Acțiune introdusă la 22 noiembrie 2007 - Comisia Comunităților Europene/Republica Federală Germania

(Cauza C-518/07)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Comunităților Europene (reprezentanți: C. Docksey și C. Ladenburger, agenți)

Pârâtă: Republica Federală Germania

Concluziile reclamantei

constatarea faptului că, prin faptul că supune controlului statului autoritățile de supraveghere responsabile de controlul prelucrării datelor cu caracter personal în alte domenii decât cele publice în landurile Baden-Württemberg, Bavaria, Berlin, Brandenburg, Bremen, Hamburg, Hessen, Mecklenburg-Vorpommern, Saxonia Inferioară, Renania de Nord-Westfalia, Renania Palatinat, Saarland, Saxonia, Saxonia Superioară, Schleswig-Holstein și Turingia, astfel încât transpune în mod eronat cerința "independenț[ei] depline" a autorităților de supraveghere a protecției datelor, Republica Federală Germania a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 28 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 95/46/CE¹;

obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Conform articolului 28 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului statele membre sunt obligate să confere "un[eia] sau mai mul[tor] autorități publice" responsabilitatea supravegherii "aplicării [...] dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei directive", cu alte cuvinte a dispozițiilor privind protecția datelor. Articolul 28 alineatul (1) al doilea paragraf din directivă impune "independenț[a] deplină" a autorității de supraveghere responsabile. Textul directivei prevede că autoritățile de supraveghere nu trebuie supuse unor influențe provenind nici de la alte autorități, nici din alte surse externe administrației publice, astfel încât legislația statelor membre trebuie să excludă orice influență asupra deciziilor autorităților de supraveghere și a aplicării acestora. Termenul "deplină" independență semnifică nu numai faptul că autoritățile de supraveghere nu trebuie să fie dependente de nicio intervenție externă, ci și faptul că acestea nu trebuie să fie dependente în nici o privință.

Prin urmare, nu ar fi conformă cu articolul 28 alineatul (1) al doilea paragraf din directivă supunerea autorităților de supraveghere responsabile de controlul prelucrării datelor cu caracter personal, în alte domenii decât cele publice, unui control de specialitate, juridic sau administrativ din partea statului, astfel cum s-ar fi întâmplat în toate cele 16 landuri ale Republicii Federale Germania. Prin faptul că legislația din fiecare land supune, în diferite combinații, autoritatea de supraveghere unuia dintre aceste categorii de control, Republica Federală Germania încalcă astfel obligația din articolul 28 alineatul (1) al doilea paragraf din directivă de garantare a "independenței depline" a autorităților de supraveghere. Indiferent de diferențele existente între controlul de specialitate, juridic sau de administrativ, toate aceste categorii de control reprezintă o încălcare a cerinței de independență impuse de directivă.

Dintr-o perspectivă teleologică, legiuitorul comunitar a considerat necesară independența deplină, pentru ca funcțiile autorității de supraveghere, prevăzute la articolul 28 din directivă, să poată fi îndeplinite în mod efectiv. Noțiunea "independență deplină" se clarifică în continuare în contextul în care norma a fost adoptată. Și din perspectiva unei interpretări sistematice, cerința "independenței depline" a autorităților de supraveghere a statelor membre este coerentă cu legislația comunitară existentă în domeniul dreptului protecției datelor. În plus, articolul 8 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede că respectarea dispozițiilor privind protecția datelor cu caracter personal este supusă "controlului unei autorități independente".

Teza independenței relative susținută de Republica Federală Germania, adică a unei independențe a autorității de supraveghere numai față de operatorii supuși supravegherii, nu ar putea fi conciliată cu formularea clară și cuprinzătoare a directivei, care impune o independență "deplină". De altfel, o astfel de interpretare ar goli în mod complet de conținut paragraful al doilea al articolului 28 alineatul (1). De asemenea, ar trebui respinsă argumentarea potrivit căreia articolul 95 CE, în calitate de fundament juridic relevant al directivei, precum și principiile subsidiarității și proporționalității, sugerează o interpretare restrictivă a cerinței "independenței depline". Curtea de Justiție s-a pronunțat deja în sensul că directiva a fost adoptată în mod legitim și că o interpretare restrictivă a dispozițiilor acesteia în cauze care nu au caracter economic este interzisă. Pe de altă parte, dispoziția în discuție nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor urmărite de directivă în conformitate cu articolul 95 CE și cu principiul subsidiarității.

____________

¹ - JO L 281, p. 31, Ediţie specială 13/vol. 17, p. 10.