corp. în soluționarea litigiului în speță, potrivit articolului 40 al doilea paragraf din același statut.
26 În primul rând, trebuie arătat că Dubai Aviation Corp. nu a depus niciun act de procedură înainte de expirarea termenului pentru depunerea memoriului în răspuns prevăzut la articolul 173 alineatul (1) din Regulamentul de procedură coroborat cu articolele 60 și 179 din acest regulament și a depus memoriul în răspuns în afara acestui termen. În plus, în răspunsul său la întrebarea Tribunalului, Dubai Aviation Corp. nu invocă și nici, a fortiori, nu dovedește existența unor împrejurări excepționale care ar constitui un caz fortuit sau un caz de forță majoră în sensul articolului 45 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.
27 Prin urmare, Dubai Aviation Corp. nu a devenit parte în procedura în fața Tribunalului în calitate de intervenientă în conformitate cu articolul 173 alineatele (1) și (2) din Regulamentul de procedură.
28 În al doilea rând, trebuie să se examineze dacă Dubai Aviation Corp. poate fi admisă să intervină în temeiul articolelor 142-145 din Regulamentul de procedură.
29 În această privință, trebuie amintit că articolele 142-145 din Regulamentul de procedură stabilesc normele referitoare la depunerea cererilor de intervenție la Tribunal și la examinarea lor. Potrivit articolului 143 alineatul (1) din regulamentul menționat, cererile de intervenție trebuie depuse în termen de șase săptămâni de la publicarea avizului privind cererea de sesizare a instanței în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Dispozițiile respective fac parte din al treilea titlu, referitor la acțiunile directe.
30 În plus, conform articolului 191 din Regulamentul de procedură, sub rezerva dispozițiilor speciale din al patrulea titlu al acestui regulament privind contenciosul referitor la drepturile de proprietate intelectuală, dispozițiile celui de al treilea titlu se aplică în mod corespunzător procedurilor vizate în al patrulea titlu. Cu alte cuvinte, dacă al patrulea titlu al Regulamentului de procedură, care privește contenciosul referitor la drepturile de proprietate intelectuală, prevede normele procedurale specifice, dispozițiile generale din al treilea titlu nu se aplică. Această dispoziție este, așadar, o expresie a principiului lex specialis derogat legi generali.
31 Rezultă că, în măsura în care al patrulea titlu din Regulamentul de procedură prevede norme specifice privind intervenția în fața Tribunalului a unei părți din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs, alta decât reclamantul, articolele 142-145 din regulamentul amintit nu sunt aplicabile acestei părți.
32 Prin urmare, este exclus ca, după ce a pierdut posibilitatea de a deveni parte în procedura în fața Tribunalului în calitate de intervenientă, în conformitate cu dispozițiile articolului 173 din Regulamentul de procedură, Dubai Aviation Corp. să poată fi admisă să intervină în temeiul dispozițiilor articolelor 142-145 din Regulamentul de procedură și, astfel, să beneficieze de termenul prevăzut la articolul 143 alineatul (1) din acest regulament.
33 Această considerație este confirmată de expunerea de motive care însoțea proiectul de modificare a Regulamentului de procedură din 22 septembrie 1994 prin care se urmărea adaptarea acestui regulament la specificitățile noului contencios în domeniul dreptului mărcilor. În cuprinsul acestuia, Tribunalul a precizat că părțile din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs sunt supuse unui „regim special” care era diferit de regimul de intervenție prevăzut de dispozițiile generale la care sunt supuse statele membre, instituțiile și ceilalți terți ce au un interes în soluționarea litigiului.
34 Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se concluzioneze că articolele 142-145 din Regulamentul de procedură nu sunt aplicabile în prezenta cauză și că, având în vedere articolul 173 alineatele (1) și (2) din acest regulament, Dubai Aviation Corp. nu a devenit parte în procedura din prezenta cauză.
Cu privire la cheltuielile de judecată
35 În primul rând, din articolul 173 alineatul (2) din Regulamentul de procedură rezultă că partea din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs, alta decât reclamantul, suportă propriile cheltuieli de judecată atunci când nu răspunde la cererea introductivă cu respectarea condițiilor de formă și a termenelor prevăzute în acest sens. În speță, din moment ce Dubai Aviation Corp. nu a răspuns la cererea introductivă cu respectarea condițiilor de formă și a termenelor prevăzute, aceasta va suporta propriile cheltuieli de judecată aferente actelor de procedură pe care le‑a depus.
36 În al doilea rând, potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, aplicabil în speță în temeiul articolului 191 din acest regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
37 În speță, pe de o parte, întrucât Dubai Aviation Corp. a căzut în pretenții, se impune ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie obligată și la plata cheltuielilor de judecată ale reclamanților aferente procedurii în intervenție, în conformitate cu concluziile acestora din urmă.
38 Pe de altă parte, în lipsa unor concluzii ale EUIPO prin care să se solicite obligarea Dubai Aviation Corp. la plata cheltuielilor de judecată, se impune obligarea acestuia la plata propriilor cheltuieli de judecată aferente procedurii în intervenție.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a șaptea extinsă)
dispune:
1) Nu este admisă participarea Dubai Aviation Corp. la procedura în cauza T‑30/23 în calitate de intervenientă.
2) Dubai Aviation Corp. va suporta, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Fly Persia IKE și de domnul Ali Barmodeh aferente procedurii în intervenție.
3) Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) va suporta propriile cheltuieli de judecată aferente procedurii în intervenție.
Luxemburg, 8 februarie 2024
V. Di Bucci | | K. Kowalik‑Bańczyk |