Cauza T‑400/11

Altadis, SA

împotriva

Comisiei Europene

„Acțiune în anulare – Ajutoare de stat – Schemă de ajutor care permite amortizarea fiscală a fondului comercial financiar în cazul achiziționării unor titluri de participare străine – Decizie prin care schema de ajutor este declarată incompatibilă cu piața comună și nu se dispune recuperarea ajutoarelor – Act care presupune măsuri de executare – Lipsa afectării individuale – Lipsa obligației de restituire – Inadmisibilitate”

Sumar – Ordonanța Tribunalului (Camera a opta) din 9 septembrie 2013

1.      Procedură jurisdicțională – Obligaţia Tribunalului de a iniţia procedura orală înainte de a se pronunţa cu privire la o excepţie de inadmisibilitate – Lipsă

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 114 alin. (1) și (3)]

2.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie a Comisiei de interzicere a unei scheme sectoriale de ajutoare – Acțiune a unei întreprinderi care a beneficiat de un ajutor individual acordat în temeiul acestei scheme, dar care nu este supusă unei obligații de restituire – Inadmisibilitate

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

3.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Distincție între afectarea individuală și interesul de a exercita acțiunea

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

4.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Noțiunea de act normativ în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE – Orice act cu aplicabilitate generală, cu excepția actelor legislative – Decizie a Comisiei de interzicere a unei scheme sectoriale de ajutoare – Act care presupune măsuri de executare în sensul dispoziției menționate a tratatului – Excludere

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE și art. 288 al patrulea paragraf TFUE)

5.      Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Acțiune în anulare formulată împotriva unei decizii în materie de ajutoare de stat, declarată inadmisibilă de Tribunal – Posibilitate de a propune instanței naționale să adreseze o trimitere preliminară

(art. 263 TFUE și art. 267 TFUE)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 19)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 23, 25, 26, 28, 31, 33, 34, 39 și 41)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 38)

4.      Un act precum o decizie a Comisiei de interzicere a unei scheme sectoriale de ajutoare care presupune măsuri de executare nu poate fi calificat drept act normativ care nu presupune măsuri de executare în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.

Astfel, în temeiul articolului 288 al patrulea paragraf TFUE, o asemenea decizie este obligatorie în toate elementele sale numai pentru destinatarii pe care îi indică. Prin urmare, obligația de a refuza acordarea beneficiului schemei în litigiu, de a anula avantajele fiscale acordate și de a recupera ajutoarele plătite în temeiul schemei respective sunt consecințele juridice obligatorii ale acestei decizii pentru statul membru care este destinatarul acesteia.

În schimb, decizia atacată nu produce asemenea efecte juridice cu privire la beneficiarii schemei în litigiu, întrucât declarația de incompatibilitate nu implică în sine pentru beneficiarii menționați nicio interdicție sau obligație. Având în vedere că efectul incompatibilității nu este în mod necesar același pentru fiecare dintre beneficiarii schemei în litigiu, consecințele incompatibilității trebuie astfel să fie individualizate printr‑un act juridic care emană de la autoritățile naționale competente, precum un aviz de impozitare, care ar constitui o măsură de executare în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE.

Nu prezintă importanță în această privință faptul că statul membru destinatar al actului atacat nu dispune de nicio marjă de apreciere la punerea în aplicare a acestuia. Lipsa puterii de apreciere este un criteriu care trebuie, desigur, examinat pentru a se constata dacă este îndeplinită condiția afectării directe a unui reclamant. Cu toate acestea, cerința existenței unui act care nu presupune măsuri de executare, prevăzută la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, constituie o condiție diferită de cea referitoare la afectarea directă.

(a se vedea punctele 45-48)

5.      Uniunea este o uniune de drept în care actele instituțiilor sale sunt supuse controlului conformității cu tratatul și cu principiile generale de drept din care fac parte drepturile fundamentale. Prin urmare, particularii trebuie să poată beneficia de o protecție jurisdicțională efectivă a drepturilor care le sunt conferite de ordinea juridică a Uniunii.

Un reclamant nu este nicidecum lipsit de orice protecție jurisdicțională efectivă, având în vedere că, chiar dacă acțiunea în anulare este declarată inadmisibilă, nimic nu se opune posibilității ca acesta să conteste în fața instanței naționale măsurile de executare a deciziei Comisiei de interzicere a unei scheme sectoriale de ajutoare și în special avizele de impozitare prin care se refuză acordarea beneficiului schemei în discuție. Instanța națională va putea astfel să controleze în mod accesoriu validitatea deciziei atacate și, dacă este necesar, să sesizeze Curtea de Justiție cu o întrebare preliminară având ca obiect aprecierea validității acesteia în temeiul articolului 267 TFUE.

(a se vedea punctul 50)