CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
DOMNUL ANTHONY COLLINS
prezentate la 18 noiembrie 2021(1)
Cauza C‑235/20 P
ViaSat, Inc.
împotriva
Comisiei Europene
„Recurs – Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Articolul 4 alineatul (2) prima liniuță – Excepție privind protecția intereselor comerciale ale unui terț – Operator de sisteme mobile de comunicații prin satelit – Prezumție generală de confidențialitate a documentelor furnizate de un operator care a fost selectat în cadrul unei invitații de depunere a candidaturilor la Comisie – Refuzul acordării accesului”
I. Introducere
1. Prin recursul său(2), ViaSat, Inc. (denumită în continuare „ViaSat”) solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 26 martie 2020, ViaSat/Comisia (T‑734/17, nepublicată, EU:T:2020:123), denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care Tribunalul a respins cererea societății ViaSat având ca obiect anularea Deciziei C(2018) 180 final a Comisiei Europene din 11 ianuarie 2018 care a confirmat refuzul inițial al Comisiei de a acorda accesul la documente solicitate de ViaSat (denumită în continuare „decizia atacată”). Decizia respectivă s‑a întemeiat pe excepțiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima și a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei(3), referitoare la protecția intereselor comerciale, a procedurilor judiciare și a consultanței juridice, întrucât documentele în cauză constituiau documentația prezentată de un candidat selecționat în urma unei invitații sui generis de depunere a candidaturilor.
2. Pentru a ajunge la concluzia sa, Tribunalul a statuat că, atunci când refuză accesul la astfel de documente în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001, Comisia se poate întemeia pe o prezumție generală de confidențialitate a documentației de acest tip, și anume a cererilor prezentate în urma unei invitații sui generis de depunere a candidaturilor.
3. În pofida obligației generale a oricărei instituții a Uniunii care refuză acordarea accesului la un document în temeiul uneia dintre excepțiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 de a furniza, în principiu, explicații cu privire la modul în care accesul la documentul respectiv ar putea să aducă atingere interesului protejat de acea excepție împreună cu o evaluare a riscului aferent(4), Curtea a recunoscut că, în anumite cazuri, instituțiilor Uniunii Europene le era permis să se bazeze pe prezumții generale(5). Curtea de Justiție nu a avut încă ocazia să examineze dacă o asemenea prezumție generală se poate aplica documentelor prezentate de candidați în urma unei invitații de depunere a candidaturilor în cadrul unei proceduri de selecție de acest tip.
II. Cadrul juridic al Uniunii
A. Regulamentul nr. 1049/2001
4. Articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001, intitulat „Excepții”, prevede la alineatele (2), (6) și (7):
„[…]
(2) Instituțiile resping cererile de acces la un document în cazul în care divulgarea conținutului ar putea aduce atingere protecției:
– intereselor comerciale ale unei anume persoane fizice sau juridice, inclusiv în ceea ce privește proprietatea intelectuală;
– procedurilor judiciare și consultanței juridice;
– obiectivelor activităților de inspecție, de anchetă și de audit,
cu excepția cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conținutului documentului în cauză.
[…]
(6) În cazul în care doar o parte a documentului cerut se încadrează într‑una sau mai multe din excepțiile menționate anterior, celelalte părți ale documentului se divulgă.
(7) Excepțiile prevăzute la alineatele (1), (2) și (3) se aplică doar în perioada în care protecția se justifică prin conținutul documentului. Excepțiile se pot pune în aplicare în cursul unui termen de cel mult treizeci de ani. În cazul documentelor care se încadrează la excepțiile privind viața privată sau interesele comerciale și documentele sensibile, excepțiile pot continua să se aplice, dacă este necesar, și după expirarea acestei perioade.”
B. Decizia nr. 626/2008
5. Prin articolul 3 alineatul (3) din Decizia 626/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 2008 privind selectarea și autorizarea sistemelor care furnizează servicii mobile de comunicații prin satelit (MSS)(6) (denumită în continuare „Decizia privind MSS”):
(3) Accesul la documentele privind procedura de selectare comparativă, inclusiv la candidaturi, se acordă în conformitate cu [Regulamentul nr. 1049/2001].”
III. Situația de fapt și procedura
A. Istoricul cauzei și procedura în fața Tribunalului
6. Reclamanta, ViaSat, este o societate din domeniul tehnologiei care furnizează soluții de comunicare pentru întreprinderi, particulari și guverne. La 2 mai 2017, reclamanta a depus o cerere de acces la „[orice] informație furnizată de Inmarsat PLC, de Inmarsat Ventures Limited și/sau de oricare dintre filialele sale, cu ocazia participării sale la cererea de ofertă a Uniunii încheiată la 13 mai 2009 prin Decizia 2009/449/CE a Comisiei privind selectarea operatorilor de sisteme paneuropene care furnizează servicii mobile prin satelit (MSS)(7) și orice schimb de informații între Inmarsat și Comisia Europeană din timpul procedurii de cerere de ofertă ulterior ofertei inițiale și până la decizia finală de atribuire și orice schimb de informații ulterior atribuirii (denumite în continuare „documentele solicitate”) către Direcția Generală Rețele de Comunicare, Conținut și Tehnologie (denumită în continuare „DG Connect”). Această cerere a fost formulată în temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 1049/2001. Potrivit reclamantei, Inmarsat este unul dintre concurenții săi direcți și face parte dintre operatorii care au fost selecționați pentru a furniza serviciile care au făcut obiectul cererii de ofertă.
7. Prin scrisoarea din 22 iunie 2017, DG Connect a informat reclamanta că a respins cererea de acces în totalitate pentru motivul că divulgarea acestor documente ar aduce atingere protecției interesului comercial al unei persoane fizice sau juridice, inclusiv proprietății intelectuale, procedurilor judiciare și consultanței juridice. În opinia DG Connect, documentele solicitate intră în întregime sub incidența excepțiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (2) prima și a doua liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001. În lipsa unui interes public superior care să justifice divulgarea acestor documente, accesul – inclusiv accesul parțial – a fost refuzat.
8. La 10 iulie 2017, reclamanta a adresat Comisiei o cerere de confirmare a accesului la documente în temeiul articolului 8 din Regulamentul nr. 1049/2001.
9. În lipsa unui răspuns explicit la această cerere de confirmare, reclamanta a introdus, la 3 noiembrie 2017, o acțiune în anularea deciziei implicite de respingere a cererii respective, în temeiul articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001.
10. La 11 ianuarie 2018, secretarul general al Comisiei a adoptat o decizie explicită de respingere a cererii de confirmare a accesului la documente (denumită în continuare „decizia contestată”). În susținerea deciziei contestate, Comisia s‑a întemeiat pe articolul 4 alineatul (2) prima liniuță (protecția intereselor comerciale), a doua liniuță (protecția procedurilor judiciare) și pe articolul 4 alineatul (1) litera (b) (protecția vieții private și integrității individului) din Regulamentul nr. 1049/2001. În decizia menționată, Comisia a identificat totodată un document vizat de cererea în cauză care nu a fost identificat anterior, și anume un „schimb de e‑mailuri între DG [«Societatea informațională și mass‑media»](8) și Inmarsat, octombrie/noiembrie 2008 [Ares(2017)439857]”, referitor la o cerere de informații suplimentare trimisă de Comisie la 24 octombrie 2008 cu privire la condițiile de admisibilitate enunțate în invitația de depunere a candidaturilor și răspunsul Inmarsat din 6 noiembrie 2008 (denumit în continuare „schimbul de e‑mailuri”).
11. La 22 ianuarie 2018, Comisia a introdus o cerere de nepronunțare asupra fondului ca urmare a adoptării deciziei contestate.
12. La 22 martie 2018, reclamantul a depus un memoriu în adaptarea cererii, astfel încât acțiunea a urmărit ulterior anularea deciziei contestate.
13. Prin Ordonanța din 4 septembrie 2018 a fost admisă cererea de intervenție a societății Inmarsat Ventures Ltd în susținerea cererilor formulate de Comisie.
B. Hotărârea atacată
14. În susținerea cererii sale, ViaSat a invocat cinci motive de anulare întemeiate pe încălcarea de către Comisie, în primul rând, a articolului 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 privind protecția intereselor comerciale, în al doilea rând, a articolului 4 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, privind protecția procedurilor judiciare, în al treilea rând, a articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001, privind protecția vieții private, în al patrulea rând, a articolului 4 alineatul (2) ultima teză din Regulamentul nr. 1049/2001, referitor la existența unui interes public superior care justifică divulgarea, și, în al cincilea rând, a articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001, referitor la respingerea cererii de acordare a accesului parțial.
15. Tribunalul a statuat că nu este necesară pronunțarea asupra legalității deciziei implicite a Comisiei și a respins în rest acțiunea.
16. Tribunalul a recunoscut Comisiei posibilitatea invocării unei prezumții generale de confidențialitate în ceea ce privește documentele solicitate, care aveau legătură cu oferta depusă de Inmarsat(9). El s‑a întemeiat pe jurisprudența sa(10) potrivit căreia, având în vedere natura documentelor respective, accesul la ofertele ofertanților din cadrul unei achiziții publice ar aduce atingere, în principiu, protecției intereselor comerciale(11).
17. Contrar celor susținute de reclamantă, Tribunalul a statuat că prezumția menționată nu se aplică numai în cazul cererilor de acces prezentate de un ofertant respins. Pe lângă faptul că ar fi ilogic să se acorde un acces mai larg terților decât ofertanților respinși, divulgarea anumitor informații în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(12) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”) nu influențează aplicarea unei prezumții de confidențialitate în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001(13).
18. Având în vedere cele de mai sus, Tribunalul a statuat în continuare că articolul 3 alineatul (3) din Decizia privind MSS, invocat de reclamantă, nu face decât să reitereze faptul că orice cerere de acces la documente trebuie să fie examinată în raport cu Regulamentul nr. 1049/2001, fără a avea ca obiectiv sau a determina modificarea domeniului de aplicare al regulamentului în cauză(14).
19. Tribunalul a respins argumentul reclamantei potrivit căruia prezumția nu trebuie să se aplice întrucât au trecut mai mult de cinci ani de la încheierea procedurii de selecție. Motivul acestei respingeri este că documentele la care s‑a solicitat accesul, prin natura lor, pot conține informații tehnice și economice confidențiale referitoare la ofertantul câștigător, în special informații despre competențele și metodele de lucru, cunoștințele practice, organizarea internă și costurile ofertantului respectiv, precum și prețurile propuse de acesta. Aceasta cu atât mai mult cu cât Inmarsat nu lansase încă servicii de conectivitate la bord în anul 2017 și alocarea spectrului de frecvențe în favoarea sa este valabilă cel puțin până în anul 2027(15).
20. El a statuat în continuare că decizia contestată conține suficiente motive pentru respingerea invocării oricărui interes public superior în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) ultima teză din Regulamentul nr. 1049/2001(16). Mai mult, potrivit acestuia, Comisia nu a săvârșit o eroare atunci când a constatat că existența unui interes public superior nu poate fi identificată pe baza împrejurărilor invocate de reclamantă(17).
21. Tribunalul a constatat că, prin faptul că a refuzat accesul parțial la documentele solicitate, Comisia nu a încălcat articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001, întrucât acestea sunt acoperite în întregime de o prezumție generală de confidențialitate(18).
22. Având în vedere constatările sale, Tribunalul nu a considerat necesar să examineze temeinicia celui de al doilea și a celui de al treilea motiv, referitoare la aplicarea eronată a excepțiilor legate de protecția procedurilor judiciare, respectiv de protecția vieții private(19).
C. Recursul
23. La 12 iunie 2020, ViaSat a declarat recurs împotriva hotărârii în cauza ViaSat/Comisia(20). Aceasta a invocat două motive în susținerea recursului formulat.
24. Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001, privind protecția intereselor comerciale, cuprinde patru aspecte. În primul rând, ViaSat susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a aplicat o prezumție generală de confidențialitate în cazul documentelor solicitate, întrucât prezumția se aplică ofertelor ofertanților numai în contextul procedurilor de achiziție publică reglementate de Regulamentul financiar. În al doilea rând, în opinia ViaSat, dacă Tribunalul a decis să aplice o nouă prezumție generală, a omis să precizeze motive pentru aceasta. În al treilea rând, ViaSat afirmă că o asemenea prezumție generală oricum nu s‑ar putea aplica în cazul documentelor solicitate, întrucât acest lucru ar priva articolul 3 alineatul (3) din Decizia privind MSS de efectul său util și ar fi contrar articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). În al patrulea rând, s‑a opus constatării Tribunalului potrivit căreia prezumția generală de confidențialitate este aplicabilă documentelor solicitate în întregul lor.
25. Prin intermediul celui de al doilea motiv, ViaSat arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în ceea ce privește existența unui interes public superior pentru divulgare și, prin urmare, a încălcat articolul 4 alineatul (2) ultima teză din Regulamentul nr. 1049/2001.
26. ViaSat și Comisia au depus observații scrise. Inmarsat Ventures SE(21) a depus de asemenea observații scrise în susținerea cererilor formulate de Comisie. În temeiul articolului 76 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curtea a decis să nu organizeze o ședință de audiere a pledoariilor.
27. În conformitate cu cererea Curții, ne limităm concluziile la primul motiv de recurs.
IV. Apreciere
A. Primul aspect al primului motiv de recurs
28. Prin intermediul primului aspect al primului motiv, ViaSat susține că în mod eronat Tribunalul a statuat că o prezumție generală de confidențialitate întemeiată pe protecția intereselor comerciale se aplică documentelor solicitate, și anume documentelor prezentate de un ofertant în cadrul unei proceduri de cerere de ofertă aflate în afara domeniului de aplicare al Regulamentului financiar.
29. ViaSat consideră că prezumția generală se aplică numai documentelor prezentate în contextul unei cereri de oferte publice organizate în temeiul Regulamentului financiar. În opinia sa, Regulamentul financiar prevede că ofertanții necâștigători pot obține cel puțin anumite informații (numele ofertantului câștigător, caracteristicile și avantajele relative ale ofertei câștigătoare, precum și prețul plătit sau valoarea contractului). În prezenta cauză, ViaSat nu a obținut nicio informație întrucât Regulamentul financiar nu este aplicabil, iar Decizia privind MSS nu conține nicio dispoziție concretă care să stabilească dreptul de a obține anumite informații. Prin urmare, ViaSat afirmă că de fapt, contrar celor statuate de Tribunal, Comisia ar fi trebuit să efectueze o examinare individuală a cererii sale de acces la documente.
30. În susținerea poziției sale, ViaSat arată prin analogie că prezumția generală de confidențialitate nu se aplică documentelor prezentate în contextul cererilor de propuneri pentru acordarea de subvenții care intră sub incidența Regulamentului financiar, în cazul cărora instituțiile Uniunii trebuie să efectueze o evaluare individuală. Potrivit ViaSat, Hotărârea Tribunalului Agapiou Joséphidès/Comisia și EACEA(22) susține această poziție.
31. În memoriul său în replică, ViaSat adaugă că, presupunând chiar că respectiva candidatură depusă de Inmarsat în cursul procedurii de selecție ar putea fi considerată ca fiind de aceeași natură cu ofertele depuse de ofertanți în cadrul procedurilor de achiziție publică, schimbul de e‑mailuri dintre Comisie și Inmarsat nu poate fi considerat ca fiind de aceeași natură cu aceste oferte.
32. Comisia și Inmarsat nu sunt de acord cu raționamentul ViaSat.
33. După cum am arătat deja, pentru a justifica respingerea cererii de acces la documente, nu este suficient ca instituția Uniunii în cauză să afirme că un document solicitat intră sub incidența articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001. În principiu, instituția Uniunii trebuie să furnizeze o explicație adecvată privind modul în care un astfel de acces ar putea aduce atingere în mod concret și efectiv interesului protejat de acest alineat. Totuși, Curtea a admis de asemenea că unei instituții îi este permis să își bazeze decizia de respingere a cererilor de acces la documente pe prezumții generale. O prezumție generală se poate aplica anumitor categorii de documente, considerații de ordin general similare fiind susceptibile să se aplice cererilor de divulgare cu privire la documente de aceeași natură(23). Mai mult, întrucât prezumțiile generale constituie o excepție de la obligația instituției vizate a Uniunii de a efectua o analiză concretă și individuală, precum și, mai general, de la principiul accesului cât mai larg posibil al publicului la documentele deținute de instituțiile Uniunii, acestea trebuie să facă obiectul unei interpretări și aplicări stricte(24).
34. Până în prezent, instanțele Uniunii au admis că anumite categorii de documente fi acoperite de o prezumție generală de confidențialitate(25). Lista acestor categorii de documente nu este însă închisă.
35. După cum a statuat Curtea în Hotărârea ClientEarth/Comisia, pentru a se recunoaște o nouă categorie de documente, trebuie să se demonstreze că divulgarea tipului de documente care intră în această categorie ar putea, în mod rezonabil previzibil, să aducă atingere în mod efectiv interesului protejat prin excepția în cauză(26).
36. În opinia noastră, primul motiv de recurs ridică o problemă principală. Documentele prezentate în contextul unei proceduri de selecție ca urmare a unei invitații sui generis de depunere a candidaturilor trebuie să fie acoperite de o prezumție generală de confidențialitate referitoare la protecția intereselor comerciale, chiar dacă această procedură nu este reglementată de Regulamentul financiar, precum în prezenta cauză?
37. Considerăm că răspunsul la întrebarea respectivă trebuie să fie afirmativ. Pentru completitudine, trebuie observat că, după cum arată în mod corect Comisia, în cadrul prezentului recurs, Curtea nu este obligată să decidă dacă o prezumție generală de confidențialitate privind protecția intereselor comerciale se poate aplica documentelor prezentate în cursul tuturor procedurilor de cerere de ofertă.
38. Făcând referire în special la Hotărârea Cosepuri/EFSA(27) și la Hotărârea Secolux/Comisia(28), în hotărârea atacată Tribunalul a statuat că, având în vedere informațiile economice și tehnice pe cale le conțin, ofertele prezentate de ofertanți în cadrul unei cereri de ofertă pot intra sub incidența excepției privind protecția intereselor comerciale. El a adăugat că, dată fiind natura acestor documente, există o prezumție potrivit căreia accesul la ofertele depuse de ofertanți în contextul atribuirii unor contracte de achiziții publice ar aduce, în principiu, atingere protecției intereselor comerciale(29).
39. În plus, Tribunalul a afirmat în hotărârea atacată că, după cum a statuat în Hotărârea Secolux/Comisia, astfel de documente, prin natura lor, pot conține elemente tehnice și economice confidențiale ale ofertantului reținut, printre care și informații cu privire la competențele și la metodele de lucru ale acestuia, la know‑how‑ul său, la organizarea sa internă, la costurile sale și la prețurile propuse(30).
40. Considerăm că în mod corect Tribunalul a transpus acest raționament și a aplicat o prezumție generală în împrejurările prezentei cauze. Observăm că hotărârea atacată precizează că, potrivit deciziei contestate, documentele solicitate descriu în detaliu modelul de afaceri și capacitățile comerciale ale Inmarsat și reflectă un know‑how tehnologic specific în domeniile vizate de procedura de selecție. Mai mult, documentele solicitate prezintă modul în care Inmarsat intenționează să utilizeze atribuirea unui spectrul de frecvențe paneuropean în bandă S în vederea furnizării de MSS în scopuri comerciale în cadrul Uniunii. Aceste informații au valoare comercială pentru Inmarsat și oglindesc cunoștințe din interiorul său, reflectând know‑how‑ul specific și modelele de afaceri ale Inmarsat, a căror divulgare ar aduce atingere intereselor sale comerciale. Accesul la documentele respective, pe lângă faptul că ar dezvălui concurenților informații despre modelele de afaceri și capacitățile comerciale, ar permite totodată celorlalți candidați potențiali în cadrul eventualelor invitații ulterioare de depunere a candidaturilor să copieze candidatura Inmarsat pentru susținerea propriilor candidaturi(31).
41. În plus, observăm că, potrivit Deciziei MSS, candidații erau obligați să prezinte probe cu privire la capacitatea lor de a respecta o serie de etape care figurează în anexa la Decizia privind MSS. În special, sunt identificate următoarele etape: depunerea unei cereri de coordonare la Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor, fabricarea satelitului, acordul de lansare a satelitului, stații terestre de acces, finalizarea analizei critice a proiectului, asamblarea sateliților, lansarea de sateliți, coordonarea frecvențelor și furnizarea de MSS pe teritoriile statelor membre.
42. Având în vedere cele de mai sus, considerăm că documentele depuse de un candidat în contextul unei proceduri de selecție în urma unei invitații sui generis de depunere a candidaturilor precum cea de față pot fi acoperite de o prezumție generală de confidențialitate privind protecția intereselor comerciale.
43. Vom aborda acum patru argumente suplimentare invocate de ViaSat.
44. În primul rând, în ceea ce privește întrebarea dacă prezumția generală de confidențialitate se poate aplica procedurilor de selecție care nu sunt organizate în temeiul Regulamentului financiar, considerăm în mod categoric că se poate răspunde afirmativ.
45. Contrar argumentului recurentei, faptul că Regulamentul financiar conține o dispoziție care acordă persoanelor identificate (și anume ofertanților necâștigători) dreptul de a obține anumite informații(32) nu are nicio influență asupra aplicării Regulamentului nr. 1049/2001, care reglementează cererile de acces la documente formulate de membrii publicului larg. Orice persoană poate invoca dispozițiile Regulamentului nr. 1049/2001, independent de aspectul dacă are sau nu are un interes legitim (altul decât cel deținut împreună cu orice alt membru al publicului) de a obține accesul la documentele solicitate. Regulamentul nr. 1049/2001 nu are ca obiectiv protejarea intereselor legitime ale ofertanților necâștigători. Astfel, decisiv nu este aspectul dacă persoanele interesate pot obține anumite informații în temeiul anumitor acte normative (precum Regulamentul financiar), ci aspectul dacă, având în vedere natura documentelor solicitate, divulgarea lor către public ar putea, în mod rezonabil previzibil, să aducă atingere intereselor comerciale ale candidatului sau ale ofertantului în cauză.
46. În această privință, trebuie adăugat că, după cum a precizat în mod corect hotărârea atacată, articolul 3 alineatul (3) din Decizia privind MSS amintește pur și simplu faptul că cererile de acces la documentele referitoare la procedurile de selecție reglementate de decizia menționată este necesar să fie examinate în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001, fără a avea ca obiectiv sau ca efect modificarea domeniului de aplicare al acestuia din urmă(33).
47. În al doilea rând, argumentul recurentei referitor la Hotărârea Tribunalului Agapiou Joséphidès/Comisia și EACEA(34) se întemeiază pe o interpretare eronată a hotărârii respective. Deși, într‑adevăr, Comisia a decis să efectueze o examinare individuală în această cauză, niciun element din hotărârea menționată nu indică faptul că, în contextul cererilor de propuneri pentru acordarea de subvenții, Comisia nu s‑ar fi putut întemeia mai degrabă pe o prezumție generală de confidențialitate. Este util să amintim că instituțiile Uniunii nu sunt obligate să se întemeieze pe asemenea prezumții generale de confidențialitate. Recurgerea la o prezumție generală de confidențialitate este astfel o simplă opțiune pentru instituția respectivă a Uniunii. Ea este întotdeauna liberă să decidă efectuarea unei examinări concrete și individuale a documentelor în discuție(35).
48. În al treilea rând, ViaSat susține că schimbul de e‑mailuri dintre Inmarsat și Comisie referitor la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate nu este de aceeași natură cu candidatura și astfel nu ar trebui să facă obiectul prezumției generale. Lăsând deoparte problema admisibilității acestui aspect al argumentului, care este contestată de Comisie, el trebuie respins pe fond. Informațiile suplimentare furnizate de reclamantă în legătură cu îndeplinirea criteriilor de admisibilitate fac parte integrantă din ofertă și este necesar să fie tratate ca atare. Deși criteriile de admisibilitate sunt publice, după cum susține reclamanta, nu rezultă că răspunsurile la cererile de precizări cu privire la motivele pentru care o candidatură îndeplinește aceste criterii sunt, prin natura lor, publice.
49. În al patrulea rând, ViaSat ridică problema dacă timpul scurs de la selectarea și autorizarea din 2009 a erodat argumentul referitor la secretul comercial. După cum în mod corect a arătat Tribunalul în hotărârea sa(36), ar fi probabil ca divulgarea să dezvăluie informații tehnice și financiare confidențiale despre candidatul câștigător, în special informații despre competențele și metodele de lucru, know‑how‑ul, organizarea internă, costurile candidatului respectiv și prețurile propuse de acesta. Tribunalul a observat de asemenea în mod corect în continuare că divulgarea informațiilor menționate sau a oricăror alte informații cu valoare comercială reflectate în ofertă, chiar și la mai mult de cinci ani de la încheierea procedurii de selecție, ar fi probabil să aducă atingere protecției cunoștințelor științifice, strategiei și creativității societății Inmarsat și, prin urmare, puterii sale comerciale. Tribunalul a arătat că Inmarsat nu lansase încă servicii de conectivitate la bord la momentul depunerii cererii de acces la documente și că atribuirea spectrului de frecvențe în cauză în favoarea sa este valabilă cel puțin până în anul 2027. Astfel, nu există niciun motiv să se considere că aceste preocupări au dispărut ca urmare a timpului scurs de la adoptarea deciziei de selecție și de autorizare.
50. În consecință, primul aspect al primului motiv este nefondat.
B. Al doilea aspect al primului motiv de recurs
51. ViaSat susține că, presupunând că Tribunalul a intenționat să recunoască o prezumție generală de confidențialitate pentru toate documentele depuse de candidați în contextul tuturor procedurilor de cerere de ofertă organizate de instituțiile Uniunii, el nu a motivat acest lucru.
52. Comisia și Inmarsat contestă argumentele societății ViaSat.
53. La rândul nostru, considerăm că argumentația ViaSat este neconvingătoare. Mai întâi, după cum s‑a arătat la punctul 37 de mai sus, prezentul recurs nu ridică problema dacă o prezumție generală de confidențialitate privind protecția intereselor comerciale trebuie să se aplice documentelor depuse în cadrul tuturor procedurilor de cerere de ofertă. Mai mult, Tribunalul a identificat motive suficiente pentru recunoașterea existenței unei prezumții în prezenta cauză, în special la punctele 42, 43 și 48 din hotărârea atacată. În esență, potrivit hotărârii Tribunalului, motivul este că, prin natura lor, ofertele depuse în cadrul unor proceduri de selecție în urma unor cereri de depunere a candidaturilor precum cea de față pot conține informații de ordin economic și tehnic a căror divulgare ar aduce, în principiu, atingere protecției intereselor comerciale.
54. Rezultă că al doilea aspect al primului motiv nu este fondat.
C. Al treilea aspect al primului motiv de recurs
55. Prin intermediul celui de al treilea aspect al primului motiv de recurs, ViaSat apreciază că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că o prezumție generală de confidențialitate trebuie să se aplice unor documente precum cele solicitate în prezenta cauză. În susținerea poziției sale, recurenta invocă trei argumente.
56. În primul rând, aplicarea unei asemenea prezumții generale de confidențialitate ar lipsi articolul 3 alineatul (3) din Decizia privind MSS de efectul său util. ViaSat afirmă că din această dispoziție se poate deduce că legiuitorul Uniunii a considerat că integritatea procedurii de selecție a operatorilor de sistemelor care furnizează servicii mobile paneuropene de comunicații prin satelit (MSS) nu ar fi compromisă dacă s‑ar acorda accesul la documentele relevante.
57. În al doilea rând, ViaSat subliniază faptul că nu poate beneficia de dreptul specific de acces la anumite informații acordat prin Regulamentul financiar ofertanților necâștigători întrucât nu a participat la cererea de ofertă. În orice caz, Decizia privind MSS nu ar prevedea niciun drept similar de acces la anumite informații.
58. În al treilea rând, ViaSat susține că aplicarea unei prezumții generale de confidențialitate pentru tipul de documente în discuție încalcă dreptul său la o cale de atac jurisdicțională eficientă, consacrat la articolul 47 din cartă. ViaSat arată că, în lipsa accesului la documentele solicitate, ar fi extrem de dificil pentru un concurent să demonstreze că Inmarsat a încălcat termenii propriei oferte. ViaSat adaugă că a inițiat în fața Tribunalului un litigiu privind presupusa omisiune a Comisiei de a asigura respectarea de către Inmarsat a termenilor invitației de depunere a candidaturilor și ai ofertei sale(37).
59. Comisia și Inmarsat contestă argumentele recurentei.
60. În opinia noastră, primele două argumente invocate de ViaSat trebuie respinse pentru motivele deja indicate la punctele punctele 44-46 de mai sus. În această privință, adăugăm că, dacă legiuitorul Uniunii ar fi intenționat să confere dreptul de a obține anumite informații candidaților necâștigători în contextul procedurilor de selecție a operatorilor de sisteme paneuropene care furnizează servicii mobile de comunicații prin satelit, ar fi putut include o dispoziție similară articolului 100 alineatul (2) din Regulamentul financiar. Cu toate acestea, Tribunalul nu a procedat astfel. Mai mult, după cum recunoaște recurenta însăși, chiar dacă ar fi existat o asemenea dispoziție, ea nu ar fi putut beneficia de aceasta întrucât nu a participat la procedura de selecție.
61. În ceea ce privește dreptul la o cale de atac jurisdicțională eficientă recunoscut de articolul 47 din cartă, observăm că ViaSat nu a invocat argumentul respectiv în fața Tribunalului.
62. Potrivit articolului 127 alineatul (1) coroborat cu articolul 190 din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție, invocarea de motive noi în cadrul recursului este interzisă. A permite unei părți să invoce pentru prima dată în fața Curții un motiv pe care nu l‑a invocat în fața Tribunalului ar echivala cu a‑i permite să sesizeze Curtea cu un litigiu mai extins decât cel cu care a fost învestit Tribunalul. În cadrul unui recurs, competența Curții se limitează în principiu la analiza aprecierii realizate de Tribunal în privința motivelor dezbătute în fața sa. Cu toate acestea, un argument care nu a fost invocat în primă instanță nu constituie un motiv nou, iar astfel inadmisibil în stadiul recursului, dacă pur și simplu dezvoltă o argumentație expusă deja în cadrul unui motiv prezentat în cererea introductivă formulată în fața Tribunalului(38).
63. Această situație nu se regăsește în speță. ViaSat nu a invocat niciun argument întemeiat pe încălcarea articolului 47 din cartă în cursul procedurii desfășurate în fața Tribunalului. El este, așadar, inadmisibil.
64. În orice caz, acest al treilea aspect al argumentului este de asemenea nefondat.
65. Obiectivul Regulamentului nr. 1049/2001 nu este acela de a asista părțile interesate în vederea soluționării unui litigiu, după cum reiese cu claritate din faptul că persoana care solicită accesul nu trebuie nici să furnizeze motive, nici să demonstreze vreun interes concret pentru obținerea accesului.
66. Mai mult, avem îndoieli că Hotărârea Varec(39), citată de ViaSat, este de un real folos recurentei. În orice caz, ea sugerează că în mod eronat ViaSat a încercat să invoce Regulamentul nr. 1049/2001 în cadrul acestui litigiu. În cauza Varec, reclamanta a contestat atribuirea unui contract de achiziții publice atunci când oferta sa a fost respinsă pentru motivul că nu a îndeplinit criteriile tehnice. Ea a introdus apoi în fața instanțelor belgiene o acțiune prin care a solicitat anularea atribuirii contractului respectiv. În acest scop, ea a solicitat accesul la documentația ofertei prezentate de ofertantul câștigător. Acesta din urmă s‑a opus desigur cererii menționate, susținând că documentația ofertei sale era confidențială.
67. În urma unei trimiteri preliminare efectuate de instanțele belgiene, Curtea a statuat că principiul protecției informațiilor confidențiale, precum și a secretelor comerciale trebuie pus în aplicare astfel încât să fie compatibil cu cerințele unei protecții juridice efective și cu respectarea dreptului la apărare al părților în litigiu(40). Prin urmare, Curtea a impus instanțelor naționale să examineze astfel de cereri de divulgare a înscrisurilor din oferte de la caz la caz, evaluând comparativ, pe de o parte, interesul ofertantului câștigător de a se proteja confidențialitatea secretelor comerciale și, pe de altă parte, cerințele unei protecții juridice efective(41).
68. Toate cele de mai sus demonstrează că, dacă ViaSat a considerat că documentele care fac obiectul prezentei proceduri sunt necesare pentru soluționarea litigiului, ar fi trebuit să ridice problema respectivă în fața instanței de fond. Instanța respectivă ar fi fost atunci în măsură să evalueze comparativ interesele opuse pentru a decide în ce măsură și prin utilizarea cărui proces ar putea fi divulgate anumite informații sau documente, dacă este cazul. În dosarul Curții nu există niciun indiciu în sensul că ViaSat ar fi invocat acest proces vreodată.
69. Rezultă, așadar, că al treilea aspect al primului motiv este în parte inadmisibil și în parte nefondat.
D. Al patrulea aspect al primului motiv de recurs
70. ViaSat susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că prezumția generală se aplică documentelor solicitate în întregul lor. În special, ViaSat afirmă că, deși prezumția generală de confidențialitate ar putea acoperi anumite categorii de informații sensibile precum informațiile privind prețurile sau know‑how‑ul, Comisia ar fi trebuit să efectueze o examinare individuală a documentelor în vederea identificării celor care se referă la caracteristicile și avantajele esențiale ale candidaturii depuse de Inmarsat.
71. Considerăm că argumentul recurentei se întemeiază pe o înțelegere eronată a consecințelor aplicării unei prezumții generale în cazul anumitor categorii de documente. Prin definiție, atunci când o prezumție generală se aplică unei anumite categorii de documente, instituția Uniunii vizată nu este obligată să examineze în mod individual documentele pentru a stabili dacă anumite părți ale documentelor în cauză trebuie divulgate (de exemplu părțile din documente referitoare la caracteristicile și la avantajele esențiale ale ofertei câștigătoare)(42).
72. Rezultă că al patrulea aspect al primului motiv de recurs este nefondat.
V. Concluzie
73. În concluzie, propunem Curții să respingă primul motiv de recurs.