Acțiune introdusă la 23 septembrie 2011 - Germania/Comisia
(Cauza T-500/11)
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze și K. Petersen, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
anularea Deciziei C(2011) 4922 final a Comisiei din 13 iulie 2011 în procedura de ajutor de stat N 438/2010 C(2011), în măsura în care prin aceasta se constată că programul de împrumuturi subordonate intră în totalitate sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis;
cu titlu subsidiar, anularea în tot a deciziei;
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Acțiunea este îndreptată împotriva Deciziei Comisiei privind programul WACHSTUM de acordare a unor împrumuturi subordonate unor întreprinderi cu rating în Sachsen-Anhalt, în măsura în care prin aceasta se constată că programul de împrumuturi intră în totalitate sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1998/2006 privind ajutoarele de minimis.
În cadrul acțiunii, reclamanta contestă poziția Comisiei potrivit căreia, pentru simplul motiv că împrumuturile sunt acordate de o instituție de credit specială, trebuie să se considere că acestea nu sunt acordate în condiții normale de piață și că, prin urmare, sunt îndeplinite cerințele Regulamentului de minimis.
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.
Primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 TFUE coroborat cu articolele 1 și 2 din Regulamentul nr. 1998/2006, prin reținerea în mod eronat, și respectiv, prin simpla afirmare a existenței unui avantaj
Constatarea Comisiei potrivit căreia măsura ar intra sub incidența Regulamentului de minimis este inexactă din punct de vedere material. Destinatarii programului de împrumuturi nu au beneficiat de niciun avantaj în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, astfel încât, chiar și numai pentru acest motiv, în ceea ce privește aplicarea sa în cele mai importante cazuri, programul de împrumuturi nu trebuie considerat ajutor.
Comisia nu ar fi trebuit să concluzioneze în sensul existenței unui avantaj numai pe baza împrejurării că împrumuturile au fost acordate de o instituție de credit specială. În ceea ce privește împrumuturile, au importanță în special condițiile de creditare. Pentru aprecierea împrejurării dacă a fost acordat un avantaj sunt determinante rata dobânzii solicitate, garantarea împrumutului, precum și situația globală a întreprinderii care a obținut împrumutul. Astfel, trebuie stabilit dacă un investitor privat ar fi acordat un împrumut comparabil la dobânda convenită și cu garanțiile oferite.
Conform practicii decizionale anterioare a Comisiei, referitor la acești indicatori s-a precizat, în ceea ce privește împrumuturile subordonate prin așa-numita "metodă Brandenburg" pe baza comunicării Comisiei privind rata de referință, că nu există un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE. Comisia se îndepărtează în mod neașteptat de la această practică decizională și se întemeiază numai pe natura instituției de credit care acordă împrumutul. Totuși, natura instituției în cauză ar constitui un indicator cu totul neadecvat, întrucât și instituțiile de credit speciale pot acționa în condiții de piață.
Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare în conformitate cu articolul 296 TFUE
Reclamanta invocă de asemenea o încălcare a obligației de motivare care rezultă din articolul 296 TFUE, întrucât Comisia a considerat că era suficient să formuleze prezumții și concluzii generale, fără să fi explicat însă motivul pentru care condițiile de creditare nu corespundeau condițiilor normale de piață și motivul pentru care s-a îndepărtat în mod neașteptat de la practica sa decizională anterioară.
Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului dreptului de a fi ascultat, sub diferitele sale aspecte
Reclamanta susține de asemenea existența unei încălcări a principiului dreptului de a fi ascultat, sub diferitele sale aspecte, întrucât Comisia nu a dezbătut cu guvernul federal modificarea poziției sale, înainte de a adopta decizia atacată.
____________1 - Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis (JO L 379, p. 5, Ediție specială, 08/vol. 5, p. 96).