HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi extinsă)

10 aprilie 2019(*)

„Subvenții – Importuri de tuburi și țevi din fontă ductilă originare din India – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/387 – Impunerea unei taxe compensatorii definitive – Sistem indian de instituire a unei taxe la export pentru minereul de fier și a unei duble taxări a transportului feroviar de marfă dezavantajoase pentru transportul de minereu de fier pentru export – Articolul 3 punctul 1 litera (a) punctul (iv) din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 [înlocuit de Regulamentul (UE) 2016/1037] – Contribuție financiară – Furnizare de bunuri – Acțiune constând în «însărcinarea» unui organism privat să execute o funcție care reprezintă o contribuție financiară – Articolul 4 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 597/2009 – Caracterul specific al unei subvenții – Articolul 6 litera (d) din Regulamentul nr. 597/2009 – Calcularea avantajului – Prejudiciu cauzat industriei din Uniune – Calcularea subcotării prețului și a marjei prejudiciului – Legătură de cauzalitate – Acces la datele confidențiale ale anchetei antisubvenție – Dreptul la apărare”

În cauza T‑300/16,

Jindal Saw Ltd, cu sediul în New Delhi (India),

Jindal Saw Italia SpA, cu sediul în Trieste (Italia),

reprezentate de R. Antonini și de E. Monard, avocați,

reclamante,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de J.‑F. Brakeland și de G. Luengo, în calitate de agenți,

pârâtă,

susținută de

Saint‑Gobain Pam, cu sediul în Pont‑à‑Mousson (Franța), reprezentată de O. Prost, de A. Coelho Dias și de C. Bouvarel, avocați,

intervenientă,

având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se urmărește anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/387 al Comisiei din 17 martie 2016 de instituire a unei taxe compensatorii definitive asupra importurilor de tuburi și țevi din fontă ductilă (cunoscută și sub denumirea de fontă cu grafit sferoidal) originare din India (JO 2016, L 73, p. 1) în măsura în care acest regulament le privește pe reclamante,

TRIBUNALUL (Camera întâi extinsă),

compus din doamna I. Pelikánová, președinte, și domnii V. Valančius, P. Nihoul, J. Svenningsen (raportor) și U. Öberg, judecători,

grefier: doamna S. Bukšek Tomac, administrator,

având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 4 iulie 2018,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul litigiului

1        Reclamantele, Jindal Saw Ltd, o societate privată de drept indian, și Jindal Saw Italia SpA, societate italiană care aparține Jindal Saw, își desfășoară activitatea în domeniul producției și al vânzării, printre altele, de tuburi și țevi din fontă ductilă pentru piața indiană și pentru export. În perioada relevantă în speță au fost implicate în comercializarea produselor societății Jindal Saw în Uniunea Europeană trei societăți afiliate, și anume, pe lângă Jindal Saw Italia, Jindal Saw España SL și Jindal Saw Pipeline Solutions, UK (denumite în continuare, împreună, „entitățile de vânzări ale Jindal Saw”).

2        La 10 noiembrie 2014, Saint‑Gobain Pam, Saint‑Gobain Pam Deutschland GmbH și Saint‑Gobain Pam España SA (denumite în continuare împreună „autorul plângerii”), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2009, L 343, p. 51), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 37/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2014 (JO 2014, L 18, p. 1) [înlocuit de Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21)], au introdus o plângere la Comisia Europeană, în temeiul articolului 5 din Regulamentul nr. 1225/2009, pentru ca aceasta să inițieze o anchetă antidumping privind importurile de tuburi și țevi din fontă ductilă originare din India.

3        Prin avizul publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 20 decembrie 2014 (JO 2014, C 461, p. 35), Comisia a deschis o procedură antidumping privind importurile în discuție (denumită în continuare „procedura antidumping”).

4        În paralel, la 26 ianuarie 2015, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului din 11 iunie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 2009, L 188, p. 93), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 37/2014 (denumit în continuare „regulamentul de bază”) [înlocuit de Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 55)], autorul plângerii a introdus o plângere la Comisie, în temeiul articolului 10 din regulamentul de bază, pentru ca aceasta să inițieze o anchetă antisubvenție privind de asemenea importurile în discuție, invocând existența unor diverse subvenții de care ar beneficia producătorii indieni, în special a unei subvenții legate de achiziția de minereu de fier.

5        Prin avizul publicat în Jurnalul Oficial la 11 martie 2015 (JO 2015, C 83, p. 4, denumit în continuare „avizul de deschidere”), Comisia a deschis o procedură antisubvenție privind importurile în discuție (denumită în continuare „procedura antisubvenție”).

6        La 24 iunie 2015, Jindal Saw a prezentat Comisiei observațiile sale cu privire la anumite aspecte ale analizei dumpingului, ale prejudiciului cauzat industriei din Uniune și ale interesului Uniunii. Aceste observații acopereau în același timp procedura antidumping și procedura antisubvenție.

7        La 18 septembrie 2015, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1559 de instituire a unei taxe antidumping provizorii asupra importurilor de tuburi și țevi din fontă ductilă (cunoscută și sub denumirea de fontă cu grafit sferoidal) originare din India (JO 2015, L 244, p. 25, denumit în continuare „regulamentul provizoriu antidumping”). Produsul în cauză era definit în acest regulament ca fiind tuburile și țevile din fontă ductilă (cunoscută și sub denumirea de „fontă cu grafit sferoidal”) originare din India.

8        La 23 octombrie 2015, Jindal Saw și‑a prezentat observațiile cu privire la informările provizorii în procedura antidumping, solicitând în același timp organizarea de către Comisie a unei audieri.

9        La 20 noiembrie 2015 a fost organizată o reuniune. La 24 noiembrie 2015, Jindal Saw a trimis Comisiei o scrisoare prin care confirma anumite elemente abordate cu ocazia acestei reuniuni, în special cele privind produsul în cauză, astfel cum a fost definit în regulamentul provizoriu antidumping, și calculul subcotării prețului, iar la 27 noiembrie 2015 a transmis Comisiei observațiile sale în urma reuniunii menționate în cadrul procedurii antidumping. La 9 decembrie 2015, aceasta a comunicat Comisiei unele observații în cadrul procedurii antidumping și în cadrul procedurii antisubvenție, în special în ceea ce privește, în primul rând, caracterul de subvenție al taxei la export pe minereul de fier, în al doilea rând, prejudiciul cauzat industriei din Uniune, în al treilea rând, răspunsurile la chestionarele completate de utilizatorii produsului în cauză, astfel cum a fost definit în regulamentul provizoriu antidumping, și, în al patrulea rând, excluderea din definiția acestui produs a tuburilor care nu sunt căptușite nici la interior, nici la exterior.

10      La 22 decembrie 2015, Comisia a informat societatea Jindal Saw cu privire la faptele și la considerațiile esențiale pe baza cărora se preconiza instituirea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor produsului menționat, precum și cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora se preconiza instituirea unei taxe compensatorii definitive asupra acelorași importuri (denumită în continuare „informarea finală”). Înainte de a transmite observațiile sale, prin scrisoarea din 12 ianuarie 2016, Jindal Saw a solicitat informații suplimentare cu privire la patru aspecte specifice. Prin scrisoarea din 13 ianuarie 2016, aceasta a solicitat Comisiei, în cadrul procedurii antisubvenție, să fie informată cu privire la calcularea costului de transport în „medie rotunjită”. Comisia a răspuns la această cerere prin scrisoarea din data de 19 ianuarie 2016.

11      La 20 ianuarie 2016, Jindal Saw și‑a prezentat comentariile cu privire la informarea finală în cadrul procedurii antidumping și în cadrul procedurii antisubvenție.

12      La 27 ianuarie 2016, Comisia a trimis societății Jindal Saw o comunicare de informare finală suplimentară privind corecturile efectuate în privința calculelor subvențiilor în cadrul procedurii antisubvenție. Termenul-limită pentru prezentarea de comentarii a fost stabilit la 29 ianuarie 2016.

13      La 28 ianuarie 2016, Jindal Saw a asistat la o reuniune organizată de Comisie. Această reuniune a avut ca obiect, printre altele, concluziile privind subvenția pe care ar reprezenta‑o taxa la export pe minereul de fier și regimul de dublă taxare a transportului feroviar de marfă privind minereul de fier („Dual Freight Policy”, denumit în continuare „DFP”), calculele referitoare la ansamblul măsurilor de subvenție invocate, prejudiciul cauzat industriei din Uniune și dumpingul. În aceeași zi, Comisia a adresat societății Jindal Saw o scrisoare prin care o informa cu privire la anumite corecturi efectuate în privința calculelor indicatorilor de prejudiciu cauzat industriei din Uniune în cadrul procedurii antidumping și în cadrul procedurii antisubvenție. Termenul-limită pentru prezentarea de comentarii a fost stabilit la 1 februarie 2016.

14      La 1 februarie 2016, Jindal Saw a adresat Comisiei două scrisori în care își expunea comentariile referitoare, pe de o parte, la corecturile efectuate în privința anumitor indicatori de prejudiciu cauzat industriei din Uniune și, pe de altă parte, la reuniunea din 28 ianuarie 2016. Aceste scrisori conțineau de asemenea diverse cereri de informații.

15      La finalul procedurii antidumping și al procedurii antisubvenție, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/387 din 17 martie 2016 de instituire a unei taxe compensatorii definitive asupra importurilor de tuburi și țevi din fontă ductilă (cunoscută și sub denumirea de fontă cu grafit sferoidal) originare din India (JO 2016, L 73, p. 1, denumit în continuare „regulamentul atacat”), precum și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/388 din 17 martie 2016 de instituire a unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de tuburi și țevi din fontă ductilă (cunoscută și sub denumirea de fontă cu grafit sferoidal) originare din India (JO 2016, L 73, p. 53), care face obiectul unei acțiuni în anulare în cauza Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia (T‑301/16).

16      În regulamentul atacat, produsul în cauză a fost reprezentat definitiv de „tuburi și țevi din fontă ductilă (cunoscută și sub denumirea de fontă cu grafit sferoidal), excluzând țevile din fontă ductilă necăptușite la interior și la exterior […], originare din India, încadrate în prezent la codurile NC ex 7303 00 10 și ex 7303 00 90” (denumit în continuare „produsul în cauză”).

 Procedura și concluziile părților

17      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 13 iunie 2016, reclamantele au introdus prezenta acțiune. Memoriul în apărare, memoriul în replică și duplica au fost depuse la 27 septembrie 2016, respectiv la 21 noiembrie 2016 și la 26 ianuarie 2017.

18      În urma modificării compunerii camerelor Tribunalului, cauza a fost reatribuită unui alt judecător raportor din cadrul Camerei întâi.

19      La 11 și la 21 noiembrie 2016 și la 14 februarie 2017 au fost depuse de către reclamante cereri de confidențialitate cu privire la anumite informații conținute în cererea introductivă, în memoriul în replică și în duplică. La 24 octombrie 2016, Comisia a depus o cerere de confidențialitate cu privire la o anexă la memoriul în apărare.

20      Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 18 octombrie 2016, Saint‑Gobain Pam a formulat o cerere de intervenție în prezenta cauză în susținerea concluziilor Comisiei. Prin Ordonanța din 19 ianuarie 2017, președintele Camerei întâi a Tribunalului a admis această intervenție.

21      La 6 martie 2017, intervenienta a depus la grefa Tribunalului un memoriu în intervenție. Comisia și reclamantele au depus observații cu privire la acest memoriu la 24 martie și la 19 aprilie 2017.

22      La 20 iulie 2017, Tribunalul a dispus prezentarea de către Comisie, în temeiul articolului 91 litera (b) din Regulamentul de procedură al Tribunalului și sub rezerva aplicării articolului 103 alineatul (1) din acest regulament, a datelor necesare pentru a permite verificarea veridicității anumitor explicații furnizate în memoriul în apărare în ceea ce privește implicațiile erorii materiale menționate în considerentul (284) al regulamentului atacat (denumită în continuare „eroarea materială”).

23      La 10 august 2017, Comisia a prezentat, în formă digitală, datele vizate prin activitatea de cercetare judecătorească dispusă de Tribunal.

24      Prin decizia notificată părților la 14 septembrie 2017, avocații care reprezintă reclamantele au fost invitați, în cadrul unei măsuri de organizare a procedurii, să consulte, în anumite condiții, datele menționate în incintele grefei Tribunalului. Această consultare a avut loc la 26 și 27 septembrie 2017.

25      La 18 octombrie 2017, reclamantele au prezentat observații în urma consultării de către avocații lor a datelor în cauză (denumite în continuare „observațiile din 18 octombrie 2017”). La aceeași dată, acestea au depus o cerere de aplicare a regimului de confidențialitate față de intervenientă în ceea ce privește unele dintre datele menționate.

26      La 14 noiembrie 2017, Comisia a depus o cerere de aplicare a regimului de confidențialitate față de intervenientă în ceea ce privește unele dintre datele care figurează în observațiile din 18 octombrie 2017.

27      La 22 noiembrie 2017, Comisia a prezentat observații cu privire la observațiile din 18 octombrie 2017.

28      La 15 decembrie 2017, intervenienta a prezentat observații cu privire la observațiile din 18 octombrie 2017 și la observațiile Comisiei.

29      La 27 aprilie 2018, Tribunalul a invitat părțile principale să răspundă, în cadrul unor măsuri de organizare a procedurii, la mai multe întrebări și să prezinte anumite documente. Aceste părți au dat curs solicitării respective în termenele stabilite. Ele au avut ocazia de a‑și prezenta observațiile cu privire la răspunsurile lor, ceea ce s‑a întâmplat de asemenea în termenele stabilite.

30      Reclamantele solicită Tribunalului:

–        anularea regulamentului atacat în măsura în care le privește;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

31      Comisia, susținută de intervenientă, solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii ca nefondată;

–        obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.

32      Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 4 iulie 2018.

 În drept

 Cu privire la admisibilitatea observațiilor din 18 octombrie 2017

33      Observațiile din 18 octombrie 2017 au fost depuse de reclamante în contextul prezentat în continuare.

34      În faza finală a procedurii administrative, Comisia a informat părțile interesate cu privire la existența erorii materiale. Această eroare, referitoare la anumiți indicatori de prejudiciu cauzat industriei din Uniune, consta în luarea în considerare a anumitor vânzări la export ale industriei din Uniune ca vânzări efectuate în Uniune. În consecință, Comisia a corectat datele referitoare la vânzările în Uniune ale industriei din Uniune și a revizuit datele referitoare la alți indicatori care fuseseră afectați, prin repercutare, de eroarea materială.

35      În cererea introductivă, reclamantele au susținut că Comisia nu a efectuat toate revizuirile pe care le presupunea îndreptarea erorii materiale.

36      În memoriul în apărare, Comisia a arătat în mod detaliat că eroarea materială s‑a produs cu ocazia transcrierii anumitor cifre dintr‑o foaie de calcul informatizată întocmită cu ajutorul unui program de calcul tabelar, anexată la răspunsurile la chestionarul unui producător din Uniune, într‑o foaie de calcul informatizată specifică și că această eroare nu a avut efect asupra altor indicatori decât cei care fuseseră corectați, întrucât ceilalți indicatori au fost stabiliți în foi de calcul informatizate distincte.

37      Potrivit Comisiei, singurii indicatori de prejudiciu care fuseseră afectați și care au fost revizuiți erau cei pentru care fuseseră create legături automate, în formulele de calcul integrate în această foaie de calcul specifică, cu datele care au făcut obiectul erorii materiale.

38      Comisia a propus să se pună la dispoziția Tribunalului datele în cauză, care sunt confidențiale în sensul articolului 29 din regulamentul de bază, sub rezerva aplicării articolului 103 din Regulamentul de procedură, pentru a se permite reclamantelor să verifice temeinicia explicațiilor prezentate la punctele 36 și 37 de mai sus.

39      Ca urmare a activității de cercetare judecătorească dispuse de Tribunal la 20 iulie 2017, Comisia a depus la grefa Tribunalului un stick USB conținând datele a căror prezentare se urmărea. Prin decizia notificată la 14 septembrie 2017 coroborată cu activitatea de cercetare judecătorească menționată, avocații care reprezentau reclamantele au fost invitați, sub rezerva semnării unui angajament de confidențialitate, să consulte documentele aflate pe acest stick USB în incintele grefei Tribunalului, exclusiv pentru a putea verifica veridicitatea anumitor explicații furnizate în memoriul în apărare în ceea ce privește implicațiile erorii materiale.

40      În observațiile din 18 octombrie 2017, depuse în urma acestor consultări, reclamantele nu contestă veridicitatea explicațiilor menționate, dar pretind că au descoperit în documentele consultate cinci noi erori, care ar întări unele dintre criticile lor.

41      Cu titlu principal, Comisia susține că observațiile din 18 octombrie 2017 sunt inadmisibile întrucât se referă la aspecte străine de obiectul activității de cercetare judecătorească și de cel al măsurii de organizare a procedurii adoptate de Tribunal. Cu titlu subsidiar, aceasta susține că rectificarea erorilor identificate de reclamante nu ar fi schimbat analiza pe care a efectuat‑o în cadrul regulamentului atacat.

42      Intervenienta, de la care provin majoritatea datelor confidențiale în discuție, susține în esență că regulamentul de bază nu autorizează divulgarea datelor confidențiale transmise de o întreprindere instituțiilor Uniunii în cadrul unei proceduri antisubvenție fără autorizarea acestei întreprinderi. În subsidiar, intervenienta solicită să i se acorde un acces mai complet decât cel care i‑a fost deja acordat la datele în cauză.

43      Este necesar să se constate, mai întâi, că cele cinci erori menționate de reclamante în observațiile din 18 octombrie 2017 nu au legătură cu eroarea materială aflată la originea activității de cercetare judecătorească și a măsurii de organizare a procedurii adoptate de Tribunal și, prin urmare, cu obiectul acestor măsuri.

44      În continuare, trebuie amintit că regulamentul de bază reglementează în detaliu accesul părților interesate la datele colectate în cadrul unei anchete antisubvenție. Acesta prevede un sistem complet de garanții procedurale care urmărește, pe de o parte, să permită părților interesate să își apere în mod util interesele și, pe de altă parte, să protejeze, atunci când este necesar, confidențialitatea informațiilor utilizate în cursul anchetei respective și conține norme care permit concilierea acestor două cerințe (a se vedea prin analogie Hotărârea din 30 iunie 2016, Jinan Meide Casting/Consiliul, T‑424/13, EU:T:2016:378, punctul 96).

45      În această privință, articolul 29 alineatul (1) din regulamentul de bază enunță principiul potrivit căruia orice informație de natură confidențială este tratată ca atare de către autorități, întrucât această natură este justificată prin motive întemeiate. Alineatul (5) al acestui articol interzice printre altele Comisiei să divulge informații primite în temeiul regulamentului menționat pentru care persoana care le‑a furnizat a cerut aplicarea tratamentului de confidențialitate fără primirea autorizației exprese din partea acesteia și, în lipsa unei excepții expres prevăzute, să divulge, printre altele, documentele interne elaborate de autoritățile Uniunii.

46      Regulamentul de bază conține de asemenea un anumit număr de dispoziții care permit concilierea cerințelor privind dreptul părților interesate de a‑și apăra în mod util interesele cu cele privind necesitatea de a proteja informațiile confidențiale. Pe de o parte, accesul părților interesate la informațiile disponibile în temeiul articolului 11 alineatul (7) și al articolului 30 din regulamentul de bază este limitat de caracterul confidențial al acestor informații. Pe de altă parte, articolul 29 alineatele (2)-(4) din regulamentul de bază prevede un anumit număr de condiții pentru respectarea confidențialității informațiilor pentru a proteja drepturile menționate ale părților interesate.

47      În prezenta cauză, documentele pe care avocații reclamantelor au fost autorizați să le consulte conțin exclusiv date comerciale privind două dintre cele trei societăți care constituie, în speță, industria din Uniune. Este vorba despre date de natură confidențială în sensul articolului 29 din regulamentul de bază, fapt necontestat de părți.

48      Prin urmare, este vorba despre documente a căror divulgare nu putea fi cerută de reclamante în temeiul regulamentului de bază. Accesul la documentele respective a fost acordat numai avocaților acestora și numai pentru a se permite verificarea implicațiilor erorii materiale săvârșite de Comisie, în cadrul unei decizii a Tribunalului care circumscrie strict acest acces, pentru a se asigura respectarea dreptului la apărare al reclamantelor, după cum rezultă din activitatea de cercetare judecătorească și din măsura de organizare a procedurii adoptate de Tribunal.

49      Astfel, pe de o parte, activitatea de cercetare judecătorească dispusă de Tribunal era formulată în mod precis. Comisia nu trebuia să prezinte decât datele care erau strict necesare pentru verificarea veridicității anumitor explicații furnizate în memoriul în apărare în ceea ce privește originea și implicațiile erorii materiale.

50      Pe de altă parte, decizia notificată părților la 14 septembrie 2017 prevedea, în cadrul unei măsuri de organizare a procedurii, un acces la datele în discuție numai pentru a se asigura respectarea dreptului la apărare al reclamantelor în cadrul prezentei proceduri în ceea ce privește explicațiile menționate, iar nu pentru a se asigura o informare a reclamantelor care excede garanțiile prevăzute de regulamentul de bază în favoarea părților interesate și care ar fi contrară respectării confidențialității datelor respective. De altfel, trebuie subliniat că, în cadrul procedurii administrative, drepturile reclamantelor au fost garantate prin articolul 11 alineatul (7) și prin articolele 29 și 30 din regulamentul de bază.

51      Rezultă din ceea ce precedă că prezenta cauză nu poate fi asimilată unei situații în care Tribunalul ar fi decis, în temeiul articolului 103 alineatul (3) din Regulamentul de procedură și la capătul examinării comparative prevăzute la alineatul (2) al acestui articol, să aducă la cunoștința unei părți principale, cu titlu general, informațiile sau înscrisurile ori mijloacele materiale de probă confidențiale depuse de cealaltă parte principală. Astfel, în speță, Tribunalul a acordat avocaților reclamantelor un acces specific la foile de calcul informatizate utilizate de Comisie pentru stabilirea indicatorilor în litigiu cu singurul scop de a le permite să verifice veridicitatea anumitor explicații furnizate în memoriul în apărare în ceea ce privește implicațiile erorii materiale, în special în ceea ce privește legăturile create în aceste foi de calcul. În consecință, reclamantele nu pot invoca faptul că au avut un acces general la informații noi a căror cunoaștere le‑ar permite să susțină motive sau critici noi care trebuie să fie considerate admisibile în temeiul articolului 84 din Regulamentul de procedură.

52      În această privință, trebuie să se observe de asemenea că reclamantele înseși nu au solicitat Tribunalului să le permită accesul la documentele în discuție astfel încât să dispună de acestea de o manieră generală. Dimpotrivă, în memoriul în replică, reclamantele au solicitat în mod explicit ca acest acces să le fie acordat cu singurul scop de a verifica veridicitatea anumitor explicații furnizate în memoriul în apărare în ceea ce privește implicațiile erorii materiale.

53      Pe baza tuturor acestor considerații, se impune înlăturarea observațiilor din 18 octombrie 2017 ca fiind inadmisibile.

54      Prin urmare, nu este necesară pronunțarea asupra cererii subsidiare a intervenientei de obținere a unui acces mai complet la datele în cauză.

 Cu privire la fond

55      În susținerea acțiunii, reclamantele prezintă în esență șapte motive, întemeiate pe diverse încălcări ale regulamentului de bază, și anume:

–        primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază coroborat cu punctul 1 litera (a) punctul (iii) al acestui articol, dispoziții care sunt în esență identice cu articolul 1.1 litera (a) secțiunea 1 punctul (iv) și, respectiv, cu articolul 1.1 litera (a) secțiunea 1 punctul (iii) din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii, prevăzut în anexa 1 A la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), semnat la Marrakech la 15 aprilie 1994 (JO 1994, L 336, p. 156, denumit în continuare „Acordul SMC”);

–        al doilea, întemeiat pe încălcarea articolului 10 din regulamentul de bază și a dreptului la apărare;

–        al treilea, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază;

–        al patrulea, întemeiat pe încălcarea articolului 3 punctul 2, a articolului 6 litera (d) și a articolului 15 alineatul (1) din regulamentul de bază;

–        al cincilea, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatele (1), (2) și (5) din regulamentul de bază și, pe cale de consecință, a articolului 15 alineatul (1) din regulamentul de bază;

–        al șaselea, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatele (1), (2) și (4)-(7), a articolului 9 alineatul (1) și a articolului 10 alineatul (6) din regulamentul de bază;

–        al șaptelea, întemeiat pe încălcarea articolului 30 alineatele (4) și (5) din regulamentul de bază și a dreptului la apărare.

56      Trebuie să se examineze în primul rând, în mod succesiv, al doilea și al șaptelea motiv.

 Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 10 din regulamentul de bază și a dreptului la apărare

57      În cadrul celui de al doilea motiv, care cuprinde două aspecte, reclamantele susțin că, prin includerea DFP în anchetă, deși această măsură nu a fost menționată nici în plângerea aflată la originea anchetei, nici în avizul de deschidere a anchetei, Comisia nu s‑a conformat articolului 10 din regulamentul de bază și a încălcat dreptul la apărare al Jindal Saw.

58      Prin intermediul primului aspect, reclamantele susțin că, din moment ce articolul 10 alineatul (2) litera (c) din regulamentul de bază prevede că dovada existenței unei subvenții trebuie să figureze în plângere, iar această situație nu s‑a regăsit în speță în ceea ce privește DFP, Comisia ar fi trebuit să deschidă o nouă anchetă distinctă fie pe baza unei noi plângeri, fie ex officio. Ele adaugă că Comisia nu își poate rezerva dreptul de a examina alte subvenții care pot fi constatate în cursul anchetei decât cele menționate în avizul de deschidere.

59      Prin intermediul celui de al doilea aspect, reclamantele susțin că, prin includerea DFP în anchetă, Comisia a încălcat dreptul la apărare al Jindal Saw, întrucât aceasta din urmă nu ar fi fost informată cu privire la obiectul acestei anchete decât atunci când a luat cunoștință de informarea finală și, prin urmare, nu ar fi avut la dispoziție aceleași termene și preavize pentru a‑și prezenta comentariile cu privire la DFP pe care le‑a avut la dispoziție în ceea ce privește celelalte aspecte ale anchetei.

60      Comisia, susținută de intervenientă, contestă temeinicia acestui motiv.

61      În ceea ce privește primul aspect, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din regulamentul de bază, deschiderea unei anchete antisubvenție necesită, în principiu, depunerea unei plângeri în numele industriei din Uniune. Potrivit articolului 10 alineatul (2) din acest regulament, o asemenea plângere trebuie să conțină elemente de probă suficiente cu privire la existența unei subvenții care poate face obiectul unor măsuri compensatorii. Articolul 10 alineatul (2) litera (c) din regulamentul menționat vizează furnizarea unor „elementele de probă privind […] natura subvenției în cauză”.

62      Reclamantele reproșează Comisiei în esență că a inclus DFP în anchetă, deși acesta nu ar fi fost menționat în plângere, cu încălcarea articolului 10 alineatele (1) și (2) din regulamentul de bază.

63      Totuși, această critică este neîntemeiată în fapt, întrucât DFP era vizat în plângere. Astfel, autorul plângerii a citat în aceasta documente provenite de la autoritățile publice indiene în care erau menționate atât taxa la export pe minereul de fier, cât și DFP, pentru a demonstra că scopul acestor autorități publice era să descurajeze exportul de minereu de fier. În plus, autorul plângerii a citat pasajul din raportul grupului de lucru pentru industria oțelului privind al 12‑lea plan cincinal, publicat în anul 2011, potrivit căruia „[l]a data actuală, exportul de minereu de fier este descurajat prin […] impunerea unei taxe la export ad valorem de 20 % pentru minereul de fier și […] perceperea de tarife semnificativ mai mari pentru transportul feroviar de minereu de fier destinat exportului”.

64      În plus, așa cum a subliniat Comisia, reclamantele confundă regimul de subvenționare referitor la furnizarea de minereu de fier cu un instrument specific legat de acest regim. Atât plângerea, cât și avizul de deschidere a anchetei fac referire la faptul că autoritățile publice indiene ar fi mandatat sau ar fi dirijat un organism de drept privat să execute o acțiune, fiind prevăzută în mod expres furnizarea de minereu de fier de înaltă calitate la prețuri mai mici decât cele adecvate și transferul direct de fonduri. Prin urmare, nici plângerea, nici avizul de deschidere nu se limitau la taxa la export. În consecință, primul aspect al celui de al doilea motiv trebuie să fie respins ca nefondat.

65      Din ceea ce precedă rezultă că al doilea aspect este de asemenea neîntemeiat în fapt. Astfel, dat fiind că plângerea viza DFP, Jindal Saw a avut cunoștință de faptul că acesta era avut în vedere ca element al regimului de subvenționare în discuție înainte de comunicarea informării finale în decembrie 2015.

66      În orice caz, trebuie să se observe că toate argumentele prezentate Comisiei de Jindal Saw în cursul procedurii administrative priveau problema dacă, în general, restricțiile la export, indiferent de natura lor exactă, pot sau nu pot să reprezinte o contribuție financiară.

67      În plus, în observațiile sale cu privire la informarea finală, Jindal Saw nici nu a făcut distincție între taxa la export și DFP, ci, din nou, a prezentat argumente privind restricțiile la export în general. Așadar, observațiile Jindal Saw privind restricțiile la export acopereau cele două măsuri care, împreună, constituie regimul de subvenționare în discuție.

68      Prin urmare, trebuie să se respingă al doilea aspect al celui de al doilea motiv și, în consecință, al doilea motiv în întregime ca fiind nefondate.

 Cu privire la al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 30 alineatele (4) și (5) din regulamentul de bază și a dreptului la apărare

69      Al șaptelea motiv cuprinde în esență două aspecte.

70      Prin intermediul primului aspect, reclamantele susțin că Comisia a încălcat articolul 30 alineatul (4) din regulamentul de bază și dreptul societății Jindal Saw de a fi ascultată prin faptul că nu a transmis acesteia din urmă un anumit număr de elemente pe care aceasta i le solicitase în două scrisori din 1 februarie 2016.

71      Întemeindu‑se pe jurisprudență, reclamantele subliniază că, atunci când instituțiile Uniunii se bucură de o largă putere de apreciere, respectarea drepturilor garantate de ordinea juridică a Uniunii este cu atât mai importantă și că printre aceste drepturi figurează și cel de a fi ascultat în mod util. Or, nu ar putea fi total exclus ca, în cazul în care Jindal Saw ar fi avut posibilitatea de a prezenta observații cu privire la informațiile pe care le solicitase în ceea ce privește indicatorii de prejudiciu afectați de eroarea materială și la costurile industriei din Uniune, inclusiv costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale ale entităților de vânzări ale grupului Saint‑Gobain Pam, procedura administrativă să fi putut avea rezultat diferit și mai favorabil pentru aceasta, din moment ce, anterior, Comisia și‑ar fi revizuit deja punctul de vedere în urma observațiilor care i‑au fost transmise de părțile interesate.

72      Prin intermediul celui de al doilea aspect, reclamantele susțin că Comisia a încălcat articolul 30 alineatul (5) din regulamentul de bază și dreptul Jindal Saw de a fi ascultată prin faptul că nu i‑a acordat acesteia suficient timp pentru a‑și prezenta observațiile în urma comunicării indicatorilor de prejudiciu modificați. În această privință, reclamantele susțin că nu poate fi total exclus ca, în cazul în care ar fi avut la dispoziție un termen conform cu prevederile dispoziției menționate în urma comunicării indicatorilor de prejudiciu modificați, Jindal Saw să fi putut prezenta observații mai dezvoltate, susceptibile să determine Comisia să își modifice punctul de vedere.

73      Comisia, susținută de intervenientă, contestă temeinicia acestui motiv.

74      Cu titlu introductiv, trebuie arătat, în primul rând, că, atunci când părțile interesate cu privire la o anchetă antisubvenție, în special producătorii‑exportatorii în cauză, doresc să aibă acces la informații privind faptele și considerațiile susceptibile să constituie baza unor măsuri antisubvenție în vederea apărării intereselor lor, Comisia este obligată să respecte anumite principii și garanții procedurale.

75      În această privință, este necesar să se considere că, pe de o parte, articolul 30 din regulamentul de bază stabilește anumite modalități în ceea ce privește exercitarea dreptului părților în cauză de a fi ascultate, care constituie un drept fundamental recunoscut de ordinea juridică a Uniunii. Acest articol prevede la alineatul (2) dreptul de a fi informat cu privire la faptele și la considerațiile esențiale pe baza cărora se intenționează să se recomande impunerea de taxe compensatorii definitive. În plus, articolul menționat dispune la alineatul (4) al doilea paragraf că, atunci când Comisia intenționează să adopte o decizie pe baza unor fapte și a unor considerații diferite de cele comunicate anterior, trebuie să le comunice cât mai curând posibil, iar la alineatul (5), că părțile în cauză trebuie să dispună, în principiu, de un termen minim de 10 zile pentru a‑și prezenta observațiile, acest termen putând fi mai scurt atunci când este vorba despre o informare finală suplimentară.

76      Pe de altă parte, potrivit unei jurisprudențe constante, cerințele care decurg din respectarea dreptului la apărare se impun nu numai în cadrul procedurilor susceptibile să conducă la aplicarea unor sancțiuni, ci și în cazul procedurilor de anchetă care precedă adoptarea regulamentelor antisubvenție, care pot afecta întreprinderile în cauză în mod direct și individual și le pot produce consecințe nefavorabile. În special, în cadrul comunicării informațiilor către întreprinderile interesate în cursul procedurii de anchetă, respectarea dreptului lor la apărare presupune că acestor întreprinderi trebuie să li se fi oferit posibilitatea, în cursul acestei proceduri, să își exprime în mod util punctul de vedere asupra realității și a pertinenței faptelor și a circumstanțelor invocate și asupra elementelor de probă reținute de Comisie în susținerea afirmației sale privind existența unei subvenționări și a prejudiciului care ar rezulta din aceasta (a se vedea prin analogie Hotărârea din 16 februarie 2012, Consiliul și Comisia/Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP, C‑191/09 P și C‑200/09 P, EU:C:2012:78, punctul 76 și jurisprudența citată).

77      Deși, desigur, respectarea dreptului la apărare are o importanță fundamentală în procedurile de anchetă antisubvenție (a se vedea prin analogie Hotărârea din 16 februarie 2012, Consiliul și Comisia/Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP, C‑191/09 P și C‑200/09 P, EU:C:2012:78, punctul 77 și jurisprudența citată), existența unei neregularități în ceea ce privește respectarea acestui drept nu poate conduce la anularea unui regulament prin care se instituie o taxă compensatorie decât în măsura în care există posibilitatea ca, din cauza acestei neregularități, procedura administrativă să fi putut produce un rezultat diferit, afectând astfel în mod concret dreptul la apărare al părții în cauză (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 1 octombrie 2009, Foshan Shunde Yongjian Housewares & Hardware/Consiliul, C‑141/08 P, EU:C:2009:598, punctul 107).

78      Cu toate acestea, trebuie amintit că nu i se poate impune acestei părți să demonstreze că decizia Comisiei ar fi fost diferită, ci doar că o astfel de ipoteză nu este complet exclusă, din moment ce partea menționată și‑ar fi putut realiza mai bine apărarea în lipsa neregularității procedurale denunțate (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 16 februarie 2012, Consiliul și Comisia/Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP, C‑191/09 P și C‑200/09 P, EU:C:2012:78, punctul 78 și jurisprudența citată).

79      În schimb, părții în cauză îi revine sarcina de a stabili concret în ce mod ar fi putut să își asigure mai bine apărarea în absența neregularității procedurale menționate, fără a se putea limita să invoce imposibilitatea de a furniza observații cu privire la situații ipotetice (a se vedea prin analogie Hotărârea din 1 iunie 2017, Changmao Biochemical Engineering/Consiliul, T‑442/12, EU:T:2017:372, punctul 145 și jurisprudența citată).

80      În al doilea rând, este necesar să se arate că, în speță, în informarea finală, Comisia a comunicat părților interesate toate faptele și considerațiile pe care le considera esențiale și pe baza cărora intenționa să instituie taxe compensatorii, inclusiv cifrele privind indicatorii de prejudiciu și analiza tendințelor pe care le‑ar fi demonstrat acești indicatori. Concret, pe de o parte, Comisia a arătat că vânzările industriei din Uniune s‑au diminuat cu mai mult de 6 % și că această industrie a pierdut aproximativ 2,5 % din cotele de piață pe o piață în declin. Pe de altă parte, tot în ceea ce privește industria menționată, Comisia a indicat că o rentabilitate considerată scăzută combinată cu o scădere a vânzărilor și a cotelor de piață în Uniune a plasat‑o într‑o situație economică și financiară dificilă și a concluzionat, pe baza unei analize globale a tuturor indicatorilor de prejudiciu pe care i‑a apreciat pertinenți și a existenței acestei situații economice și financiare considerate dificile, că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 8 din regulamentul de bază.

81      Prima critică se referă la o încălcare, pe de o parte, a articolului 30 alineatul (4) al doilea paragraf din regulamentul de bază, care trebuie să fie interpretat în lumina alineatului (2) al aceluiași articol, și, pe de altă parte, a dreptului la apărare din cauza necomunicării informațiilor solicitate în cele două scrisori ale Jindal Saw din 1 februarie 2016 privind, în primul rând, comunicarea indicatorilor de prejudiciu modificați ca urmare a descoperirii erorii materiale și, în al doilea rând, diverse costuri ale industriei din Uniune.

82      În ceea ce privește, în primul rând, necomunicarea informațiilor solicitate de Jindal Saw privind corecturile efectuate în privința indicatorilor de prejudiciu ai Uniunii, trebuie să se observe că, mai întâi, în comunicarea sa scrisă din 28 ianuarie 2016, prin care Jindal Saw este informată cu privire la anumite corecturi efectuate în privința indicatorilor de prejudiciu cauzat industriei Uniunii, Comisia a menționat în mod expres ce indicatori făcuseră obiectul unor modificări ca urmare a descoperirii erorii materiale, și anume cei referitori, în primul rând, la consumul global în Uniune, în al doilea rând, la cota de piață a producătorilor‑exportatori, în al treilea rând, la cota de piață a industriei din Uniune și, în al patrulea rând, la prețul de vânzare din această industrie. În continuare, o anexă la această comunicare scrisă relua cifrele în cauză, prezentate sub formă de intervale, precum în informarea finală. În sfârșit, Comisia a arătat în mod expres în comunicarea scrisă menționată că aceste modificări nu au condus nici la o schimbare a concluziilor privind tendințele, nici la o schimbare a concluziilor finale care fuseseră comunicate anterior părților interesate.

83      Din aceste constatări rezultă că modificările aduse de Comisie în urma îndreptării erorii materiale nu constituiau, în sine, fapte și considerații esențiale în sensul articolului 30 alineatul (2) din regulamentul de bază, întrucât aceste modificări nu aduceau nicio schimbare în tendințele pe care era întemeiată evaluarea prejudiciului. În consecință, Comisia nu era obligată prin regulamentul de bază, în special prin articolul 30 alineatul (4) al doilea paragraf din regulamentul menționat, să informeze Jindal Saw cu privire la modificările amintite și nici nu era, a fortiori, constrânsă să dea curs cererii acesteia din urmă de obținere a unor informații suplimentare cu privire la acest subiect. Prin urmare, aceasta nu a încălcat articolul 30 alineatele (2) și (4) din regulamentul de bază.

84      În ceea ce privește, pe de altă parte, invocarea unei încălcări a dreptului de a fi ascultat, trebuie să se considere că, prin comunicarea sa scrisă din 28 ianuarie 2016, Comisia a transmis toate elementele necesare pentru a permite Jindal Saw să își susțină punctul de vedere cu privire la modificările aduse în urma îndreptării erorii materiale, ceea ce Jindal Saw a și făcut de altfel în prima sa scrisoare din 1 februarie 2016. În această privință, este necesar să se arate, în plus, că, în cadrul procedurii în fața Tribunalului, reclamantele nu au prezentat nicio observație nouă în raport cu cele care fuseseră deja prezentate Comisiei la 1 februarie 2016. Prin urmare, se impune să se constate că Comisia a adoptat regulamentul atacat după ce Jindal Saw și‑a putut expune toate observațiile utile și că reclamantele nu au demonstrat în cadrul prezentei proceduri că Jindal Saw și‑ar fi putut asigura apărarea mai bine în cadrul procedurii administrative.

85      În ceea ce privește, în al doilea rând, necomunicarea informațiilor privind anumite costuri ale industriei din Uniune, trebuie arătat că, desigur, în interesul unei bune administrări, Comisia ar fi trebuit să răspundă la această solicitare, chiar și numai pentru a face cunoscut că era vorba despre date confidențiale la care nu putea acorda acces societății Jindal Saw. Cu toate acestea, lipsa unui răspuns specific la această solicitare de informații nu are drept consecință încălcarea de către Comisie a articolului 30 alineatul (4) al doilea paragraf din regulamentul de bază, interpretat în lumina alineatului (2) din acest articol, întrucât informațiile suplimentare cerute de Jindal Saw nu constituiau fapte și considerații esențiale noi.

86      Astfel, din regulamentul provizoriu antidumping, adoptat la 18 septembrie 2015 în cadrul anchetei antidumping paralele, referitor la același produs cu produsul în cauză, precum și la aceiași producători‑exportatori și care cuprindea o evaluare identică a prejudiciului cauzat industriei din Uniune, reieșea deja că, pentru calcularea rentabilității industriei menționate, Comisia a luat în considerare nu numai costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale ale entităților de producție din această industrie, ci și cheltuielile entităților de vânzări ale industriei menționate. În această privință, considerentul (92) al regulamentului provizoriu antidumping prevedea că „Comisia a determinat rentabilitatea producătorilor cooperanți din Uniune prin exprimarea profitului net înainte de impozitare realizat din vânzarea produsului similar către clienți independenți din Uniune, ca procentaj din cifra de afaceri generată de aceste vânzări” și că „[c]ea mai mare parte a vânzărilor de produs [similar] în [Uniune] au fost efectuate prin intermediul [entităților] de vânzări ale producătorilor cooperanți din [Uniune], iar costurile și rentabilitatea lor au fost luate în considerare”.

87      Faptul că Jindal Saw nu a remarcat sau nu a înțeles corect conținutul acestor explicații furnizate în cadrul regulamentului provizoriu antidumping și repetate în informarea finală referitoare la procedura antisubvenție, potrivit cărora costurile entităților de vânzări ale industriei din Uniune erau luate în considerare pentru calcularea rentabilității acestei industrii, nu înseamnă că clarificările aduse în această privință de Comisie în cadrul reuniunii din 28 ianuarie 2016 constituiau fapte noi și considerații esențiale. Prin urmare, Comisia nu a încălcat articolul 30 alineatele (2) și (4) din regulamentul de bază în această privință.

88      Din faptul că informația în cauză, referitoare la luarea în considerare a costurilor entităților de vânzări ale industriei din Uniune în contextul calculării rentabilității acestei industrii, era cunoscută de la 19 septembrie 2015, data publicării în Jurnalul Oficial a regulamentului provizoriu antidumping, rezultă că Jindal Saw a dispus de elementele necesare pentru a‑și susține în mod util observațiile cu privire la acest calcul.

89      Prin urmare, se impune respingerea primei critici ca nefondată.

90      În ceea ce privește a doua critică, referitoare la încălcarea articolului 30 alineatul (5) din regulamentul de bază prin faptul că Jindal Saw nu a dispus de un termen de 10 zile sau cel puțin de un termen suficient pentru a prezenta comentarii referitoare la modificările aduse anumitor indicatori de prejudiciu, trebuie arătat că din această dispoziție nu rezultă că Comisia ar fi obligată să acorde părților interesate un termen pentru a formula comentarii cu privire la orice modificare pe care a efectuat‑o ca urmare a observațiilor lor asupra informării finale. O asemenea obligație nu ar fi existat decât dacă comunicarea scrisă a Comisiei din 28 ianuarie 2016 ar fi conținut fapte și considerații esențiale, în sensul articolului 30 alineatul (2) din regulamentul de bază, situație care nu se regăsea în speță.

91      În orice caz, trebuie observat că, în cadrul procedurii în fața Tribunalului, reclamantele nu au prezentat niciun alt argument în raport cu îndreptarea erorii materiale în afară de cele deja prezentate de Jindal Saw în prima sa scrisoare din 1 februarie 2016.

92      În consecință, nimic nu permite să se considere că procedura antisubvenție ar fi putut avea un rezultat diferit dacă Jindal Saw ar fi dispus de un termen mai lung pentru a‑și prezenta comentariile în această privință.

93      În plus, se poate sublinia că nici măcar după consultarea documentelor conținând datele potențial afectate de eroarea materială, în cadrul măsurii de organizare a procedurii decise de Tribunal, reclamantele nu au invocat niciun argument nou în legătură cu această eroare, admițând că îndreptarea erorii menționate nu necesita nicio altă rectificare în afară de cele care fuseseră făcute de Comisie și comunicate societății Jindal Saw la 28 ianuarie 2016.

94      În consecință, este necesar să se respingă ca nefondată a doua critică și, prin urmare, să se respingă al șaptelea motiv în ansamblul său.

 Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază

95      În cadrul primului motiv, reclamantele contestă în esență că restricțiile la export în discuție, și anume taxa la export pe minereul de fier și DFP, constituie o „contribuție financiară” în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) din regulamentul de bază, care este în esență identic cu articolul 1.1 litera (a) secțiunea 1 din Acordul SMC. Acest motiv cuprinde două aspecte.

–       Cu privire la primul aspect al primului motiv, întemeiat pe aplicarea unui criteriu juridic eronat pentru constatarea existenței unei acțiuni de „însărcinare”, precum și pe erori vădite de apreciere

96      În cadrul primului aspect, reclamantele prezintă trei critici pentru a susține în esență că Comisia a aplicat un criteriu juridic eronat pentru a reține existența unei acțiuni a autorităților publice indiene constând în „însărcinarea” – în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază – producătorilor indieni de minereu de fier să furnizeze acest minereu industriei naționale a produsului în cauză și, în plus, a săvârșit anumite erori de apreciere.

97      Cu titlu introductiv, trebuie să se observe că, potrivit articolului 3 punctul 1 litera (a) din regulamentul de bază, o „contribuție financiară” există atunci când autoritățile publice „însărcinează un organism privat să execute una sau mai multe funcții de tipul celor enumerate la punctele (i), (ii) și (iii), care le incumbă în mod normal” sau îi „ordonă să facă acest lucru, practica urmată nefiind diferită realmente de practica normală a autorităților publice”.

98      Din regulamentul atacat rezultă că în prezenta cauză este avută în vedere numai noțiunea de „însărcinare”, care nu este definită în regulamentul de bază.

99      Cu toate acestea, este necesar să se arate, pe de o parte, că, potrivit considerentului (5) al regulamentului de bază, acesta are ca obiect, printre altele, să „transpună” în dreptul Uniunii, „în măsura posibilului”, normele Acordului SMC și, pe de altă parte, că articolul 3 din regulamentul de bază, intitulat „Definiția unei subvenții”, și articolul 1 din acordul amintit sunt în foarte mare măsură identice în ceea ce privește modul lor de redactare și în întregime identice în ceea ce privește substanța lor.

100    Or, deși instanțele Uniunii nu au avut încă ocazia să interpreteze articolul 3 punctul 1 litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază, Organul de soluționare a litigiilor al OMC a trebuit să aplice dispoziția corespunzătoare din Acordul SMC în mai multe rânduri.

101    În această privință, trebuie să se observe că dispozițiile regulamentului de bază trebuie să fie interpretate, în măsura posibilului, în lumina dispozițiilor corespunzătoare din Acordul SMC (a se vedea prin analogie Hotărârea din 11 iulie 2017, Viraj Profiles/Consiliul, T‑67/14, nepublicată, EU:T:2017:481, punctul 88).

102    Prin urmare, articolul 3 din regulamentul de bază, care urmărește punerea în aplicare a conținutului articolului 1 din Acordul SMC, trebuie să fie interpretat, în măsura posibilului, în lumina acestei din urmă dispoziții.

103    Pe de altă parte, deși interpretările Acordului SMC adoptate de Organul de soluționare a litigiilor al OMC nu sunt obligatorii pentru Tribunal în ceea ce privește aprecierea validității regulamentului atacat, nimic nu se opune ca Tribunalul să facă trimitere la acestea, din moment ce este vorba despre efectuarea interpretării dispozițiilor regulamentului de bază care corespund unor dispoziții ale Acordului SMC (a se vedea prin analogie Hotărârea din 11 iulie 2017, Viraj Profiles/Consiliul, T‑67/14, nepublicată, EU:T:2017:481, punctul 89 și jurisprudența citată).

104    Prin intermediul primei critici, reclamantele susțin în esență că, prin impunerea unor restricții la export, autoritățile publice indiene nu au intervenit decât în cadrul exercitării competențelor lor generale de reglementare și nu au exercitat aceste competențe astfel încât să determine producătorii indieni de minereu de fier să furnizeze acest minereu industriei naționale a produsului în cauză la un preț mai mic decât cel adecvat. Efectul concret al restricțiilor la export, în special asupra exercitării de către producătorii de minereu de fier indieni a libertății lor de decizie în definirea strategiei lor comerciale, ar fi necunoscut și aleatoriu.

105    Comisia, susținută de intervenientă, contestă temeinicia acestei critici.

106    Trebuie observat că obiectivul articolului 3 punctul 1 litera (a) din regulamentul de bază este de a defini noțiunea „contribuție financiară” astfel încât să se excludă din aceasta măsurile autorităților publice care nu intră în sfera uneia dintre categoriile enumerate în această dispoziție. Aceasta este perspectiva din care articolul 3 punctul 1 litera (a) punctele (i)-(iii) din regulamentul de bază enumeră situațiile concrete care trebuie să fie considerate ca reprezentând o contribuție financiară a autorităților publice, și anume transferul direct sau indirect de fonduri, anularea unor încasări publice sau furnizarea de bunuri sau de servicii. Articolul 3 punctul 1 litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază prevede la a doua liniuță că însărcinarea de către autoritățile publice a unui organism privat să execute una sau mai multe funcții de tipul celor enumerate echivalează cu acordarea de către aceste autorități publice a unei contribuții financiare în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) din regulamentul de bază.

107    Rezultă de aici că, astfel cum a subliniat Comisia, articolul 3 punctul 1 litera (a) punctul (iv) a doua liniuță din regulamentul de bază este în esență o dispoziție anticircumvenție, care urmărește să asigure că autoritățile publice ale țărilor terțe nu se pot sustrage de la normele privind subvențiile prin adoptarea unor măsuri care în aparență nu intră stricto sensu în domeniul de aplicare al articolului 3 punctul 1 litera (a) punctele (i)-(iii) din acest regulament, dar au în practică efecte echivalente.

108    În consecință, pentru a se asigura un efect pe deplin util al articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază, prin „însărcinare” în sensul acestei dispoziții trebuie să se înțeleagă orice acțiune a autorităților publice care presupune, direct sau indirect, încredințarea către un organism privat a responsabilității de executare a unei funcții de tipul celor prevăzute la articolul 3 punctul 1 litera (a) punctele (i)-(iii) din regulamentul menționat.

109    În speță, autoritățile publice indiene au stabilit restricții la exportul de minereu de fier sub forma unei taxe la export și a DFP. Or, trebuie să se considere că este posibil să se determine cu destulă precizie nivelul la care trebuie stabilită scumpirea exporturilor unui produs astfel încât să nu fie mai atractiv din punct de vedere economic pentru producătorii naționali să exporte acest produs. În acest fel, autoritățile publice menționate puteau obține prin intermediul restricțiilor menționate un rezultat în practică echivalent celui pe care l‑ar fi obținut dacă ar fi atribuit în mod direct întreprinderilor de exploatare minieră indiene responsabilitatea de a furniza minereu de fier pe piața națională.

110    Pentru a stabili existența unei contribuții financiare, Comisia a efectuat o analiză bazată pe un test în cinci etape stabilit în raportul grupului special al Organului de soluționare a litigiilor al OMC adoptat la 23 august 2001 în litigiul intitulat „Statele Unite – Măsuri de tratare a restricțiilor la export ca subvenții” (WT/DS 194/R), prin care se interpretează articolul 1.1 litera (a) secțiunea 1 punctul (iv) din Acordul SMC în contextul unor restricții la export.

111    Pe baza acestei analize, Comisia a apreciat, în considerentul (177) al regulamentului atacat, că autoritățile publice indiene au însărcinat întreprinderile de exploatare minieră să execute politica acestor autorități publice de creare a unei piețe interne compartimentate și de furnizare a minereului de fier pentru industria internă a fierului și oțelului, în considerentul (180) al regulamentului menționat, că toate întreprinderile de exploatare minieră indiene trebuie să fie considerate organisme private, în considerentul (219) al acestui regulament, că întreprinderile respective au furnizat minereu de fier pe piața internă prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată, în considerentul (221) al aceluiași regulament, că furnizarea de materii prime aflate pe teritoriul unei țări către întreprinderi naționale este o funcție care le incumbă în mod normal autorităților publice ale unei țări și, în sfârșit, în considerentul (225) al regulamentului în discuție, că o intervenție directă pe piață prin stabilirea de restricții la export constituie o practică „urmată în mod normal de autoritățile publice”.

112    Prin analiza în discuție, efectuată în considerentele (135)-(229) ale regulamentului atacat, Comisia a demonstrat că, prin intermediul restricțiilor la export în cauză, autoritățile publice indiene încercaseră să obțină de la întreprinderile de exploatare minieră indiene ceea ce era prevăzut la articolul 3 punctul 1 litera (a) punctul (iii) din regulamentul de bază, și anume, în speță, furnizarea de minereu de fier pe piața indiană. Astfel, în loc să cumpere minereu de fier și să îl furnizeze ele însele pe această piață, autoritățile publice menționate au instituit, prin intermediul unor restricții la export care făceau exportul acestui minereu de fier neatractiv din punct de vedere comercial, un sistem care să determine producătorii indieni de minereu de fier să îl furnizeze pe piața amintită.

113    Faptul că autoritățile publice indiene au conceput și au instituit un asemenea sistem în anii 2007 și 2008 este evidențiat de diverse elemente menționate de Comisie în regulamentul atacat. Astfel, în considerentul (145) al acestui regulament s‑a arătat că în anul 2005 un grup de experți format de Ministerul Oțelului din India a constatat în raportul său („Raportul Dang”) că se impune, în India, păstrarea, stimularea și mobilizarea avantajului constând în accesul garantat la rezervele interne de minereu de fier.

114    În plus, din elementele prevăzute în considerentele (153), (157) și (158) ale regulamentului atacat reiese că autoritățile publice indiene monitorizau evoluția exporturilor de minereu de fier indian și verificau dacă restricțiile la export în discuție produceau efectul scontat, și anume furnizarea acestui minereu pe piața indiană, ajustând periodic nivelul acestor restricții, în special rata taxei la export pe minereul de fier, pentru a se asigura că efectul scontat este obținut.

115    Din considerentul (158) al regulamentului atacat reiese de asemenea că raportul grupului de lucru pentru industria oțelului privind al 12‑lea plan cincinal, publicat în luna noiembrie 2011, demonstra intenția explicită a autorităților publice indiene de a utiliza nivelurile ridicate ale taxei pentru a descuraja exporturile de minereu de fier, de a crește și mai mult, la nevoie, rata taxei la export și de a preconiza, în plus, posibilitatea de a institui măsuri suplimentare dacă se va dovedi necesar.

116    Pe baza acestor considerații și având în vedere existența unor investiții inițiale semnificative și a unor costuri fixe ridicate pe care trebuiau să și le asume producătorii indieni de minereu de fier, Comisia a concluzionat, în considerentul (169) al regulamentului atacat, că „[a]stfel, producătorii de minereu de fier [erau] încurajați de [autoritățile publice indiene] să își mențină producția pentru a asigura aprovizionarea pieței interne chiar dacă un furnizor rațional și‑ar [fi] adapta[t] producția într‑o situație în care exporturile au fost descurajate” și, în considerentul (171) al regulamentului menționat, că aceste autorități publice au însărcinat, așadar, producătorii indieni de minereu de fier să furnizeze bunuri utilizatorilor interni de minereu de fier, și anume fabricanților de oțel.

117    Prin urmare, reclamantele susțin în mod eronat că autoritățile publice indiene nu au intervenit pe piață în cadrul competențelor lor de reglementare și că efectul acestei intervenții era necunoscut și aleatoriu. Dimpotrivă, după cum reiese din cuprinsul punctelor 112-116 de mai sus, restricțiile la export în discuție au fost concepute și instituite cu scopul explicit de a se asigura furnizarea de minereu de fier pe piața indiană și ulterior au făcut obiectul unei monitorizări și al unor ajustări pentru atingerea acestui scop. De altfel, chiar autoritățile publice menționate au recunoscut succesul politicii lor de restricții specifice ale exporturilor, după cum s‑a precizat în considerentul (173) al regulamentului atacat. Astfel, atunci când Comitetul permanent pentru cărbune și oțel din cadrul Ministerului Oțelului din India, în scopul întocmirii celui de al 38‑lea raport al său, din 29 august 2013, a dorit să afle „în ce măsură […] rata taxei la export pe minereul de fier [aplicabilă la acea dată] [a reușit] să descurajeze exportul de minereu de fier și dacă era necesar ca aceasta să mai fie revizuită”, ministerul menționat a arătat printre altele că „a abordat în mod regulat această chestiune cu Ministerul Finanțelor [din India] [în vederea perceperii] unei taxe la export corespunzătoare pentru minereul de fier în scopul descurajării eficace a exporturilor […] și în scopul îmbunătățirii disponibilității minereului de fier pentru industria internă a fierului și oțelului la un preț acceptabil” și că „impunerea unei taxe la export mai mari pentru minereul de fier [era] conformă cu politica guvernului [indian]”.

118    În plus, nu poate fi admis argumentul reclamantelor potrivit căruia faptul că, în unele luni din perioada de anchetă, prețul minereului de fier pe piața indiană a fost superior prețului său pe piața mondială și faptul că după perioada de anchetă Jindal Saw a importat minereul de fier pe care l‑a utilizat ar demonstra că restricțiile la export în discuție pot să dea sau nu rezultate în funcție de circumstanțele pieței și de libertatea de decizie a actorilor prezenți pe piață. Astfel, contribuția financiară a autorităților publice indiene constă în însăși furnizarea minereului de fier. Faptul că în unele luni din perioada de anchetă minereul de fier era vândut pe piața indiană la un preț mai ridicat decât pe piața mondială este o chestiune care nu privește existența acestei contribuții financiare, ci eventual existența unui avantaj. Or, după cum subliniază reclamantele înseși, trebuie să se facă distincție între existența unei contribuții financiare și cea a unui avantaj. Pe de altă parte, faptul că un operator economic care poate beneficia de o contribuție financiară alege să nu beneficieze de aceasta nu are în sine nicio incidență asupra existenței acestei contribuții.

119    În sfârșit, nu există nicio indicație potrivit căreia restricțiile la export în discuție au fost introduse pentru colectarea unor venituri publice, ceea ce confirmă analiza potrivit căreia prin măsurile fiscale și tarifare în discuție autoritățile publice indiene au urmărit să pună în aplicare politica de asigurare a furnizării de minereu de fier pe piața indiană.

120    Prin urmare, prima critică trebuie să fie respinsă.

121    Prin intermediul celei de a doua critici, reclamantele susțin că articolul 3 punctul 1 litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază trebuie să fie interpretat în sensul că în mod necesar este nevoie de un rol mai activ decât simple acte de încurajare din partea autorităților publice pentru ca o acțiune a acestora în relația cu persoane sau cu entități pe piața națională să poată fi considerată „însărcinare” a unui organism privat să execute anumite funcții, în sensul acestei dispoziții. Această situație nu s‑ar regăsi în speță.

122    În această privință, reclamantele susțin că, atunci când a examinat dacă sprijinul acordat de autoritățile publice indiene industriei naționale a produsului în cauză constituia efectiv obiectivul unei politici guvernamentale, iar nu un simplu efect secundar al exercitării competențelor lor generale de reglementare, Comisia s‑a întemeiat pe un criteriu juridic eronat. Astfel, aceasta ar fi trebuit să examineze dacă furnizarea de minereu de fier industriei menționate de către întreprinderile de exploatare minieră indiene era „accidentală” sau dacă furnizarea respectivă constituia un simplu „derivat al reglementărilor guvernamentale”, potrivit termenilor utilizați la punctul 114 din raportul organului de apel al Organului de soluționare a litigiilor al OMC adoptat la 20 iulie 2005 în litigiul intitulat „Statele Unite – Anchetă privind taxa compensatorie pentru memorie dinamică cu acces aleator (DRAMS) din Coreea” (WT/DS 296/AB/R).

123    Comisia, susținută de intervenientă, contestă temeinicia acestei critici.

124    În ceea ce privește, mai întâi, argumentul reclamantelor potrivit căruia autoritățile publice indiene nu ar fi jucat un rol mai activ decât manifestarea unor simple acte de încurajare, este suficient să se constate că, prin adoptarea restricțiilor la export în discuție într‑un context concret caracterizat prin existența unor investiții inițiale semnificative și a unor costuri fixe care nu permiteau întreprinderilor de exploatare minieră indiene să își reducă producția, aceste autorități publice au restrâns libertatea de acțiune a acestor întreprinderi, limitând în practică capacitatea acestora de a decide pe ce piață își vând produsele.

125    Cu privire la acest aspect, reclamantele nu au prezentat niciun argument care să pună la îndoială analiza efectuată de Comisie. Astfel, instituirea și ajustarea în mod continuu de către autoritățile publice indiene a restricțiilor la export în discuție pentru a se asigura că obiectivul urmărit prin intermediul acestor restricții era atins nu pot fi considerate o simplă încurajare față de producătorii naționali de minereu de fier. Dimpotrivă, aceste acțiuni din partea autorităților publice au determinat producătorii respectivi să își vândă produsele pe piața indiană.

126    În această privință trebuie observat că, deși o delegare se realizează în general prin mijloace formale, aceasta ar putea fi de asemenea informală și că, în plus, pot exista și alte mijloace decât delegarea, indiferent dacă sunt formale sau informale, pe care autoritățile publice le pot folosi cu același scop, după cum s‑a arătat la punctul 110 din raportul organului de apel în litigiul „Statele Unite – DRAMS” (a se vedea punctul 122 de mai sus).

127    În speță, instituirea de către autoritățile publice indiene a restricțiilor la export pentru minereul de fier și ajustarea lor în mod continuu pentru a se asigura atingerea aceluiași rezultat ca în cazul în care ar fi furnizat ele însele minereul de fier pe piața indiană constituie o astfel de delegare informală. Prin urmare, prin constatarea acestui fapt, Comisia a constatat efectiv că autoritățile publice menționate au jucat un rol activ care nu putea fi asimilat unor simple acte de încurajare.

128    Reiese astfel că teza reclamantelor potrivit căreia autoritățile publice indiene s‑ar fi limitat la simple acte de încurajare și nu ar fi jucat un rol activ se bazează pe o interpretare inexactă a regulamentului atacat.

129    Prin urmare, a doua critică trebuie să fie respinsă.

130    Prin intermediul celei de a treia critici, reclamantele susțin că Comisia a examinat în mod eronat dacă restricțiile la export în discuție constituiau o acțiune de „însărcinare” a unui organism privat să execute una dintre funcțiile prevăzute la articolul 3 punctul 1 litera (a) punctele (i)-(iii) din regulamentul de bază, întemeindu‑se numai pe reacțiile întreprinderilor afectate și pe efectele acestor restricții asupra pieței. Astfel, potrivit reclamantelor, aceasta ar fi trebuit să examineze numai măsurile concrete adoptate de autoritățile publice indiene, fără a lua în considerare efectele acestor măsuri asupra pieței indiene.

131    Comisia, susținută de intervenientă, contestă temeinicia acestei critici.

132    Teza susținută de reclamante în cadrul prezentei critici se bazează, la rândul său, pe o interpretare eronată a regulamentului atacat. După cum reiese din cuprinsul punctelor 112-116 de mai sus, Comisia nu s‑a întemeiat numai pe reacțiile întreprinderilor afectate de restricțiile la export și pe efectele acestora din urmă asupra pieței indiene. Ea a analizat acțiunea autorităților publice indiene, precum și legătura dintre politica explicită a acestora și comportamentul operatorilor privați. Astfel, măsurile concrete puse în aplicare de autoritățile publice menționate, care au fost luate în considerare în cadrul analizei amintite, sunt nu numai actele juridice prin care sunt adoptate restricțiile la export în discuție, ci și acțiunea continuă de monitorizare a pieței și de examinare a efectelor acestor restricții la export și modificările aduse în consecință restricțiilor la export în discuție pentru a se asigura că obiectivul urmărit este atins. Prin urmare, reclamantele conchid în mod eronat că Comisia și‑a bazat analiza numai pe reacțiile întreprinderilor în cauză față de restricțiile menționate și de efectele acestora asupra pieței.

133    Argumentele pe care reclamantele le întemeiază, în această privință, pe jurisprudența Organului de soluționare a litigiilor al OMC pe care o invocă, la modul general, în susținerea primului aspect al primului motiv nu sunt de natură să repună în discuție ansamblul considerațiilor care precedă. Astfel, situația de fapt sau aspectele juridice din cadrul celor trei litigii la care acestea fac referire nu sunt comparabile cu situația de fapt din prezenta cauză, așa încât rapoartele respective nu sunt pertinente în cadrul acesteia.

134    Astfel, în primul rând, în ceea ce privește litigiul „Statele Unite – Restricții la export” (a se vedea punctul 110 de mai sus), acesta privea problema dacă legislația Statelor Unite în materie de taxe compensatorii, care, potrivit Canadei, asimila o acțiune de reglementare a autorităților publice prin care erau limitate exporturile unui bun – cu alte cuvinte, așadar, o restricție la export – unei „contribuții financiare” în sensul articolului 1.1 litera (a) secțiunea 1 din Acordul SMC, era compatibilă cu acesta din urmă. Prin urmare, acest litigiu nu privea restricții la export specifice examinate în lumina unor declarații politice referitoare la obiectivul de a se asigura furnizarea produsului în cauză pe piața internă în vederea susținerii unei anumite industrii.

135    În al doilea rând, în ceea ce privește raportul grupului special al Organului de soluționare a litigiilor al OMC adoptat la 16 noiembrie 2012 în litigiul intitulat „China – Taxe compensatorii și taxe antidumping pentru oțel electrotehnic laminat cu grăunți orientați provenit din Statele Unite” (WT/DS 414/R), confirmat de raportul organului de apel, în care era vorba despre restricții la import prin intermediul unor acorduri de autolimitare, legătura dintre acțiunea autorităților publice și pretinsa contribuție financiară nu era comparabilă cu cea care a fost identificată în speță în privința tipului de măsură și a naturii contribuției financiare în cauză în acest litigiu. Astfel, în acea cauză, Republica Populară Chineză considera că acordurile de autolimitare care restrângeau importul produsului în cauză în Statele Unite generaseră un transfer de capital de la cumpărătorii naționali ai produsului respectiv la industria națională producătoare a produsului menționat, care putea fi considerat o contribuție financiară în sensul articolului 1.1 litera (a) secțiunea 1 punctul (iv) din Acordul SMC, dat fiind efectul măsurii asupra părților private, pe care le determina să efectueze un transfer de fonduri sub forma plății unor prețuri mai mari. Grupul special constituit pentru acest litigiu a apreciat că faptul că o măsură a autorităților publice, precum o măsură la frontieră, are ca efect indirect creșterea prețurilor pe o piață nu poate conduce la concluzia că prin măsura respectivă autoritățile publice ar fi însărcinat cumpărătorii privați să efectueze transferuri directe de fonduri către ramura de producție care vinde produsul pe piața în cauză sau le‑ar fi ordonat acestora să facă acest lucru.

136    În al treilea rând, în ceea ce privește raportul grupului special al Organului de soluționare a litigiilor al OMC adoptat la 16 ianuarie 2015 în litigiul intitulat „Statele Unite – Măsuri compensatorii aferente anumitor produse din China” (WT/DS 437/R), acest litigiu privea articolul 11.3 din Acordul SMC, care se referă la examinarea elementelor de probă prezentate de ramura de producție națională, pentru a se stabili dacă sunt suficiente pentru a justifica deschiderea unei anchete antisubvenție, în speță în Statele Unite.

137    Grupul special a considerat că litigiul privea problema dacă autoritatea de anchetă a acționat într‑un mod compatibil cu articolele 11.2 și 11.3 din Acordul SMC prin deschiderea unei anchete antisubvenție pe baza unei afirmații și a unor elemente de probă care indicau că exista o contribuție financiară din cauza restricțiilor la export aplicate de autoritățile publice ale unei țări străine și a efectelor acestor restricții asupra prețurilor interne ale țării respective. Or, în acel litigiu plângerea nu cuprindea nicio dovadă privind o monitorizare sau ajustări privind restricțiile în cauză.

138    Din ceea ce precedă reiese că, având în vedere situația evaluată de grupul special în litigiul menționat, raportul întocmit în acesta nu este, în principiu, pertinent în cadrul prezentei cauze, în care constatarea unei acțiuni de însărcinare a producătorilor naționali de minereu de fier de a‑și furniza produsele pe piața internă se întemeiază nu numai pe restricțiile la export în sine și pe existența unei politici specifice de susținere a industriei siderurgice, ci și pe un ansamblu de probe cu privire la o ajustare continuă a măsurilor pentru atingerea obiectivului urmărit.

139    În plus, reclamantele apreciază că sunt eronate concluziile la care a ajuns Comisia, pe de o parte, în considerentul (186) al regulamentului atacat, care privește efectele politicii autorităților publice indiene pe piața indiană, în care aceasta arată că politica respectivă determina o „reducere considerabilă” a volumului de exporturi de minereu de fier, deși, între momentul instituirii restricțiilor la export în discuție – și anume anii 2007 și 2008 – și anul 2015, producția indiană de minereu de fier s‑ar fi diminuat mai mult decât exporturile, și, pe de altă parte, în considerentul (190) al acestui regulament, în care aceasta arată în esență că restricțiile la export în discuție au creat o ofertă excesivă de minereu de fier pe piața internă indiană, deși supraproducția ar fi fost redusă cu mai mult de jumătate în cursul aceleiași perioade.

140    În această privință, pe de o parte, trebuie observat, desigur, că cifrele care figurează în considerentele (183) și (184) din regulamentul atacat demonstrează că producția indiană de minereu de fier s‑a diminuat între anii 2007 și 2015. Această producție a fost însă mereu excedentară în raport cu consumul indian de minereu de fier în aceeași perioadă, astfel încât, în pofida diminuării sale, producția respectivă s‑a menținut constant la un nivel suficient pentru a acoperi consumul intern, fapt care era conform cu obiectivele urmărite de autoritățile publice indiene prin instituirea restricțiilor la export în discuție.

141    Pe de altă parte, este necesar să se arate că consumul național de minereu de fier a fost în creștere aproape constantă de la introducerea restricțiilor menționate și că consumul suplimentar a fost susținut de minereul de fier produs în India, întrucât importurile acestui produs au rămas aproape constante. Or, din moment ce producția națională de minereu de fier s‑a diminuat în aceeași perioadă și ținând seama de prețurile mai ridicate practicate pe piața mondială, faptul că această creștere a consumului național a fost absorbită în întregime de producția națională de minereu de fier produs în India pare paradoxal, întrucât, în situația unei piețe nedenaturate, ținând seama de nivelul prețurilor minereului de fier pe piața mondială, pentru producătorii indieni ai acestui minereu ar fi fost mai rentabil să își exporte produsele decât să le vândă pe piața națională.

142    În plus, reclamantele nu țin seama de faptul că scăderea producției interne de minereu de fier în India a fost rezultatul unor hotărâri judecătorești de închidere a unor exploatări minere din cauza exploatării miniere ilegale și a încălcării legislației privind mediul în unele state din India, după cum a arătat Comisia în considerentul (187) al regulamentului atacat. Faptul că supraproducția de minereu de fier în India – mai precis, în raport cu considerentul (190) al regulamentului menționat, surplusul de producție internă comparativ cu suma consumului intern și a exporturilor din care se deduc importurile – s‑a diminuat ca urmare a închiderii acestor exploatări minere nu face eronată constatarea Comisiei privind supraproducția pe piață, din moment ce aceasta a existat în întreaga perioadă luată în considerare.

143    În consecință, trebuie să se respingă a treia critică și, prin urmare, primul aspect al primului motiv în întregime.

–       Cu privire la al doilea aspect al primului motiv, întemeiat pe o confuzie, în aplicarea articolului 3 punctul 1 litera (a) din regulamentul de bază, între noțiunile „contribuție financiară” în sensul acestei dispoziții și „avantaj” în sensul punctului 2 al articolului menționat

144    Reclamantele arată că Comisia a încălcat articolul 3 punctul 1 litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază și a săvârșit o eroare vădită de apreciere prin confundarea noțiunii „contribuție financiară” în sensul punctului 1 al articolului 3 menționat cu noțiunea „avantaj” în sensul punctului 2 al acestui articol. În această privință, ele susțin, pe de o parte, că noțiunile respective acoperă două elemente juridice distincte care, împreună, permit să se determine dacă o subvenție este considerată existentă și, pe de altă parte, că, pentru a se stabili existența unei contribuții financiare, nu este necesară folosirea noțiunii „remunerați[e] mai mic[ă] decât ar fi adecvată”, prevăzută la articolul 6 litera (d) din regulamentul de bază, care privește calcularea avantajului conferit beneficiarului unei contribuții financiare. Prin urmare, reclamantele critică faptul că, în regulamentul atacat, întreaga analiză a Comisiei privind pretinsa existență a unei acțiuni a autorităților publice de „a însărcina” producătorii indieni de minereu de fier să furnizeze minereu de fier industriei naționale a produsului în cauză ar fi fost legată numai de problema dacă producătorii indieni de minereu de fier au furnizat minereul menționat industriei naționale a produsului în cauză prin intermediul unei „remunerații mai mici decât ar fi adecvată”, deși această problemă ar fi fost pertinentă numai în ceea ce privește măsura în care a fost conferit un avantaj beneficiarului furnizării de bunuri care a fost invocată.

145    În susținerea acestui aspect, reclamantele invocă raportul organului de apel al Organului de soluționare a litigiilor al OMC adoptat la 23 martie 2012 în litigiul intitulat „Statele Unite – Măsuri care afectează comerțul cu aeronave civile de mare tonaj – a doua plângere” (WT/DS 353/AB/R) și raportul grupului special al Organului de soluționare a litigiilor al OMC adoptat la 11 aprilie 2005 în litigiul intitulat „Coreea – Măsuri care afectează comerțul cu ambarcațiuni comerciale” (WT/DS 273/R).

146    Comisia, susținută de intervenientă, contestă temeinicia acestui aspect.

147    Trebuie arătat mai întâi că, după cum reiese din considerentele (181)-(219) ale regulamentului atacat, care figurează în partea din acest regulament consacrată examinării existenței unei contribuții financiare, Comisia a analizat în detaliu evoluția pieței indiene a minereului de fier. În considerentul (190) al regulamentului amintit, aceasta a observat că, „[f]ără a ține seama de reducerea producției de minereu de fier, piața din India prez[enta] o supracapacitate constantă și irațională comparativ cu suma consumului intern și a exporturilor minus importurile, ceea ce „a dus la o ofertă excesivă de minereu de fier pe piața internă, astfel cum a[u] recunoscut și a[u] urmărit [autoritățile publice indiene]”. În considerentul (192) al regulamentului menționat, Comisia a arătat că „obiectivul taxei la exportul de minereu de fier nu [era] să oprească complet exporturile, ci să le reducă, crescând în același timp disponibilitatea [acestui minereu] pe piața internă”.

148    În urma acestor constatări, în considerentul (200) al regulamentului atacat, Comisia a arătat că a analizat eventualul impact al ofertei excesive de minereu de fier cauzate de restricțiile la export în discuție asupra prețului intern al minereului de fier din India.

149    Din ceea ce precedă rezultă că, în cadrul analizei sale cu privire la existența unei contribuții financiare, Comisia a studiat, doar după ce a constatat că restricțiile la export în discuție au generat o ofertă excesivă de minereu de fier pe piața indiană, și în plus față de această examinare a pieței, eventualul impact al restricțiilor menționate asupra prețului intern al minereului de fier din India.

150    În continuare, din interpretarea globală a considerentelor (230)-(271) ale regulamentului atacat, care figurează sub titlul „Avantajul”, reiese că Comisia a făcut o analiză aprofundată a criteriului avantajului, care se distinge clar de analiza pe care a făcut‑o cu privire la existența unei contribuții financiare, fapt admis de reclamante în faza orală a procedurii, în urma unei întrebări a Tribunalului.

151    Pe de altă parte, trebuie arătat că invocarea de către reclamante a jurisprudenței Organului de soluționare a litigiilor al OMC se bazează pe citate scoase din context. În primul rând, în ceea ce privește raportul organului de apel în litigiul „Statele Unite – Aeronave civile de mare tonaj (a doua plângere)” (a se vedea punctul 145 de mai sus), trebuie să se observe că, în raportul grupului special constituit în această cauză, întocmit la 31 martie 2011 (WT/DS 353/R), acest grup special a apreciat necesară crearea unui nou test pentru a verifica dacă măsurile în discuție în cauza menționată constituiau „contribuții financiare” în sensul articolului 1.1 litera (a) secțiunea 1 punctul (i) din Acordul SMC. Acest nou test presupunea să se stabilească dacă serviciile furnizate în cadrul unor contracte de achiziții publice erau în avantajul celui care le plătea (autoritățile publice) sau al celui care primea plata pentru aceste servicii. După aplicarea acestui nou test, grupul special a concluzionat că serviciile în discuție erau furnizate în avantajul celui care primea plata pentru furnizarea respectivă, iar nu în avantajul autorităților publice care le plăteau și că, pentru acest motiv, era vorba despre o „contribuție financiară” în sensul dispoziției menționate.

152    În acea cauză, aplicarea unui asemenea test împiedica distincția dintre problema dacă exista o contribuție financiară și cea dacă exista un avantaj, consecința fiind că, dacă se constata existența unui avantaj pentru autoritățile publice, nu exista, prin definiție, nicio contribuție financiară și invers. Pentru acest motiv, organul de apel a înlăturat aplicarea acestui test, considerând că abordarea adoptată de grupul special risca să amestece două elemente distincte ale definiției unei subvenții care figura la articolul 1.1 din Acordul SMC.

153    În al doilea rând, în aceeași ordine de idei, în litigiul „Coreea – Ambarcațiuni comerciale” (a se vedea punctul 145 de mai sus), pasajele din raportul grupului special constituit în acest litigiu citate de reclamante priveau o situație în care Uniunea considera drept dovadă a unei acțiuni de „a însărcina” sau de „a ordona” a autorităților publice coreene faptul că unele instituții financiare au participat la restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate în loc să încerce să își sporească recuperarea fondurilor, în special prin lichidarea acestor întreprinderi. În această situație, deși pretinsa contribuție financiară era restructurarea, nu exista un „avantaj” decât dacă această restructurare nu avea loc în condiții conforme cu condițiile normale ale pieței. Prin urmare, nu exista posibilitatea de a se distinge aprecierea existenței unei contribuții financiare de cea a existenței unui avantaj.

154    Pe de altă parte, trebuie să se constate că, în speță, spre deosebire de situația în discuție în cele două litigii invocate de reclamante (a se vedea punctul 145 de mai sus), înlăturarea din analiza efectuată de Comisie cu privire la existența unei contribuții financiare a considerațiilor referitoare la efectele restricțiilor la export în discuție asupra prețurilor pe piața indiană, mai precis a considerațiilor a căror relevanță o contestă reclamantele în cadrul examinării referitoare la existența unei contribuții financiare, nu ar schimba cu nimic analiza Comisiei potrivit căreia restricțiile la export în discuție presupuneau o creștere a furnizării de minereu de fier pe piața indiană, considerată de Comisie ca fiind echivalentă cu furnizarea de minereu de fier.

155    În consecință, trebuie să se respingă al doilea aspect al primului motiv și, prin urmare, primul motiv în întregime.

 Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază

156    Prin intermediul celui de al treilea motiv, care cuprinde două aspecte, reclamantele susțin, cu titlu subsidiar în raport cu primul motiv, că Comisia a încălcat articolul 4 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază atunci când a considerat că subvenția în discuție era specifică. Acestea fac trimitere în acest sens la raportul organului de apel al Organului de soluționare a litigiilor al OMC adoptat la 25 martie 2011 în litigiul intitulat „Statele Unite – Taxe antidumping și compensatorii definitive asupra anumitor produse din China” (WT/DS 379/AB/R).

–       Cu privire la primul aspect al celui de al treilea motiv, referitor la caracterul nespecific al unei subvenții constând în furnizarea de minereu de fier

157    În cadrul primului aspect al prezentului motiv, reclamantele susțin că minereul de fier este elementul primar al fontei și al oțelului, două inputuri care sunt utilizate în mod curent în economie. Astfel, nu ar fi posibilă identificarea și delimitarea cu precizie, în India, a numărului de întreprinderi sau de industrii cunoscute și tipice care pot beneficia de o creștere a ofertei de minereu de fier prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată pe piața indiană. În plus, nu doar industria siderurgică ar beneficia de furnizarea de minereu de fier în India, întrucât ar fi vizate și alte industrii importante, precum cele din sectorul cimentului, din cel al stațiilor de epurare a cărbunelui și din cel al feroaliajelor.

158    Comisia, susținută de intervenientă, contestă temeinicia acestui aspect.

159    Din regulamentul atacat reiese că Comisia a examinat dacă taxa la export pe minereul de fier și DFP îndeplineau a treia și ultima condiție necesară pentru constatarea existenței unei subvenții care face obiectul unor măsuri compensatorii, mai precis a caracterului lor „specific” în sensul articolului 4 din regulamentul de bază.

160    În această privință, Comisia a constatat în considerentul (272) al regulamentului atacat că, având în vedere bunurile vizate de măsurile în discuție, acestea aduceau avantaje numai industriei fierului și oțelului, respectiv unei anumite industrii, și a considerat că nu era necesar ca o subvenție să fie în continuare limitată la un subset al industriei pentru a putea fi considerată specifică. În schimb, spre deosebire de anumite alte materii prime precum petrolul, gazele sau apa și mai curând asemenea masei lemnoase pe picior, minereul de fier, mai ales cel de calitate superioară, nu ar putea fi utilizat de un număr nelimitat de ramuri de producție, ci de un număr limitat de entități și de industrii, în special de industria producătoare de țevi din fontă ductilă. Comisia a făcut referire în această privință la raportul organului de apel al Organului de soluționare a litigiilor al OMC adoptat la 19 decembrie 2014 în litigiul intitulat „Statele Unite – Măsuri compensatorii privind anumite produse plate laminate la cald din oțel cu conținut de carbon din India” (WT/DS 436/AB/R).

161    Trebuie să se observe, așa cum a procedat și Comisia, că întrebarea pertinentă pentru a se stabili dacă restricțiile la export în discuție pot constitui subvenții „specifice” în sensul articolului 4 alineatul (2) din regulamentul de bază nu este dacă fierul și oțelul sunt utilizate în mod curent în economie în general, ci dacă minereul de fier este utilizat în mod curent în economie în general.

162    Astfel, singurele întreprinderi care beneficiază de restricțiile la export privind minereul de fier sunt întreprinderile indiene care utilizează minereul de fier în producția în aval, și anume în special industria siderurgică. Faptul că minereul de fier este un material fundamental în siderurgie nu înseamnă că acesta constituie un material fundamental pentru economia indiană în ansamblul său, precum apa, petrolul și gazele, care sunt utilizate de un număr nelimitat de industrii și de întreprinderi. Prin urmare, minereul de fier nu poate fi comparat cu aceste alte inputuri.

163    În plus, chiar dacă este posibil ca de restricțiile la export în discuție să poată beneficia în mod indirect întreprinderile din aval din industria siderurgică, utilizatoare de fier și de oțel, întrucât această industrie ar fi repercutat asupra acestor întreprinderi avantajul legat de subvenționarea furnizării de minereu de fier, acest fapt nu poate avea ca rezultat considerarea sprijinului acordat siderurgiei înseși ca nefiind specific în sensul regulamentului de bază.

164    Mai mult, faptul că de o subvenție beneficiază o întreagă industrie nu înseamnă că aceasta nu ar putea fi considerată o subvenție „specifică” în sensul articolului 4 alineatul (2) din regulamentul de bază. Astfel, potrivit chiar acestei dispoziții, o subvenționare poate fi specifică nu numai unei întreprinderi, ci și „unei industrii sau unui grup de întreprinderi sau de industrii”.

165    În ceea ce privește argumentul reclamantelor potrivit căruia ar fi și alte industrii importante, precum cele din sectorul cimentului, din cel al stațiilor de epurare a cărbunelui și din cel al feroaliajelor, trebuie observat că acesta se bazează pe simple afirmații, fără ca reclamantele să dea vreo indicație cu privire la importanța consumului din aceste alte sectoare industriale, astfel încât nu poate fi exclus ca acest consum să fie foarte scăzut.

166    În orice caz, trebuie observat în această privință că, în conformitate cu raportul grupului special al Organului de soluționare a litigiilor al OMC adoptat în litigiul intitulat „Statele Unite – anumite produse plate din oțel – India” (WT/DS 436/R), astfel cum a fost confirmat, în ceea ce privește problema caracterului specific, prin raportul organului de apel al Organului de soluționare a litigiilor al OMC în același litigiu (WT/DS 436/AB/R) (a se vedea punctul 160 de mai sus), care se referă tot la măsurile adoptate de autoritățile publice indiene cu privire la minereul de fier, o subvenționare privind acest minereu poate fi considerată specifică.

167    În raportul său, grupul special a constatat că, „din moment ce [s‑a] stabilit că posibilitatea de a beneficia de subvenție [era] limitată, această subvenție [era] specifică în sensul articolului 2 [din Acordul SMC]” și că „dacă această posibilitate [era] limitată prin faptul că numai anumite întreprinderi [puteau] utiliza produsul subvenționat, subvenția [era] specifică”.

168    Prin urmare, trebuie să se considere că, în speță, măsurile autorităților publice indiene care privesc numai minereul de fier sunt „specifice” în sensul articolului 4 din regulamentul de bază, așa cum Organul de soluționare a litigiilor al OMC a constatat deja în ceea ce privește articolul 2 din Acordul SMC. În consecință, primul aspect al celui de al treilea motiv trebuie să fie respins ca nefondat.

–       Cu privire la al doilea aspect al celui de al treilea motiv, referitor la caracterul nespecific al unei subvenții constând într‑o taxă la export pe minereul de fier

169    În cadrul celui de al doilea aspect al prezentului motiv, reclamantele susțin că există numeroase taxe la export în India. În consecință, ramurile de producție care pot beneficia de politica de susținere a industriilor în aval pretins aplicată de autoritățile publice indiene prin jocul restricțiilor la export ar fi nenumărate. Prin urmare, Comisia nu ar putea reține caracterul specific al restricțiilor la export în discuție fără să fi efectuat o analiză a celorlalte taxe la export în vigoare în India și a posibilelor intervenții ale autorităților publice legate de aceste alte taxe.

170    Comisia, susținută de intervenientă, contestă temeinicia acestui aspect.

171    Trebuie arătat că al doilea aspect al acestui motiv se întemeiază pe pretinsa existență în India a unor taxe la export privind numeroase produse. Trebuie să se observe că, în primul rând, restricțiile la export în discuție nu constau numai într‑o taxă la export, ci sunt constituite din două măsuri, și anume taxa la export pe minereul de fier și DFP, și că aceste două măsuri reprezintă punerea în aplicare a unei politici a autorităților publice indiene prin care se urmărește subvenționarea siderurgiei indiene.

172    În al doilea rând, presupunând că autoritățile publice indiene au instituit numeroase subvenții bazate pe un mecanism de restricții la export specifice prin care se urmărește susținerea unor diferite sectoare industriale, mai trebuie să se considere că cerința caracterului specific ar viza fiecare dintre aceste subvenții în parte, iar nu nerecurgerea de către autoritățile publice indiene la subvenționări decât în mod limitat.

173    În consecință, era suficient pentru Comisie să analizeze caracterul de subvenție al măsurilor în discuție, în special al taxei la export pe minereul de fier, fără a trebui să analizeze și alte taxe la export privind alte produse. După cum a arătat Comisia, orice taxă la export este concepută în mod autonom, privește produse diferite și de ea pot beneficia diferiți operatori economici, astfel încât numai o analiză specială a fiecărei taxe la export permite să se stabilească dacă aceasta constituie sau nu o subvenție specifică.

174    În orice caz, reclamantele nu au demonstrat nicidecum că restricțiile în discuție privind minereul de fier ar face parte dintr‑o politică orizontală de susținere privind toate industriile indiene active în sectoarele situate în aval ale produselor care fac obiectul unor măsuri comparabile.

175    În consecință, trebuie să se respingă al doilea aspect al celui de al treilea motiv ca nefondat și, prin urmare, să se respingă al treilea motiv în întregime.

 Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 3 punctul 2, a articolului 6 litera (d) și a articolului 15 alineatul (1) din regulamentul de bază

176    Al patrulea motiv, care cuprinde două aspecte și care, la fel ca al treilea motiv, este formulat cu titlu subsidiar în raport cu primul motiv, privește aprecierile din regulamentul atacat referitoare la existența unui avantaj.

–       Cu privire la primul aspect al celui de al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 3 punctul 2 și a articolului 15 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul de bază

177    Pentru a putea examina acest aspect, trebuie amintit, cu titlu introductiv, că articolul 3 din regulamentul de bază prevede că se consideră că există o subvenție dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la punctele 1 și 2 din acesta, și anume în cazul în care există o „contribuție financiară” a autorităților publice ale țării de origine sau de export și în cazul în care astfel se conferă un avantaj. Articolele 6 și 7 din regulamentul menționat precizează modalitățile de calculare a „avantajului” conferit beneficiarului. În sfârșit, articolul 15 din același regulament prevede la alineatul (1) al doilea paragraf că nu se instituie nicio măsură compensatorie, printre altele, în cazul în care se demonstrează că subvențiile nu mai aduc un beneficiu exportatorilor în cauză.

178    În cadrul primului aspect, reclamantele formulează două critici. Prin intermediul primei critici, întemeiată pe încălcarea articolului 3 punctul 2 din regulamentul de bază, acestea susțin, cu titlu principal, că, astfel cum a fost efectuat de Comisie, calculul avantajului a arătat că, timp de douăsprezece luni din perioada de anchetă, Jindal Saw a plătit o remunerație mai mare decât ar fi fost adecvată pentru minereul de fier pe care l‑a achiziționat, în sensul că a plătit un preț superior prețului de comparație reținut de Comisie. În plus, marja de subvenție s‑ar fi diminuat ulterior perioadei de anchetă, astfel încât un calcul actualizat ar conduce probabil la apariția unui „avantaj negativ”. În consecință, reclamantele apreciază că Comisia nu ar fi trebuit să considere că a fost conferit un avantaj societății Jindal Saw.

179    Comisia, susținută de intervenientă, contestă temeinicia acestei critici.

180    În această privință, trebuie arătat că reiese chiar din textul articolului 5 din regulamentul de bază că valoarea subvenției care face obiectul unor măsuri compensatorii trebuie să fie calculată în raport cu avantajul conferit beneficiarului, „așa cum s‑a constatat și s‑a determinat pentru perioada în care se efectuează ancheta”. Rezultă de aici că întreaga perioadă de anchetă trebuie să fie luată în considerare pentru evaluarea avantajului. Aceasta înseamnă în special, atunci când este vorba, precum în speță, despre o contribuție financiară pentru bunuri ale căror prețuri sunt fluctuante, că faptul relevant este dacă un avantaj a fost conferit luându‑se în considerare perioada de anchetă în ansamblul său, iar nu dacă a fost conferit un avantaj în fiecare moment din această perioadă. Astfel, din regulamentul menționat nu reiese nicidecum că, pentru a putea fi considerată o subvenție, măsura în discuție ar trebui să confere un avantaj în mod continuu. Prin urmare, elementul determinant în speță este dacă calcularea avantajului pentru întreaga perioadă de anchetă a evidențiat existența unei marje de subvenție pozitive în beneficiul Jindal Saw, după cum reiese din considerentul (265) al regulamentului atacat.

181    Pentru aceleași motive legate de faptul că prețurile minereului de fier fluctuează este de asemenea irelevant pentru aprecierea legalității regulamentului atacat că un calcul mai recent ar putea arăta că contribuția financiară în discuție nu oferea un avantaj suplimentar producătorilor‑exportatori indieni la un moment dat, întrucât numai avantajul conferit în perioada de anchetă trebuie să fie luat în considerare.

182    Prin urmare, este necesar să se constate că regulamentul atacat se bazează în mod legal pe constatarea potrivit căreia contribuția financiară în discuție a oferit un avantaj societății Jindal Saw în perioada de anchetă, astfel încât prima critică nu este întemeiată.

183    Prin intermediul celei de a doua critici, prezentată cu titlu subsidiar, reclamantele susțin că Comisia a încălcat articolul 15 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul de bază și a săvârșit o eroare vădită de apreciere prin impunerea unor măsuri compensatorii, deși subvenția invocată nu a fost primită de Jindal Saw, întrucât ulterior perioadei de anchetă aceasta a importat aproape tot minereul de fier pe care l‑a cumpărat, ceea ce Comisia ar fi verificat. Astfel, aceasta din urmă nu ar fi trebuit să considere, pe baza concluziilor sale referitoare la perioada de anchetă, că Jindal Saw ar fi urmat să primească o subvenție în viitorul apropiat, deși la momentul impunerii măsurilor compensatorii nu exista nicio subvenție.

184    În ceea ce privește perspectiva ca Jindal Saw să se aprovizioneze din nou de pe piața indiană, Comisia nu ar fi demonstrat că nivelul prețurilor minereului de fier pe piața mondială constituia motivul principal pentru care Jindal Saw nu mai cumpăra minereu de fier din India și că o creștere a prețurilor pe piața mondială ar determina‑o să cumpere din nou minereu de fier de pe piața indiană. Cu privire la acest aspect, reclamantele arată că Jindal Saw trebuia să plătească cheltuieli de transport pentru importurile sale de minereu de fier, pentru a le transporta până la fabrică, ceea ce ar însemna că importul de minereu de fier la preț franco la bord (FOB) australian costa mai mult decât aprovizionarea de pe piața indiană. În plus, Comisia nu ar fi putut exclude posibilitatea ca prețurile pe piața mondială să scadă în viitorul apropiat.

185    Cu privire la aplicabilitatea în speță a articolului 15 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul de bază, reclamantele susțin că domeniul de aplicare al acestei dispoziții, în ceea ce privește a doua ipoteză pe care o are în vedere, nu este limitat la cazurile de „subvenție excepțională, care nu este recurentă”, după cum pretinde Comisia. În această privință, reclamantele fac trimitere la raportul grupului special al Organului de soluționare a litigiilor al OMC adoptat la 17 decembrie 2007 în litigiul intitulat „Japonia – Taxe compensatorii pentru memorii dinamice RAM din Coreea” (WT/DS 336/R).

186    Comisia, susținută de intervenientă, contestă temeinicia acestei critici.

187    Potrivit articolului 15 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul de bază, nu se instituie nicio măsură compensatorie, printre altele, în cazul în care se demonstrează că subvențiile nu mai aduc un beneficiu exportatorilor în cauză.

188    În speță, având în vedere natura contribuției financiare în discuție, avantajul oferit de aceasta datorită plății unui preț mai mic decât ar fi adecvat pentru furnizarea de minereu de fier poate varia în privința importanței sale sau chiar poate înceta să existe pentru moment, întrucât acest avantaj depinde în practică de prețurile minereului de fier pe piața mondială – pentru care piața australiană este reprezentativă –, care sunt fluctuante. Cu toate acestea, este necesar să se constate că restricțiile la export care constituie această contribuție financiară sunt, la rândul lor, permanente. Prin urmare, eventuala dispariție a avantajului la un anumit moment nu oferă nicio informație cu privire la existența sa viitoare. Ar fi, așadar, incoerent să se împiedice impunerea unor taxe compensatorii, întrucât, la data la care acestea ar fi impuse, o fluctuație a prețurilor „adecvate” ar avea drept consecință dispariția provizorie a avantajului care ar fi fost constatat în mod legal pentru perioada de anchetă.

189    Astfel, după cum a subliniat Comisia, atât timp cât reglementările care stabilesc restricțiile la export în discuție continuă să existe, nu poate fi exclus ca, în viitorul apropiat, prețurile internaționale să crească din nou, ca urmare a fluctuațiilor cererii și ale ofertei internaționale de minereu de fier, sau ca prețurile indiene să scadă, cu consecința că ar exista din nou un avantaj.

190    Contrar afirmațiilor reclamantelor, raportul grupului special în litigiul „Japonia – DRAM” (a se vedea punctul 185 de mai sus) nu susține teza acestora. Astfel, litigiul respectiv privea subvenții nerecurente și se ridica problema dacă aceste subvenții mai produceau efecte la momentul impunerii măsurilor compensatorii. După cum a arătat grupul special, nu era necesar să se considere că autoritatea responsabilă de anchetă era obligată să efectueze o nouă anchetă la momentul acestei impuneri pentru a confirma menținerea subvenționării a cărei existență fusese constatată în perioada acoperită de anchetă, ceea ce ar contraveni chiar scopului utilizării unor perioade acoperite de anchetă.

191    În ceea ce privește problema dacă, după cum susțin reclamantele, Comisiei îi revenea sarcina de a demonstra, pe de o parte, că nivelurile prețurilor minereului de fier pe piața mondială și, respectiv, pe piața indiană constituiau principalul motiv pentru care Jindal Saw nu s‑a mai aprovizionat cu minereu de fier din India și, pe de altă parte, că o creștere a prețurilor minereului de fier pe piața mondială ar determina Jindal Saw să achiziționeze din nou de pe piața indiană minereul de fier pe care îl utilizează, trebuie să se observe că, desigur, Comisia trebuie să demonstreze că există o subvenție în perioada de anchetă. Cu toate acestea, dacă ulterior acestei perioade un beneficiar susține că subvenția nu mai există sau cel puțin că nu mai beneficiază de aceasta, sarcina probei se inversează.

192    Prin urmare, dacă, precum în speță, o întreprindere pretinde că nu intenționează să se aprovizioneze cu materie primă la cel mai bun preț pe care l‑ar putea obține, ceea ce ar contraveni oricărei logici economice, aceasta trebuie cel puțin să prezinte explicații convingătoare pentru a demonstra acest fapt, ceea ce reclamantele nu au făcut, întrucât nu au indicat pentru ce motiv ar renunța Jindal Saw să se aprovizioneze de pe piața indiană în ipoteza în care, datorită restricțiilor la export în discuție, prețurile minereului de fier ar fi din nou inferioare celor practicate pe piața mondială.

193    Având în vedere aceste elemente, trebuie să se respingă și a doua critică din cadrul primului aspect al celui de al patrulea motiv ca nefondată și, prin urmare, primul aspect în ansamblul său.

–       Cu privire la al doilea aspect al celui de al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 3 punctul 2 și a articolului 6 litera (d) din regulamentul de bază și, pe cale de consecință, a articolului 15 alineatul (1) al treilea paragraf din același regulament

194    În cadrul celui de al doilea aspect al celui de al patrulea motiv, care cuprinde trei critici, reclamantele susțin că, prin calcularea eronată a avantajului pretins conferit prin contribuția financiară în discuție, Comisia a încălcat articolul 3 punctul 2 și articolul 6 litera (d) din regulamentul de bază și, pe cale de consecință, articolul 15 alineatul (1) al treilea paragraf din regulamentul menționat.

195    După cum s‑a amintit la punctul 177 de mai sus, articolul 3 din regulamentul de bază prevede că se consideră că există o subvenție în cazul în care există o „contribuție financiară” a autorităților publice și în cazul în care astfel se conferă un avantaj. Articolele 6 și 7 din regulamentul menționat precizează modalitățile de calculare a „avantajului” conferit beneficiarului.

196    În ceea ce privește contribuția financiară constând în furnizarea de bunuri de către autoritățile publice, articolul 6 litera (d) din regulamentul de bază prevede în esență că această furnizare conferă un avantaj dacă se efectuează prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată.

197    Aceeași dispoziție stabilește norme aplicabile în cazul în care în țara de furnizare nu există condiții de piață care să poată fi utilizate ca referințe corespunzătoare pentru stabilirea nivelului adecvat al remunerației pentru produsul respectiv. Într‑un asemenea caz, fie condițiile și modalitățile predominante din țara în cauză se ajustează, pe baza costurilor, a prețurilor și a altor factori reali disponibili în țara respectivă, cu o valoare adecvată care să reflecte condițiile normale de pe piață, fie se recurge la condițiile și la modalitățile predominante pe piața unei alte țări sau pe piața mondială și la care are acces beneficiarul.

198    În speță, din considerentele (230) și (231) ale regulamentului atacat rezultă că Comisia a stabilit existența avantajului conferit beneficiarilor prin calcularea, în primul rând, a prețului de achiziționare mediu ponderat al minereului de fier cumpărat în perioada de anchetă de cei doi producători‑exportatori indieni ai produsului în cauză care au cooperat la anchetă. Acest preț de achiziționare mediu ponderat a fost calculat lunar pe baza prețului de livrare a minereului de fier de la exploatarea minieră la fabrica din India. Prețul de achiziționare menționat includea costurile de transport, care au fost luate în considerare în funcție de o medie a costurilor de transport ale acestor doi producători‑exportatori. Prețul de achiziționare mediu avea la bază prețurile și cantitățile indicate în listele de facturi defalcate pe tranzacție depuse de cei doi producători indieni, cu unele ajustări considerate adecvate [a se vedea considerentele (232), (254), (257) și (260) ale regulamentului menționat], în special în ceea ce privește costurile medii de transport, pentru a se putea stabili un preț de achiziționare mediu al minereului de fier livrat la poarta fabricii.

199    În al doilea rând, Comisia a fixat un preț de referință adecvat pentru a putea stabili, prin comparație, dacă exista un avantaj. În acest scop, întrucât a constatat că toate tranzacțiile de pe piața indiană erau vizate de restricțiile la exportul de minereu de fier în discuție și că nu se putea stabili care ar fi fost prețurile de achiziționare pe această piață în lipsa restricțiilor respective, Comisia a decis să ia drept referință condițiile și modalitățile predominante pe piața unei alte țări sau pe piața mondială, la care beneficiarii puteau avea acces, în conformitate cu articolul 6 litera (d) al doilea paragraf litera (ii) din regulamentul de bază [a se vedea considerentele (235)-(240) ale regulamentului atacat].

200    În speță, Comisia a decis să se raporteze la prețurile practicate în Australia, fapt care nu este contestat în cadrul prezentei cauze. Întrucât nu dispunea de prețurile la plecarea din exploatarea minieră din Australia și ținând seama de faptul că prețurile indiene includeau cheltuielile de transport de la exploatarea minieră la fabrică, aceasta a considerat adecvat să includă și cheltuielile de transport care ar fi trebuit să fie plătite de cumpărătorul de minereu de fier australian pentru transportul de la exploatarea minieră australiană, pentru realizarea comparației în același stadiu de comercializare, cheltuieli care, din cauza indisponibilității datelor corespunzătoare, au fost înlocuite cu cheltuielile de transport de la exploatarea minieră la un port [a se vedea considerentul (241) al regulamentului atacat].

201    În al treilea rând, pe această bază, Comisia a realizat o comparație între „prețurile [de achiziționare medii] interne din India pentru minereul de fier transportat de la o exploatare minieră din India la o fabrică din India” (dar nedescărcat la fabrică) și „prețurile [de achiziționare] interne din Australia pentru minereul de fier transportat de la o exploatare minieră la un port” (dar nedescărcat în port) [a se vedea considerentul (255) al regulamentului atacat]. În opinia sa, diferența dintre aceste două prețuri de achiziționare înmulțită cu volumele de minereu de fier achiziționate în perioada de anchetă și consumate pentru fabricarea produsului în cauză reprezintă „economiile” obținute de producătorii indieni ai acestui produs care au achiziționat minereu de fier de pe piața denaturată din India în raport cu prețul pe care l‑ar fi plătit în lipsa denaturărilor. Această valoare totală ar reprezenta avantajul conferit producătorilor indieni de autoritățile publice indiene în perioada de anchetă [a se vedea considerentele (258), (259) și (261) ale regulamentului atacat].

202    În al patrulea rând, pentru a stabili rata subvenției pentru fiecare producător indian care a cooperat la anchetă, Comisia a comparat cuantumul global al subvenției astfel obținute cu cifra de afaceri totală realizată pentru produsul în cauză în perioada de anchetă, în temeiul articolului 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, considerând că subvenția a acordat un avantaj pentru întreaga producție a produsului în cauză, și nu doar pentru producția destinată exportului [a se vedea considerentul (262) al regulamentului atacat]. Rata subvenției pentru Jindal Saw a fost astfel stabilită la 3,91 % [a se vedea considerentul (271) al acestui din urmă regulament].

203    Prin intermediul primei critici, reclamantele susțin că Comisia a încălcat articolul 3 punctul 2 și articolul 6 litera (d) din regulamentul de bază întrucât a stabilit avantajul conferit societății Jindal Saw fără a se baza pe costurile reale comunicate de aceasta din urmă sub forma unui „preț la debarcare”, care cuprinde prețul de achiziționare a minereului de fier, precum și costurile de transport de la exploatarea minieră la fabricile sale din India. Potrivit reclamantelor, Comisia nu se putea întemeia pe un preț de achiziționare mediu care includea un „cost standard mediu ponderat de transport de la exploatarea minieră la fabrică” în India.

204    Comisia, susținută de intervenientă, contestă temeinicia acestei critici, arătând, pe de o parte, că scopul calculării unui preț de achiziționare mediu al minereului de fier din India, care include un cost de transport stabilit pe baza unei medii a costurilor de transport suportate de cei doi producători‑exportatori indieni care au cooperat la anchetă, era de a se permite să se determine care ar fi fost prețul minereului de fier provenit din orice exploatare minieră din India și, pe de altă parte, că, în cadrul unei comparații cu un preț de referință adecvat practicat în afara Indiei, folosirea oricărei alte metode ar fi generat un avantaj sau un dezavantaj artificial pentru acești producători‑exportatori, în funcție de costurile lor logistice reale și de distanța dintre fabricile lor și exploatările miniere de la care se aprovizionează cu minereu de fier.

205    Prin urmare, trebuie să se examineze dacă, în speță, Comisia putea să constate în mod legal existența unui avantaj pentru fiecare dintre cei doi producători‑exportatori indieni care au cooperat la anchetă, luând în considerare un preț mediu de achiziționare a minereului de fier în India care nu includea costurile de transport reale suportate de fiecare dintre producătorii‑exportatori menționați, ci un „cost standard mediu ponderat de transport” calculat pe baza cheltuielilor de transport comunicate de aceștia.

206    Pentru a se stabili dacă articolul 6 din regulamentul de bază, în special litera (d) a acestuia, trebuie să fie interpretat în sensul că Comisia este obligată să ia în considerare la calcularea avantajului, în măsura în care sunt disponibile, prețurile individuale plătite de fiecare producător‑exportator sau dacă aceasta poate calcula avantajul respectiv pe baza unui preț mediu care include costuri de transport corespunzătoare unei medii stabilite pe baza unor costuri suportate de producătorii‑exportatori care au cooperat la anchetă, este necesară efectuarea unei analize a termenilor, a contextului și a finalității acestei dispoziții.

207    Mai întâi, trebuie arătat că articolul 6 din regulamentul de bază este intitulat „Calcularea avantajului conferit beneficiarului”. Termenul „beneficiar”, utilizat la singular, se regăsește din nou în partea introductivă a acestui articol. Pe de altă parte, din expresia „avantaj conferit beneficiarului” reiese că stabilirea existenței unui avantaj privește în mod specific o persoană fizică sau juridică. Din acest fapt rezultă că avantajul trebuie să fie stabilit și calculat pentru fiecare beneficiar în funcție de situația acestuia.

208    În continuare, din articolul 5 din regulamentul de bază rezultă că articolul 6 din același regulament prevede principii directoare pentru calcularea cuantumului unei subvenții în termeni de „avantaj conferit beneficiarului”. Principiile directoare menționate se raportează la contribuțiile financiare acordate sub forma unor cote de participare, a unor împrumuturi, a unor garanții la împrumut, precum și a unei furnizări de bunuri sau de servicii și a unei achiziționări de bunuri de către autoritățile publice. În conformitate cu aceste principii directoare, există un avantaj dacă, concret, beneficiarul a primit o contribuție financiară în condiții mai favorabile decât cele la care are acces pe piață.

209    În ceea ce privește în special furnizarea de bunuri, articolul 6 litera (d) din regulamentul de bază prevede că nu există un avantaj decât dacă „furnizarea se efectuează prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată”, „[a]decvarea remunerării [stabilindu‑se] în raport cu condițiile existente pe piață pentru bunul sau serviciul respectiv în țara de furnizare sau de cumpărare, inclusiv prețul, calitatea, disponibilitatea, valoarea comercială, transportul și alte condiții de achiziționare sau de vânzare”.

210    Din acești termeni reiese că stabilirea „avantajului” presupune o comparație și că aceasta, din moment ce urmărește aprecierea caracterului adecvat al prețului în raport cu condițiile normale de pe piață, în principiu în țara de furnizare, trebuie să ia în considerare toate elementele costului pe care le generează pentru beneficiar primirea bunului furnizat de autoritățile publice. Astfel, nu poate exista un „avantaj” pentru beneficiar decât dacă, datorită contribuției financiare a autorităților publice, acesta este mai favorizat decât în lipsa unei contribuții. Prin urmare, din această dispoziție rezultă că, în măsura posibilului, metoda utilizată de Comisie pentru a calcula avantajul trebuie să permită să se reflecte avantajul efectiv conferit beneficiarului.

211    Or, este necesar să se considere că metoda utilizată în speță de Comisie în regulamentul atacat se îndepărtează de acest obiectiv. Astfel, aceasta nu permite Comisiei să verifice dacă un avantaj a fost efectiv conferit fiecăruia dintre acești producători‑exportatori și dacă un anumit producător‑exportator este efectiv mai favorizat datorită contribuției financiare a autorităților publice decât în lipsa acesteia. Astfel, luând în considerare costurile medii unice de transport pentru acești doi producători‑exportatori, Comisia nu este în măsură să excludă posibilitatea ca unul dintre aceștia să nu primească niciun avantaj, în special deoarece cheltuielile de transport reale pe care le suportă sunt de așa natură încât anulează orice beneficiu legat de prețul avantajos al produsului în sine.

212    Or, din articolul 3 punctele 1 și 2 din regulamentul de bază reiese că se consideră că există o subvenție pentru un producător‑exportator numai în cazul în care o contribuție financiară a autorităților publice oferă efectiv un avantaj acestui producător‑exportator.

213    Prin urmare, având în vedere modul său de redactare, obiectivul său și contextul în care se încadrează, articolul 6 din regulamentul de bază nu poate fi interpretat, într‑o situație precum cea din speță, în care nu există decât trei producători‑exportatori identificați, iar doi dintre aceștia au cooperat la anchetă, în sensul că permite Comisiei să calculeze avantajul conferit fiecăruia dintre cei doi producători‑exportatori care au cooperat la anchetă mai curând pe baza unui preț de achiziționare mediu, care include costuri de transport corespunzătoare unei medii stabilite pe baza costurilor suportate de cei doi producători‑exportatori în cauză, decât pe baza prețurilor efectiv suportate de fiecare dintre aceștia, care includ costurile lor reale de transport.

214    În aceste condiții, trebuie observat că nu este exclus ca un asemenea calcul al avantajului individual să fi putut duce la concluzia că Jindal Saw nu a obținut niciun avantaj ca urmare a instituirii restricțiilor la export în discuție și, prin urmare, că nu a existat o subvenție legată de restricțiile menționate în ceea ce privește acest producător‑exportator, având în vedere condițiile prevăzute la articolul 3 din regulamentul de bază.

215    Această concluzie nu poate fi repusă în discuție prin argumentele prezentate de Comisie.

216    Aceasta este situația, în primul rând, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia utilizarea metodei alese ar fi fost justificată de necesitatea de a compara un preț de referință stabilit pe baza unei medii cu un alt preț, care ar trebui, la rândul său, să fie un preț mediu.

217    Faptul că Comisia a trebuit să recurgă la un preț de referință din afara Indiei, în temeiul articolului 6 litera (d) din regulamentul de bază, nu însemna nicidecum că aceasta trebuia să calculeze un preț de achiziționare mediu al minereului de fier în India la plecarea din orice exploatare minieră din India.

218    Astfel, regulamentul de bază nu operează nicio distincție cu privire la calcularea avantajului în situațiile în care Comisia trebuie să recurgă la aplicarea acestei dispoziții.

219    În acest sens, nu poate fi primită argumentația, prezentată de Comisie în răspunsurile sale la întrebările adresate de Tribunal în cadrul măsurilor de organizare a procedurii, potrivit căreia folosirea la articolul 6 litera (d) din regulamentul de bază a expresiilor „condițiile existente”, pe de o parte, și „condițiile […] predominante”, pe de altă parte, care figurează în primul paragraf și, respectiv, în al doilea paragraf punctul (ii) al literei (d) menționate, ar însemna că prețul de referință nu trebuie neapărat să se raporteze la situația specifică a producătorului‑exportator, ci se poate referi la condițiile predominante pe piață. Expresiile în discuție privesc în ambele cazuri prețul de referință care trebuie să fie stabilit, iar nu prețurile plătite de beneficiarul unei contribuții financiare constând în furnizarea de bunuri, care trebuie să fie comparate cu prețul de referință pentru a se stabili dacă beneficiarul obține efectiv un preț mai bun decât cel pe care l‑ar fi putut obține pe piață fără intervenția autorităților publice. În schimb, nu reiese nicidecum că numai prețurile plătite de beneficiar care reflectă „condițiile existente” pe piață sau „condițiile predominante” pe piață trebuie să fie luate în considerare pentru a se stabili dacă beneficiarul a plătit un preț mai mic decât ar fi adecvat pentru achiziționarea de bunuri furnizate de autoritățile publice.

220    În al doilea rând, după cum au arătat reclamantele, utilizarea, pentru examinarea existenței unui eventual avantaj în ceea ce privește fiecare producător‑exportator, a costurilor de transport pe care acesta le‑a suportat efectiv, care depind de costurile sale logistice reale și de distanța dintre fabricile sale și exploatările miniere de la care se aprovizionează cu minereu de fier, nu generează un avantaj sau un dezavantaj artificial. Astfel, în lipsa subvențiilor invocate, fiecare producător‑exportator ar fi avut același avantaj sau dezavantaj, întrucât ar fi suportat aceleași costuri de transport.

221    În al treilea rând, din raportul organului de apel în litigiul „Statele Unite – oțel cu conținut de carbon – India” (a se vedea punctul 160 de mai sus) nu se poate deduce că Comisia era obligată să facă o comparație pe baza unui singur preț mediu pentru producătorii‑exportatori indieni.

222    Dimpotrivă, din raportul organului de apel în acest litigiu rezultă că autoritatea de anchetă trebuie să fie în măsură să ajusteze prețul de referință astfel încât să reflecte condițiile pieței. În acest sens, în litigiul menționat, prețul de referință ales de autoritatea de anchetă reflecta un mod de livrare care nu privea decât foarte puține tranzacții din țara de furnizare și, prin urmare, nu reflecta cheltuielile de livrare general aplicabile pentru bunul respectiv. Organul de apel a considerat că, într‑un asemenea caz, metoda utilizată de autoritatea de anchetă pentru a calcula „avantajul” trebuie să permită ajustarea prețului de referință astfel încât să reflecte cheltuielile de livrare care se apropie mai mult de cheltuielile de livrare general aplicabile pentru bunul respectiv în țara de furnizare. Trebuie să se constate că nimic din aceste considerații nu împiedica Comisia să stabilească două prețuri de referință într‑o situație precum cea în speță, în care nu existau decât doi producători‑exportatori, care nu utilizau neapărat același mod de livrare, ceea ce i‑ar fi permis să facă o comparație pe baza unui preț de achiziționare care include, pentru fiecare producător‑exportator, cheltuielile de transport efectiv suportate de acesta.

223    Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că Comisia a stabilit existența unui avantaj care decurge din restricțiile la export în discuție în privința Jindal Saw cu încălcarea articolului 6 litera (d) din regulamentul de bază.

224    Or, în speță, după cum rezultă din constatarea de la punctul 214 de mai sus, este posibil ca această eroare să fi condus la concluzia că Jindal Saw a obținut un avantaj ca urmare a instituirii restricțiilor la export în discuție în lipsa unui asemenea avantaj.

225    Astfel, după cum reiese din răspunsurile Comisiei din 25 mai 2018 la întrebările adresate de Tribunal, costurile de transport efectiv suportate de Jindal Saw au fost mai mari decât cele care au fost luate în considerare de Comisie, cu titlu de medie, și incluse în calculul prețului de achiziționare mediu pentru minereul de fier din India. Această diferență în costurile de transport înseamnă că prețul la care s‑a aprovizionat Jindal Saw cu minereu de fier de pe piața indiană a fost în realitate mai mare decât prețul de achiziționare mediu reținut de Comisie pentru a stabili nivelul de remunerare, fapt care a influențat inevitabil avantajul care a putut fi acordat acestui producător‑exportator.

226    În aceste condiții, este necesar să se considere că eroarea menționată poate să pună în discuție legalitatea regulamentului atacat invalidând în întregime analiza Comisiei referitoare la însăși existența unei subvenții, astfel încât Comisia nu și‑a justificat în mod legal concluzia potrivit căreia trebuia să fie impusă o taxă compensatorie asupra importurilor produsului în cauză fabricat de Jindal Saw (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 25 octombrie 2011, Transnational Company „Kazchrome” și ENRC Marketing/Consiliul, T‑192/08, EU:T:2011:619, punctul 119 și jurisprudența citată).

227    În consecință, se impune admiterea primei critici din cel de al doilea aspect al celui de al patrulea motiv, fără a fi necesară pronunțarea asupra celei de a doua și a celei de a treia critici ale acestui aspect, întemeiate pe încălcarea articolului 3 punctul 2 și a articolului 6 litera (d) din regulamentul de bază, întrucât Comisia a selecționat în mod eronat aleatoriu anumite elemente din costurile de livrare ale Jindal Saw pentru calcularea costului standard mediu de transport și, respectiv, a articolului 15 alineatul (1) al treilea paragraf din acest regulament, întrucât Comisia ar fi stabilit taxa compensatorie la un nivel superior celui al subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii.

 Cu privire la al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatele (1), (2) și (5) și a articolului 15 alineatul (1) al treilea paragraf din regulamentul de bază

228    În cadrul celui de al cincilea motiv, care trebuie să fie examinat întrucât poate conduce la o anulare mai amplă a regulamentului atacat, reclamantele arată că Comisia nu a stabilit existența unui prejudiciu cauzat industriei din Uniune în temeiul unor elemente de probă pozitive și al unei examinări obiective. Acestea susțin că, pentru analizarea efectelor importurilor care fac obiectul subvențiilor asupra prețurilor unui produs similar din industria menționată și în special pentru stabilirea subcotării prețului produsului în cauză în raport cu produsul similar din industria respectivă, Comisia nu a realizat o comparație a prețurilor nici în același stadiu comercial, nici într‑un stadiu comercial adecvat, cu încălcarea articolului 8 alineatele (1) și (2) din regulamentul de bază.

229    Potrivit reclamantelor, concluziile desprinse din calcularea subcotării prețului produsului în cauză au fost utilizate de Comisie pentru stabilirea prejudiciului cauzat industriei din Uniune și pentru constatarea legăturii de cauzalitate dintre importurile acestui produs și prejudiciul respectiv, precum și pentru calcularea marjei prejudiciului. Prin urmare, erorile săvârșite în calcularea subcotării ar avea impact asupra acestor alte elemente ale regulamentului atacat. În special, stabilirea marjei prejudiciului la un nivel excesiv ar avea drept consecință faptul că taxa compensatorie, astfel cum a fost fixată prin acest regulament, ar depăși taxa care ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul cauzat industriei menționate, cu încălcarea articolului 15 alineatul (1) al treilea paragraf din regulamentul de bază.

230    Comisia, susținută de intervenientă, contestă temeinicia acestui motiv. Aceasta susține că argumentația reclamantelor este lipsită de precizie. În plus, contrar celor pretinse de reclamante, subcotarea ar fi fost într‑adevăr calculată pe baza unei comparări a prețurilor în același stadiu comercial și într‑un stadiu comercial adecvat.

231    Comisia subliniază că regulamentul de bază nu definește modul în care trebuie să fie calculată subcotarea și că nici jurisprudența nu prescrie o metodologie specială pentru calcularea acesteia.

232    Comisia amintește, pe de altă parte, că toate datele utilizate pentru calcularea subcotării prețurilor au fost furnizate de părțile interesate.

233    În plus, Comisia susține că din regulamentul de bază, astfel cum a fost interpretat în jurisprudență, nu reiese că calcularea subcotării ar trebui să fie întemeiată pe prețuri reale, astfel încât să țină seama de concurența reală de pe piață și de punctul de vedere al clientului, așa cum susțin reclamantele.

234    În sfârșit, Comisia arată că, în orice caz, subcotarea prețului importurilor în discuție nu este decât unul dintre indicatorii existenței unui prejudiciu important cauzat industriei din Uniune, că constatările referitoare la subcotare în ceea ce îl privește pe celălalt producător‑exportator indian care a cooperat la anchetă nu au fost contestate și că analiza cauzalității dintre importurile în discuție și prejudiciul cauzat industriei menționate se întemeiază pe considerațiile referitoare nu numai la prețuri, ci și la volume, acestea din urmă putând constitui ele însele o bază suficientă pentru constatarea existenței unei legături de cauzalitate.

235    Prin intermediul prezentului motiv, reclamantele susțin în mod precis că Comisia a săvârșit erori în contextul calculării subcotării prețului, care ar constitui încălcări ale articolului 8 din regulamentul de bază și ar afecta validitatea regulamentului atacat.

236    Trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din regulamentul de bază, stabilirea existenței unui prejudiciu cauzat industriei din Uniune se bazează pe elemente de probă pozitive și implică o examinare obiectivă, pe de o parte, a volumului importurilor care fac obiectul unor subvenții și a efectului acestor importuri asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii și, pe de altă parte, a impactului acestor importuri asupra industriei menționate.

237    În ceea ce privește în special efectul importurilor care fac obiectul unor subvenții asupra prețurilor, articolul 8 alineatul (2) din regulamentul de bază prevede obligația de a se analiza dacă a existat într‑adevăr în cazul acestor importuri o subcotare semnificativă a prețului în raport cu prețul unui produs similar din industria Uniunii sau dacă aceste importuri au într‑un alt mod ca efect diminuarea semnificativă a prețurilor sau împiedicarea în mod semnificativ a creșterii prețurilor care altfel s‑ar fi produs.

238    Regulamentul de bază nu conține nicio definiție a noțiunii de subcotare a prețului și nu prevede nicio metodă de calculare a acesteia.

239    Calcularea subcotării prețului importurilor în discuție este realizată, în conformitate cu articolul 8 alineatele (1) și (2) din regulamentul de bază, în scopul stabilirii existenței unui prejudiciu suferit de industria Uniunii din cauza acestor importuri și este utilizată, la o scară mai largă, în vederea evaluării prejudiciului respectiv și a stabilirii marjei prejudiciului, mai precis a nivelului de înlăturare a prejudiciului respectiv. Obligația de a se efectua o examinare obiectivă a impactului importurilor care fac obiectul unor subvenții, înscrisă la articolul 8 alineatul (1) menționat, impune realizarea unei comparații echitabile între prețul produsului în cauză și prețul produsului similar din industria amintită în cadrul vânzărilor efectuate pe teritoriul Uniunii. Pentru a garanta caracterul echitabil al acestei comparații, prețurile trebuie să fie comparate în același stadiu comercial. Astfel, o comparație efectuată între prețurile obținute în stadii comerciale diferite, cu alte cuvinte, fără a se include ansamblul costurilor aferente stadiului comercial de care este necesar să se țină seama, va conduce în mod obligatoriu la rezultate artificiale care nu permit o apreciere corectă a prejudiciului cauzat industriei din Uniune. O asemenea comparație echitabilă reprezintă o condiție a legalității calculării prejudiciului acestei industrii (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 17 februarie 2011, Zhejiang Xinshiji Foods și Hubei Xinshiji Foods/Consiliul, T‑122/09, nepublicată, EU:T:2011:46, punctele 79 și 85).

240    Potrivit considerentului (293) al regulamentului atacat, marja de subcotare a fost calculată în speță după cum urmează:

„Comisia a stabilit subcotarea prețurilor pe parcursul perioadei de anchetă pe baza datelor depuse de producătorii‑exportatori și de industria din Uniune prin compara[rea]:

(a)      prețuril[or] de vânzare medii ponderate pentru fiecare tip de produs al producătorilor din Uniune, percepute de la clienții neafiliați de pe piața din Uniune, ajustate la un nivel franco fabrică; și [a]

(b)      prețuril[or] medii ponderate corespunzătoare pentru fiecare tip de produs pentru importurile producătorilor cooperanți din India către primul client independent de pe piața din Uniune, stabilite pe bază de cost, asigurare și navlu (CIF), cu ajustări corespunzătoare în funcție de costurile ulterioare importului.”

241    Din considerentul (382) al regulamentului atacat rezultă că prețurile prevăzute în considerentul (293) al regulamentului respectiv corespund prețului de export astfel cum a fost acesta construit în cadrul procedurii antidumping.

242    Pe de altă parte, în considerentul (301) al regulamentului atacat Comisia a constatat că pentru produsul în cauză fabricat de Jindal Saw și vândut în Uniune exista o subcotare de 30,9 % pe bază de medie ponderată, cu alte cuvinte, prețurile la care era vândut acest produs în Uniune de către Jindal Saw erau cu 30,9 % mai mici decât prețurile unui produs similar din industria din Uniune.

243    Astfel, din considerentul (293) al regulamentului atacat rezultă că compararea prețurilor a fost realizată în același stadiu comercial, și anume prin luarea în considerare a prețurilor la nivelul franco fabrică pentru vânzările din industria din Uniune și a prețurilor CIF pentru vânzările societății Jindal Saw. Cu toate acestea, în urma întrebărilor adresate de Tribunal în cadrul măsurilor de organizare a procedurii, Comisia a arătat că în realitate au fost luate în considerare în această comparație, pe de o parte, în ceea ce privește industria menționată, fie prețurile la nivelul franco fabrică ale entităților de producție, atunci când acestea vindeau direct către cumpărători neafiliați, fie prețurile la nivelul franco fabrică ale entităților de vânzare și, pe de altă parte, în ceea ce privește Jindal Saw, prețurile CIF corespunzătoare prețului de export, astfel cum a fost acesta construit în cadrul procedurii antidumping desfășurate în paralel, pentru stabilirea marjei de dumping, ținând seama de diverse ajustări special destinate să evidențieze prețul de export al produsului în cauză înainte de orice implicare a entităților de vânzări ale Jindal Saw.

244    Comisia susține în această privință că vânzările efectuate de entitățile de vânzări ale industriei din Uniune trebuie să fie considerate vânzări „în echivalent franco fabrică”, astfel încât au fost luate în considerare în mod corect ca vânzări „franco fabrică” ale produsului similar din industria menționată pentru calcularea subcotării. Prin urmare, compararea prețurilor ar fi fost într‑adevăr efectuată între prețuri corespunzătoare aceluiași stadiu comercial.

245    Această teză nu poate fi admisă.

246    Chiar dacă Comisia a arătat în considerentul (293) al regulamentului atacat și în ședință că a luat în considerare în cadrul comparării prețurile din industria din Uniune în stadiul „franco fabrică”, în realitate aceasta a comparat prețurile aferente vânzărilor către primii cumpărători neafiliați din industria menționată cu prețurile CIF ale Jindal Saw.

247    Or, din moment ce Comisia a utilizat prețurile aferente vânzărilor către primii cumpărători neafiliați pentru produsul similar din industria din Uniune, cerința comparării prețurilor în același stadiu comercial îi impunea să le compare de asemenea, în ceea ce privește produsele Jindal Saw, cu prețurile aferente vânzărilor către primii cumpărători neafiliați.

248    În plus, trebuie să se constate că comercializarea produselor care nu este efectuată în mod direct de către producător, ci prin intermediul entităților de vânzări, implică existența unor costuri și a unei marje de profit proprii entităților respective, astfel încât prețurile practicate de acestea față de cumpărătorii neafiliați sunt în general mai mari decât prețurile practicate de producători în vânzările lor directe către astfel de cumpărători. Prețurile practicate de entitățile de vânzări nu pot fi asimilate, așadar, prețurilor practicate de producători.

249    În consecință, prin efectuarea – pentru compararea prețurilor realizată în contextul calculării subcotării – asimilării vizate la punctul 244 de mai sus între prețurile practicate de entitățile de vânzări față de cumpărătorii neafiliați și prețurile practicate de producători în vânzările lor directe către astfel de cumpărători numai în ceea ce privește produsul similar din industria din Uniune, Comisia a luat în considerare pentru acest produs un preț majorat și, în consecință, nefavorabil societății Jindal Saw, care efectua majoritatea vânzărilor sale în Uniune prin intermediul unor entități de vânzări și a cărei situație se distingea în această privință de cea a celuilalt producător‑exportator care a cooperat la anchetă.

250    Pe de altă parte, contrar celor susținute de Comisie, din Hotărârea din 30 noiembrie 2011, Transnational Company „Kazchrome” și ENRC Marketing/Consiliul și Comisia (T‑107/08, EU:T:2011:704), nu reiese că, în ceea ce privește produsul în cauză, aceasta ar fi fost obligată să ia în considerare prețurile la nivelul de punere în liberă circulație, ceea ce ar fi corespuns în speță prețului CIF pentru produsele producătorilor‑exportatori indieni.

251    Astfel, din cuprinsul punctelor 62 și 63 din hotărârea sus‑menționată rezultă că, în acea cauză, Tribunalul a considerat că prețurile utilizate pentru calcularea subcotării trebuiau să fie prețuri negociate cu cumpărătorii neafiliați, și anume prețuri care puteau fi luate în considerare de către aceștia pentru a decide dacă cumpărau produsele din industria din Uniune sau produsele producătorilor‑exportatori în discuție, iar nu prețurile într‑un stadiu intermediar.

252    Din considerațiile care precedă rezultă că, întrucât Comisia a luat în considerare prețurile aferente vânzărilor realizate de entitățile de vânzări afiliate principalului producător din Uniune pentru a stabili prețul produsului similar din industria din Uniune, însă nu a luat în considerare prețurile aferente vânzărilor entităților de vânzări ale Jindal Saw pentru a stabili prețul produsului în cauză fabricat de aceasta din urmă, nu se poate considera că calcularea subcotării a fost efectuată prin compararea prețurilor în același stadiu comercial.

253    Or, după cum rezultă din cuprinsul punctului 239 de mai sus, compararea prețurilor în același stadiu comercial reprezintă o condiție a legalității calculării subcotării prețului produsului în cauză. Prin urmare, calcularea subcotării astfel cum a fost realizată de Comisie în cadrul regulamentului atacat trebuie să fie considerată contrară articolului 8 alineatul (1) din regulamentul de bază.

254    În consecință, contestarea de către reclamante a calculării subcotării prețului în ceea ce privește produsele societății Jindal Saw este întemeiată.

255    Din considerațiile care precedă rezultă că eroarea săvârșită de Comisie în contextul calculării subcotării prețului produsului în cauză în ceea ce privește produsele Jindal Saw a avut ca efect luarea în considerare a unei subcotări a prețului menționat a cărei importanță sau chiar existență nu a fost demonstrată în mod legal.

256    Or, în considerentul (338) al regulamentului atacat, Comisia a subliniat importanța pe care o acorda existenței unei subcotări. În considerentele (339) și (440) ale regulamentului respectiv, aceasta a apreciat că vânzarea produsului în cauză la prețuri mult mai mici decât prețurile aplicate de industria din Uniune, având în vedere o subcotare de peste 30 %, explica, pe de o parte, o majorare a volumelor de vânzări și a cotelor de piață ale produsului menționat și, pe de altă parte, imposibilitatea industriei menționate de a‑și majora volumele de vânzări pe piața din Uniune la un nivel care să permită asigurarea unui profit durabil. În considerentul (340) menționat, Comisia a constatat, în plus, că importurile la prețuri care subcotează în mod semnificativ prețurile din această industrie au redus semnificativ prețurile pe piața din Uniune, ceea ce a împiedicat majorarea prețurilor care altfel s‑ar fi produs, și a concluzionat că există o coincidență în timp între importurile menționate, la prețuri care subcotează în mod semnificativ prețurile industriei din Uniune, și prejudiciul suferit de industria respectivă.

257    Din considerentele regulamentului atacat menționate la punctul 256 de mai sus rezultă că subcotarea astfel cum a fost calculată în acest regulament stă la baza concluziei potrivit căreia importurile produsului în cauză se află la originea prejudiciului cauzat industriei din Uniune. Or, în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) și cu articolul 8 alineatul (5) din regulamentul de bază, existența unei legături de cauzalitate între importurile care fac obiectul unor subvenții și prejudiciul cauzat industriei din Uniune este o condiție necesară pentru impunerea unei taxe compensatorii.

258    În plus, după cum susțin reclamantele în cadrul celei de a treia critici din prezentul aspect, nu poate fi exclus ca, în cazul în care subcotarea prețului ar fi fost calculată corect, marja prejudiciului cauzat industriei din Uniune să fi fost stabilită la un nivel inferior celui al ratei subvenției. Or, în această ipoteză, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) al treilea paragraf din regulamentul de bază, valoarea taxei compensatorii ar trebui să fie redusă la o cotă care ar fi suficientă pentru eliminarea prejudiciul menționat.

259    Prin urmare, prezentul motiv, care trebuie să fie admis, privește aprecieri care constituie fundamentul necesar pentru impunerea unei taxe compensatorii asupra importurilor produsului în cauză fabricat de Jindal Saw, astfel încât se impune anularea acestui regulament în măsura în care privește societatea respectivă, în conformitate cu jurisprudența amintită la punctul 226 de mai sus, fără a fi necesar să se examineze al șaselea motiv.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

260    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a căzut în pretenții, se impune ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie obligată să suporte și cheltuielile de judecată efectuate de reclamante, conform concluziilor acestora.

261    Potrivit articolului 138 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, Tribunalul poate decide ca un intervenient, altul decât cei menționați la alineatele (1) și (2) ale articolului respectiv, să suporte propriile cheltuieli de judecată. În împrejurările din prezenta cauză trebuie să se decidă că intervenienta va suporta propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera întâi extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/387 al Comisiei din 17 martie 2016 de instituire a unei taxe compensatorii definitive asupra importurilor de tuburi și țevi din fontă ductilă (cunoscută și sub denumirea de fontă cu grafit sferoidal) originare din India în măsura în care privește Jindal Saw Ltd.

2)      Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Jindal Saw și de Jindal Saw Italia SpA.

3)      Saint‑Gobain Pam suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pelikánová Valančius Nihoul

Svenningsen       Öberg

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 10 aprilie 2019.

Semnături

Cuprins

*      Limba de procedură: engleza.