HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua)

19 martie 2013(*)

„Acces la documente – Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 – Documente referitoare la proiectul de Acord comercial internațional de combatere a contrafacerii (ACCC‑ACTA) – Documente referitoare la negocieri – Refuzul accesului – Excepție referitoare la protecția interesului public în materia relațiilor internaționale – Eroare vădită de apreciere – Proporționalitate – Obligația de motivare”

În cauza T‑301/10,

Sophie in ’t Veld, cu domiciliul în Bruxelles (Belgia), reprezentată de O. W. Brouwer și de J. Blockx, avocați,

reclamantă,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată inițial de C. Hermes și de C. ten Dam, ulterior de C. Hermes și de F. Clotuche‑Duvieusart, în calitate de agenți,

pârâtă,

având ca obiect inițial o cerere de anulare în parte a Deciziei SG. E.3/HP/psi – Ares(2010) 234950 a Comisiei din 4 mai 2010, în măsura în care aceasta privește refuzul accesului la anumite documente referitoare la proiectul de Acord comercial internațional de combatere a contrafacerii (ACCC),

TRIBUNALUL (Camera a doua),

compus din domnii N. J. Forwood, președinte, F. Dehousse (raportor) și J. Schwarcz, judecători,

grefier: domnul N. Rosner, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 10 octombrie 2012,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul cauzei

1        La 17 noiembrie 2008, reclamanta, doamna Sophie in ’t Veld, a depus, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), o primă cerere de acces la toate documentele referitoare la Acordul comercial de combatere a contrafacerii (denumit în continuare „ACCC”). Reclamanta a primit răspuns la această cerere.

2        În urma acestei prime proceduri de acces, care nu face obiectul prezentei cauze, prin e‑mailul din 1 decembrie 2009, reclamanta a solicitat, în temeiul Regulamentului nr. 1049/2001, acces la „toate noile documente referitoare la ACCC de la această [primă] cerere, în special la documentele aferente negocierilor care s‑au desfășurat la Seul (Coreea de Sud) în luna noiembrie [2009]”.

3        În răspunsul din 21 ianuarie 2010, directorul general al Direcției Generale (DG) Comerț a Comisiei Europene a transmis reclamantei o listă – împărțită în 13 rubrici cu referințele a)-m) – cuprinzând documentele referitoare la ACCC care se aflau în posesia Comisiei. Acesta a acordat acces la documentele grupate în rubricile a)-d) ale listei și a refuzat accesul la documentele grupate în celelalte nouă rubrici [e)-m)], pentru motivul că acestea din urmă se încadrau în domeniul excepțiilor prevăzute de Regulamentul nr. 1049/2001.

4        În special, rubricile f), k) și l) din lista cuprinsă în răspunsul din 21 ianuarie 2010 erau intitulate după cum urmează:

„f)      Comentariile Uniunii privind capitolul referitor la sancționarea infracțiunilor – ultima versiune datează din 30 octombrie 2009. Există de asemenea mai multe documente pregătitoare și de lucru provenite de la Consiliul Uniunii Europene cu privire la acest aspect, întrucât negocierea capitolului referitor la sancționarea infracțiunilor este condusă de președinția asigurată prin rotație.

k)      Note de transmitere către Comitetul 133, care conțin documentele de negociere sus‑menționate, precum și documente ale Comisiei cu aprecierea propunerilor altor participanți, incluzând două note cu privire la proiectul de capitol privind sancționarea infracțiunilor digitale.

l)      corespondența zilnică prin e‑mail cu ceilalți parteneri ai ACCC”.

5        La 10 februarie 2010, reclamanta a adresat directorului general al DG Comerț o cerere de confirmare.

6        Prin scrisoarea din 3 martie 2010, șeful de unitate responsabil din cadrul Secretariatului General al Comisiei a informat‑o pe reclamantă că, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001, termenul de răspuns la cererea sa de confirmare a fost prelungit cu 15 zile, până la 24 martie 2010.

7        Prin scrisoarea din 24 martie 2010, ulterior prin e‑mailurile din 23 aprilie și din 30 aprilie 2010, șeful de unitate responsabil a informat‑o pe reclamantă că nu fusese încă posibil să fie luată o decizie cu privire la cererea sa de confirmare a accesului, însă că totul era pus în aplicare pentru a permite adoptarea rapidă a acestei decizii.

8        În luna aprilie 2010, participanții la negocierile privind ACCC au dat publicității un document intitulat „Consolidated Text Prepared for Public Release – Anti‑Counterfeiting Trade Agreement – PUBLIC Predecisional/Deliberative Draft: Aprilie 2010” (textul consolidat pregătit pentru difuzare publică – Acordul comercial de combatere a contrafacerii – Proiect predecizional/deliberativ PUBLIC – aprilie 2010) (denumit în continuare „textul consolidat al proiectului ACCC”).

9        La 4 mai 2010, secretarul general al Comisiei a adoptat și a notificat reclamantei Decizia SG. E.3/HP/psi – Ares(2010) 234950 (denumită în continuare „decizia din 4 mai 2010”). În lista anexată la această decizie, Comisia a identificat 49 de documente, numerotate de la 1 la 49.

10      Secretarul general a acordat acces integral la unul dintre aceste documente (documentul nr. 49 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010) și acces parțial la patru documente (documentele nr. 45-48 din această listă), pentru motivul că documentul nr. 49 și părțile vizate ale documentelor nr. 45-48 nu se încadrau în niciuna dintre excepțiile de la dreptul de acces prevăzute de Regulamentul nr. 1049/2001.

11      În schimb, în ceea ce privește documentele nr. 1-44 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010, precum și celelalte părți ale documentelor nr. 45-48 din această listă, secretarul general a menținut refuzul de acces notificat de directorul general al DG Comerț în temeiul excepției de la dreptul de acces prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

 Procedura și concluziile părților

12      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 14 iulie 2010, reclamanta a introdus prezenta acțiune.

13      Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 25 octombrie 2010, Regatul Danemarcei a formulat o cerere de intervenție în susținerea concluziilor reclamantei.

14      În urma admiterii cererii de intervenție, prin scrisoarea din 10 februarie 2011, Regatul Danemarcei a solicitat retragerea intervenției sale.

15      Prin Ordonanța din 17 martie 2011, președintele Camerei a doua a Tribunalului a admis această cerere de retragere și a dispus, în lipsa observațiilor în această privință formulate de părțile principale, că acestea și Regatul Danemarcei vor suporta fiecare cheltuielile de judecată aferente cererii de intervenție.

16      În cererea introductivă, reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei din 4 mai 2010;

–        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată;

17      În cererea introductivă, reclamanta a criticat în special faptul că decizia din 4 mai 2010, în lipsa menționării documentelor prevăzute la rubricile f), k) și l) din răspunsul din 21 ianuarie 2010 – cu excepția însă a două documente identificate sub numerele 27 și 28 în lista anexată la decizia din 4 mai 2010 –, refuzase implicit accesul la aceste documente fără a explica motivele acestui refuz.

18      În memoriul în apărare, Comisia solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii, în măsura în care decizia din 4 mai 2010 conține o decizie explicită de refuz al accesului;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

19      În memoriul în apărare, Comisia a adăugat că, în măsura în care decizia din 4 mai 2010 ar conține un refuz implicit al accesului în privința anumitor documente, aceasta ar adopta cât mai repede posibil o decizie explicită în cazul lor și ar informa‑o pe reclamantă și Tribunalul cu privire la acest aspect.

20      La 9 decembrie 2010, secretarul general al Comisiei a adoptat această decizie, având referința SG. E.3/HP/MM/psi – Ares(2010) 924119 (denumită în continuare „decizia din 9 decembrie 2010”).

21      Comisia a transmis decizia din 9 decembrie reclamantei, printr‑un e‑mail din aceeași zi, și a comunicat‑o Tribunalului prin scrisoarea din 10 decembrie 2010, înregistrată la grefa Tribunalului la 14 decembrie 2010.

22      În decizia din 9 decembrie 2010, secretarul general al Comisiei a amintit critica exprimată de reclamantă împotriva refuzului implicit al accesului pe care l‑ar conține decizia din 4 mai 2010, în privința documentelor menționate în rubricile f), k) și l) din răspunsul din 21 ianuarie 2010.

23      În continuare, secretarul general al Comisiei a arătat că, astfel cum Comisia a recunoscut în memoriul său în apărare, unele documente dintre cele cuprinse în cele trei rubrici nu fuseseră menționate efectiv în decizia din 4 mai 2010.

24      Secretarul general a adăugat că, prin urmare, domeniul deciziei din 9 decembrie 2010 era limitat la aceste trei rubrici. El a subliniat că, astfel cum se menționase deja în decizia din 4 mai 2010, cererea de acces din 1 decembrie 2009 era înțeleasă în sensul că se referă la toate documentele ulterioare datei de 17 noiembrie 2008 și care cuprind informații esențiale în legătură cu negocierile privind ACCC.

25      În continuare, secretarul general a examinat cererea de acces.

26      Pe de o parte, secretarul general a exclus din domeniul examinării anumite documente încadrate în una sau în alta dintre cele trei rubrici f), k) sau l) ale răspunsului din 21 ianuarie 2010, cu motivarea fie că aceste documente fuseseră deja supuse aprecierii în decizia din 4 mai 2010, fie că acestea nu fuseseră supuse aprecierii din moment ce, necuprinzând unele informații esențiale referitoare la negocierile privind ACCC, nu se încadrau în domeniul cererii de acces.

27      Pe de altă parte, secretarul general a identificat cinci documente suplimentare care, deși erau cuprinse fie în una, fie în alta dintre rubricile sus‑menționate, nu fuseseră examinate în decizia din 4 mai 2010.

28      Aceste documente adiționale sunt identificate, în lista anexată la decizia din 9 decembrie 2010, cu numerele 27a, 40a, 50, 51 și 52.

29      Secretarul general a examinat cererea de acces în măsura în care aceasta privea cele cinci documente adiționale.

30      În primul rând, în ceea ce privește documentele având nr. 27a și 40a din lista anexată la decizia din 9 decembrie 2010, secretarul general a refuzat accesul întemeindu‑se pe articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

31      În continuare, în ceea ce privește documentele având nr. 50-52 din lista anexată la decizia din 9 decembrie 2010, secretarul general a acordat acces parțial la aceste documente, refuzul accesului în privința celorlalte părți fiind întemeiat deopotrivă pe articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

32      În observațiile din 19 ianuarie 2011 referitoare la decizia din 9 decembrie 2010, reclamanta a contestat anumite refuzuri ale accesului exprimate în această decizie, a acceptat alte refuzuri și a solicitat depunerea de către Comisie a unui document la Tribunal.

33      Prin Ordonanța din 9 iunie 2011 (denumită în continuare „Ordonanța din 9 iunie 2011”), președintele Camerei a doua a Tribunalului, după ce a constatat că prezenta acțiune avea ca obiect anularea în parte a deciziilor din 4 mai 2010 și din 9 decembrie 2010, a dispus, în temeiul articolului 65 litera (b), a articolului 66 alineatul (1) și a articolului 67 alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul de procedură al Tribunalului, obligarea Comisiei să depună toate documentele la care refuzase accesul în cele două decizii.

34      Comisia a dat curs acestei ordonanțe prin scrisoarea înregistrată la grefa Tribunalului la 8 iulie 2011.

35      În plus și ca răspuns la o solicitare a Tribunalului, Comisia, prin înscrisul din 1 iulie 2011, a depus observații referitoare la observațiile reclamantei din 19 ianuarie 2011.

36      În observațiile din 1 iulie 2011, Comisia a solicitat respingerea acțiunii, astfel cum a fost adaptată prin observațiile reclamantei din 19 ianuarie 2011, precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

37      Prin scrisoarea din 28 octombrie 2011, înregistrată în aceeași zi la grefa Tribunalului, secretarul general al Comisiei a informat că a descoperit că unul dintre documentele comunicate cu titlu confidențial Tribunalului la 8 iulie 2011, în executarea Ordonanței din 9 iunie 2011, și anume documentul identificat în această scrisoare în tabelul I la numărul 47, nu corespundea documentului divulgat parțial reclamantei prin decizia din 4 mai 2010 și identificat la numărul 47 din lista anexată la acea decizie.

38      Prin urmare, Comisia a comunicat Tribunalului, cu titlu de corrigendum la scrisoarea sa din 8 iulie 2011, documentul confidențial corespunzător documentului nr. 47 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010.

39      Comisia a adăugat că a constatat cu ocazia verificării dosarului său că, în privința nu doar a celei de a șasea sesiuni (round) de negociere privind ACCC – în cadrul căreia documentul nr. 47 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010 constituia un raport –, ci și în privința celei de a patra, a celei de a cincea și a celei de a șaptea sesiuni de negociere privind ACCC, pentru fiecare sesiune de negociere în arhivele Comisiei existau două rapoarte, iar nu unul singur.

40      Comisia a arătat că această situație se datora faptului că, la sfârșitul fiecărei sesiuni de negociere, serviciile sale au pregătit un prim raport pentru informarea rapidă a conducerii DG Comerț, în timp ce, ulterior, un al doilea raport a fost întocmit pentru „grupul de lucru «Comerț» al Consiliului”, fostul „Comitet al articolului 133”.

41      Constatând, așadar, că numai unul dintre cele două rapoarte aferente fiecăreia dintre aceste sesiuni de negociere privind ACCC a fost identificat și examinat în decizia din 4 mai 2010 (documentele nr. 45-48 din lista anexată la această decizie), Comisia a anunțat că va adopta o decizie complementară adițională în care va examina cererea de acces în legătură cu documentele nou identificate.

42      Comisia a menționat că va informa Tribunalul la sfârșitul acestei examinări și că îi va transmite, în conformitate cu Ordonanța din 9 iunie 2011, versiunea completă a acestor documente.

43      Fiindu‑i adresate întrebări prin scrisoarea Tribunalului din 21 decembrie 2011 cu privire la adoptarea acestei decizii complementare adiționale, prin scrisoarea din 9 ianuarie 2012, Comisia a arătat că serviciile sale erau în curs de pregătire a acestei decizii pentru a fi adoptată în două săptămâni.

44      La 27 ianuarie 2012, secretarul general al Comisiei a adoptat decizia complementară adițională anunțată (denumită în continuare „decizia din 27 ianuarie 2012”), pe care a transmis‑o la 1 februarie 2012 reclamantei, iar în ziua următoare Tribunalului.

45      Anexa la această decizie conține opt documente, dintre care unul (care corespunde documentului nr. 48 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010) nu cuprinde ocultări, iar celelalte șapte sunt ocultate parțial.

46      Trei dintre aceste șapte documente corespund documentelor nr. 45-47 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010. Celelalte patru documente sunt alte versiuni ale documentelor nr. 45-48 din această listă. Aceste patru versiuni sunt în continuare identificate ca fiind documentele nr. 45a, 46a, 47a și 48a anexate la decizia din 27 ianuarie 2012.

47      Secretarul general a arătat că a examinat cererea de acces în privința documentelor nr. 45a, 46a, 47a și 48a anexate la decizia din 27 ianuarie 2012 având în vedere împrejurările de la data acestei decizii. El a adăugat că, pentru a evita unele divergențe, a reexaminat celelalte versiuni ale acestor documente deja examinate în decizia din 4 mai 2010.

48      Secretarul general a menționat că, în privința acestor opt documente, decizia din 27 ianuarie 2012 înlocuiește decizia din 4 mai 2010.

49      Secretarul general a întemeiat toate aceste ocultări, cu excepția celor referitoare la numele delegaților și a unui alineat denumit „Details” din documentul nr. 47 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010, pe excepția de la dreptul de acces prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 (partea 4.1 din decizia din 27 ianuarie 2012). Secretarul general a întemeiat ocultarea numelor delegaților pe excepția de la dreptul de acces prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001 (partea 4.2 din decizia din 27 ianuarie 2012), iar ocultarea alineatului intitulat „Details”, sus‑menționat, pe excepția de la dreptul de acces prevăzută la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din același regulament (partea 4.3 din decizia din 27 ianuarie 2012).

50      Secretarul general a acordat:

–        acces parțial la documentele nr. 45-47 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010, mai larg decât cel acordat în această din urmă decizie;

–        acces integral la documentul nr. 48 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010;

–        acces parțial la documentele nr. 45a, 46a, 47a și 48a anexate la decizia din 27 ianuarie 2012.

51      Prin scrisoarea din 28 februarie 2012, reclamanta a depus, la solicitarea Tribunalului, observații cu privire la decizia din 27 ianuarie 2012.

52      Reclamanta a arătat că își menținea interesul de a obține anularea deciziei din 4 mai 2010. Aceasta a contestat că legalitatea deciziei din 4 mai 2010 poate fi asigurată prin invocarea ex post factum a unor excepții de la dreptul de acces care nu au fost invocate în această decizie și a menționat că nu va examina, așadar, aceste alte excepții. În opinia reclamantei, accesul parțial mai larg, acordat prin decizia din 27 ianuarie 2012, ar permite clarificarea validității raționamentului Comisiei care a întemeiat ocultările efectuate în decizia din 4 mai 2010. Astfel, natura informațiilor divulgate prin decizia din 27 ianuarie 2012 ar ridica o îndoială serioasă cu privire la interpretarea dată de Comisie motivelor de ocultare invocate de aceasta în decizia din 4 mai 2010, motive care ar fi fost interpretate și aplicate efectiv dincolo de conținutul lor rezonabil.

53      Reclamanta a adăugat că, în urma unei erori informatice în transmiterea prin e‑mail efectuată de Comisie către aceasta la 4 mai 2010 a deciziei din aceeași zi, a constatat că a primit în realitate comunicarea versiunilor integrale ale documentelor nr. 45-48 din lista anexată la această decizie. Reclamanta, pe baza luării la cunoștință a acestor versiuni integrale, a criticat anumite ocultări referitoare la propunerile unui participant la negocieri susceptibile să depășească acquis‑ul comunitar, care ar contraveni cerințelor de transparență enunțate de Curte în Hotărârea din 1 iulie 2008, Suedia și Turco/Consiliul (C‑39/05 P și C‑52/05 P, Rep., p. I‑4723, punctul 59).

54      Prin Ordonanța din 15 martie 2012, președintele Camerei a doua a Tribunalului a dispus, în temeiul articolului 65 litera (b), a articolului 66 alineatul (1) și a articolului 67 alineatul (3) al treilea paragraf din Regulamentul de procedură, obligarea Comisiei să depună cele patru documente examinate pentru prima dată în decizia din 27 ianuarie 2012.

55      Comisia a dat curs acestei ordonanțe prin scrisoarea înregistrată la grefa Tribunalului la 10 aprilie 2012.

56      În plus, printr‑un înscris din aceeași zi, Comisia a depus observații cu privire la observațiile reclamantei din 28 februarie 2012.

57      Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 13 iulie 2012, Parlamentul European a formulat o cerere de intervenție în susținerea concluziilor reclamantei. Această cerere, depusă ulterior cererii de deschidere a procedurii orale, a fost respinsă prin Ordonanța președintelui Camerei a doua a Tribunalului din 28 august 2012.

 În drept

58      Cu titlu introductiv, trebuie stabilit obiectul prezentei acțiuni în raport cu deciziile adoptate de Comisie ca răspuns la cererea de acces și cu diversele documente examinate în aceste decizii.

A –  Cu privire la obiectul acțiunii

1.     Cu privire la obiectul acțiunii în privința anumitor refuzuri de acordare a accesului exprimate în decizia din 4 mai 2010

59      Prin decizia din 4 mai 2010, Comisia s‑a pronunțat asupra cererii de acces în privința documentelor nr. 1-49 din lista anexată la această decizie. Comisia a acordat acces la documentul nr. 49. Comisia a refuzat total accesul la documentele nr. 1-44 și parțial la documentele nr. 45-48.

60      Comisia arată că, în pofida concluziilor din cererea introductivă prin care se solicită anularea „deciziei din 4 mai 2010”, acțiunea nu are ca obiect anularea în tot a acestei decizii, în măsura în care aceasta conține refuzuri ale accesului.

61      Astfel, în cererea introductivă reclamanta ar afirma, în legătură cu documentele nr. 30-48 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010, că „nu contestă decizia Comisiei de respingerea a cererii de acces la aceste documente”. Așadar, acțiunea ar fi îndreptată exclusiv împotriva refuzului de acordare a accesului la documente, altele decât documentele nr. 30-48 din această listă.

62      Reclamanta contestă această interpretare efectuată de Comisie cu privire la acțiunea pe care a introdus‑o. Desigur, reclamanta este de acord că Comisia poate refuza accesul la informații referitoare la ambițiile Uniunii Europene și la aspectele referitoare la strategia acesteia în negocierile privind ACCC.

63      Totuși, reclamanta susține că nu contestă nici validitatea aprecierii de către Comisie a posibilității de a divulga parțial documentele nr. 45-48 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010.

64      Trebuie arătat că, în dezvoltările cererii introductive privind al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, reclamanta, după ce a contestat refuzul accesului la documentele nr. 1-29 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010, a arătat, în ceea ce privește documentele nr. 30-48 din această listă, că „nu contest[a] refuzul Comisiei de a acorda accesul la aceste documente”.

65      Cu toate acestea, trebuie de asemenea să se arate că, în continuarea cererii introductive, reclamanta a susținut în stadiul celui de al patrulea motiv că, în privința documentelor pe care le‑a primit sub o formă cenzurată – așadar, documentele nr. 45-48 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010 –, Comisia ar fi cenzurat fără măsură aceste documente. Reclamanta a adăugat că, deși îi este imposibil să identifice părțile exacte ale textelor cenzurate care ar trebui să fie divulgate, s‑ar părea, după anumite ocultări efectuate de Comisie, că această instituție ar fi reținut o abordare excesiv de restrictivă și de limitată.

66      În replică, reclamanta a continuat să critice încălcarea articolului 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 numai în privința documentelor nr. 1-29 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010. Cu toate acestea, în dezvoltările referitoare la al patrulea motiv, aceasta și‑a menținut argumentele referitoare la documentele nr. 45-48 și a susținut că invocase deja aceste argumente în cererea introductivă.

67      Din considerațiile de mai sus rezultă că, în ceea ce privește documentele nr. 30-48 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010, prezenta acțiune nu se opune aplicării, în cazul acestor documente, a excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, ci se limitează să conteste, doar în privința documentelor nr. 45-48 din această listă, caracterul pretins restrictiv al accesului parțial acordat la acestea.

68      În concluzie, prin intermediul prezentei acțiuni se contestă efectiv decizia din 4 mai 2010 numai în ceea ce privește, pe de o parte, documentele nr. 1-29 din lista cuprinsă în anexa la această decizie și, pe de altă parte, documentele nr. 45-48 din această listă, cu precizarea că, în privința acestor din urmă documente, reclamanta are în vedere numai faptul că exista posibilitatea ca accesul parțial acordat de Comisie la documentele respective să fi fost foarte restrictiv.

2.     Cu privire la obiectul acțiunii ca urmare a deciziei din 9 decembrie 2010 și în lumina observațiilor reclamantei din 19 ianuarie 2011

69      Prin decizia din 9 decembrie 2010, Comisia s‑a pronunțat asupra cererii de acces în legătură cu documentele vizate de această cerere, dar care nu fuseseră examinate în decizia din 4 mai 2010, și anume documentele nr. 27a, 40a și 50-52 din lista anexată la decizia din 9 decembrie 2010. Comisia a refuzat total accesul la documentele nr. 27a și 40a și parțial la documentele nr. 50-52.

70      În primul rând, trebuie arătat că, astfel cum susține Comisia în duplică, prin decizia din 9 decembrie 2010, această instituție a procedat la retragerea deciziei implicite de refuz al accesului la documentele respective, adoptată anterior și rezultată din lipsa unei decizii explicite a Comisiei cu privire la aceste documente (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului din 19 ianuarie 2010, Co‑Frutta/Comisia, T‑355/04 și T‑446/04, Rep., p. II‑1, punctul 45, și Ordonanța Tribunalului din 17 iunie 2010, Jurašinović/Consiliul, T‑359/09, nepublicată în Repertoriu, punctul 40).

71      Rezultă că, în urma adoptării deciziei din 9 decembrie 2010, prezenta acțiune a rămas fără obiect în măsura în care urmărește anularea unei decizii implicite de refuz al accesului care nu mai face parte din ordinea juridică a Uniunii. Așadar, nu mai este necesară pronunțarea cu privire la acest aspect, fără însă a afecta aprecierea referitoare la cheltuielile de judecată.

72      În al doilea rând, trebuie arătat că, în observațiile din 19 ianuarie 2011 referitoare la decizia din 9 decembrie 2010, introduse în termenul de introducere a acțiunii, reclamanta a contestat anumite refuzuri ale accesului cuprinse în această decizie.

73      Rezultă că, astfel cum s‑a arătat deja în Ordonanța din 9 iunie 2011 (a se vedea punctul 33 de mai sus), prezenta acțiune vizează în prezent și anularea în parte a deciziei din 9 decembrie 2010.

74      În acest context, trebuie să se precizeze că observațiile reclamantei din 19 ianuarie 2011 nu cuprind contestarea unuia dintre refuzurile de acordare a accesului exprimate în decizia din 9 decembrie 2010.

75      Astfel, în ceea ce privește documentul din 25 februarie 2009 intitulat „Note on informal meeting of 4March 2009” (notă cu privire la reuniunea informală din 4 martie 2009) (documentul nr. 50 din lista anexată la decizia din 9 decembrie 2010), la care accesul a fost acordat integral, cu excepția unei propoziții care conținea aprecieri subiective ce riscau să fie percepute eronat de participantul la negocieri în discuție (punctul 2.2.3 din decizia din 9 decembrie 2010), reclamanta a declarat, în esență, că nu contesta această ocultare.

76      Pe de altă parte, în ceea ce privește corespondența prin e‑mailuri dintre participanții la negocieri, amintită la punctul 2.3 din decizia din 9 decembrie 2010 și referitoare la corespondența zilnică dintre participanții la negocieri cu privire la aspecte pur administrative, trebuie arătat, aspect care nu este contestat în esență de reclamantă, că acest tip de documente nu se încadrează în cererea sa de acces.

77      Din considerațiile de mai sus rezultă că, în urma adoptării deciziei din 9 decembrie 2010 și în lumina observațiilor reclamantei din 19 ianuarie 2011, prezenta acțiune în anulare se extinde la refuzurile de acordare a accesului exprimate de Comisie, în această decizie, în privința documentelor nr. 27a, 40a, 51 și 52 din lista anexată la această decizie.

3.     Cu privire la obiectul acțiunii ca urmare a deciziei din 27 ianuarie 2012 și în lumina observațiilor reclamantei din 28 februarie 2012

78      Prin decizia din 27 ianuarie 2012, Comisia a examinat cererea de acces în privința a patru noi documente (documentele nr. 45a, 46a, 47a și 48a anexate la decizia din 27 ianuarie 2012) și a reexaminat accesul la alte patru versiuni ale acelorași documente care fuseseră deja examinate în decizia din 4 mai 2010 (documentele nr. 45-48 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010).

79      Comisia a arătat că decizia din 27 ianuarie 2012 înlocuia, în privința acestor opt documente, decizia din 4 mai 2010. În observațiile din 10 aprilie 2012, Comisia a susținut că, întrucât reclamanta nu a indicat în fața Tribunalului că dorea să includă decizia din 27 ianuarie 2012 în domeniul cererii sale de anulare, prezenta acțiune viza numai anularea în parte a deciziei din 4 mai 2010 și a deciziei din 9 decembrie 2010.

80      Cu privire la primul aspect, trebuie să se precizeze că decizia din 27 ianuarie 2012 abrogă și înlocuiește decizia din 4 mai 2010 nu în privința a opt documente, astfel cum arată Comisia, ci numai în privința a patru documente (nr. 45-48), deja examinate de aceasta în luna mai 2010. În privința celorlalte patru documente (nr. 45a-48a), care nu fuseseră examinate anterior, decizia din 27 ianuarie 2012 constituie o decizie inițială.

81      Cu privire la al doilea aspect, se impune constatarea că, în realitate, în niciun punct din cuprinsul observațiilor din 28 februarie 2012 reclamanta nu adaptează și nici nu solicită să adapteze concluziile acțiunii sale împotriva deciziei din 27 ianuarie 2012. Astfel cum însăși Comisia arată în mod corect în observațiile din 10 aprilie 2012, reclamanta, în observațiile din 28 februarie 2012, concentrează deliberat toate criticile împotriva deciziei din 4 mai 2010 și împotriva ocultărilor efectuate prin această decizie în documentele nr. 45-48.

82      Astfel, atunci când reclamata amintește motivarea deciziei din 27 ianuarie 2012, nu procedează astfel pentru a solicita anularea aceste decizii, ci pentru a susține cererea de anulare a deciziei din 4 mai 2010. De altfel, reclamanta își încheie observațiile din 28 februarie 2012 susținând că „dovezile furnizate prin decizia din 27 ianuarie 2012 demonstrează cu claritate că în decizia din 4 mai 2010 a fost aplicat în mod eronat articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001”.

83      Din considerațiile de mai sus rezultă că prezenta acțiune nu urmărește anularea deciziei din 27 ianuarie 2012, ci numai anularea deciziilor din 4 mai 2010 și din 9 decembrie 2010.

84      Incidental, trebuie arătat că inexistența cererii de anulare a deciziei din 27 ianuarie 2012 nu decurge din omisiunea reclamantei, ci mai degrabă din voința acesteia de a se constata nelegalitățile pretins săvârșite în decizia din 4 mai 2010, fără a determina riscul ca aceste nelegalități să poată fi „acoperite” prin aprecieri ulterioare ale Comisiei cuprinse în decizia din 27 ianuarie 2012. Este motivul pentru care reclamanta refuză în mod expres să examineze justificările – adăugate în opinia sa „ex post factum” – invocate de Comisie în decizia din 27 ianuarie 2012.

4.     Concluzie cu privire la obiectul acțiunii

85      Având în vedere împrejurările și considerațiile expuse la punctele 59-84 de mai sus, trebuie să se concluzioneze că prezenta acțiune urmărește anularea:

–        deciziei din 4 mai 2010, în măsura în care exprimă refuzul accesului la documentele nr. 1-29 și nr. 45-48 din lista anexată la această decizie;

–        deciziei din 9 decembrie 2010, în măsura în care exprimă refuzul accesului la documentele nr. 27a, 40a, 51 și 52 din lista anexată la această decizie.

B –  Cu privire la fond

86      În susținerea acțiunii, reclamanta invocă cinci motive. Primul motiv este întemeiat pe o încălcare a articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001. Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (4) din același regulament. Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 și pe erori vădite de apreciere. Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001 și a principiului proporționalității. Al cincilea motiv este întemeiat pe încălcarea obligației de motivare.

1.     Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001

87      În ceea ce privește primul motiv, prin care reclamanta impută Comisiei faptul că nu a examinat, în decizia din 4 mai 2010, anumite documente vizate deja în răspunsul din 21 ianuarie 2010, la punctul 71 de mai sus s‑a constatat deja că, în urma deciziei din 9 decembrie 2010, prezenta acțiune a rămas fără obiect în măsura în care urmărește anularea unei decizii implicite de refuz al accesului la anumite documente menționate în răspunsul din 21 ianuarie 2010 și care nu au fost examinate ulterior de Comisie.

88      Rezultă că și acest motiv, care contribuie la susținerea acestei cereri de anulare, a rămas fără obiect și că, prin urmare, nu este necesară examinarea acestuia.

2.     Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001

89      În cererea introductivă, reclamanta impută Comisiei faptul că a aplicat articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001 în sensul că ar fi conținut o excepție materială de la dreptul de acces, deși ar fi fost vorba numai de o normă de procedură. În opinia reclamantei, Comisia, încălcând funcția exclusiv procedurală a acestei dispoziții, ar fi conferit în practică terților un drept de veto în ceea ce privește publicarea documentelor provenite de la aceștia.

90      Comisia răspunde că decizia din 4 mai 2010 se întemeiază exclusiv pe articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

91      Trebuie să se constate, asemănător Comisiei, că articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001 nu este invocat la niciun punct din decizia din 4 mai 2010 în sensul că el contribuie la susținerea acestei decizii. Decizia din 4 mai 2010 este întemeiată exclusiv pe articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

92      Rezultă din cele de mai sus că al doilea motiv, astfel cum este formulat în cererea introductivă, este întemeiat pe o premisă eronată și trebuie respins.

93      De altfel, în replică, reclamanta nu contestă faptul că decizia din 4 mai 2010 se întemeiază exclusiv pe articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001. Având în vedere explicațiile cuprinse în memoriul în apărare, reclamanta ia notă de acestea și conchide ea însăși expres că decizia din 4 mai 2010 se întemeiază exclusiv pe această din urmă dispoziție. Așadar, reclamanta nu mai susține că, pentru a întemeia refuzul accesului, Comisia ar fi recurs la articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001 în calitate de excepție materială.

94      În aceste condiții, în replică, reclamanta formulează o nouă o critică întemeiată pe încălcarea articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001, de această dată avută în vedere în calitate de dispoziție procedurală.

95      Astfel, reclamanta subliniază că, în cazul documentelor provenite de la terți, în temeiul acestei dispoziții, Comisia are obligația de consultare a terților pentru a stabili dacă se aplică o excepție de la dreptul de acces, cel puțin atunci când nu rezultă cu claritate dacă documentul trebuie sau nu trebuie să fie divulgat. Din modul de redactare a articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001 ar reieși că, pentru a stabili dacă este sau nu este necesar să consulte un terț, Comisia nu ar beneficia de marjă sporită. Așadar, Tribunalul ar trebui să se pronunțe asupra acestei chestiuni fără a ține seama de puterea largă de apreciere recunoscută Comisiei pentru aplicarea excepțiilor de la dreptul de acces prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1049/2001. Dacă ar reieși că, în mod eronat, Comisia a concluzionat în sensul existenței unui caracter prejudiciabil al documentelor în discuție, aceasta și‑ar fi încălcat obligația de consultare a terților, împrejurare care ar trebui să determine anularea deciziei din 4 mai 2010. În această privință, reclamanta face trimitere la continuarea replicii.

96      Comisia arată că această critică este inadmisibilă și, în caz contrar, neîntemeiată.

97      Potrivit dispozițiilor articolului 44 alineatul (1) litera (c) coroborate cu dispozițiile articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, cererea de sesizare a instanței trebuie să cuprindă obiectul litigiului și expunerea sumară a motivelor invocate și invocarea de noi motive pe parcursul procesului este interzisă, cu excepția cazului în care aceste motive se bazează pe elementele de drept și de fapt care au apărut în cursul procedurii. Cu toate acestea, un motiv care constituie dezvoltarea unui motiv enunțat anterior, direct sau implicit, în cererea de sesizare a instanței și care prezintă o legătură strânsă cu acesta trebuie declarat admisibil. O soluție similară se impune pentru un motiv invocat în susținerea altui motiv (Hotărârea Tribunalului din 21 martie 2002, Joynson/Comisia, T‑231/99, Rec., p. II‑2085, punctul 156 și jurisprudența citată).

98      Trebuie arătat că prezenta critică, prin care reclamanta impută Comisiei încălcarea obligației procedurale de consultare a terților atunci când nu este clar dacă documentul respectiv trebuie sau nu trebuie divulgat, nu este cuprinsă în cererea introductivă și constituie, așadar, un motiv nou.

99      În plus, această critică nouă nu se întemeiază pe niciun element de fapt sau de drept care ar fi fost invocat în procedura desfășurată la Tribunal. Astfel, din moment ce nici răspunsul din 21 ianuarie 2010, nici decizia din 4 mai 2010 nu menționau o consultare a terților în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001, reclamanta dispunea de elemente care îi permiteau, dacă ar fi dorit, să invoce din momentul introducerii acțiunii încălcarea acestei dispoziții procedurale. Cu privire la afirmația Comisiei exprimată în memoriul în apărare, menționată de reclamantă și potrivit căreia „din punctul de vedere al Comisiei nu exista nicio îndoială cu privire la caracterul prejudiciabil al unei asemenea divulgări”, aceasta nu conține niciun element nou de fapt sau de drept.

100    În plus, această nouă critică nu constituie dezvoltarea nici a prezentului motiv, care, astfel cum a fost formulat în cererea introductivă, privea un aspect total diferit [aspectul privind aplicarea articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001 ca fiind o excepție de fond de la dreptul de acces], nici a unui alt motiv cuprins în cererea introductivă.

101    În această privință, trebuie arătat că această nouă critică, departe de a avea o legătură strânsă cu un alt motiv al acțiunii, exprimă mai degrabă un punct de vedere contrar față de teza cuprinsă în cererea introductivă (a se vedea punctul 89 de mai sus) potrivit căreia Comisia s‑ar fi subordonat poziției terților ca și cum ar fi fost vorba despre un veto. Astfel, această teză, care se întemeiază pe cunoașterea de către Comisie a așteptărilor terților în privința confidențialității documentelor lor de negociere, nu anunță nicidecum critica procedurală ulterioară prin care se impută acestei instituții faptul de a nu‑i fi consultat.

102    În plus, în replică reclamanta nu sugerează în niciun moment că lipsa consultării terților ar fi cauza erorii vădite de apreciere, obiect al celui de al treilea motiv. Dimpotrivă, în replică, reclamanta invocă un argument pur procedural.

103    Din considerațiile de mai sus rezultă că critica întemeiată pe încălcarea articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001, avut în vedere în calitate de dispoziție procedurală, constituie o critică nouă, inadmisibilă în temeiul articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

3.     Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 și pe erori vădite de apreciere

a)     Cu privire la primul aspect, întemeiat pe o încălcare a articolului 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001

104    Reclamanta susține că motivele de ordin general invocate de Comisie pentru a refuza accesul se întemeiază pe o interpretare eronată a articolului 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001. Existența unui acord de confidențialitate între participanții la negocierile privind ACCC nu poate justifica refuzul de acordare a accesului exprimat în privința sa de Comisie. Comisia nu ar fi făcut vreo distincție între poziția Uniunii în negocierile privind ACCC și pozițiile țărilor neeuropene, deși nu exista un risc legat de divulgarea pozițiilor Uniunii. În sfârșit, divulgarea documentelor referitoare la ACCC nu ar putea decât să consolideze interesul public în raport cu relațiile internaționale.

105    Comisia contestă poziția reclamantei. Aceasta susține că, în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, avea dreptul să refuze accesul la anumite documente. Astfel, divulgarea lor unilaterală de către Uniune, în contextul negocierilor internaționale care se întemeiază pe încredere reciprocă între participanții la negocieri ar fi adus atingere protecției interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale. Acordul de confidențialitate intervenit între părțile la ACCC nu ar fi fost decât un element de apreciere printre altele în cadrul aplicării, în speță, a dispoziției sus‑menționate. Comisia contestă pertinența distincției efectuate de reclamantă între poziția Uniunii și pozițiile celorlalți participanți la negocieri și subliniază că negocierile privind ACCC nu erau încă finalizate.

106    Potrivit articolului 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, „[i]nstituțiile resping cererile de acces la un document în cazul în care divulgarea conținutului ar putea aduce atingere protecției [...] interesului public, în ceea ce privește [...] relațiile internaționale”.

107    Trebuie amintit că accesul public la documentele instituțiilor constituie principiul, iar posibilitatea de refuz excepția. O decizie de refuz este validă numai dacă se întemeiază pe una dintre excepțiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001. Potrivit unei jurisprudențe constante, aceste excepții trebuie să fie de strictă interpretare și aplicare, pentru a nu împiedica aplicarea principiului general consacrat în acest regulament (Hotărârea Tribunalului din 26 aprilie 2005, Sison/Consiliul, T‑110/03, T‑150/03 și T‑405/03, Rec., p. II‑1429, punctul 45; a se vedea prin analogie Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2002, Kuijer/Consiliul, T‑211/00, Rec., p. II‑485, punctul 55). Pe de altă parte, principiul proporționalității impune ca derogările să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru atingerea scopului urmărit (Hotărârea Curții din 6 decembrie 2001, Consiliul/Hautala, C‑353/99 P, Rec., p. I‑9565, punctul 28).

108    În ceea ce privește excepțiile de la dreptul de acces prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1049/2001, Curtea a admis că natura deosebit de sensibilă și fundamentală a intereselor pe care le protejează această dispoziție, coroborată cu caracterul obligatoriu al refuzului de acces care trebuie să fie opus, potrivit acestei prevederi, de către instituție atunci când divulgarea unui document ar aduce atingere acestor interese, conferă deciziei care trebuie să fie luată de instituție în aceste condiții un caracter complex și delicat, necesitând un grad de prudență cu totul special. Curtea a constatat că o astfel de decizie presupune, așadar, o marjă de apreciere (Hotărârea Curții din 1 februarie 2007, Sison/Consiliul, C‑266/05 P, Rep., p. I‑1233, punctul 35).

109    În consecință, controlul exercitat de Tribunal asupra legalității deciziilor instituțiilor prin care se refuză accesul la documente în temeiul excepțiilor referitoare la interesul public prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1049/2001 trebuie să se limiteze la verificarea respectării normelor de procedură și de motivare, a exactității materiale a situației de fapt, precum și a absenței oricărei erori vădite în aprecierea faptelor și a unui abuz de putere (a se vedea Hotărârea din 1 februarie 2007, Sison/Consiliul, punctul 108 de mai sus, punctul 34, și Hotărârea din 26 aprilie 2005, Sison/Consiliul, punctul 107 de mai sus, punctul 47 și jurisprudența citată).

110    În sfârșit, trebuie amintit că din modul de redactare a articolului 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1049/2001 rezultă că, referitor la excepțiile de la dreptul de acces prevăzute de această dispoziție, refuzul instituției este obligatoriu dacă divulgarea unui document este de natură să aducă atingere intereselor protejate prin această dispoziție, fără a fi necesar, într‑un astfel de caz și spre deosebire de ceea ce prevede mai ales alineatul (2) al aceluiași articol, să se procedeze la evaluarea comparativă a cerințelor legate de protejarea intereselor menționate cu cele care ar rezulta din alte interese (Hotărârea din 1 februarie 2007, Sison/Consiliul, punctul 108 de mai sus, punctele 46-48, Hotărârea Tribunalului din 26 aprilie 2005, Sison/Consiliul, punctul 107 de mai sus, punctele 51-55, Hotărârea Tribunalului din 25 aprilie 2007, WWF European Policy Programme/Consiliul, T‑264/04, Rep., p. II‑911, punctul 44, Hotărârea Tribunalului din 22 mai 2012, Internationaler Hilfsfonds/Comisia, T‑300/10, punctul 124, și Hotărârea Tribunalului din 3 octombrie 2012, Jurašinović/Consiliul, T‑465/09, punctele 47-49).

111    În lumina considerațiilor de mai sus trebuie să se examineze dacă, astfel cum susține reclamanta, Comisia a încălcat articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

112    Reclamanta susține, în primul rând, că motivele de ordin general invocate de Comisie pentru a refuza accesul se întemeiază pe o aplicare greșită a acestei dispoziții. Existența unui acord de confidențialitate între partenerii la negocierea ACCC nu poate justifica refuzul de acordare a accesului care i‑a fost opus de Comisie.

113    În decizia din 4 mai 2010, Comisia a amintit că, „înțelegându‑se pe deplin cu privire la publicarea [textului consolidat al proiectului ACCC], participații la negocierea ACCC au reafirmat importanța menținerii confidențialității pozițiilor fiecăruia în aceste negocieri”. Comisia a menționat că „era important de arătat că, în stadiul negocierilor privind ACCC, rămâneau să fie identificate compromisuri între diferite țări și trebuiau efectuate arbitraje la nivel național în privința poziției finale care urma să fie adoptată” (punctul 4.1 primul paragraf din decizia din 4 mai 2010).

114    Comisia a adăugat că, „pe plan general, trebuie să se menționeze că succesul negocierilor internaționale impune cooperarea părților în cauză, care depinde într‑o largă măsură de existența unui climat de încredere reciprocă”. Comisia a susținut că „această concluzie este adevărată cu atât mai mult în contextul negocierilor comerciale în derulare, care privesc subiecte sensibile și ating domenii variate, precum politicile economice, interesele comerciale și considerațiile politice” (punctul 4.1 al patrulea paragraf din decizia din 4 mai 2010).

115    Comisia a menționat că, pe baza unei examinări atente a tuturor documentelor vizate de cererea de acces, a reieșit cu claritate că, în împrejurările speței, a admite integral această cerere ar fi avut un efect negativ asupra atmosferei de încredere reciprocă între participanții la negocieri și ar limita astfel atât șansele ca negocierile să se desfășoare în mod adecvat, erodând eforturile negociatorilor, cât și perspectivele unei cooperări viitoare. Comisia a adăugat că dacă partenerii de negociere ai Uniunii aveau motive să creadă că pozițiile lor exprimate în timpul negocierilor confidențiale ar fi putut fi publicate în mod unilateral de Uniune, această situație ar fi avut un impact negativ asupra negocierilor viitoare (punctul 4.1. al cincilea paragraf din decizia din 4 mai 2010).

116    Comisia a adăugat că, în acest context, era important să se ia în considerare faptul că, în timpul negocierilor privind ACCC, a fost în favoarea unei divulgări a textului consolidat al proiectului ACCC cât mai devreme posibil și că, în mod continuu, a informat publicul cu privire la obiectivele și la orientarea generală a negocierilor. Comisia a menționat că a publicat după fiecare ciclu de negociere rapoarte sumare adoptate de toți participanții la negocieri, precum și o descriere detaliată a stadiului de avansare a negocierilor. În plus, Comisia ar fi organizat trei conferințe publice privind ACCC, în anii 2008, 2009 și 2010, în scopul informării publicului cu privire la obiectivele ACCC și la stadiul de avansare a negocierilor și pentru a strânge toate comentariile părților interesate (punctul 4.1 al șaselea paragraf din decizia din 4 mai 2010).

117    Comisia a menționat că, „în ceea ce privește documentele provenite de la terți, [ea] însăși a stabilit dacă era aplicabilă una dintre excepțiile prevăzute de Regulamentul nr. 1049/2001” și că „[u]nul dintre elementele luate în considerare în această apreciere este faptul că nerespectarea cererii terților ca documentele acestora să nu fie divulgate ar compromite grav continuarea negocierilor și ar aduce atingere protecției relațiilor internaționale ale Uniunii”. Comisia a adăugat că „această situație se regăsea cu atât mai mult cu cât una dintre problemele dezbătute în cadrul negocierilor a fost nivelul acceptabil de transparență în ceea ce privește chiar textul de negociere”. Comisia, „[l]uând în considerare, pe de o parte, acordul recent dintre participanții la negocieri de a publica [textul consolidat al proiectului ACCC] și, pe de altă parte, reafirmarea, din partea lor, a confidențialității fiecăreia dintre pozițiile lor”, a considerat că „divulgarea de către [Comisie] a pozițiilor respective, exprimate în contextul negocierilor privind ACCC, ar aduce atingere credibilității Uniunii în negocieri și încrederii celorlalte părți” (punctul 4.2 al doilea paragraf din decizia din 4 mai 2010).

118    Mai întâi, toate aceste considerații arată că, deși Comisia a făcut în mod efectiv trimitere la acordul participanților la negocieri pentru menținerea confidențialității pozițiilor de negociere, în acest cadru Comisia nu a opus nicidecum acest acord cererii de acces ca fiind un acord constrângător din punct de vedere juridic care ar fi obligat‑o, în drept, să respingă această cerere. Dimpotrivă, din punctul de vedere al legalității, Comisia și‑a întemeiat refuzul numai pe articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

119    În continuare, nu se poate contesta, iar reclamanta însăși admite în replică faptul că negocierea acordurilor internaționale poate justifica, în vederea asigurării eficacității negocierilor, un anumit nivel de discreție care să permită garantarea încrederii reciproce între negociatori și dezvoltarea unei dezbateri libere și eficiente. Astfel cum arată Comisia, orice formă de negociere implică în mod obligatoriu un anumit număr de considerații tactice din partea negociatorilor, iar cooperarea indispensabilă dintre părți depinde în mare măsură de existența unui climat de încredere reciprocă.

120    Trebuie arătat, pe de altă parte, că Tribunalul a considerat că inițiativa negocierilor și participarea la acestea în vederea încheierii unui acord internațional sunt, în principiu, de domeniul executivului și că participarea publicului în procedura de negociere și de încheiere a unui acord internațional este în mod necesar limitată, având în vedere interesul legitim de a nu dezvălui elementele strategice ale negocierilor (Hotărârea Tribunalului din 4 mai 2012, in ’t Veld/Consiliul, T‑529/09, punctul 88; a se vedea de asemenea punctele 57 și 59 in fine din hotărâre).

121    Din considerațiile de mai sus rezultă că, apreciate ca atare, motivele invocate de Comisie în decizia din 4 mai 2010 pentru a‑și întemeia refuzul de acordare a accesului nu încalcă și nici nu se întemeiază pe o interpretare eronată a articolului 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

122    Reclamanta susține, în al doilea rând, că, indiferent de situație, divulgarea către public a pozițiilor proprii adoptate de Uniune nu ar fi prezentat niciun risc pentru terți. În opinia reclamantei, nu ar fi trebuit să existe nicio dificultate de a publica documentele și informațiile pe care Uniunea le‑a comunicat deja partenerilor săi de negociere.

123    Chiar independent de faptul că această poziție se conciliază cu dificultate cu admiterea, de altfel (a se vedea punctul 119 de mai sus), a necesității unei anumite confidențialități, trebuie arătat că, spre deosebire de cele sugerate de reclamantă, nu se poate exclude că divulgarea pozițiilor Uniunii în negocierile internaționale poate aduce atingere protecției interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale.

124    Pe de o parte, nu se exclude ca această divulgare a pozițiilor Uniunii în cadrul negocierilor să poată permite cunoașterea indirectă a pozițiilor exprimate de ceilalți participanți la negocieri. Această situație se regăsește în special atunci când poziția Uniunii este exprimată în cadrul poziției unei alt participant la negocieri sau atunci când examinarea poziției Uniunii sau a evoluției sale în cursul negocierilor permite să se deducă, mai mult sau mai puțin precis, poziția unuia sau mai multor participanți la negocieri.

125    Pe de altă parte, trebuie arătat că, în contextul negocierilor internaționale, pozițiile adoptate de Uniune sunt, prin ipoteză, susceptibile să evolueze în funcție de cursul acestor negocieri, de concesiile și de compromisurile consimțite în acest cadru de diferiții participanți. Astfel cum s‑a arătat deja, formularea pozițiilor de negociere poate implica un anumit număr de considerații tactice din partea negociatorilor, inclusiv din partea Uniunii. În acest context, nu se poate exclude ca divulgarea către public de către Uniune a propriilor poziții de negociere, în timp ce pozițiile de negociere ale altor participanți ar rămâne secrete, să poată avea, în realitate, efecte negative asupra capacității de negociere a Uniunii.

126    În privința argumentului reclamantei potrivit căruia, în esență, Comisia ar fi trebuit să aibă posibilitatea să divulge diversele poziții susținute în cadrul negocierilor fără a identifica participanții la negocieri care susțineau aceste poziții, trebuie să se rețină că, în contextul negocierilor internaționale, divulgarea unilaterală de către un participant la negocieri a poziției de negociere a unuia sau mai multor altor participanți, chiar într‑o modalitate la prima vedere anonimă, poate fi de natură să aducă atingere gravă, în privința participantului la negocieri a cărui poziție este făcută publică, precum și, de altfel, în privința altor participanți la negocieri care sunt martori ai acestei divulgări, climatului de încredere reciprocă indispensabil pentru caracterul eficace al acestor negocieri. Astfel cum arată Comisia, instituirea și protejarea unui climat de încredere reciprocă în contextul relațiilor internaționale reprezintă o sarcină foarte delicată.

127    Pe de altă parte, reclamanta sugerează în mod eronat că, în urma divulgării textului consolidat al proiectului ACCC, s‑ar putea considera că negocierile anterioare acestei divulgări erau finalizate și, ca urmare a acestei împrejurări, că acestea trebuiau divulgate. Astfel, fără a analiza problema dacă protecția interesului public în relațiile internaționale poate justifica menținerea confidențialității documentelor de negociere într‑o anumită perioadă după terminarea acestor negocieri, trebuie arătat că textul consolidat al proiectului ACCC constituia doar un proiect de acord și că negocierile continuau în momentul divulgării acestuia.

128    Din considerațiile de mai sus rezultă că reclamanta susține în mod eronat că o divulgare a pozițiilor Uniunii sau ale altor participanți la negocierile privind ACCC nu putea aduce atingere interesului protejat de articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

129    În ceea ce privește, în al treilea rând, argumentul potrivit căruia divulgarea documentelor referitoare la ACCC nu ar fi putut decât să consolideze interesul public prin prisma relațiilor internaționale și să evite controversele născute ca urmare a publicării clandestine a anumitor propuneri, trebuie amintit că, deși este adevărat că Regulamentul nr. 1049/2001 are ca obiect să asigure un maxim de transparență conferind cel mai mare efect posibil dreptului de acces public la documentele Uniunii [considerentul (4) al regulamentului], nu este mai puțin adevărat că acest regulament prevede excepții de la dreptul de acces care urmăresc protejarea anumitor interese publice sau private și, în speță, interesul public în ceea ce privește relațiile internaționale.

130    Or, reiese cu exactitate din considerațiile de mai sus că motivele invocate în speță de Comisie pentru limitarea accesului nu conțineau, ca atare și independent de problema aplicării lor efective în deciziile din 4 mai 2010 și din 9 decembrie 2010, o interpretare eronată a articolului 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001.

131    În plus și în măsura în care argumentul reclamantei ar urmări, în esență, invocarea existenței, în speță, a unui interes public superior divulgării, trebuie amintit că excepțiile de la dreptul de acces prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1049/2001 constituie excepții obligatorii care nu cuprind, spre deosebire de alte excepții de la dreptul de acces, o trimitere la luarea în considerare a unui asemenea efect. În contextul unei acțiuni în anularea unei decizii de respingere a cererii de acces, întemeiată pe articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, orice argument întemeiat pe existența unui interes public superior divulgării trebuie respins ca inoperant (a se vedea în acest sens jurisprudența citată la punctul 110 de mai sus).

132    Din considerațiile de mai sus rezultă că primul aspect al prezentului motiv trebuie respins.

b)     Cu privire la al doilea aspect, întemeiat pe erori vădite de apreciere în aplicarea articolului 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001

133    Potrivit susținerilor reclamantei, Comisia a săvârșit erori vădite de apreciere în cadrul aplicării efective a excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 în cazul documentelor în litigiu din lista anexată la decizia din 4 mai 2010, precum și în cazul anumitor documente care au făcut obiectul deciziei din 9 decembrie 2010.

134    Comisia contestă poziția reclamantei și susține că excepția de la dreptul de acces invocată în deciziile din 4 mai 2010 și din 9 decembrie 2010 se aplica documentelor în discuție.

 Cu privire la textul consolidat al proiectului ACCC, la capitolele acestuia și la proiectul de propunere privind cooperarea tehnică (documentele nr. 1-22 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010)

135    În ceea ce privește documentele nr. 1-21 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010, poziția reclamantei este aceea că dacă pozițiile și sugestiile pe care le conțineau aceste documente au fost integrate în textul consolidat al proiectului ACCC, atunci acestea nu mai puteau fi reexaminate, iar divulgarea lor nu trebuia să mai ridice dificultăți. În definitiv și indiferent dacă aceste documente ar fi conținut opiniile Comisiei pe care aceasta le‑a împărtășit partenerilor săi de negociere, nu ar mai fi existat motivul de a nu i se acorda accesul la aceste opinii. În ceea ce privește documentul nr. 22 din lista anexată la decizia din 4 mai 2020, care nu fusese integrat în textul consolidat al proiectului ACCC, reclamanta susține că exista o posibilitate redusă ca divulgarea unui document care se raportează doar la cooperarea tehnică să afecteze negocierile.

136    Reiese atât din decizia din 4 mai 2010 (punctul 5.1), cât și din examinarea documentelor comunicate de Comisie în executarea Ordonanței din 9 iunie 2011 că documentele nr. 1-20 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010 privesc capitole diferite din proiectul ACCC și conțin, în special prin recurgerea la funcția de urmărire a modificărilor (track changes), pozițiile și sugestiile diferitor participanți exprimate în cadrul negocierilor. Documentul nr. 21 constituie o listă de probleme de discutat. La rândul său, documentul nr. 22 exprimă propunerile unui participant la negocieri în domeniul cooperării tehnice.

137    Astfel cum arată Comisia în decizia din 4 mai 2010, trebuie amintit că negocierile privind ACCC erau în curs de desfășurare la momentul adoptării acestei decizii și că textul consolidat al proiectului ACCC, comunicat publicului, reprezenta doar un proiect de acord.

138    În aceste condiții și fără a săvârși o eroare vădită de apreciere, la punctul 5.1 din decizia din 4 mai 2010, Comisia a considerat că divulgarea către reclamantă a documentelor nr. 1-20 și 22 și, așadar, a pozițiilor de negociere ale participanților la negocieri, precum și ale Uniunii ar fi adus atingere climatului de încredere reciprocă necesar exprimării libere de către fiecare participant la negocieri a pozițiilor sale și ar fi afectat capacitățile de negociere ale Uniunii.

139    Împrejurarea că documentul nr. 22 este o propunere privind cooperarea tehnică nu îi afectează caracterul de document de negociere provenit de la un participant la negocieri și că divulgarea sa era, așadar, de natură să aducă atingere climatului de încredere reciprocă necesar negocierilor.

140    În schimb, în ceea ce privește documentul nr. 21 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010, trebuie arătat că nu este vorba despre un document care exprimă o poziție de negociere a unuia sa mai multor participanți, ci reprezintă doar o listă de probleme de discutat, fără implicații directe. În aceste condiții, trebuie să se considere că respingerea cererii de acces cu privire la acest document este viciată de o eroare vădită de apreciere, Comisia considerând în mod eronat că divulgarea acestui document ar aduce atingere protecției interesului public în relațiile internaționale.

141    Rezultă, în mod contrar celor susținute de reclamantă, că, deși în exercitarea marjei sale de apreciere în domeniul excepțiilor de la dreptul de acces prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1049 Comisia nu a săvârșit o eroare vădită prin refuzul exprimat în privința sa, pentru motivele arătate la punctul 5.1 din decizia din 4 mai 2010, de a acorda accesul la documentele nr. 1-20 și 22 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010, în schimb, trebuie să se admită prezentul aspect al celui de al treilea motiv în privința documentului nr. 21 din lista anexată la această decizie.

 Cu privire la documentele referitoare la direcția ce urma a fi adoptată în privința cererilor de admitere la negocieri (documentele nr. 23 și 24 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010)

142    Reclamanta contestă refuzul accesului pentru motivul că aceste documente s‑ar raporta, înainte de toate, la opțiunile de luare în considerare de către participanții la negocieri a aderării noilor participanți la aceste negocieri. În consecință, aceste documente ar părea a avea o natură generală, în sensul că ar lua în considerare doar abordări diferite și posibilele cereri de aderare la negocieri din partea altor țări.

143    Reiese atât din decizia din 4 mai 2010 (punctul 5.2), cât și din examinarea documentelor comunicate de Comisie în executarea Ordonanței din 9 iunie 2011 că documentele nr. 23 și 24 din lista anexată la această decizie privesc problema poziției ce urma a fi adoptată în legătură cu cererile formulate de terți de integrare în negocierile privind ACCC sau de aderare la ACCC, după negocierea și încheierea acestui acord. Documentul nr. 23 provine de la un participant la negocieri și prezintă opțiuni în această privință, în timp ce documentul nr. 24, întemeiat pe textul documentului nr. 23, este un document comun tuturor participanților la negocieri care conține elemente de răspuns la cererile terților de a fi incluși în negocieri. Decizia din 4 mai 2010 menționează că este vorba despre documente de discuție.

144    În aceste condiții, trebuie să se considere că, apreciind că divulgarea acestor documente ar aduce atingere protecției interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale, Comisia nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere.

145    Astfel, ținând seama de obiectul și de conținutul acestor documente și după cum Comisia arată, în esență, în decizia din 4 mai 2010 (punctul 5.2), o asemenea divulgare era de natură să afecteze atât credibilitatea Comisiei în calitate de partener de negociere în privința altor participanți la negocieri, cât și relațiile tuturor participanților la negocieri – și, prin urmare, ale Uniunii – cu eventuale țări terțe care doreau să se alăture negocierilor.

146    Rezultă că prezentul aspect al celui de al treilea motiv trebuie respins în ceea ce privește documentele nr. 23 și 24 menționate.

 Cu privire la documentele referitoare la pozițiile altor participanți la negocieri asupra anumitor chestiuni (documentele nr. 25 și 26 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010)

147    Reclamanta arată că, în opinia sa, înțelege că aceste documente ilustrează poziția terților (third parties), precum și punctele de vedere ale Uniunii în această privință în legătură cu viitoarea structură instituțională a ACCC și cu dispozițiile ACCC referitoare la internet. Reclamanta nu observă modul în care divulgarea acestor documente, pe care Comisia le‑a distribuit deja celorlalți participanți la negocieri, ar putea să îi limiteze marja de acțiune.

148    La punctul 5.3 din decizia din 4 mai 2010, Comisia a arătat că documentele nr. 25 și 26 din lista anexată la această decizie reflectau direct pozițiile participanților la negocieri, precum și punctul de vedere al Uniunii cu privire la aceste poziții, în privința dispozițiilor ACCC referitoare la internet și, respectiv, a viitoarei structuri instituționale a ACCC.

149    Din examinarea documentelor depuse de Comisie în executarea Ordonanței din 9 iunie 2011 rezultă că, deși documentul nr. 26 reflectă efectiv, astfel cum arată Comisia în decizia din 4 mai 2010 (punctul 5.3), poziția unui participant la negocieri, precum și punctul de vedere al Uniunii asupra acestei poziții, în schimb, această situație nu se regăsește în cazul documentului nr. 25.

150    Astfel, documentul nr. 25 se prezintă ca un document al Uniunii având un conținut exclusiv descriptiv și general, referitor la dreptul Uniunii în domeniul proprietății intelectuale în legătură cu internetul. Acesta nu face trimitere la poziția niciunui participant la negocieri și nu exprimă, indiferent de cele susținute de Comisie în ședință, nicio poziție exactă a Comisiei în privința unei poziții a unui anumit participant.

151    Rezultă că, deși refuzul accesului la documentul nr. 26 nu conține, în mod contrar celor susținute de reclamantă, nicio eroare vădită de apreciere, având în vedere conținutul acestui document și considerațiile exprimate în mod întemeiat de Comisie la punctul 5.3 din decizia din 4 mai 2010, în schimb, trebuie admis prezentul aspect al celui de al treilea motiv în ceea ce privește documentul nr. 25 din lista anexată la această decizie.

 Cu privire la comentariile Uniunii privind sancționarea infracțiunilor (documentele nr. 27-29 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010)

152    În ceea ce privește documentele nr. 27-29 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010 și pentru aceleași motive precum cele amintite în privința documentelor nr. 25 și 26 din această listă, potrivit susținerilor reclamantei, Comisia nu a demonstrat că a fost îndeplinită excepția de la dreptul de acces întemeiată pe protecția relațiilor internaționale.

153    Atât din decizia din 4 mai 2010 (punctul 5.4), cât și din examinarea documentelor comunicate de Comisie în executarea Ordonanței din 9 iunie 2011 reiese că documentele nr. 27-29 din lista anexată la această decizie sunt documente de negociere ale Uniunii referitoare la dispozițiile proiectului ACCC privind sancționarea infracțiunilor.

154    În aceste condiții, trebuie să se considere că, apreciind la punctul 5.4 din decizia din 4 mai 2010 că divulgarea acestor documente ar afecta poziția de negociere a Uniunii și, așadar, ar aduce atingere protecției interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale, Comisia nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere.

155    Rezultă că prezentul aspect al celui de al treilea motiv trebuie respins în ceea ce privește documentele nr. 27-29 sus‑menționate.

 Cu privire la observațiile statelor membre și la documentele de lucru și rapoartele interne (documentele nr. 30-48 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010)

156    Cu titlu introductiv, trebuie amintit (a se vedea punctele 64-68 de mai sus) că în prezenta acțiune nu se contestă refuzul accesului la documentele nr. 30-44 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010, ci este avut în vedere, în privința documentelor nr. 45-48 din această listă, numai faptul că accesul parțial acordat de Comisie la aceste documente ar fi putut fi foarte restrictiv și, așadar, în esență, ar fi putut contraveni principiului proporționalității.

157    În observațiile din 28 februarie 2012, reclamanta, pe baza unei comparări a părților documentelor nr. 45-48 care au fost ocultate în decizia din 4 mai 2010, iar ulterior divulgate în decizia din 27 ianuarie 2012, susține că ocultările efectuate în luna mai 2010 nu erau justificate, fie întrucât priveau elemente pur descriptive care nu erau susceptibile să aducă atingere relațiilor cu ceilalți parteneri de negociere, fie întrucât priveau informații care nu erau susceptibile să evidențieze pozițiile participanților la negocieri sau strategia de negociere a Comisiei.

158    În sfârșit, reclamanta, întemeindu‑se pe cunoașterea – pe care dobândit‑o în urma unei erori informatice a Comisiei – a conținutului integral al documentelor nr. 45-48 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010, critică abordarea Comisiei. Astfel, în documentul nr. 47 din această listă, reclamanta critică ocultarea de către Comisie, la subsolul paginii 2 și în pagina 3 din acest document, a anumitor informații pe care reclamanta le consideră deopotrivă neconfidențiale și având importanță pentru public.

159    Reclamanta concluzionează că dovezile furnizate prin decizia din 27 ianuarie 2012 demonstrează că, în decizia din 4 mai 2010, Comisia a aplicat în mod eronat articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001, procedând astfel pentru a disimula faptul că se îndepărta de angajamentele sale în materie de transparență.

160    În observațiile din 10 aprilie 2012, Comisia contestă argumentele reclamantei.

161    Pe de o parte, aceasta își reiterează argumentația cuprinsă în memoriul în apărare și în duplică potrivit căreia acțiunea nu ar fi avut în vedere refuzul accesului exprimat în decizia din 4 mai 2010 cu privire la documentele nr. 45-48 din lista anexată la această decizie.

162    Totuși, trebuie amintit că această argumentație a fost deja examinată și înlăturată la punctele 59-67 de mai sus.

163    Pe de altă parte, după ce a amintit marja sa largă de apreciere în contextul articolului 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 și controlul jurisdicțional restrâns care decurge din aceasta, Comisia apreciază că reclamanta, prin examinarea detaliată a ocultărilor efectuate în documentele nr. 45-48 prin decizia din 4 mai 2010, ulterior divulgate în anul 2012, nu respectă limitele acestui control jurisdicțional.

164    Cu toate acestea, se impune constatarea că existența, în speță, a unei marje de apreciere a Comisiei nu interzice reclamantei să recurgă la o comparare a deciziilor din 4 mai 2010 și din 27 ianuarie 2012 pentru a identifica în cuprinsul acestora elemente în susținerea tezei sale potrivit căreia, în decizia din 4 mai 2010, Comisia ar fi săvârșit erori vădite de apreciere în aplicarea efectivă, în cazul documentelor în litigiu, a excepției de la dreptul de acces, prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001. Marja de apreciere a Comisiei nu este încălcată ca urmare a acestui fapt și nici întinderea controlului Tribunalului nu este modificată.

165    În sfârșit, Comisia consideră că examinarea efectuată în acest sens de reclamantă nu demonstrează că ocultările efectuate în decizia din 4 mai 2010 erau vădit nejustificate, ci dimpotrivă.

166    Trebuie arătat că reiese atât din decizia din 4 mai 2010 (punctul 5.6), cât și din examinarea documentelor comunicate de Comisie în executarea Ordonanței din 9 iunie 2011 că documentele nr. 45-48 din lista anexată la această decizie sunt patru documente interne ale Comisiei care rezumă negocierile întreprinse în a patra, în a cincea, în a șasea și în a șaptea sesiune (rounds) privind ACCC.

167    În decizia din 4 mai 2010, Comisia a arătat că părțile ocultate ale documentelor nr. 45-48 din lista anexată la această decizie conțineau anumite elemente ale ambițiilor Uniunii și aspecte ale strategiei acesteia de negociere în cadrul negocierilor privind ACCC. Comisia a menționat că divulgarea către public a acestor informații ar pune‑o într‑o situație foarte dificilă în negocierile actuale privind ACCC în raport cu ceilalți participanți la negocieri, care ar fi informați pe deplin în legătură cu scopurile și cu considerațiile politice ale Uniunii și care ar putea astfel să aprecieze în ce măsură Uniunea este dispusă să facă compromisuri. Această împrejurare ar reduce considerabil marja de acțiune a Comisiei și ar compromite desfășurarea generală a negocierilor actuale, producând prejudicii interesului Uniunii privind desfășurarea eficientă a asemenea negocieri.

168    Comisia a adăugat că, în general, nu avea posibilitatea să prezinte mai exact conținutul efectiv al informațiilor ocultate, din moment ce acest lucru ar avea ca efect dezvăluirea conținutului lor și, astfel, ar lipsi de utilitate excepția aplicabilă.

169    Din examinarea părților ocultate ale documentelor nr. 45-48 reiese că, în cea mai mare parte, acestea conțin efectiv informații privind ambițiile Uniunii, pozițiile sale de negociere și anumite aspecte din strategia sa de negociere, precum și informații privind pozițiile și inițiativele participanților la negocieri.

170    Astfel, în privința ocultărilor specific contestate de reclamantă, acestea sunt în special cele efectuate la pagina 1 punctul 4 prima și ultima propoziție din documentul nr. 45. Într‑adevăr, aceste ocultări, în mod contrar celor susținute de reclamantă, ar conține informații privind pozițiile participanților la negocieri și evoluția negocierilor, informații pe care Comisia putea decide să nu le divulge fără a săvârși o eroare vădită de apreciere.

171    Aceeași concluzie se aplică și în cazul ocultării contestate de reclamantă, efectuată la pagina 3 a documentului nr. 45, sub liniuța „Consultation of stakeholders/Transparency”, ultima propoziție. Împrejurarea invocată de reclamantă că pozițiile Uniunii și ale participanților la negocieri ar fi putut, în anumite aspecte, să fie consensuale, nu determina nicidecum presupunerea că divulgarea acestor poziții, în acest stadiu al negocierii și în lipsa oricărei semnături, nu ar aduce atingere interesului public în ceea ce ar privi relațiile internaționale.

172    De altfel, aceeași concluzie se aplică și ocultărilor contestate de reclamantă, operate în documentul nr. 46, la pagina 1, sub titlul „Summary”, al patrulea și al cincilea paragraf, și la pagina 3, primul paragraf și punctul 5 litera (a). Aceste ocultări, care descriau pozițiile participanților și ale Uniunii privind, pe de o parte, aderarea unor noi țări la ACCC și, pe de altă parte, perspectivele viitoare ale acestui acord, aveau în vedere informații a căror divulgare Comisia putea să considere, în acel stadiu al negocierilor și în exercitarea marjei sale de apreciere, că ar aduce atingere protecției interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale.

173    În ceea ce privește ocultarea contestată de reclamantă și efectuată la pagina 1, sub titlul „Summary”, al doilea paragraf din documentul nr. 46, aceasta se referă, asemănător celei efectuate la pagina 1 punctul 4 ultima propoziție din documentul nr. 45 (a se vedea punctul 170 de mai sus), la pozițiile participanților în cadrul negocierilor.

174    În ceea ce privește informațiile ocultate la paginile 2 și 3 ale documentului nr. 47 [literele (a)-(c) cuprinse în propoziția „EU comments focused on”], reclamanta, întemeindu‑se pe cunoașterea acestui document dobândită în împrejurările amintite la punctul 53 de mai sus, consideră că acestea nu puteau aduce atingere negocierilor deoarece descriau doar conținutul unei propuneri care a făcut obiectul discuțiilor dintre participanți. În plus, divulgarea acestor informații nu ar fi putut repune în discuție poziția Uniunii în cadrul negocierilor, din moment ce natura comentariilor Uniunii nu ar fi prezentat interes pentru ceilalți participanți la negocieri, chiar dacă, în schimb, aceasta ar fi prezentat o importanță specifică pentru cetățenii Uniunii.

175    Cu toate acestea, se impune constatarea că, independent de faptul că exista temei pentru Comisie de a oculta comentariile sale privind poziția unui participant, în realitate ocultările în discuție constituiau mai puțin asemenea comentarii și mai degrabă o descriere a poziției unui participant la negocieri. Procedând astfel, aceste ocultări erau deplin justificate de protecția interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale. Împrejurarea că această poziție ar fi fost prezentată de participantul la negocieri în discuție tuturor celorlalți participanți la negocieri nu este de natură să repună în discuție această constatare.

176    În ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia conținutul acestor ocultări, în special referitor la propuneri ale unui participant la negocieri care depășeau acquis‑ul comunitar, ar fi prezentat o importanță specifică pentru cetățeanul european, care ar fi putut dori să aibă cunoștință despre dezbaterea aflată în desfășurare în vederea influențării acesteia, trebuie amintit, astfel cum s‑a menționat deja la punctele 110 și 131 de mai sus, că articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 constituie o excepție obligatorie care nu presupune, spre deosebire de alte excepții de la dreptul de acces, luarea în considerare a unui eventual interes public superior divulgării.

177    În acest context, reclamanta invocă în mod eronat în susținerea poziției sale Hotărârea Suedia și Turco/Consiliul, punctul 53 de mai sus, care privea refuzul accesului întemeiat pe o altă excepție ce presupunea luarea în considerare a unui asemenea interes public superior divulgării [articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001].

178    De asemenea, reclamanta face trimitere fără succes la aceeași hotărâre pentru a susține că instanța Uniunii ar fi stabilit în cuprinsul acesteia o prezumție în favoarea divulgării documentelor legislative.

179    Astfel, în măsura în care, prin intermediul acestei trimiteri, reclamanta ar încerca să asimileze documentele de negociere privind ACCC unor documente legislative, se impune constatarea că, după cum Curtea s‑a pronunțat deja (Hotărârea din 1 februarie 2007, Sison/Consiliul, punctul 108 de mai sus, punctul 41), o asemenea asimilare, chiar dacă se presupune a fi exactă, nu poate influența problema dacă divulgarea documentelor respective putea aduce atingere intereselor protejate de articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1049/2001 și, așadar, nici problema dacă trebuia refuzat accesul solicitat la asemenea documente.

180    După cum Curtea a arătat în Hotărârea Sison/Consiliul sus‑menționată, articolul 12 alineatul (2) din regulamentul menționat, deși prevede că documentele întocmite sau primite în cadrul procedurilor de adoptare a actelor cu forță juridică obligatorie pe teritoriul statelor membre sau pentru acestea ar trebui să devină direct accesibile, adaugă totuși că aceste dispoziții sunt aplicabile numai sub rezerva dispozițiilor articolelor 4 și 9 din același regulament (Hotărârea din 1 februarie 2007, Sison/Consiliul, punctul 108 de mai sus, punctul 41).

181    În plus și cu titlu incidental, trebuie amintit că desfășurarea negocierilor în vederea încheierii unui acord internațional este, în principiu, de domeniul executivului (Hotărârea in ’t Veld/Consiliul, punctul 120 de mai sus, punctul 88) și că aceste negocieri nu aduc nicidecum atingere dezbaterii publice care poate să se dezvolte, odată ce acordul internațional este semnat, în contextul procedurii de ratificare.

182    Tribunalul consideră că, în exercitarea marjei de apreciere care îi este recunoscută în contextul articolului 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, Comisia nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere apreciind că o divulgare a informațiilor menționate la punctul 174 de mai sus ar fi adus atingere protecției interesului public în relațiile internaționale.

183    Deși criticile reclamantei în privința ocultărilor efectuate prin decizia din 4 mai 2010 în documentele nr. 45-48 din lista anexată la această decizie apar, așadar, în majoritate, ca nejustificate, nu este mai puțin adevărat că, în mod întemeiat, reclamanta critică anumite ocultări efectuate de Comisie în aceste documente ca fiind vădit eronate.

184    O asemenea situație privește ocultările efectuate în documentul nr. 45 la pagina 2, sub titlul „Participants”, al doilea paragraf ultima propoziție, în documentul nr. 47, la pagina 1, sub titlul „Participants”, al doilea paragraf ultima propoziție, în documentul nr. 47, la pagina 2, sub titlul „1. Digital Environment (including Internet)”, al doilea paragraf ultima propoziție, în documentul nr. 48, la pagina 2, paragraful de sub punctul 4, ultima parte a propoziției.

185    Astfel, nu rezultă că aceste ocultări ar privi pozițiile de negociere ale Comisiei sau ale altor participanți la negocieri ori alte informații a căror divulgare ar fi fost de natură să aducă atingere interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale. În special și astfel cum a arătat reclamanta, mențiunea Comisiei, ocultată la pagina 2 a documentului nr. 48 (paragraful situat sub punctul 4, ultima parte a propoziției), potrivit căreia nu s‑ar fi opus unei divulgări a documentelor de negociere dacă ar fi existat un consens al participanților la negocieri în acest sens constituia o informație a cărei divulgare nu era de natură să aducă atingere încrederii reciproce dintre participanții la negocieri.

186    Din considerațiile de mai sus rezultă că prezentul aspect al celui de al treilea motiv trebuie respins în ceea ce privește documentele nr. 45-48 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010, cu excepția ocultărilor menționate la punctul 184 de mai sus.

 Cu privire la documentele nr. 27a, 40a, 51 și 52 din lista anexată la decizia din 9 decembrie 2010

–       Cu privire la documentul din 21 septembrie 2009 intitulat „Working document ‘Friends of the Presidency’ meeting” (document de lucru al reuniunii „Prietenii președinției”) (documentul nr. 27a din lista anexată la decizia din 9 decembrie 2010)

187    Atât din decizia din 9 decembrie 2010 (punctul 2.1 al patrulea paragraf), cât și din examinarea documentelor comunicate de Comisie în executarea Ordonanței din 9 iunie 2011 reiese că documentul nr. 27a din lista anexată la această decizie este un document de lucru al Consiliului care conține un proiect de text privind dispozițiile penale ale ACCC, pregătit în vederea unei discuții în cadrul grupului „Prietenii președinției” și care urmărea să permită exprimarea unei poziții a președinției în ceea ce privește negocierile asupra acestui aspect.

188    În aceste condiții și întrucât era vorba despre un document referitor la pozițiile de negociere ale Uniunii, precum și, în anumite aspecte, referitor la pozițiile unor terți, Comisia, fără a săvârși o eroare vădită de apreciere, pentru motivele arătate în decizia din 9 decembrie 2010 (punctul 2.1 al patrulea‑al șaptelea alineat), a respins cererea de acces la acest document.

189    Această concluzie nu este repusă în discuție prin argumentele invocate de reclamantă în observațiile din 19 ianuarie 2011 privind decizia din 9 decembrie 2010, care reiterează, în esență, pe cele invocate în stadiul cererii introductive și care au fost respinse deja de Tribunal la punctele 111-127 de mai sus.

–       Cu privire la documentul din 26 octombrie 2009 intitulat „Draft Position of the Member States on the criminal provisions in chapter 2” (proiect de poziție a statelor membre privind dispozițiile penale din capitolul 2) (documentul nr. 40a din lista anexată la decizia din 9 decembrie 2010)

190    Atât din decizia din 9 decembrie 2010 (punctul 2.1 al patrulea paragraf), cât și din examinarea documentelor comunicate de Comisie în executarea Ordonanței din 9 iunie 2011 reiese că documentul nr. 40a din lista anexată la această decizie este un document de lucru din 26 octombrie 2009 care reflectă poziția statelor membre ale Uniunii în privința dispozițiilor penale din capitolul 2 din ACCC.

191    În plus, trebuie arătat că acest document este identic, cu excepția titlului și a antetelor și a subsolurilor paginilor, cu documentul nr. 28 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010, în privința căruia s‑a constatat deja (a se vedea punctele 152-155 de mai sus) că refuzul de acordare a accesului nu a fost viciat de nicio eroare vădită de apreciere. În consecință și pentru aceleași motive precum cele expuse la punctele menționate, se impune respingerea prezentului motiv în ceea ce privește documentul nr. 40a.

–       Cu privire la documentul din 8 iunie 2009 intitulat „Transmission note with agenda for meeting of 11 June 2009” (notă de transmitere cu programul reuniunii din 11 iunie 2009) (documentul nr. 51 din lista anexată la decizia din 9 decembrie 2010)

192    În decizia din 9 decembrie 2010 [punctul 2.2 subpunctul 1)], Comisia a acordat acces la acest document, cu excepția unui alineat în privința căruia a opus excepția întemeiată pe protecția interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale, motiv întemeiat pe faptul că acel alineat cuprindea informații referitoare la o cerere formulată de un stat terț de a se alătura negocierilor privind ACCC și că divulgarea acestei informații ar aduce atingere relațiilor Uniunii cu acel stat terț, precum și cu ceilalți participanți la negocieri.

193    Atât din explicațiile furnizate de Comisie în decizia din 9 decembrie 2010, cât și din examinarea documentului comunicat Tribunalului în executarea Ordonanței din 9 iunie 2010 reiese că fragmentul ocultat din acest document privește în realitate tratamentul unei cereri adresate de un stat terț referitoare la o eventuală alăturare a acestui stat terț la negocierile privind ACCC. În aceste condiții și în mod contrar celor sugerate de reclamantă, trebuie să se considere că, apreciind că divulgarea fragmentului ocultat din acest document ar aduce atingere protecției interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale, Comisia nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere.

–       Cu privire la documentul din 30 septembrie 2009 intitulat „Transmission of an information note for the committee (deputies)” [transmiterea unei note de informare pentru comitet (deputați)] (documentul nr. 52 din lista anexată la decizia din 9 decembrie 2010)

194    Acest document, care este o notă de informare destinată informării comitetului prevăzut la articolul 133 CE (devenit articolul 207 TFUE) și care se referă la capitolul din proiectul ACCC privind internetul, a făcut obiectul unui acces parțial în decizia din 9 decembrie 2010.

195    În ceea ce privește extrasul nedivulgat din acest document, atât din explicațiile furnizate de Comisie în decizia din 9 decembrie 2010, cât și din examinarea documentului comunicat Tribunalului în executarea Ordonanței din 9 iunie 2011 reiese că acesta cuprinde informații furnizate Comisiei de un participant la negocieri cu privire la poziția acestuia în cadrul negocierilor.

196    În aceste condiții și în mod contrar celor susținute de reclamantă, Comisia a decis fără a săvârși o eroare vădită de apreciere să nu acorde acces la această parte a documentului.

197    Concluzionând cu privire la toate considerațiile de mai sus referitoare la al doilea aspect al prezentului motiv, se impune respingerea acestui aspect, cu excepția contestării refuzului accesului la documentele nr. 21 și 25 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010 și a ocultării documentelor nr. 45, 47 și 48 din această listă, menționate la punctul 184 de mai sus.

4.     Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001 și a principiului proporționalității

198    Potrivit susținerilor reclamantei, articolul 4 alineatul (6) din acest regulament a fost aplicat în mod incorect și principiul proporționalității a fost încălcat, întrucât Comisia nu a avut în vedere posibilitatea de a acorda acces parțial la documente și de a limita refuzul accesului la unele părți ale documentelor în cazul în care această limitare era justificată și strict necesară.

199    Comisia susține că posibilitatea de acorda acces parțial a fost examinată în mod legal și corect.

200    Potrivit articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001, în cazul în care doar o parte a documentului solicitat se încadrează în una sau mai multe dintre excepțiile de la dreptul de acces, se divulgă celelalte părți ale documentului. Pe de altă parte, principiul proporționalității impune ca derogările să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru atingerea scopului urmărit (a se vedea în acest sens Hotărârea Consiliul/Hautala, punctul 107 de mai sus, punctul 28).

201    În speță, din deciziile din 4 mai 2010 și din 9 decembrie 2010 reiese că Comisia nu s‑a limitat să opună un refuz de acordare a accesului integral în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, ci a examinat posibilitatea unei divulgări parțiale în conformitate cu articolul 4 alineatul (6) din același regulament.

202    Astfel, la punctul 3 din decizia din 4 mai 2010, Comisia a informat‑o pe reclamantă că, în urma unei examinări atente a cererii de acces și a documentelor vizate, rezulta că puteau fi acordate accesul integral la documentul nr. 49 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010 și accesul parțial la documentele nr. 45-48 din această listă, pentru părțile acestor documente care nu se încadrau în domeniul excepției de la dreptul de acces. Comisia a menționat că celelalte părți ale documentelor 45-48, precum și toate celelalte documente menționate în lista anexată la decizia din 4 mai 2010 nu putea fi comunicate reclamantei.

203    În plus, în decizia din 9 decembrie 2010, Comisia a acordat accesul parțial la documentele nr. 50-52 din lista anexată la această decizie.

204    Așadar, susținerea reclamantei potrivit căreia Comisia nu a avut în vedere posibilitatea de a acorda accesul parțial este eronată.

205    În continuare, în ceea ce privește încălcarea principiului proporționalității, reclamanta consideră, referitor la documentele nr. 1-21 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010, că ar fi trebuit acordat accesul parțial, câtă vreme cel puțin anumite părți ale acestor documente ar fi fost reproduse în textul consolidat al proiectului ACCC, astfel încât nu ar mai fi fost necesar refuzul accesului la aceste părți. În plus, ar fi trebuit divulgate părțile acestor documente care priveau pozițiile Uniunii sau chiar cele mai puțin importante deoarece aveau un caracter tehnic.

206    Cu toate acestea, astfel cum s‑a arătat deja la punctul 137 de mai sus, trebuie amintit că negocierile privind ACCC erau în curs de desfășurare și că textul consolidat al proiectului ACCC care a fost publicat reprezenta doar un proiect de acord. În aceste împrejurări și fără a afecta problema amintită la punctul 127 de mai sus, trebuie să se considere că acordarea accesului reclamantei la pozițiile de negociere ale participanților la negocieri și ale Uniunii, cuprinse în documentele nr. 1-20 și 22 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010 [refuzul accesului la documentul nr. 21 fiind deja anulat (a se vedea punctul 141 de mai sus)], deși acestea aveau natură tehnică, ar fi adus atingere interesului public prevăzut la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001. Așadar, Comisia nu a încălcat principiul proporționalității prin refuzul opus reclamantei de a acorda acces parțial, care i‑ar fi dat acesteia posibilitatea să ia cunoștință de pozițiile de negociere ale participanților la negocieri și ale Uniunii.

207    În sfârșit, în ceea ce privește argumentația reclamantei potrivit căreia, referitor la documentele nr. 45-48 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010 care au făcut obiectul accesului parțial, Comisia ar fi cenzurat fără măsură aceste documente și ar fi reținut o abordare excesiv de strictă a accesului, încălcând astfel principiul proporționalității, trebuie arătat că această argumentație a fost, în esență, examinată deja la punctele 156-186 de mai sus și că aceasta a fost admisă în parte.

208    Rezultă că trebuie respins prezentul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001 și a principiului proporționalității, prin faptul că Comisia nu ar fi avut în vedere posibilitatea unui acces parțial și, în caz contrar, l‑ar fi aplicat într‑un mod foarte strict, sub rezerva însă a considerațiilor exprimate la punctul precedent.

5.     Cu privire la al cincilea motiv, întemeiat pe nemotivare

209    Potrivit susținerilor reclamantei, Comisia a încălcat obligația de motivare, întrucât a refuzat implicit accesul la anumite documente cuprinse în cererea de acces, dar care nu au fost examinate în decizia din 4 mai 2010.

210    În ceea ce privește documentele nr. 45-48 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010, Comisia nu ar fi menționat motivele care ar explica în ce măsură accesul integral la aceste documente ar prejudicia interesul public. Motivarea succintă potrivit căreia aceste documente „conțin elemente ale ambițiilor Uniunii și aspecte ale strategiei de negociere a acesteia” ar părea fără relevanță în raport cu conținutul acestor documente pe care Comisia le‑a publicat parțial.

211    În ceea ce privește documentele nr. 1-29 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010, Comisia ar fi avut tendința să invoce motive de ordin general pentru a explica refuzul accesului și ar fi tratat mai degrabă documentele în ansamblu, fără a lua în considerare fiecare document în mod individual.

212    Comisia amintește că, întrucât acest motiv privește documentele neexaminate în decizia din 4 mai 2010, aceasta recunoaște că în decizia din 4 mai 2010 a limitat, în mod greșit, obiectul cererii de acces.

213    În rest, Comisia contestă că ar fi încălcat obligația de motivare.

214    Trebuie amintit că motivarea impusă prin articolul 296 TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care a emis actul, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să exercite controlul. Pe de altă parte, obligația de motivare a deciziilor constituie o normă fundamentală de procedură care trebuie diferențiată de problema temeiniciei motivării, aceasta din urmă ținând de legalitatea pe fond a actului în litigiu. Astfel, motivarea unei decizii constă în exprimarea formală a motivelor pe care se întemeiază această decizie. Dacă aceste motive sunt viciate de erori, acestea afectează legalitatea pe fond a deciziei, dar nu motivarea acesteia, care poate fi suficientă, chiar dacă cuprinde motive eronate (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 10 iulie 2008, Bertelsmann și Sony Corporation of America/Impala, C‑413/06 P, Rep., p. I‑4951, punctele 166 și 181 și jurisprudența citată).

215    Mai întâi trebuie amintit că, în urma adoptării de către Comisie a deciziei din 9 decembrie 2010, prezenta acțiune a rămas fără obiect în măsura în care prin aceasta se solicită anularea unei decizii implicite de refuz al accesului la anumite documente amintite în răspunsul din 21 ianuarie 2010 și care nu au fost examinate în decizia din 4 mai 2010. Rezultă că prezentul motiv, în măsura în care prin intermediul acestuia este criticată nemotivarea unui refuz implicit al accesului la documente pe care Comisia a omis să le examineze în această decizie, a rămas la rândul său fără obiect și nu este necesar să fie examinat.

216    În continuare, în măsura în care prin intermediul acestui motiv se invocă o încălcare a obligației de motivare a refuzului parțial al accesului la documentele nr. 45-48 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010, trebuie să se considere că, atât la punctul 5.6 din această decizie, cât și în partea 4 din aceasta, Comisia a motivat în mod suficient refuzul parțial al accesului.

217    Astfel, la punctul 5.6 din decizia din 4 mai 2010, după ce a menționat că documentele nr. 45-48 din lista anexată la această decizie erau procese‑verbale ale diferitor cicluri de negociere privind ACCC și a anunțat că se acorda accesul parțial la aceste procese‑verbale (primul paragraf al punctului 5.6), Comisia a arătat că părțile ocultate ale acestor documente conțineau anumite elemente ale ambițiilor Uniunii și aspecte ale strategiei de negociere a acesteia în cadrul negocierilor privind ACCC. Comisia a menționat că divulgarea acestor informații ar pune‑o într‑o situație foarte dificilă în negocierile actuale privind ACCC în raport cu ceilalți participanți, care ar fi informați pe deplin în legătură cu scopurile și cu considerațiile politice ale Uniunii și care ar putea, astfel, să aprecieze în ce măsură Uniunea este dispusă să facă compromisuri. Comisia a arătat că această împrejurare ar reduce considerabil marja sa de acțiune și ar compromite desfășurarea generală a negocierilor actuale, ceea ce ar produce prejudicii interesului Uniunii în vederea unei desfășurări eficiente a unor asemenea negocieri (punctul 5.6 al doilea paragraf din decizia din 4 mai 2010).

218    Comisia a adăugat că, în general, nu avea posibilitatea să prezinte mai exact conținutul concret al acestor informații, de vreme ce aceasta ar avea ca efect dezvăluirea conținutului lor și, prin urmare, ar lipsi de utilitate excepția aplicabilă (punctul 5.6. al treilea paragraf din decizia din 4 mai 2010).

219    Pe de altă parte, în ceea ce privește motivul de ocultare care privește nu protecția pozițiilor de negociere ale Comisiei, ci protecția pozițiilor celorlalți participanți la negocieri, acesta, deși nu este menționat expres la punctul 5.6 din decizia din 4 mai 2010, reiese însă cu claritate din partea 4 din decizia din 4 mai 2010, care se referă îndeosebi la documentele nr. 45-48 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010.

220    Din considerațiile de mai sus rezultă că, în mod contrar susținerilor reclamantei, Comisia, chiar dacă nu a avut posibilitatea de a prezenta în mod specific, pentru motivele justificate amintite la punctul 218 de mai sus, conținutul concret al ocultărilor efectuate, nu a încălcat obligația de motivare care îi revenea în privința refuzului parțial al accesului la documentele nr. 45-48 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010.

221    În sfârșit, în măsura în care prin intermediul prezentului motiv este criticată împrejurarea că, în privința documentelor nr. 1-29 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010, Comisia ar fi avut tendința să invoce motive de ordin general pentru a explica refuzul accesului și ar fi tratat mai degrabă documentele în ansamblu, iar nu individual, acesta trebuie respins.

222    Astfel, din decizia din 4 mai 2010 rezultă că Comisia, după ce în partea 4 din această decizie a expus în detaliu motivele pentru care accesul solicitat la documentele de negociere privind ACCC ar aduce atingere protecției interesului public în relațiile internaționale, în partea 5 din această decizie a expus examinarea sa concretă și individuală a aplicării excepției în cazul documentelor menționate în cererea de acces și în special al documentelor nr. 1-29 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010 (a se vedea, în privința acestor documente, punctele 5.1-5.4 din această decizie). Procedând astfel, Comisia a furnizat o motivare suficientă, care a permis reclamantei să ia cunoștință de justificările măsurii luate, iar Tribunalului să își exercite controlul.

223    Având în vedere considerațiile de mai sus, se impune respingerea prezentului motiv.

C –  Concluzii

224    Din ansamblul considerațiilor de mai sus rezultă că acțiunea trebuie respinsă, cu excepția aspectelor în care se contestă refuzul accesului la documentele nr. 21-25 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010, precum și a ocultărilor menționate la punctul 184 de mai sus, efectuate în documentele nr. 45, 47 și 48 din lista anexată la aceeași decizie.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

225    Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Pe de altă parte, potrivit articolului 87 alineatul (3) din același regulament, pentru motive excepționale sau în cazul în care părțile cad în pretenții cu privire la unul sau la mai multe capete de cerere, Tribunalul poate să repartizeze cheltuielile de judecată sau poate decide ca fiecare parte să suporte propriile cheltuieli.

226    În speță, deși reclamanta cade în principal în pretenții, nu este mai puțin adevărat, pe de o parte, că prezenta acțiune este fondată în privința anumitor documente și ocultări și, pe de altă parte și mai ales, că tratamentul mai puțin diligent al cererii de acces efectuat de Comisie și obligația, în urma propriei fapte, ca această instituție să completeze de două ori răspunsul la această cerere, au îngreunat procedura în fața Tribunalului și, prin urmare, au sporit cheltuielile de judecată ale reclamantei.

227    Având în vedere aceste împrejurări, trebuie să se decidă că reclamanta va suporta doar jumătate din propriile cheltuieli de judecată și jumătate din cheltuielile de judecată ale Comisiei.

228    Comisia va suporta jumătate din propriile cheltuieli de judecată și jumătate din cheltuielile de judecată ale reclamantei.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a doua)

declară și hotărăște:

1)      Anulează Decizia Comisiei din 4 mai 2010 având referința SG.E.3/HP/psi – Ares (2010) 234950, în măsura în care privește refuzul accesului la documentele nr. 21 și 25 din lista anexată la această decizie, precum și ocultările următoare, efectuate în alte documente din această listă:

–        documentul nr. 45, la pagina 2, sub titlul „Participants”, al doilea paragraf ultima propoziție;

–        documentul nr. 47, la pagina 1, sub titlul „Participants”, al doilea paragraf ultima propoziție;

–        documentul nr. 47, la pagina 2, sub titlul „1. Digital Environment (including Internet)”, al doilea paragraf ultima propoziție;

–        documentul nr. 48, la pagina 2, paragraful din cuprinsul punctului 4, ultima parte a propoziției.

2)      Respinge în rest acțiunea.

3)      Doamna Sophie in ’t Veld suportă jumătate din cheltuielile sale de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată ale Comisiei Europene.

4)      Comisia suportă jumătate din cheltuielile sale de judecată, precum și jumătate din cheltuielile de judecată ale doamnei in ’t Veld.

Forwood Dehousse Schwarcz

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 19 martie 2013.

Semnături

Cuprins

Istoricul cauzei

Procedura și concluziile părților

În drept

A –  Cu privire la obiectul acțiunii

1.  Cu privire la obiectul acțiunii în privința anumitor refuzuri de acordare a accesului exprimate în decizia din 4 mai 2010

2.  Cu privire la obiectul acțiunii ca urmare a deciziei din 9 decembrie 2010 și în lumina observațiilor reclamantei din 19 ianuarie 2011

3.  Cu privire la obiectul acțiunii ca urmare a deciziei din 27 ianuarie 2012 și în lumina observațiilor reclamantei din 28 februarie 2012

4.  Concluzie cu privire la obiectul acțiunii

B –  Cu privire la fond

1.  Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1049/2001

2.  Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001

3.  Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001 și pe erori vădite de apreciere

a)  Cu privire la primul aspect, întemeiat pe o încălcare a articolului 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001

b)  Cu privire la al doilea aspect, întemeiat pe erori vădite de apreciere în aplicarea articolului 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001

Cu privire la textul consolidat al proiectului ACCC, la capitolele acestuia și la proiectul de propunere privind cooperarea tehnică (documentele nr. 1-22 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010)

Cu privire la documentele referitoare la direcția ce urma a fi adoptată în privința cererilor de admitere la negocieri (documentele nr. 23 și 24 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010)

Cu privire la documentele referitoare la pozițiile altor participanți la negocieri asupra anumitor chestiuni (documentele nr. 25 și 26 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010)

Cu privire la comentariile Uniunii privind sancționarea infracțiunilor (documentele nr. 27-29 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010)

Cu privire la observațiile statelor membre și la documentele de lucru și rapoartele interne (documentele nr. 30-48 din lista anexată la decizia din 4 mai 2010)

Cu privire la documentele nr. 27a, 40a, 51 și 52 din lista anexată la decizia din 9 decembrie 2010

–  Cu privire la documentul din 21 septembrie 2009 intitulat „Working document ‘Friends of the Presidency’ meeting” (document de lucru al reuniunii „Prietenii președinției”) (documentul nr. 27a din lista anexată la decizia din 9 decembrie 2010)

–  Cu privire la documentul din 26 octombrie 2009 intitulat „Draft Position of the Member States on the criminal provisions in chapter 2” (proiect de poziție a statelor membre privind dispozițiile penale din capitolul 2) (documentul nr. 40a din lista anexată la decizia din 9 decembrie 2010)

–  Cu privire la documentul din 8 iunie 2009 intitulat „Transmission note with agenda for meeting of 11 June 2009” (notă de transmitere cu programul reuniunii din 11 iunie 2009) (documentul nr. 51 din lista anexată la decizia din 9 decembrie 2010)

–  Cu privire la documentul din 30 septembrie 2009 intitulat „Transmission of an information note for the committee (deputies)” [transmiterea unei note de informare pentru comitet (deputați)] (documentul nr. 52 din lista anexată la decizia din 9 decembrie 2010)

4.  Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001 și a principiului proporționalității

5.  Cu privire la al cincilea motiv, întemeiat pe nemotivare

C –  Concluzii

Cu privire la cheltuielile de judecată

* Limba de procedură: engleza.